Legătura Părintelui Arsenie cu rezistența anticomunistă din munți

Mărturisitori - Pr. Arsenie Boca

Între rezistența anticomunistă care exista în Munții Făgărasului si Părintele Arsenie Boca, în acea perioadă duhovnic la Sâmbăta, s-a spus si se mai spune că a fost o legătură, si anume că Părintele i-a ajutat „direct” pe luptătorii din munți, „moral si material”. Asa mărturisesc supraviețuitorii rezistenței anticomuniste, care, în 1995, au ridicat în fața Mănăstirii Sâmbăta o cruce-monument „în memoria celor ce s-au jertfit în luptele cu comunismul ateu” si pe care monument, la „loc de cinste”, au trecut numele Părintelui Arsenie Boca, din următoarele motive: „În calitate de stareț al Mănăstirii Brâncoveanu, a ținut ca nimeni altul flacăra credinței, împotriva comunismului ateu, aducând lumea lângă altarele lui Hristos. Am evaluat această rezistență ca fiind mai importantă decât lupta politică sau armată anticomunistă; Părintele Arsenie Boca i-a ajutat direct pe luptătorii din Rezistența făgărăseană, în anii 1945-1948, moral si material; Cu sprijinul său s-au ținut aici, în anul 1947, consfătuirile ce au dus la o unitate de luptă a tuturor forțelor anticomuniste din țară; Pentru atitudinea sa anticomunistă, Părintele Arsenie a fost alungat, arestat în mai 1948, torturat de Securitate si condamnat la închisoare si Canal, peste tot fiind un exemplu de demnitate si un sprijin pentru frații săi de suferință. Afost ținut apoi cât mai departe de Sâmbăta, până la moarte, umilit si izolat, dar permanent căutat de năpăstuiții din regiune, cărora le dădea sfaturi si îmbărbătare. Pentru toate acestea am socotit că Părintele Arsenie Boca a fost omul cu cel mai mare aport în lupta anticomunistă. Si, ca un semn de înaltă prețuire, i-am trecut numele pe crucea ridicată la mănăstirea unde a fost atâția ani stareț. Fie-i pomenirea neîntinată!”. Despre legătura Părintelui Arsenie cu rezistența din munți, în afară de supraviețuitorii rezistenței anticomuniste făgărăsene sau de alți fosti deținuți politici ne vorbeste chiar Mitropolitul Ardealului, Î.P.S. Părinte Antonie Plămădeală. „De rezistența din munți se vorbea si în ziare, deci nu era un lucru de care să nu se stie. Se stia că există grupuri de ofițeri, se stia de grupul din părțile Timisoarei, de grupul din Carpații Meridionali. Eu stiam chiar mai mult decât atât. Am avut relații cu Părintele Arsenie Boca, la acea vreme stareț la Mănăstirea Brâncoveanu, care era mentor spiritual al întregii Transilvanii si chiar dincolo de hotarele munților. Veneam si-mi petreceam vacanțele aici. (…)Student la Bucuresti fiind am auzit de miscarea de la Sâmbăta, dar nu numai eu, ci mulți alții. Cu banii pe care am putut să-i economisim din bursă, am venit într-o primă vacanță la Sâmbăta. (…) După ce am făcut o primă vacanță aici, după ce am avut o primă discuție cu Părintele Arsenie aici, el a pus cumva ochii pe mine. Desi aici veneau studenți de la Cluj si din alte părți, eu am devenit preferatul lui. (…)În felul ăsta, el a căpătat în mine o încredere deosebită, atât de mare, încât ieseam numai eu cu el uneori, la plimbare pe lac. O dată a avut îndrăzneală, dar si-a mărturisit si încrederea în mine, încredere pe care eu nu am călcat-o niciodată, că ne-am întâlnit acolo cu cei din munți, cărora el le umplea sacii cu mâncare. Asta deja vă poate spune ceva! Cel care a ridicat de curând troița aceasta din fața Mănăstirii Brâncoveanu în memoria celor care au murit în rezistența din munți stie foarte bine aceste lucruri. Delegați de-ai lor, îmbrăcați în ciobani, veneau aici în mănăstire si Părintele Arsenie le umplea desagele cu pâine, cu slănină si cu de toate. La multe din acestea am fost si eu martor. Nu se poate spune, cum a spus un anumit părinte, care a sters numele Părintelui Arsenie de pe această cruce, că înseamnă că l-am politizat pe Părintele Arsenie. Nu este adevărat! Eu stiu lucrurile asa cum s-au petrecut si nu înseamnă că-l politizez pe Arsenie si că îl scot din rândul sfinților asa cum încearcă el să o facă... El apăra atunci o cauză sfântă, care era a libertății si a credinței si îi ajuta pe cei din munți, indiferent de ce culoare politică erau ei. Deci, eu am fost martor cum Părintele Arsenie le transmitea si le dădea traistele acestea pline cu alimente pentru cei din munți. Eu am fost martor, de mai multe ori, la convorbirile Părintelui Arsenie cu Nicolae Pătrascu, cel care a fost după Codreanu si după Sima, conducătorii Miscării Legionare din România, si cel care a făcut pactul cu Teohari Georgescu în legătură cu încadrarea legionarilor în noua societate. Sigur, era un pact de formă, pe care nu l-au respectat si pentru care Pătrascu a fost după aceea arestat si a si murit în închisoare, dar eu am asistat la convorbirile lui Pătrascu cu Părintele Arsenie Boca. Eu am asistat la convorbirile pe malul lacului ale Părintelui Arsenie cu cei parasutați prin anii aceia din Germania, care venau să organizeze rezistența românească. Cred că printre ei era si Vică Negulescu, cel care a scris, de curând, o carte si nu spune că Părintele Arsenie era legionar cumva. Nu! El o făcea în numele credinței crestinesi în numele datoriei lui îi ajuta pe cei persecutați.” Cu toate acestea însă, „toț cei ce au participat la acele cursuri de spiritualitate crestină din anii 1946-1948, care alcătuiesc Cărarea Împărăției, stiu foarte bine că Părintele n-a îndrumat pe nimeni la rezistență si nesupunere, ci tuturora le-au spus că n-au căderea si puterea să împiedice ce trebuie să vină, îmbiindu-le trăirea cu toată sinceritatea a idealului crestin, sintetizat în Predica de pe Munte, pe care l-a mărturisit până în ultimele ceasuri ale vieții. Deci Dumnezeu este Cel care rânduieste ce trebuie să vină asupra oamenilor, în funcție de purtările lor, de ascultarea lor de Dumnezeu, si de încrestinarea vieții lor cea de toate zilele”. Este foarte potrivit să menționăm aici mărturia realistă a Părintelui Arhimandrit Teofil Părăian si să luăm amintela ea: „Părintele Arsenie spune undeva, într-o predică de-a lui, este undeva scris, că antisemitismul nu ține de crestinism, că crestinul nu-i voie si nu poate să fie antisemit. Pe monumentul de la Sâmbăta scrie: «Mamă țară, ei pentru tine au murit». Si este scris (era) numele Părintelui: «Ieromonah Arsenie Boca». Ori Părintele nu a murit pentru țară. Părintele poate că o fi avut o legătură cu vreunul dintre ei, dar nu avea nici un rost. Adică partizanii, în momentul în care au ajuns în munți, nu au mai putut face nimic pentru țară, pentru binele țării, cu credință religioasă. De ce? Pentru că ei, din momentul în care s-au retras în munți, nu au mai făcut altceva decât să-si păzească pielea. Au rezistat cât au rezistat,dar, se stie, unii dintre ei au fost prinsi, iar alții au murit în luptele cu Securitatea.” (O sinteză a gândirii părintelui Arsenie Boca în 800 de capete)

preluare de pe sursa: http://www.fericiticeiprigoniti.net/parintele-arsenie-boca/376-legatura-parintelui-arsenie-cu-rezistena-anticomunista-din-munti