CULEGI CEEA CE SEMENI

 

"Bună dimineaţa", spuse femeia în timp ce mergea spre omul care şedea pe jos.

Omul, încet, s-a uitat în sus. Sigur această femeie era obişnuită cu cele mai fine lucruri în viaţă. Haina ei era nouă. Arăta ca şi cum niodată nu ar fi ratat vreuna din mesele zilei. Primul lui gând a fost că ea doreşte 

să râdă de el, ca mulţi alţii.

"Lasă-mă în pace", mormăi el... Spre uimirea lui, femeia continua să stea în 

picioare. Ea zâmbea---şi dinţii ei albi dispuşi în rânduri orbitoare.

"Ti-e foame?" intreba ea?

"Nu", raspunse el sarcastic."Tocmai am sosit de la masa luată cu preşedintele. Acum, pleacă!"

Zâmbetul femeiii deveni şi mai deschis. Deodată, omul simţi o mână delicată sub braţull său.

"Ce faci, doamnă?" întrebă omul supărat. "Am spus să mă laşi în pace".

Chiar atunci apăru un poliţist.

"E vreo problemă, doamnă?" Întrebă el.

"Nici o problemă, d-le" răspunse femeia. "Încerc doar să ridic acest om pe picioarele lui. Vreţi să mă ajutaţi?" 

Poliţistul se scărpină în cap. "Acesta e bătrânul Jack. El tot dă târcoale pe aici de vreo doi ani. Ce vreţi cu el?" 

"Vezi restaurantul de acolo?" întrebă ea. "Am de gând să iau ceva de mâncare 

pentru el şi să-l scot din frigul ăsta pentru un timp."

"Ai înebunit, doamnă?" s-a împotrivit omul fără adăpost. "Nu vreau să merg acolo." Atunci simţi mâini puternice apucându-i celălalt braţ şi  ridicându-l. "Dă-mi drumul, d-le ofiţer. N-am făcut nimic."

"Ăsta e un lucru bun pentru tine, Jack" răspunse ofiţerul. "Nu sufla o vorbă."

În cele din urmă, cu oarecare dificultate, femeia şi ofiţerul de poliţie  l-au dus pe Jack în restaurant şi l-au aşezat la o masă într-un colţ  îndepărtat. Era cam la mijlocul dimineţii, aşa că majoritatea mulţimii  de la micul dejun deja plecase şi masa de prânz nu sosise încă. 

Manager-ul  păşi în restaurant  şi se aşeză la masa lui. "Ce se întâmplă aici, ofiţer?" întrebă el. "Ce-i cu toate astea, omul acesta, e vreo problemă cu el?"

"Această doamnă l-a adus aici ca să i se dea de mâncare," răspunse poliţistul.

"Nu aici!" răspunse managerul supărat. "Să ai o persoană ca aceasta aici, aduce nume rău afacerii noastre..."

Bătrânul Jack zâmbi cu un rânjet strâmb. "Vedeţi, doamnă. Eu v-am spus asta. Şi-acum daţi-mi voie să plec. Eu n-am vrut să vin aici încă de la început."

Femeia se întoarse spre mangerul restaurantului şi zâmbi....... "Sir, vă este cunoscută firma bancară 

< Eddy şi Asociaţii > ceva mai jos pe stradă?"

"Sgur că da", răspunse nerăbdător managerul. "Ei ţin una din întâlnirile săptămânale aici, într-una din sălile mele de banchet."

"Şi câştigaţi o mulţime de bani procurând mâncare pentru aceste întâlniri săptămânale?"

"Şi ce are asta de-a face cu d-voastră?"

"Eu , sir, sunt Penelope Eddy, preşedinte şi CEO al companiei."

"Oh."

Femeia a zâmbit din nou.

"Cred că asta schimbă lucrurile."

Ea s-a uitat la poliţist care proape că se sufoca din cauza unui chicot. "Vreţi să vă alăturaţi nouă la o cafea şi un prânz, d-le ofiţer?"

"Nu, mulţumesc, d-nă," răspunse ofiţerul. "Sunt de serviciu."

"Atunci poate ar merge o ceaşcă de cafea?"

"Da, d-nă. Asta ar merge foarte bine."

Managerul restaurantului s-a răsucit pe călcâie, "Am să vă aduc cafeaua chiar acum, d-le ofiţer."

Ofiţerul l-a privit cum se îndepărta. "Sigur l-aţi pus la punct" spuse el.

"Nu asta a fost intenţia mea. Crezi sau nu, am un motiv pentru toate acestea."

Ea s-a aşezat la masa de vis-a-vis a oaspetelui ei uimit. Ea s-a uitat fix la el intenţionat.

"Jack, îţi aminteşti de mine?"

Bătrânul Jack căută faţa ei cu ochii lui bătrâni, plini de ordori. "Cred că da - adică vreau să spun, îmi păreţi cunoscută."

"Sunt poate un pic mai bătrână," spuse ea. "Poate chiar m-am împlinit faţă de zilele tinereţii mele când lucrai aici şi eu am intrat chiar pe uşa 

aceea, îngheţată şi flamândă."

"Doamnă?" spuse ofiţerul încurcat. El nu putea crede că o femeie aşa magnific avansată putea vreodată să fi făcut foame.

"Tocmai am terminat colegiul," începu femeia. "Venisem în oraş să caut un job, dar n-am găsit nimic. În cele din urmă am ajuns la ultimii mei cenţi şi tocmai fusesem aruncată din apartament.  Am umblat pe străzi zile întregi. Era februarie, mi-era frig şi aproape că muream de foame. Am văzut acest loc şi am intrat încercându-mi norocul să găsesc ceva de mâncare."

Jack a aprins un zâmbet. "Acum imi amintesc," spuse el. "Eram în spatele tejghelei. Aţi venit şi m-aţi întrebat dacă aş putea lucra ceva ca să 

pot mânca. Am spus că asta este contrar politicii companiei."

"Ştiu," continuă femeia. "atunci mi-ai făcut cel mai mare sandwich cu friptură de vită pe care eu l-am văzut vreodată, mi-ai dat o ceaşcă de cafea, şi mi-ai spus să merg într-o masă din colţ şi să-l savurez acolo. Mi-a fost teamă ca vei avea 

probleme... Apoi, când m-am uitat şi am văzut că ai pus preţul mâncării mele în casa de bani,  am ştiut că nu vor fi probleme."

"Deci aţi început propria facere?" întrebă bătrânul Jack.

"Am gasit un job chiar în dupămasa aceea. Am urcat în munca mea. În cele din urmă am început propria mea afacere, şi cu ajutorul Domnului am prosperat."

Ea şi-a deschis poşeta şi a scos un business card.

"Când termini aici vreau să mergi la Mr. Lyons...El este directorul personalului companiei mele. Voi vorbi cu el şi desigur va găsi ceva să faci pe la birou." Ea zâmbi. 

"Cred că va putea chiar să găsească nişte fonduri ca să-ţi dea un mic avans  ca să-ţi<poţi cumpăra nişte haine şi să găseşti un loc unde să stai până te pui pe picioare... Dacă ai nevoie vreodată de ceva, uşa mea este întotdeauna deschisă pentru tine."

Erau lacrimi în ochii bătrânului om.

"Cum aş putea să vă mulţumesc?" spuse el.

"Nu-mi mulţumi mie," răspunse femeia. "A lui Dumnezeu este lauda. Mulţumeşte-I lui Isus...... El M-a îndrumat spre tine."

În afara restaurantului, ofiţerul şi femeia s-au oprit la intrare înainte să  meargă fiecare pe drumurile lor separate.

"Mulţumesc pentru tot ajurorul, d-le ofiţer," spuse ea.

"Dimpotrivă, Ms. Eddy," răspunse el. "Eu vă mulţumesc. Am văzut astăzi un miracol, ceva ce n-am să uit niciodată. Şi, şi vă mulţumesc pentru cafea."

Dumnezeu poate schimba lucrurile pentru tine, ca ele să lucreze în favoarea ta.

Dumnezeu închide uşi pe care omul nu le poate deschide şi Dumnezeu deschide uşi pe care nici un om nu le poate închide.

Dacă ai nevoie de Dumnezeu şi vrei ca El să deschidă uşi pentru tine, fă voia Lui. O gaseşti în Biblie.

Să ai o zi binecuvântată şi adu-ţi aminte să fii şi tu o binecuvântare pentru alţii.

material primit prin email

CRIZA SPIRITUALA A OMULUI MODERN II

 

Tradiţiile amerindiene, înţelepţii triburilor Lakota Cherokee şi Hopi au prevestit încheierea unui ciclu cu începerea unui altul nou în istoria actuală a lumii.

Fiecare ciclu vechi s-ar fi încheiat printr-un colaps - îngheţ, potop, foc etc. Fiecare ciclu nou a adus o nouă ordine, cu restabilirea dezechilibrelor timpului trecut.

Calendarul aztec precizează că omenirea se afla la sfârşitul celui de al V-lea ciclu, numit Soare.

După calendarul mayaş ultimul ciclu s-ar termina în 2012, an care este şi ultimul înscris în numărătoarea lor calendaristică.

„Tablele de smarald ale lui Toth", datând de mai multe mii de ani, vorbesc între altele şi de avioanele de luptă din lumea modernă!: „Când din nou omul va cuceri oceanul şi va zbura prin aer cu aripi precum păsările...va începe vremea războiului... dintre întuneric şi lumină. Un popor se va ridica împotriva altui popor folosind forţele întunecate pentru a zgudui Pământul". (Cred că se face referire la timpurile moderne pentru că nu îmi în-chipui că se putea „zgudui" Pământul cu bâta şi cu săgeţile pe care le aveau pe atunci).

Ni se spune că, începând din 2012, Pământul ar intra într-o zonă de înaltă frecvenţă, care va presupune şi adaptarea organismului uman la noua frecvenţă, înălţarea conşti-inţei cu obţinerea de noi posibilităţi de percepţie/ inclusiv în planuri încă invizibile, va defini lumea viitoare ca fiind una a conştiinţei şi a spiritualităţii.

Braden foloseşte denumirea de frecvenţă christica şi-i atribuie proprietatea de percepţie pluridimensională (5D). Denumirea nu a fost aleasă întâmplător, ci are o amplă motivare. Gândirea corespunzătoare acestei noi frecvenţe este identică cu învăţătura dată de Iisus ucenicilor săi în urmă cu 2000 de ani. Se poate spune că este o revenire a sa, pe care lisus însuşi a prevăzut-o când a spus că va trece o mie de ani şi apoi o altă mie de ani şi lumea va reveni la învăţătura sa. In noul model de gândire sunt depăşite tiparele vechilor paradigme, în care se cultiva ura, frica, violenţa, răzbunarea, crima şi războiul. Purtătorii vechilor tipare de gândire vor deveni incompatibili cu noua frecvenţă. Va fi o selecţie pe criterii spirituale, dependente de capacitatea de evoluţie spirituală.

Scopul acestei mari treceri la un nou ciclu în evoluţia spirituală a lumii îl consideră „echilibrarea şi vindecarea supremă a Pământului şi a tuturor formelor de viaţă". Este ceea ce Braden a numit „trezirea la punctul zero". Bogăţia de informaţii oferite de Braden pledează pentru ideea că trecerea la o altă epocă, în scopul reechilibrării şi purificării Pământului de rezidurile gândirii şi ale acţiunilor umane, nu este împrumutată de la Shelley Yates care, după cum am văzut, a receptat-o în condiţii complet inedite, ci constituie o altă sursă, care se înscrie în acelaşi sens.

Reţinem încă o observaţie interesantă oferită de Braden. Intensitatea câmpului magnetic al Terrei s-ar afla într-o continuă şi rapidă scădere corespunzând parame­trilor din vre-mea în care s-au petrecut evenimentele legate de naşterea lui lisus. Aceste valori reduse ale câmpului magnetic ar fi propice pentru apariţia de noi paradigme, de început al unei noi istorii.

Din acest interesant comentariu făcut de Braden asupra erei corespunzătoare unei noi conştiinţe am sublinia câteva observaţii.

Este, mai întâi, o întâlnire ciudată, peste timp, a unor surse care susţin o idee comună: vechi tradiţii spirituale amerindiene, un om de ştiinţă şi cultură şi o femeie simplă, obiş-nuită, fără nici o preocupare de ordin spiritual. Toate aceste surse ne vorbesc despre iminenta venirii unui timp al unor mari schimbări în istoria gândirii şi a lumii.

Experienţa a arătat că nici o predicţie nu se înde­plineşte 100%. în consecinţă şi acestea ar putea rămâne doar simple iluzii, dar trebuie spus că, dacă omenirea nu va schimba nimic în comportamentul său şi va continua să se manifeste cu aceeaşi agresivitate şi violentă, într-un război al tuturor contra tuturor, în condiţiile acumulării actualelor mij-loace de război, s-ar putea ca nu numai să nu ajungă la un noi ciclu de evoluţie, ci să-şi rateze definitiv orice şansă de a continua.

(Fragmente din volumul :
Dumitru Constantin Dulcan – În căutarea sensului pierdut,

preluare: http://zborul-spre-acasa.blogspot.com/2011_08_01_archive.html

CRIZA SPIRITUALA A OMULUI MODERN I

 

"Să ascultăm şi alte voci venite din „eter". Cine sunt cei 13 Hathori? Nu ştiu cine sunt, dar observ că sunt excelent informaţi despre treburile noastre... foarte pământeşti. Ce ne spun cei 13 Hathori? Să vedem.

Vremurile ce vin, zic ei, sunt foarte grele. Ne îndreptăm cu mare viteză spre autodistrugere.

Credinţele noastre, modelele noastre culturale şi politice, mentalitatea şi viciile noastre cultivă idei, care vor distruge viaţa. „Stăpânii lumii" (cine-or fi oare aceştia?!) având interese bine ţintite se opun spiritualizării lumii. Doresc să controleze şi să manevreze lumea în continuare. Să înţeleg că aceşti „stăpâni ţin cu dinţii" să rămână la concepţia care consideră omul un simplu accident al naturii, un animal, care poate fi vânat ca orice alt animal din plăcere sau pentru a elibera spaţiul pe care îl ocupă în beneficiul lor?

Cei 13 Hathori, un număr angoasant prin unele părţi ale lumii, ne mai spun că ne aflăm ca un sandviş, la mijloc între presiunea spirituală exercitată din Cosmos şi între puterile care vor să ne controleze. Energia unei conştiinţe înalte ar veni din adâncul Universului, dar forţele care stăpânesc lumea i se opun, şi rezultatul exercitării forţelor contrare unei evoluţii spirituale este exprimat prin amplificarea haosului climatic, distrugerea resurselor forestiere şi epuizarea celor subterane, seisme, vulcani, poluare, boli, violenţă şi războaie.

Ce se poate face pentru a supravieţui? Iată sfatul dat de Hathori.

În plan global se impune o evoluţie spirituală prin înălţarea conştiinţei la nivelul întregii lumi.

În plan individual, pentru a fi protejat de „haosul lumii actuale", ni se recomandă conectarea mentală, în fiecare zi, cu sinele interior asupra căruia să se proiecteze sentimente de gratitudine, apreciere, fericire. Chimia acestor sentimente, vom spune noi, ne va fi benefică pentru sănătatea fizică şi psihică.

O observaţie demnă de reţinut: ni se spune că această comutare a gândirii pe un registru pozitiv este benefică, nu numai pentru noi, ci şi pentru Universul care le primeşte, în acest fel dăruim ceva din noi şi Universului, căruia îi datorăm viaţa.

Suntem avizaţi de asemenea că sunt forţe nega­tive, care vor să ne înspăimânte şi nu trebuie să le dăm satisfacţie.

Orice preocupare menită să ne ofere un motiv de satisfacţie, de bucurie - lectură, muzică, spectacol, plimbare în natură ne înalţă conştiinţa şi ne permite să supravieţuim în această atmosferă de negativitate a lumii moderne, intenţionat regizată prin avalanşa de ştiri care fac din oră în oră bilanţul războaielor, crimelor, conflictelor, violurilor, accidentelor de pe întregul mapamondul, care anunţă mereu tot alte şi alte scumpiri şi creşteri ale inflaţiei, asezonate cu strălucirea de gablonz a „divelor" de o zi şi opulenţa sfidătoare, afişată de indivizi care au fost mai iute de mână decât alţii la împărţirea prăzii.

Spuneam că nu ştiu cine sunt aceşti Hathori şi nu aş fi înclinat să-i cred prea mult, dacă ceva nu m-ar frapa în discursul lor. Este o coincidenţă ciudată între ceea ce spun ei şi ceea ce spune David R. Hawkins, un reputat profesor de psihiatrie din SUA, când atribuie întreaga responsabilitate a bulversării spirituale a omenirii de către cei care îşi arogă cu de la sine putere rolul de „stăpâni" ai lumii. Eu nu cred în existenţa lor, doar ni se spune că trăim într-o lume liberă. Eu nu ştiu să mă fi întrebat cineva dacă am nevoie de o altă minte decât a mea, care să-mi spună ce este alb şi ce este negru. Mă poate eventual obliga prin forţă să admit convenţional un „adevăr" confecţionat conjunctural, dar nimeni nu m-a convins şi nu mă va convinge vreodată, în afară de propria mea minte.

Şi apoi mă întreb cum ar putea acţiona şi influenţa din umbră soarta lumii aceste forţe oculte? Ni se spune că prin crearea unor zone de conflict, care au rolul de a menţine o continuă instabilitatea a lumii şi de a arăta eventualilor îndrăzneţi cine sunt adevăraţii stăpâni prin susţinerea unor instituţii destabilizatoare care, neavând nici lege şi nici bun simţ, denigrează tot ceea ce este valoare capabilă să zidească şi exaltă tot ceea ce este nonvaloare. Există totuşi în prezent o preocupare, la nivelul întregii lumi, privind viitorul său. Fără excepţie, toate sursele prevăd ca unică soluţie la problemele lumii actuale schimbarea actualei paradigme, promovarea unei noi conştiinţe - idee pentru care am pledat de multă vreme în scrierile mele, independent de sursele actuale. Este logic să trăim cum gândim. Eu nu cred că rădăcina tuturor relelor este religia cum susţine Richard Dawkins, ci concepţia noastră despre lume tributară ştiinţelor secolului al XlX-lea. Atâta vreme cât vom continua să atribuim omului şi vieţii o origine întâmplătoare, nu vom învăţa niciodată să le acordăm respectul de entităţi sacre. Mă repet. Imaginea eronată de animal ce poate fi ucis fără milă, existentă în mintea noastră, este sursa tuturor relelor.

Vom reda şi opinia în acest sens a lui G. Braden, geolog, specialist în tehnica de transmitere a informaţiei, scriitor şi valoros filosof al culturii.

Braden vorbeşte de asemenea despre iminenţa venirii unei noi ere în existenţa omenirii plecând de la observaţii de ordin geofizic.

În consonanţă cu mesajele anterioare, Braden susţine şi el că trăim un timp fără precedent, al unor evenimente dramatice, care obligă la forarea unei noi paradigme, a unei noi conştiinţe cu un model de gândire şi de percepţie nedistructiv ca cel vechi, ci dimpotrivă, unicul înscris în legea divină a fiinţării noastre. Şi, din nou, o frapantă coincidenţă, întocmai ca în mesajul primit de Shelley Yates, şi Braden aminteşte de sfârşitul epocii de „separare" a omului de Sursa Creatoare şi de reintrare în perimetrul său de protecţie, în acelaşi sens, David R. Hawkins vorbeşte despre un Dumnezeu, care este acum şi aici, şi nu undeva şi cândva.

În prezent, ne spune Braden, are loc o scădere rapidă a amplitudinii câmpului magnetic al planetei. Acest fenomen va opera firesc modificări şi în câmpurile fizice mentale şi informaţionale ale corpului uman, inclusiv asupra modului nostru de gândire.

Timpul reapropierii de Sursa Creatoare şi al purificării planetei a fost anticipat, de asemenea, de toate religiile şi tradiţiile spirituale atribuindu-i-se denumiri diverse. Braden utilizează sintagma de „proces Christic".

Mi se pare a fi interesantă sinteza istoriei acestei nou timp făcută de Braden, pentru că anticiparea sa coincide în mod straniu cu concluziile total independente ale multor oameni de ştiinţă şi cu ultimele date venite din partea neuroştiinţelor şi a experienţelor din timpul morţii clinice. Coincidenţă pe care o găsesc a fi mai degrabă semnificativă, decât întâmplătoare."

sursa:Prof. DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT

 

preluare de pe: http://zborul-spre-acasa.blogspot.com/2011_07_01_archive.html