CULEGI CEEA CE SEMENI

 

"Bună dimineaţa", spuse femeia în timp ce mergea spre omul care şedea pe jos.

Omul, încet, s-a uitat în sus. Sigur această femeie era obişnuită cu cele mai fine lucruri în viaţă. Haina ei era nouă. Arăta ca şi cum niodată nu ar fi ratat vreuna din mesele zilei. Primul lui gând a fost că ea doreşte 

să râdă de el, ca mulţi alţii.

"Lasă-mă în pace", mormăi el... Spre uimirea lui, femeia continua să stea în 

picioare. Ea zâmbea---şi dinţii ei albi dispuşi în rânduri orbitoare.

"Ti-e foame?" intreba ea?

"Nu", raspunse el sarcastic."Tocmai am sosit de la masa luată cu preşedintele. Acum, pleacă!"

Zâmbetul femeiii deveni şi mai deschis. Deodată, omul simţi o mână delicată sub braţull său.

"Ce faci, doamnă?" întrebă omul supărat. "Am spus să mă laşi în pace".

Chiar atunci apăru un poliţist.

"E vreo problemă, doamnă?" Întrebă el.

"Nici o problemă, d-le" răspunse femeia. "Încerc doar să ridic acest om pe picioarele lui. Vreţi să mă ajutaţi?" 

Poliţistul se scărpină în cap. "Acesta e bătrânul Jack. El tot dă târcoale pe aici de vreo doi ani. Ce vreţi cu el?" 

"Vezi restaurantul de acolo?" întrebă ea. "Am de gând să iau ceva de mâncare 

pentru el şi să-l scot din frigul ăsta pentru un timp."

"Ai înebunit, doamnă?" s-a împotrivit omul fără adăpost. "Nu vreau să merg acolo." Atunci simţi mâini puternice apucându-i celălalt braţ şi  ridicându-l. "Dă-mi drumul, d-le ofiţer. N-am făcut nimic."

"Ăsta e un lucru bun pentru tine, Jack" răspunse ofiţerul. "Nu sufla o vorbă."

În cele din urmă, cu oarecare dificultate, femeia şi ofiţerul de poliţie  l-au dus pe Jack în restaurant şi l-au aşezat la o masă într-un colţ  îndepărtat. Era cam la mijlocul dimineţii, aşa că majoritatea mulţimii  de la micul dejun deja plecase şi masa de prânz nu sosise încă. 

Manager-ul  păşi în restaurant  şi se aşeză la masa lui. "Ce se întâmplă aici, ofiţer?" întrebă el. "Ce-i cu toate astea, omul acesta, e vreo problemă cu el?"

"Această doamnă l-a adus aici ca să i se dea de mâncare," răspunse poliţistul.

"Nu aici!" răspunse managerul supărat. "Să ai o persoană ca aceasta aici, aduce nume rău afacerii noastre..."

Bătrânul Jack zâmbi cu un rânjet strâmb. "Vedeţi, doamnă. Eu v-am spus asta. Şi-acum daţi-mi voie să plec. Eu n-am vrut să vin aici încă de la început."

Femeia se întoarse spre mangerul restaurantului şi zâmbi....... "Sir, vă este cunoscută firma bancară 

< Eddy şi Asociaţii > ceva mai jos pe stradă?"

"Sgur că da", răspunse nerăbdător managerul. "Ei ţin una din întâlnirile săptămânale aici, într-una din sălile mele de banchet."

"Şi câştigaţi o mulţime de bani procurând mâncare pentru aceste întâlniri săptămânale?"

"Şi ce are asta de-a face cu d-voastră?"

"Eu , sir, sunt Penelope Eddy, preşedinte şi CEO al companiei."

"Oh."

Femeia a zâmbit din nou.

"Cred că asta schimbă lucrurile."

Ea s-a uitat la poliţist care proape că se sufoca din cauza unui chicot. "Vreţi să vă alăturaţi nouă la o cafea şi un prânz, d-le ofiţer?"

"Nu, mulţumesc, d-nă," răspunse ofiţerul. "Sunt de serviciu."

"Atunci poate ar merge o ceaşcă de cafea?"

"Da, d-nă. Asta ar merge foarte bine."

Managerul restaurantului s-a răsucit pe călcâie, "Am să vă aduc cafeaua chiar acum, d-le ofiţer."

Ofiţerul l-a privit cum se îndepărta. "Sigur l-aţi pus la punct" spuse el.

"Nu asta a fost intenţia mea. Crezi sau nu, am un motiv pentru toate acestea."

Ea s-a aşezat la masa de vis-a-vis a oaspetelui ei uimit. Ea s-a uitat fix la el intenţionat.

"Jack, îţi aminteşti de mine?"

Bătrânul Jack căută faţa ei cu ochii lui bătrâni, plini de ordori. "Cred că da - adică vreau să spun, îmi păreţi cunoscută."

"Sunt poate un pic mai bătrână," spuse ea. "Poate chiar m-am împlinit faţă de zilele tinereţii mele când lucrai aici şi eu am intrat chiar pe uşa 

aceea, îngheţată şi flamândă."

"Doamnă?" spuse ofiţerul încurcat. El nu putea crede că o femeie aşa magnific avansată putea vreodată să fi făcut foame.

"Tocmai am terminat colegiul," începu femeia. "Venisem în oraş să caut un job, dar n-am găsit nimic. În cele din urmă am ajuns la ultimii mei cenţi şi tocmai fusesem aruncată din apartament.  Am umblat pe străzi zile întregi. Era februarie, mi-era frig şi aproape că muream de foame. Am văzut acest loc şi am intrat încercându-mi norocul să găsesc ceva de mâncare."

Jack a aprins un zâmbet. "Acum imi amintesc," spuse el. "Eram în spatele tejghelei. Aţi venit şi m-aţi întrebat dacă aş putea lucra ceva ca să 

pot mânca. Am spus că asta este contrar politicii companiei."

"Ştiu," continuă femeia. "atunci mi-ai făcut cel mai mare sandwich cu friptură de vită pe care eu l-am văzut vreodată, mi-ai dat o ceaşcă de cafea, şi mi-ai spus să merg într-o masă din colţ şi să-l savurez acolo. Mi-a fost teamă ca vei avea 

probleme... Apoi, când m-am uitat şi am văzut că ai pus preţul mâncării mele în casa de bani,  am ştiut că nu vor fi probleme."

"Deci aţi început propria facere?" întrebă bătrânul Jack.

"Am gasit un job chiar în dupămasa aceea. Am urcat în munca mea. În cele din urmă am început propria mea afacere, şi cu ajutorul Domnului am prosperat."

Ea şi-a deschis poşeta şi a scos un business card.

"Când termini aici vreau să mergi la Mr. Lyons...El este directorul personalului companiei mele. Voi vorbi cu el şi desigur va găsi ceva să faci pe la birou." Ea zâmbi. 

"Cred că va putea chiar să găsească nişte fonduri ca să-ţi dea un mic avans  ca să-ţi<poţi cumpăra nişte haine şi să găseşti un loc unde să stai până te pui pe picioare... Dacă ai nevoie vreodată de ceva, uşa mea este întotdeauna deschisă pentru tine."

Erau lacrimi în ochii bătrânului om.

"Cum aş putea să vă mulţumesc?" spuse el.

"Nu-mi mulţumi mie," răspunse femeia. "A lui Dumnezeu este lauda. Mulţumeşte-I lui Isus...... El M-a îndrumat spre tine."

În afara restaurantului, ofiţerul şi femeia s-au oprit la intrare înainte să  meargă fiecare pe drumurile lor separate.

"Mulţumesc pentru tot ajurorul, d-le ofiţer," spuse ea.

"Dimpotrivă, Ms. Eddy," răspunse el. "Eu vă mulţumesc. Am văzut astăzi un miracol, ceva ce n-am să uit niciodată. Şi, şi vă mulţumesc pentru cafea."

Dumnezeu poate schimba lucrurile pentru tine, ca ele să lucreze în favoarea ta.

Dumnezeu închide uşi pe care omul nu le poate deschide şi Dumnezeu deschide uşi pe care nici un om nu le poate închide.

Dacă ai nevoie de Dumnezeu şi vrei ca El să deschidă uşi pentru tine, fă voia Lui. O gaseşti în Biblie.

Să ai o zi binecuvântată şi adu-ţi aminte să fii şi tu o binecuvântare pentru alţii.

material primit prin email

Alimente pentru creier

Este binecunoscut că alimentele pe care le consumăm acţionează asupra funcţiilor organismului nostru, implicit asupra activităţii cerebrale. Creierul este un organ „flămând”, celulele sale necesitând un aport energetic de două ori mai mare în comparaţie cu celulele altor organe.

În acest sens, pentru a funcţiona eficient în timpul zilei, nivelul de energie trebuie ţinut la cote suficient de ridicate astfel încât să nu apară stări de stres sau de epuizare. De aceea, este important ca dieta pe care o adoptaţi să fie sănătoasă și pentru creier.

Susţinerea creierului prin alimentaţie sănătoasă este cu atât mai importantă în perioada primăverii, când apare „astenia de sezon”, ne explică profesor doctor Gheorghe Mencinicopschi, specialist în nutriţie.

“Creierul trebuie susţinut în această perioadă (aprilie) în mod special. Aliaţi în prevenirea “asteniei de primăvară“, pe lângă cele arătate, sunt și coacăzele, care tonifică creierul, morcovul cu efecte de diminuare a oboselii fizice și cerebrale și stimulare generală a organismului. Uleiul extravirgin de măsline autentic este indicat cu precădere primăvara pentru a menţine și tonifia neuronii, ca și migdalele dulci neprăjite, nesărate, neglazurate necesare sănătăţii creierului”, ne spune specialistul.


Mai jos avem o listă a acelor subtanţe necesare creierului și o descriere a acţiunii acestora.

Carbohidraţii.

Glucoza este purtată de fluxul sangvin care irigă creierul și produce energie. Acest zahăr din sânge este extras din carbohidraţii prezenţi în alimente precum cereale integrale, nuci, fructe, legume dar și alte alimente bogate în amidon. Fiindcă celulele cerbrale au nevoie de o cantitate dublă de energie decât celelalte celule din organism, și consumul de carbohidraţi din alimente trebuie să fie mai crescut.

Deși în ceea ce privește carbohidraţii nu există o doză zilnică recomandată pentru consum, trebuie să știţi că aceștia se regăsesc în mai toate alimentele, dar în cantităţi mai mari în fructoză și zahăr pudră, băuturile făcute din prafuri și în bomboanele gumoase, dar și în cerealele (cele din comerţ sunt pline de zaharuri, chiar și cele care pretind că sunt cerealele integrale).

Însă, ATENTIE! Consumul excesiv de hidraţi de carbon, în special zaharuri rafinate (cum ar fi siropul de zahăr sau porumbul), poate provoca obezitate, diabet de tip 2 și cancer.


Grăsimile.

Pentru stimularea și creșterea celulelor sănătoase, creierul „cere” acizi grași, care pot fi obţinuţi numai din alimente. Acizii grași Omega 3 se găsesc în alimente precum peștele, legume cu frunze verzi, nucile. De asemenea, acizii grași Omega 6, și ei foarte importanţi pentru buna funcţionare a creierului, se află în seminţele de floarea-soarelui, porumb, seminţele de susan și alte plante oleaginoase. În cazul în care ignoraţi consumul de alimente bogate în acest fel de grăsimi sănătoase, creierul își pierde din capacitatea cognitivă, iar memoria are la rândul ei de suferit.


Proteinele.

Aminoacizii din proteine sunt esenţiali pentru stimularea cerebrală deoarece e sunt responsabili pentru realizarea conexiunilor la nivelul creierului. În afară de furnizarea de proteine, aminoacizii mai au un rol important, și anume acela de a calma creierul, de a-l stimula și de a-i oferi energie. Proteinele complete conţin toţi aminoacizii necesari unei minţi ascuţiteși se află în alimente precum pește, carne, brânză, ouă. Unii aminoacizi se mai află, în cantităţi mai reduse, în cereale, legume și nuci.


Micronutrienţii.

Vitaminele și mineralele sunt alte elemente prezente în alimente (dar și în suplimentele alimentare) care stimulează creierul. Micronutrienţii ajută la menţinerea unui echilibru de oxigenare la nivelul creierului, eliminând radicalii liberi (acele particule puternic energetice care produc leziuni celulare). Printre micronutrienţii importanţi pentru stimularea activităţii cerebrale se află antioxidanţii, vitamina E și C, licopenul, luteina și betacarotenul.


Apa.

Să nu uităm că suntem 70% apă. Moleculele creierului uman, la rândul lor, sunt formate în proporţie de 80% din apă, care este necesară pentru menţinerea unor membrane cerebrale sănătoase în vederea asigurării unei bune funcţionări a neurotransmiţătorilor. Așadar, o cantitate adecvată de apă previne suprasolicitarea creierului și pierderea funcţiilor cognitive.


Cum să facem creierul productiv

Nutriţioniștii ne recomandă câteva moduri simple prin care putem să facem creierul să funcţioneze la capacitate maximă, să scăpăm de stress și de stările de oboseală mentală.

Nu mai este niciun secret că micul dejun este cea mai importantă masă a zilei. Cafeaua de dimineaţă este printre cele mai bune “trambuline” pentru creier, mai ales că efectele ei se fac simţite aproape instantaneu.

Cafeina crește capacitatea fizică și mental, așa că o ceașcă de cafea dimineaţa nu strică nimănui. Asta este valabil în cazul în care nu aveţi interdicţie de la medic de a consuma băuturi cu conţinut de cafeină.
Profesorul Gheorghe Mencinicopschi avertizează: “Cafeaua pe stomacul gol nu înseamnă că aţi luat micul-dejun”

“Adulţii și -mai grav – copiii și adolescenţii, sar peste micul dejun. Tinerii își încep ziua cu o cafea și o ţigară. Continuă eventual cu un preparat de tip fast-food (sandwitch, hamburger, hot-dog) fără valoare nutritivă, dar explodând de calorii goale (chiar și 800 Kcal/porţie), în loc de apă beau băuturi tip cola, energizante, sucuri industriale pline de E-uri și calorii, sau fără calorii, dar cu înduldtori chimid și până târziu nu mai mănâncă aproape nimic. Seara, însă, “compenseazău totul cu alimente grele, indigested și nehrănitoare. Știţi cum e asta? Ca și cum am pune mașinii noastre dragi cel mai prost ulei de motor posibil de pe piaţă!”

Profesorul Mencinicopschi recomadă crononutriţia și spune că alimentele pot fi împărţite diurne și nocturne.
“ Este astfel cunoscut cazul oului care dimineaţa are virtuţi nutriţionale deosebite (medicament), la prânz devine aliment obișnuit, iar seara este indigest. La fel portocalele, roșiile, morcovii, mazărea, fasolea, carnea, afinele, căpșunile. Sunt considerate alimente nocturne și pot fi consumate seara: andivele, conopida, varza, ţelina, ridichile, cartofii, peștele, moluștele, merele, perele, bananele, nucile, migdalele”.

Iată și un exemplu de mic dejun sănătos atât pentru minte, cât și pentru corp, propus de prof. Gheorghe Mencinicopschi:

- un aliment bogat în proteine animale, în grăsimi saturate și mononesaturate: carne, ouă, brânză, unt (repet: nu se consumă toate la o masă, ci câte unul, în zile diferite din săptămână, cu excepţia oului, care poate fi consumat de către persoanele sănătoase împreună cu o altă proteină – ex: omletă cu șuncă);

- un aliment bogat în proteine vegetale și glucidecomplexe:pâine integrală;

- băutură nealcoolizată: apă minerală naturală, ceai din plante medicinale, ceai verde sau negru, cafea fără lapte și de preferinţă îndulcită cu puţin zahăr brun sau miere naturală.

Prânzul este o masă “cu probleme”, mai ales pentru cei care lucrează și al căror serviciu nu le permite respectarea orelor de masă. Important este să știţi că, pentru o minte sănătoasă, de la masa de prânz nu trebuie să vă lipsească fructele sau legumele, pâinea integrală, și preparatele care să conţină ou, pentru că gălbenușul de ou este o bogată sursă de bilineurină, nutrient despre care s-a demonstrat recent că are capacitatea de a spori activitatea cerebrală, accelerând semnalele către nervii celulari cerebrali.

Chiar dacă timpul și serviciul reprezintă piedici, ar fi bines ă ţineţi cont că un prânz copios este întotdeauna de preferat unei cine bogate.

Recomandate sunt preparatele din pește, bogate în acizi grași Omega 3, care dezvoltă materia cenușie și membranele cerebrale. Omega 3 mai are un rol important: acela de a menţine echilibrul emoţional și de a consolida atitudinea pozitivă.

Iar dacă încheiaţi prânzul cu un iaurt, aţi asigurat producerea de neurotransmiţători și astfel îmbunătăţirea semnalelor trimise către neuroni.

Nutriţionistul ne sfătuiește ca, la prânz, să completăm dieta cu alimente bogate în proteine animale, cu un conţinut scăzut de lipide: carne de pasăre (pui, curcan, struţ, prepeliţă); alimente ce conţin proteine vegetale și glucide complexe: linte, fasole, mazăre, fasole teci, morcov, vinete, broccoli, varză; o băutură nealcoolică: apă minerală naturală, ceai verde sau negru, cafea (1 ceașcă preparată la filtru 150 mI).

Cina trebuie să fie cea mai “ușoară” masă a zilei, pentru că, dacă mâncaţi copios, nu numai organismul are de suferit, prin îngreunarea procesului digestiv, ci și creierul.

“La această masă se pot servi proteine animale (pește) și legume. Orice consum de grăsimi, brânzeturi, amidonoase sau carne grasă va fi digerat greu, iar rezultatul va fi acela că nu vă veţi putea odihni bine, devenind astfel stresaţi”, spune profesorul Mencinicopschi.

Până la urmă, cheia constă, și în cazul alimentelor bune pentru creier în moderaţie. Se spune că nimic nu dăunează dacă este făcut cu moderaţie.

Doctori online

preluare de pe sursa: http://piatza.net/alimente-pentru-creier/

Reducerea consumului de sare

Din sare nu trebuie să ne facem nici prieten, însă nici duşman. Prea multă sare dăunează sănătăţii, însă şi lipsa ei produce tulburări în organism. Iată de ce este important să fii atent la cantitatea de sare pe care o consumi zilnic! Peste 70 la sută din cantitatea de sare consumată provine din alimentele procesate.

Componenţii sării de bucătă­rie sunt sodiul şi clorul, substanţe necesare pentru echilibrul electroliţilor, la acestea adăugându-se şi o cantitate mică de iod, în cazul sării iodate.

Un adult fără probleme de sănătate are nevoie zilnic de şase grame de sare, conform recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Însă mulţi dintre noi consumă o cantitate dublă de sare, principalul motiv fiind prezenţa în dietă a alimentelor procesate, cu conţinut ascuns de sare, precum pizza şi mezelurile.

Consumând prea multă sare, rişti să faci hipertensiune arterială, să reţii apă în corp sau chiar să faci cancer gastric, potrivit numeroaselor studii.

Totuşi, dacă ai o activitate fizică intensă, pierzi mai multă sare prin transpiraţie, iar din această cauză pot apărea deshidratarea, insomnia sau crampele musculare. Deci, nici prea multă, dar nici prea puţină sare nu e bună. Adoptând unele măsuri, vei reuşi să previi consumul excesiv de sare şi, implicit, riscurile pentru sănătate. Iată ce te ajută în acest sens!


Dă gust mâncării cu condimente

La prepararea mâncărurilor, foloseşte condimentele şi ierburile aromatice! Chimenul, ienibaharul, cimbrul, leuşteanul, mărarul, pătrunjelul, tarhonul şi foile de dafin dau o aromă şi un gust aparte preparatelor culinare şi, în plus, nu vei mai simţi nevoia să adaugi prea multă sare. Pentru ca mirodeniile să-şi păstreze proprietăţile, adaugă-le la sfârşit, când mâncarea este gata. De asemenea, la prepararea salatelor, înlocuieşte sarea cu puţin oţet sau cu suc de lămâie.


Citeşte eticheta!

Peste 70 la sută din sarea pe care o consumăm zilnic provine din alimentele procesate. Conţinutul de sodiu este menţionat pe eticheta oricărui produs alimentar pe care-l cumperi. De aceea, este important să citeşti etichetele, ca să ştii câtă sare consumi.

Fii atent însă că sarea se „ascunde” şi sub forma câtorva E-uri, precum glutamatul de sodiu şi nitriţii de sodiu! Ca să-ţi faci o idee, o sută de grame de telemea conţine în jur de trei grame de sare, o sută de grame de mezeluri – până la trei grame de sare, iar o sută de grame de pâine – în jur de un gram de sare.

Măslinele, peştele afumat, ketchupul, conservele şi sosurile gata preparate sunt, la rândul lor, bogate în sare, de aceea este bine să le consumi cu moderaţie. De asemenea, poţi reduce consumul de sare înlocuind produsele semipreparate sau congelate cu cele proaspete.


Consumă mai multe legume

Foarte multe legume sunt sursă naturală de sodiu, de aceea, consumându-le, nu numai că îţi poţi asigura doza zilnică din acest nutrient, ci vei beneficia şi de celelalte minerale şi vitamine pe care acestea le conţin. Câteva dintre legumele care conţin sodiu sunt: ridichile, spanacul, varza, dovleceii, fasolea, cartofii şi mazărea. Alte surse de sodiu sunt laptele, ouăle şi carnea de vită.

Cantităţi prea mari de sare pot duce la hipertesiune arterială, la afecţiuni cardiace şi renale, la aciditate sanguină şi la risc mărit de cancer colorectal. Persoanele cu probleme de sănătate cu restricţie la sare vor constata că lipsa acestui condiment din dietă aduce în timp multe beneficii asupra sănătăţii organismului.

Pentru a nu se simţi lipsa sării în mâncare, există posibilitatea utilizării sării dietetice speciale, dar şi posibilitatea adăugării în mâncare a unei cantităţi generoase de plante-condimente: mărar, pătrunjel, leuştean, tarhon etc.

Atenţie la capcanele alimentelor bogate în sare: glutamatul de sodiu utilizat la prepararea unor alimente, sucul de roşii din magazinele alimentare, preparatele din carne conservată, conservele de peşte, mezelurile uscate şi afumate, băuturile răcoritoare dietetice, îndulcitorii artificiali cu ciclamat de sodiu. Asociaţia Cardiologilor Americani recomandă între 3 şi 6 grame de sare pe zi.

Riscuri: Excesul de sare duce la pierderea calciului din corp, favorizând osteo­poroza.



preluare de pe sursa: http://piatza.net/reducerea-consumului-de-sare/

Cancerul la plamani. Cauze si diagnostic

Anunturi

Medicina moderna si-a intreptat atentia in mod considerabil asupra cancerului la plaman, datorita cresterii sale in mod constant.


Fumatul a fost declarat ca fiind principala cauza a cancerului la plamani. Epidemiologii considera ca 80% - 90% din tumorile pulmonare pot fi prevenite prin eliminarea tutunului. "Asociatia Americana a Plamanilor" raporteaza ca un procent de 87 % din cazurile de cancer la plamani sunt declansate de produsele de fumat.


Riscul de a dezvolta cancer pulmonar datorita fumatului variaza in functie de:


- cantitatea de tigari fumata ( numarul de tigari / zi * numarul de ani)


- varsta la care ai inceput sa fumezi;


- produsul fumat (gudron / nicotina / continut, filtre);


- gradul de adancime al inhalarii;


- sexul (feminin sau mascultin).

 

Cauzele cancerului pulmonar

Tutunul este cauza principala a cancerului la plaman. Cu toate acestea si fumatul pasiv poate declansa cancerul pulmonar, cauzand anual 3000 de morti.


Cea de-a doua cauza ce conduce la cancerul pulmonar este expunerea la radon (un gaz incolor, inodor, insipid si radioactiv) emis de scoarta terestra si de roci.  Acesta se poate gasi in materialele din care locuinta este facuta si in apa.


Cancerul la plaman poate fi de asemenea o consecinta a expunerii la locul de munca la substante cancerigene cum ar fi azbestul, arseniul, uraniul si alte produse petroliere.


Poluarea aerului poate cauza de asemenea cancerul pulmonar. Spre exemplu, in orasul Houston, numarul mortilor datorate cancerului pulmonar a crescut cu un procent de 53% in anii 1970. Se pare ca acest motiv corespunde cu o crestere in numar al fabricilor petrochimice din zona. Lucratorii cu azbest, minerii si cei care lucreaza cu zinc sau plumb sunt predispusi la a dezvolta cancer pulmonar.


Fiecare dintre aceste ipoteze tin de intelegerea modului in care cancerul pulmonar ia amploare. Insa, cauza care sta la baza acestei boli nu este fumatul, poluarea sau o deficienta temporara de vitamine, mai degraba este un dezechilibru al modului zilnic de alimentare.


Situat in regiunea mediana a corpului, plamanii sunt relativ echilibrati in ceea ce priveste structura. Deficientele respiratorii, incluzand tumorile, sunt rezultat al unui consum excesiv de alimente precum carnea, produsele lacate, faina rafinata, zahar, grasimi si uleiuri, fructe si sucuri, alcol, stimulenti, chimicale si pastile.

 

Diagnosticul cancerului pulmonar

Diagnosticarea cu cancer la plamani se bazeaza pe evaluarea istoriei medicale a pacientului, daca acesta este sau a fost fumator, daca a fost expus la substante carcinogene si istoria familiei. Un examen fizic este realizat alaturi de investigatii cu raze X la plamani. O tomografie computerizata a pieptului este facuta pentru a confirma prezenta unor mase de natura suspicioase.


Sputa, un rezultat al expectoratiei din plamani, poate fi analizata pentru a verifica prezenta celulelor canceroase. Pentru a fi confirmata prezenta cancerului pulmonar, doctorul va realiza o biopsie. Pe de o parte un tub cu o camera se insereaza prin traheee (bronhoscopie – explorarea vizuala a cailor respiratorii). Apoi un ac va trece prin piept pentru a preleva o monstra de tesut din tumoare sau din lichidul ce inconjura plamani. O alta tehnica in cazul biopsiei presupune deschiderea chirurgicala a pieptului. Pozitia tumorii si starea generala a pacientul vor determina maniera de realizare a biopsiei.


Daca sunt prezente tumori, locatia lor va fi gasita prin diferite tipuri de biospie precum si printr-o toracoscopiei, ori printr-o procedura chirurgicala in care plamanul este dezumflat si examinat, ori printr-o mediastinoscopie, o incizie mica in fata gatului prin care noduril limfatice sunt inlaturate pentru a fi examinate.


Medicina orientala diagnosticheaza starea plamanilor observand si analizand regiunea corespunzatoare plamanilor, de la nivelul fetei. Plamanii slabi si subactivi, precum si tuberculoza este indicata de obraji palizi.


Persoana de obicei sufera de o circulatie slaba, o respiratie dificila, avand muschi slabidezvoltati ai pieptului, umeri incordati si o postura molesita ori o tendinta de anemie sau de supragreutate.


In timp, aceasta conditie a plamanilor pot cauza pleurezie, emfizem, astm sau posibil cancer pulmonar. Acest timp de afectiune a plamanilor este un rezultat al consumului excesiv de grasimi solide, in special oua si branza, cat si alimente sarate, uscate sau coapte ce determina un consum excesiv de lichid.




preluare de pe sursa: http://www.epedia.ro/articole/sanatate-medicina/cancerul-la-plamani-cauze-si-diagnostic_47.html

Durerile de dinti - leacuri si tratamente naturiste

Anunturi

Durerile de dinti pot apare din cauza  cariilor (un defect al tesuturilor tari ale dintilor), al parodontozei (afectiune a tesuturilor de linga dinti, care se manifesta ca o inflamare a gingiei si o distrofie a tesutului osos, din cauza carora se poate observa clatinarea dintilor), al gingivitei (inflamarea gingiilor) si al unei sensibilitati crescute a dintilor din cauza aciditatii ridicate sau a unor infectii aparute in gura.


Cine sufera de dureri de dinti
In parodontoza, te doare la frig

Din cauza  cariilor si a parodontozei, radacinile dintilor se pot descoperi, pot deveni mai sensibile la caldura si la frig. Sensibilitatea la frig se manifesta cel mai adesea in cazurile de parodontoza.

Inainte de culcare, umpleti-va gura cu ulei de susan negru caldut si agitati-l in gura aproximativ 3 minute, dupa care masati-va gingiile cu degetul aratator. Clatiti-va gura cu apa dupa aceasta procedura. Sfatul acesta este foarte nimerit pentru persoanele melancolice. Sensibilitatea la frig arata ca este vorba despre o inflamare de natura infectioasa a dintilor. In aceste cazuri este foarte bine daca va masati gingiile cu ulei din arbore de ceai.


In caz de gingivita te doare din cauze mecanice

In cazurile de gingivita trebuie inlaturati toti factorii de natura mecanica, factori care ar putea provoca traume ale gingiilor. Este recomandata in acest caz gargara cu apa in care ati dizolvat in proportie de 0,5 la suta sodiu, de asemenea gargara cu infuzie din scoarta de stejar, din salvie si sunatoare (o lingura de scoarta sau de planta se pune la infuzat intr-un pahar cu apa fierbinte).


Relatia dintre stomac si dinti

In cazul prezentei unei tulburari a functiei secretoare a stomacului este necesara includerea in regimul alimentar zilnic a unei ridichi (aceasta recomandare este contraindicata bolnavilor suferinzi de afectiuni ale inimii si ale ficatului).

Aciditatea crescuta poate fi controlata respectind o dieta din care se exclud mincarurile iuti, sosurile marinate, citricele si alimentele fermentate.


Ce sa mincam ca sa nu ne doara dintii

Afectiunile dintilor sint de foarte multe ori favorizate de calciul, magneziul si zincul care se gasesc in cantitate insuficienta in organism. Pentru stabilizarea deficitului acestor elemente, de exemplu, trebuie crescut consumul produselor din soia.

Mincati in fiecare dimineata, prajindu-le bine, o mina de seminte de susan negru foarte bogate in calciu (este o reteta foarte recomandata melancolicilor).

Mincati de doua-trei ori pe zi, pe stomacul gol, cite 10-20 de fructe de zmeura (contraindicat melancolicilor), fara a le combina cu alte produse, mai ales cu lactate.

Umflaturile sau sangerarile gingiilor se vindeca cu ajutorul aplicarii locale a unor mijloace astringente.

Dintre acestea se pot folosi: piatra acra, scoarta de stejar, smirna. De obicei, aceasta stare, care are un caracter inflamator sau infectios, este tipica pentru persoanele colerice si sangvinice. Un factor provocator poate fi aciditatea ridicata, caldura din stomac sau ficat. Pentru indepartarea cauzelor trebuie normalizata activitatea ficatului si a stomacului.

Pentru prevenirea cariei dentare beti zer

Persoanelor colerice si sangvinice li se recomanda masarea gingiilor cu ulei de cocos in inflamarile si singerarile acestora.

In sangerarile gingiilor de mare ajutor va este si o ceasca de suc de portocala in care se adauga o jumatate de lingurita de zahar.

Impotriva inflamarilor si sangerarilor gingiilor beti apa in care adaugati suc de lamiie (o jumatate de lamiie la o ceasca de apa). Puteti de asemenea sa mincati pe stomacul gol putin pepene galben, mestecindu-l foarte bine.

Caria dentara se formeaza datorita descompunerii tesuturilor dintilor si gingiilor.

In acest caz este necesara restabilirea procesului digestiv, curatarea stomacului, bolnavul trebuie de asemenea sa tina una-doua zile post. Luati un diuretic seara (o lingura de frunze de fin se pun la fiert intr-un pahar cu apa fierbinte, se lasa la infuzat 15-20 de minute si se bea in doua doze seara, cite o jumatate de pahar). Beti de asemenea zer. De mare ajutor este infuzia pregatita in felul urmator: se amesteca pelin amar, viorele uscate si petale de trandafir rosu (o lingura din acest amestec se pune intr-un pahar cu apa fierbinte, se lasa la infuzat 15-20 de minute si se bea cite o jumatate de pahar dupa masa). Indiferent de cauza care provoaca durerea de dinti, puneti-va pe locul dureros un tampon de vata inmuiat in ulei din arbore de ceai sau ulei de cuisoare; puteti de asemenea sa umpleti gaura facuta de carie cu o bucata mica de vata inmuiata in propolis (sau camfor natural).

Durerea de dinti este calmata de cuisoare. Citeva picaturi dintr-o tinctura pregatita din cuisoare influenteaza favorabil dintele bolnav.


Alte metode pentru calmarea durerilor neasteptate

In cazul aparitiei unei dureri neasteptate:1. faceti un masaj cu virful degetului aratator pe partea fetei cu dintele bolnav, in locul in care se gaseste punctul biologic dureros:

daca va doare un dinte de pe maxilarul superior, masati (apasati pina cind dezmortiti) punctele sia-guan (care sint dispuse in cavitatea din fata urechilor);

daca va doare un dinte din maxilarul inferior, se maseaza punctele da-in (dispuse pe partea superioara a maxilarului inferior, in zona dintre partea din fata a muschiului care participa la mestecarea alimentelor si artera maxilara exterioara);

2. strangulati cu un cirlig de rufe lobul urechii din partea in care va doare dintele. Tineti cirligul pina la disparitia durerii.

Trebuie sa tineti cont de faptul ca o durere de dinti nu poate fi vindecata, ea poate doar scadea in intensitate, de aceea vizita la un medic este obligatorie.


Intarirea gingiilor se face cu suc de patlagina

Masuri profilactice impotriva parodontozei, cariilor si infectiilor: hraniti-va doar cu alimente curate, usor asimilabile; spalati-va pe dinti dupa fiecare masa; nu trebuie sa va culcati cu stomacul plin.

Masajul gingiilor: puteti sa va faceti dintii mai sanatosi daca va masati gingiile inainte de culcare cu ulei de susan negru (pentru melancolici si flegmatici) sau cu ulei de cocos si de trandafiri (pentru colerici si sangvinici). Luati o gura de ulei de susan negru caldut si plimbati-l dintr-o parte in alta a gurii timp de doua-trei minute, dar nu il inghititi sub nici o forma. Scuipati uleiul si cu miscari fine masati-va gingiile cu degetul aratator.

Exercitiu pentru intarirea dintilor: cu un efort maxim inclestati-va dintii timp de 3 secunde. Relaxati-va, dupa care repetati exercitiul de opt ori si faceti 10-20 de inchideri-deschideri ale gurii.

Pentru intarirea gingiilor este bine sa va frectionati gingiile cu suc de patlagina.

Dintii si temperamentul

Dupa dinti se poate determina si temperamentul.

Daca, de exemplu, culoarea dintilor este galbuie, dintii sint egali, rari, de dimensiuni egale, iar gingiile sint moi, aceasta este o persoana colerica sau sangvinica.

Daca dintii sint albi, egali, frumosi, nu foarte mari, iar gingiile sint tari, este vorba despre o persoana flegmatica.

Daca dintii sint maronii sau negri, puternici, strimbi, rari, iar gingiile sint fragile, este vorba despre o persoana melancolica.


preluare de pe sursa: http://www.epedia.ro/articole/sanatate-medicina/durerile-de-dinti-leacuri-si-tratamente-naturiste_16.html


De parodontoza sufera de obicei melancolicii, in timp ce de singerari, inflamatii sau de umflaturi sufera in general colericii si sangvinicii.

Laptele pasteurizat, cauză principală a îmbolnăvirilor

Alăptarea la sân este dieta cea mai bună şi mai hrănitoare pentru sugari.

Laptele matern clădeşte un sistem imunitar puternic, care face un copil suficient de puternic pentru a rezista la diferite boli, cum ar fi poliomielita, tusea convulsivă etc.

Cele mai multe dintre decesele infantile care au loc astăzi sunt din cauza lipsei alăptării corespunzătoare şi acestea sunt datele oferite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Laptele matern este lapte crud.

Laptele matern nu a fost pasteurizat.

Laptele de vacă crud este laptele matern furnizat nouă de către mama-natură.

Fiecare mamifer de pe Pământ produce lapte crud pentru hrănirea descendenţilor lui.

Consumul laptelui crud este instinctual.

Consumul laptelui crud este natural.

Laptele de consum pasteurizat şi consumul de alimente pasteurizate este nenatural şi pune viaţa în pericol.

Deşi mulţi oameni nu cunosc asta, pasteurizarea laptelui distruge nutrienţii esenţiali din lapte.

Cum?

Pasteurizarea laptelui distruge bacteriile benefice, împreună cu cele dăunătoare şi distruge enzimele esenţiale pentru absorbţia substanţelor nutritive.

Pasteurizarea laptelui distruge toată fosfataza; aceasta este esenţială pentru absorbţia de calciu, iar calciul funcţionează împreună cu vitamina D, care este disponibilă nu numai prin expunerea la soare, dar este şi un nutrient esenţial în smântâna brută.

Natura a împachetat un model superb pentru hrana omului în lapte, deoarece acesta vine de la vacă cu toate substanţele nutritive esenţiale originale – atât timp cât acesta nu este pasteurizat.

Încălzirea oricăror alimente crude descompune enzimele active, astfel încât lipaza (o enzimă unică a laptelui şi necesară pentru a finaliza digestia grăsimilor) este distrusă, împreună cu multe alte elemente nutritive esenţiale care sunt distruse prin pasteurizare.

Vânzarea laptelui crud (lapte care nu a fost pasteurizat) este, de fapt, scos în afara legii în unele state.

Are sens să se interzică vânzarea laptelui crud, dar alte produse, ştiindu-se că provoacă moartea, sunt încă legale?

Ţigările şi alcoolul au ucis milioane de oameni dar vânzarea de ţigări şi de alcool nu a fost interzisă.

Câţiva oameni s-au îmbolnăvit uşor consumând lapte, care nu a fost manipulat în mod corect de către o instalaţie de prelucrare şi ca rezultat, toată vânzarea de lapte crud este acum interzisă.

Laptele pasteurizat este ca vitaminele sintetice – nu are nicio valoare nutritivă.

Deci, de ce să-l bei până la urmă?

O formă sintetică de vitamina D se adaugă în laptele pasteurizat pentru a încerca să i se dea o valoare nutritivă.

Se adaugă 40 UI de vitamina D sintetică laptelui mort.

Doza zilnică de vitamina D recomandată pentru adulţii de 50 de ani şi peste este de 400 UI.

Asta ar însemna ca, în scopul obţinerii necesarului recomandat de vitamina D, un adult ar trebui să consume 10 pahare de lapte pasteurizat în fiecare zi.

Atât de multe pahare ar duce la tulburări severe de tranzit intestinal (diaree) – în fiecare zi.

Numai puţin!

Acesta a fost şi motivul pentru care FDA a obligat toţi producătorii de lapte să-l pasteurizeze, în primă instanţă, sau să fie interzisă vânzarea sa.

Ei au precizat că E.coli – prescurtarea de la Escherichia coli – o bacterie (germen), din laptele crud provoacă crampe severe şi diaree şi pentru a preveni aceasta, au ordonat ca tot laptele crud să fie pasteurizat.

Atunci când vacile sunt ţinute în medii necorespunzătoare, ele se îmbolnăvesc şi produc lapte bolnav, care necesită deci pasteurizarea, pentru a nu-ţi face rău.

Fermele industriale moderne reduc viaţa vacilor la aceea de producătoare de cisterne de lapte.

Acestea sunt manipulate brutal, trăiesc în teamă, sunt private de relaţiile cu semenele lor, sunt îndopate cu antibiotice şi alte medicamente.

Evident, ele nu pot produce decât lapte bolnav.

Deoarece laptele obţinut în fabrică de la vaci blonave este bolnav, acesta este pasteurizat pentru a nu te ucide, cel puţin, nu aşa de repede.

Totuşi el te va omorî încet – prin malnutriţie şi boli cauzate de malnutriţie.

Laptele crud natural este un aliment viu.

Acesta conţine enzime, care ajută la convertirea sa în alte alimente sănătoase, cum ar fi brânza.

În loc să râncezească, ca laptele pasteurizat, laptele crud se acreşte, oferindu-ne o gamă largă de delicatese, cum ar fi brânzeturile franţuzeşti, olandeze, britanice, brânzeturile Wisconsin, iaurtul şi kefirul.

Da, laptele crud este plin de bacterii.

Dar este plin de bacterii bune, bacterii care sunt esenţiale pentru absorbţia substanţelor nutritive.

Gândiţi-vă, ce are iaurtul de este atât de bun pentru voi?

Este probiotic, care este un cuvânt drăguţ ce înseamnă „bacterii bune”.

Ştiaţi că laptele pasteurizat conţine, de asemenea, o mulţime de bacterii?

Diferenţa este că totul este mort, astfel încât niciuna dintre bacteriile bune nu este prezentă aici să vă ajute.

Ceea ce consumi din laptele pasteurizat şi iaurtul făcut din lapte pasteurizat sunt milioane de corpuri de bacterii moarte, şi bune şi rele.

Pasteurizarea nu filtrează şi nu înlătură bacteriile, le ucide doar.

Pasteurizarea nu filtrează nici bacteriile moarte.

Deci, data viitoare când beţi un pahar de lapte pasteurizat, gândiţi-vă la ceea ce tocmai aţi băut!

Dan Tanasescu

preluare de pe sursa: Piatza.net

Sindromul Cotard - boala care te face să crezi că eşti mort

Cogito ergo sum - cuget, deci exist. Acest enunţ celebru al lui René Descartes stă la baza filosofiei europene, constituind un instrument cheie pentru recunoaşterea propriei existenţe. Dictonul lui Descartes susţine că, dacă putem să ne îndoim de percepţiile pe care le avem graţie simţurilor noastre, nu avem cum să ne îndoim de propria existenţă.

Dacă majoritatea oamenilor acceptă raţionamentul cartezian, o afecţiune rară, intitulată sindromul Cotard, îi face pe cei afectaţi să se îndoiască de propria existenţă sau chiar să se creadă morţi!

 

Ce este sindromul Cotard?
Sindromul Cotard este caracterizat de o stare de delir în care pacientul insistă că a murit sau că o parte a corpului său a putrezit. Acest sindrom este extrem de rar, fiind de obicei întâlnit la pacienţii ce suferă de schizofrenie şi de tulburări bipolare.

Această afecţiune a fost observată pentru prima dată în 1788, dar nu a fost descrisă în detaliu până în iunie 1880, când neurologul francez Jules Cotard a ţinut o prelegere în cadrul prestigioasei Société Médico-Psychologique din Paris, una dintre cele mai vechi instituţii medicale dedicate psihiatriei.

Cotard a descris această negare psihotică a propriei existenţe ca fiind o stare demenţială profundă, melancolică, de multe ori asociată cu o ipohondrie extremă. Acest sindrom afectează copiii, adolescenţii şi persoanele în vârstă, fiind de obicei una din manifestările schizofreniei sau ale tulburării bipolare. De asemenea, sindromul poate fi asociat leziunilor tempo-parietale ale emisferei cerebrale non-dominante.

În lucrarea din 1880 prin care a adus acest sindrom în atenţia lumii medicale, Cotard făcea referire la rapoartele altor doctori francezi, aceştia confruntându-se cu pacienţi care credeau că şi-au pierdut tot sângele sau că nu au creier, cap, stomac sau inimă. Cotard a stabilit un spectru de gravitate al acestui sindrom, cazul extrem fiind cel al pacientului care nu crede că are corp!

Ideile delirante constituie tulburări de gândire care determină o reflectare eronată a realităţii. Caracterul patologic al acestor tulburări nu este recunoscut de subiect, conducând la modificarea patologică a concepţiei despre lume. Sindromul Cotard este se manifestă ca o idee delirantă depresivă, mai exact ca o idee delirantă de negaţie.

Delirul Cotard se diferenţiază de toate celelalte tipuri de idei delirante prin faptul că este unicul a cărui existenţă poate fi confirmată chiar de către pacient -- chiar dacă el crede cu sinceritate în ideile delirante! Toate celelalte sindroame delirante necesită prezenţa unei alte persoane pentru a fi diagnosticate.

 

Care sunt cauzele sindromului Cotard?
Printre cauzele identificate până acum de către specialişti se numără depresia severă, tumorile pe creier, atacurile cerebrale, schizofrenia şi tulburările bipolare. Sindromul Cotard poate apărea şi ca urmare a lezionării unei părţi a creierului, în majoritatea cazurilor fiind întâlnite dereglări structurale şi funcţionale ale acestuia.

Mulţi specialişti în neurologie consideră că sindromul Cotard este apropiat de sindromul Capgras. Pacienţii ce suferă de acest sindrom cred că rudele apropiate şi prietenii au fost înlocuiţi de impostori. În ambele cazuri, specialiştii cred că problema apare ca urmare a unei dereglări a zonei cerebrale ce asociază feţele cu emoţiile. Una dintre ipoteze susţine că anumiţi pacienţi ce suferă de sindromul Cotard nu-şi recunosc propriul chip în oglindă, de aceea crezând că sunt morţi.

 

Cum se manifestă sindromul Cotard?
Un caz extrem al sindromului Cotard a fost descris de către Dr. Christopher Gardner-Thorpe de la Spitalul din Exeter.

O pacientă în vârstă de 59 de ani descria cum simte şocuri electrice în ambele braţe, iar din când în când experimenta episoade în care avea senzaţia că bucăţi de carne din corpul ei dispar.

Femeia simţea cum carnea de pe abdomen şi de pe membre cade, iar un lichid din interiorul său se scurge. Aceasta se panica, având senzaţia că un proces de descompunere are loc, urmând să o reducă la nimic. Având senzaţia că întregul corp îi dispare, femeia s-a uitat în timpul unui episod în oglindă, unde i s-a părut că îşi vede maxilarul alb, ca şi cum toată carnea ar fi dispărut. Pacienta a fost tratată cu metiprednisolon, însă iluziile de tip Cotard au continuat să apară episodic, la câteva luni.

Într-un alt caz, înregistrat în Iran, o pacientă susţinea că este moartă, pentru că s-a sinucis, fiind doar un suflet care rătăceşte prin deşerturi şi prin toaletele unde trăiesc alte suflete. Deşi femeia credea că nu este în viaţă, aceasta şi-a tăiat partea din faţă a nasului, declarând că a făcut-o ca să fie mai frumoasă. Simptomul este tipic schizofreniei, afecţiune de care pacienta suferea alături de sindromul Cotard. Aceasta a fost tratată cu şocuri electrice, obţinându-se doar o parţială ameliorare.

 

Se pot vindeca pacienţii de sindromul Cotard?
Situaţia depinde de la caz la caz, în funcţie de gradul de afectare a creierului, însă un caz recent petrecut în Marea Britanie arată că există şi situaţii cu final fericit.

O secretară în vârstă de 24 de ani, LU, a fost internată în 2004 la un spital de neurologie din Londra, fiind diagnosticată cu epilepsie, urmare a encefalitei provocate de virusul herpes simplex.

La două săptămâni după internare, LU a fost supusă unor teste în vederea întocmirii unui profil neuropsihologic. S-a observat că pacienta prezenta o capacitate redusă de atenţie, concentrare şi de judecată, fiindu-i de asemenea afectată şi capacitatea de a recunoaşte feţe.

În cadrul aceluiaşi test pacienta a prezentat simptomele tipice sindromului Cotard: susţinea în mod repetat că este moartă, afirmând că a murit cu două săptămâni înainte. În tot acest timp pacienta plângea, întrebând dacă spitalul în care se află este cumva Raiul. Întrebată de doctori cum crede că a murit, LU a răspuns: "Nu ştiu exact cum. Ştiu că aveam o gripă şi că am venit aici. Poate că am murit de gripă". De asemenea, pacienta afirma că "mă simt ciudat faţă de iubitul meu. Nu-l pot săruta, se simte ciudat - deşi ştiu că mă iubeşte".

Pacienta prezenta şi alte simptome, printre care ameţeală, halucinaţii auditive (auzea muzică disco), halucinaţii tactile (avea sentimentul că pe antebraţul stâng îi curge apă) şi halucinaţii vizuale (având senzaţia că pereţii se mişcă).

Convingerea pacientei că a murit s-a redus în zilele următoare, psihologii reuşind să obţină o restructurare cognitivă. Astfel, la două zile după întocmirea profilului neuropsihologic, lui LU i s-au pus câteva întrebări pe tema morţii. Pacienta a fost întrebată dacă a mai văzut vreodată o persoană moartă, şi dacă da, cum de şi-a dat seama că acea persoană este moartă. Ea a răspuns că a văzut-o pe bunica sa după ce a murit, şi a ştiut că nu mai este în viaţă pentru că ochii îi erau închişi şi nu mai făcea nicio mişcare. Pacienta a recunoscut că ea vorbeşte şi se mişcă, lucru inconsistent cu caracteristicile normale ale oamenilor morţi. După această discuţie, pacienta a fost întrebată cât de convinsă este de faptul că este moartă. Dacă înainte cu câteva zile procentul indicat de aceasta era de 100%, de data aceasta era de doar 40%.

Psihologii au continuat de-a lungul următoarelor zile discuţiile cu ea, iar într-o săptămână de la diagnostic iluzia pacientei a dispărut în întregime.

 

Dictonul "Cogito, ergo sum" trebuie modificat
Un neuropsiholog din Marea Britanie, Paul Broks, relata recent în The Telegraph dialogul purtat cu o pacientă ce suferea de sindromul Cotard. "M-a întrebat: «Sunt moartă?». Am asigurat-o că este cât se poate de vie, că se află într-o secţie de spital, unde bea un ceai şi dialoghează cu mine. Nu a fost convinsă. «Dar tu eşti real?», m-a întrebat ea".

Broks spune că acest sindrom ar putea avea la bază o dereglare neurologică ce duce la o decuplare a emoţiilor de gânduri. Nu este suficient să ne gândim că existăm, ci şi să simţim acest lucru. Astfel, zicala lui Descartes, "gândesc, deci exist" trebuie modificată în "simt că gândesc, deci exist".

Sursa: Descopera.ro

Legea cauzei şi a efectului (karmei)

Legea cauzei şi efectului spune că orice cauză are un efect rezultant şi fiecare efect devine cauza unui alt efect. Nu există nimic la întâmplare. Nimic nu începe un nou lanţ de evenimente. Universul e un ciclu perpetuu. Orice spunem sau facem are o consecinţă. Asta nu înseamnă că trebuie sa privim consecinta ca pe o pedeapsă. Pur şi simplu, are un rezultat. Karma e doar rezultatul sau consecinţa unei acţiuni.

Există multe expresii care ilustrează această lege: "Ce semeni, aia culegi", "Părinţii mănâncă aguridă şi copiilor li se strepezeşte gura", "Cum îţi aşterni, aşa dormi", "După faptă şi răsplată". Altfel spus, ceea ce emiţi se întoarce la tine (de fapt, nici nu te părăseşte vreodată).

E important să examinăm efectele din viaţa noastră şi cauzele lor. Trebuie să devenim conştienţi de toate alegerile pe care le facem, pentru că toate vor deveni cauzele rezultatelor de pe parcursul drumului. Dacă gândurile noastre sunt cele care ne creează viaţa, cum trebuie să ne schimbăm gândurile (cauza) pentru a obţine un efect diferit? Şi căror forţe exterioare le permitem să provoace efecte asupra vieţii noastre?

Legea karmei este legea vindecării în acţiune. Ea afirmă că nu poţi ataca o persoană, fără să te ataci pe tine însuţi. Într-un final, trebuie să simţi suferinţa pe care ai cauzat-o.

Agresiunea este o forma de proiecţie prin care încercăm să-i dăm altuia durerea noastră. Dacă suferim, dorim ca şi alţii să sufere – aşadar, agresam, iar apoi ne simţim vinovaţi. Vina menţine agresiunea în câmpul nostru energetic. Credem că am scăpat de suferinţa noastră, dar nu este aşa. Ea se află încă acolo. Apoi, într-o zi, în viaţa noastră intră cineva sau ceva care ne declanşează vina şi o aduce la suprafaţă pentru a fi vindecată. Poate că suntem agresati sau răniţi de către altcineva. Poate că doar vizionăm un film sau citim o carte care ne tulbură.

Atunci când vina se ridică la suprafaţă şi ne cuprinde, iese la lumină şi ocazia de a ne vindeca. Primim o şansă pentru a ne asuma greşelile şi remuşcările cu privire la ceea ce am spus sau făcut altuia. Avem ocazia să ne recunoaştem greşeala, să o corectăm şi să cerem iertare.

Negarea ne împiedică întotdeauna să ne manifestăm responsabilitatea adecvată pentru gândurile, sentimente-le, cuvintele şi acţiunile noastre. Până nu înlăturăm acest mecanism de negare, nu putem înfrunta adevărul despre noi înşine. Legea karmei ne asigură că vina şi ruşinea noastră vor fi conştientizate şi aduse spre vindecare. Deci, chiar dacă nu facem nimic spre a ne sparge cochilia negării, viaţa o va face, într-un final, în locul nostru, întrucât, mai devreme sau mai târziu, trebuie să ne asumăm responsabilitatea corespunzătoare.

Majoritatea dintre noi suntem mai fericiţi atunci când ne oferim benevol să ne asumăm responsabilitatea, decât atunci când suntem “forţaţi” de evenimente să o facem. De ce să ne proiectăm vina asupra celorlalţi, când aceasta creează o distanţă inutilă sau o amânare între păcatul nostru şi îndreptarea lui? De ce să-i implicăm şi pe alţii în melodrama noastră, dacă putem descoperi rădăcina suferinţei sau a fricii şi tratarea ei?

Roata karmică nu reprezintă decât oameni care îşi proiectează durerea şi încearcă să o trateze într-o relaţie cu altcineva. Ea ne oferă multe ocazii de a ne privi problemele şi de a ni le asuma.

Roata karmică nu este alimentată de electricitate. Ea se autosusţine. Prin urmare, nu încetează să se rotească.

 

Nu te dai jos de pe roata karmică, oprind-o. Te dai jos, prin asumarea propriilor probleme – o dată pentru totdeauna.

Acesta nu e însă un lucru uşor, dar avem cu toţii însoţitori puternici, iar ajutorul de care avem nevoie ne va fi dat. Trebuie să avem încredere în acest lucru. Şi, cu cât vom crede mai mult, cu atât mai repede vom avea rezultate. Arhanghelii Metatron, Gabriel, Mihail, Uriel şi Rafael, îngerul păzitor, îngerii înţelegerii, ai cunoaşterii, ai dicernământului, îngerii înţelepciunii aşteaptă momentul în care să le solicităm ajutorul. S-o facem chiar în momentul în care ne confruntăm cu situaţia în sine, înainte de a trece la fapte şi a crea efecte pe care apoi să le regretăm. Să le cerem îndrumarea şi ea ne va fi oferită.

 

preluare de pe: http://www.forum.santamia.ro/showthread.php/principii-legi-spirituale-1012.html

Vindecarea prin meditaţie

Medicina moderna a început să ia în serios străvechile precepte ale filosofiilor orientale. A scădea tensiunea arterială sau a preveni cancerul prin concentrare se consideră acum perfect normal şi posibil. Biologi şi neurofiziologi prestigioşi (din SUA, Elveţia, Franţa, Germania, Anglia) au realizat numeroase cercetări şi verificări ştiinţifice pentru a înţelege complex şi profund efectele binefăcătoare ale meditaţiei yoghine.
Pentru a ajunge la performanţe surprinzătoare, antrenamentul în meditaţie este destul de scurt: de la una la cinci luni, în timpul cărora se exersează două şedinţe zilnice, între 15 şi 30 de minute. În timpul meditaţiei profunde, subiectul se instalează confortabil într-o cameră cât mai bine izolată fonic, în semiobscuritate, orientându-şi faţa către Nordul magnetic, profund relaxat, cu ochii închişi. În prealabil, va învăţa de la un ghid competent o metodă interioară specifică de evocare a unei imagini vizuale unice, a unui sunet lăuntric special sau a unei idei universal valabile (de exemplu: iubire, fericire, bucurie, calm profund). Această modalitate îi va permite punerea în rezonanţă şi acordul telepatic cu anumite aspecte mentale benefice sau energii spirituale infinite din Macrocosmos. Prin urmare, meditaţia este şi un fenomen telepatic de rezonanţă sublimă, spirituală, elevată.


Exersarea mentalului

Punctul de plecare în meditaţia propriu-zisă nu este furnizat de aparenta întâmplare a unei banale asociaţii de idei, de anumite sunete sau imagini. El este întotdeauna în strânsă legătură cu tradiţia filosofică autentică orientală. Dar practicantul occidental nu are neapărat nevoie să se preocupe de filozofie. Totdeauna Ghidul spiritual competent va fi cel care posedă anumite chei, graţie cărora ştie că o anumită imagine, un anumit sunet sau un anumit gând i se va potrivi sau nu aspirantului, în funcţie de structura sa şi de continuitatea dezvoltării procesului de meditaţie.
În prezent, mulţi oameni de ştiinţă fac cercetări de laborator şi urmăresc să înţeleagă, servindu-se de modelele neurocibernetice, cum funcţionează celulele cerebrale pentru a permite anumite manifestări ale minţii, cum ar fi: percepţia, memoria, emoţia. Este evident pentru oricine că o aceeaşi imagine mentală (pipa, de exemplu) va lăsa complet indiferent un tânăr care nu fumează decât ţigări, emoţionând totuşi foarte mult o femeie care şi-a pierdut de curând soţul iubit, fost fumător de pipă. Această evocare interioară, specifică de la caz la caz, va antrena anumite repercusiuni sau rezonanţe lăuntrice. Prin urmare vor surveni unele fenomene diferite de consonanţă subtilă inefabilă în sfera funcţionarii intime a celulelor cerebrale ale unui subiect în comparaţie cu cele care vor apărea la un altul. Nu este deloc întâmplător că înţelepţii Extremului Orient care au acces la o tradiţie milenară secretă, cunoscând criteriile după care o anumită imagine mentală, un anumit sunet, o anumită idee sau culoare evocată lăuntric va mobiliza dominanta caracteristică a unei fiinţe umane, punându-i mentalul în starea cea mai favorabilă exersării meditaţiei profunde. Odată ce a evocat imaginea, sunetul, ideea sau culoarea, subiectul învaţă să experimenteze în mod liber gândul primar de impulsionare. Practicantul îşi lasă mentalul să manipuleze imaginea, sunetul sau, altfel spus gândul primar, fără eforturi sau sforţări tensionate de concentrarea lăuntrică.


Concentrarea

Dezvoltarea punctului de plecare a meditaţiei devine precum o spirală din ce în ce mai vastă, care se ridică într-o creativitate din ce în ce mai fină, din ce în ce mai bogată, din ce în ce mai detaşată de orice ambianţă prezentă sau trecută. În virtutea imuabilelor fenomene de rezonanţă mentală cu infinitul din afara sa (Macrocosmosul), gândul se izolează de tot ceea ce nu este el însuşi în acel moment. Este trăită o conştiinţă totală, eliberată de orice vigilenţă exterioară experienţei sale (inclusiv atenţia automatică reprezentată de controlul involuntar al activităţilor corporale). Trupul abandonat astfel lui însuşi este în totalitate relaxat şi nu are nevoie decât să-şi menţină activităţile minime care permit supravieţuirea vegetativă. Astfel, într-o oarecare măsură este atinsă starea de YOGA, definită ca „o rezonanţă plenară cu nemărginirea divină, într-o conştiinţă individualizată, mai elevată şi mai detaşată acum într-un corp în totalitate relaxat”. Să nu uităm că YOGA înseamnă, de fapt, fuziunea plenară între conştiinţa individuală şi conştiinţa divină universală, macrocosmică, fuziune pe care nimic nu o mai poate distrage, nici chiar senzaţia inconştientă a luminii, a temperaturii ambiante, a poziţiei corpului – ceea ce formează în mod obişnuit, când suntem treji, „zgomotul de fond” al conştiinţei noastre.


Dinamizarea cerebrală maximă

Cea mai simplă stare de relaxare interioară pe care un om o obţine în mod voluntar se traduce la electroencefalograf, atunci când are ochii închişi, prin apariţia unor unde regulate (alpha) cu amplitudinea medie, într-un ritm de 9-12 unde pe secundă. Se ştie că este suficient ca subiectul să deschidă ochii, chiar dacă rămâne în continuare destins psihic, pentru ca aceste unde să dispară şi să fie înlocuite de un ritm mai rapid, mai neregulat: aşa-zisul „ritm de bază”. S-a atribuit adeseori undelor alpha semnificaţia de „ritm de repaus”, iar ritmului de bază „ritm de activitate”.
Este de ajuns deci ca retina să intre în contact cu lumina din ambianţă, pentru ca aceasta să declanşeze în mod automat suficient de multă energie subtilă vigilentă, pentru a activa cortexul cerebral. Invers, este suficient ca, deşi ţinem în continuare ochii închişi, să ne gândim în mod sistematic şi activ la o problemă oarecare, pentru ca undele alpha să dispară. Este semnificativ să menţionăm însă că la subiecţii anxioşi sau foarte stresaţi, chiar dacă menţin ochii închişi, nu se ajunge, adesea, la apariţia undelor alpha. În schimb s-a constatat că yoghinii în meditaţie pot să deschidă ochii şi chiar să-i menţină deschişi, fără ca prin aceasta undele alpha să dispară! Este un miracol? Trebuie să considerăm deci ca perfect posibilă ipoteza conform căreia aceste unde nu corespund repausului nostru privit în sensul său cel mai simplu, deoarece meditaţia yoghină nu este nici pe departe o oprire a activităţi psihice, ci, din contră, o perioadă de maximă creativitate superioară, în care fabulosul nostru potenţial cerebral este dinamizat şi folosit într-o măsură mult mai mare.


Secretul undelor theta

În sprijinul acestei ipoteze (a undelor alpha de o altă natură) se pot cita rezultatele doctorilor Das şi Gastaut care au înregistrat elecroencefalograma yoghinilor în timpul progresiei lor lăuntrice în meditaţie, punând în evidenţă câteva etape distincte. În primele minute, în care subiectul se află aşezat în postură, cu ochii închişi, sunt remarcate unde alpha obişnuite în cazul deconectării şi relaxării banale, care dispar odată cu deschiderea ochilor. Apoi, undele alpha sunt înlocuite de o activitate mentală rapidă, dovadă a „activităţii intelectuale”.
Această etapă corespunde căutării imaginii, sunetului, culorii sau ideii punct de plecare şi începutului asociaţiilor mentale modulate pe care meditaţia le antrenează. În timp ce meditaţia interioară se dezvoltă, apar undele alpha specifice, care nu mai sunt blocate odată cu deschiderea ochilor. Sub influenţa acestei activităţi mentale particulare din ce în ce mai ample şi euforice, se petrece ceva nou şi misterios în cortexul cerebral. Apar undele theta, mai lente, cu un ritm de 7-8 unde pe secundă, care gradat se vor extinde pe toată suprafaţa scalpului. Surprinzător, căci aceste unde apar în condiţii biologice cu totul diferite.


O stare biologică unicat

Condiţiile care par să se apropie cel mai mult de ceea ce ne interesează corespund unor experienţe ale savantului englez Grey Walter. Acesta a înregistrat în condiţii de laborator electroencefalogramele unor studenţi în timpul unor anumite stimulări, mâinile şi faţa lor erau mângâiate de o femeie deosebit de frumoasă (ceea ce, de fapt, Grey Walter numeşte „stimulare agreabilă”). Or, în timpul stimulării agreabile, acest savant a constatat înregistrarea unui ritm rapid martor al „activităţii” corticale în timp ce, imediat cu încetarea acestuia, el vede apărând un ritm theta! El a atribuit acestui ritm semnificaţia unui „scanning”, un fel de căutare aspiraţie în vid (a acelei plăceri brusc dispărute).
Se poate lansa deci ipoteza că apariţia undelor theta în cursul meditaţiei corespunde momentului în care mentalul oarecum detaşat, se mişcă „în vid”, liber acum de orice contact cu realitatea terestră. De altfel, absenţa blocajului undelor alpha la deschiderea ochilor e cea mai bună dovadă a acestei detaşări de lumea ambiantă, pentru a rezona amplu cu o lume nouă, spirituală, elevată, sublimă, cu care se află în inefabilă rezonanţă (acord). Astfel, electroencefalograma face dovada că meditaţia profundă este o stare biologică particulară extraordinară, o veritabilă transformare şi o amplificare uriaşă a funcţiilor cerebrale pe care nu o produc celelalte metode cum sunt hipnoza, autosugestia, relaxarea simplă sau chiar experienţele de condiţionare datorate sugestiei. Prin urmare, este evident că muşchii şi viscerele depind intim de gradul de conştiinţă, însăşi viaţa vegetativă fiind rapid şi considerabil modificată prin meditaţie.


Modificări spectaculoase

Acestea sunt în practică cele mai interesante şi au fost studiate în mai multe laboratoare universitare mari, pe subiecţi voluntari, în timpul unor perioade suficient de lungi pentru a permite studii comparative:
- 30 de minute de punere în stare, în timpul cărora subiectul ce meditează se obişnuieşte cu fotoliul laboratorului, cu aparatele aşezate în anumite zone ale corpului sau cu ustensilele necesare acestor înregistrări;
- de la 20 la 30 de minute de relaxare înainte de meditaţie;
- de la 20 la 30 de minute de meditaţie propriu-zisă;
- de la 20 la 30 de minute de repaus sau conştientizare ulterioară după meditaţie.
De îndată ce s-a obţinut starea de calm interior profund, apare o scădere a presiunii arteriale, o uşoară încetinire a ritmului cardiac şi respirator. Se constată însă că, odată cu intrarea în meditaţia propriu-zisă, apar anumite modificări remarcabile: presiunea arterială rămâne neschimbată, dar ritmul cardiac scade până la mai puţin de 30 de bătăi pe minut, iar respiraţia se diminuează în amplitudine şi în frecvenţă până când devine abia perceptibilă. Aceasta este dovada rezonanţei microcosmosului celui care meditează cu energii cosmice extrem de elevate ce îi compensează spontan aproape toate necesităţile interioare şi fac posibile „economii” surprinzătoare. Meditaţia profundă face ca celulele să înceapă să „ardă” complet oxigenul, ceea ce este, după cum se vede, excelent pentru inimă. Un aspect fundamental se remarcă prin transformarea funcţionării biologice în însăşi intimitatea sa: consumul de oxigen scade rapid de la 251 cm3 pe minut (în faza de relaxare) la 211 cm3 pe minut. Acelaşi consum de oxigen va urca, în faza ulterioară meditaţiei, la 242 cm3 pe minut. La fel, eliminarea de gaz carbonic va trece de la 219 cm3 pe minut în faza de relaxare, la 187 cm3 pe minut în timpul meditaţiei profunde, pentru a reveni la 219 cm3 pe minut după meditaţie. Astfel, raportul eliminare de gaz carbonic / absorbţie a oxigenului rămâne neschimbat (excepţie: la sfârşitul meditaţiei, el înclină în favoarea unei creşteri proporţionale uşoare a eliminării de gaz carbonic). Ritmul intim al metabolismului este cel care s-a schimbat, prin diminuarea consumului de oxigen la nivelul ţesutului.
Dat fiind că eliminarea de gaz carbonic este în mod proporţional menţinută, aceasta declanşează, prin reflex involuntar, diminuarea ritmului respirator. Într-adevăr, dacă se face contraexperienţa de a se diminua în mod involuntar propriul ritm respirator, nevoia la nivelul ţesutului nu face decât să crească, căci gazul carbonic nu mai este deloc eliminat în cantitate suficientă. Se poate ajunge astfel, rapid, la o intoxicare şi experienţa nu poate fi menţinută fără tulburări grave.


Relaxare profundă

Savanţii au urmărit să înţeleagă semnificaţia acestei diminuări a consumului de oxigen la nivelul ţesutului. Se ştie că celulele dispun de două cicluri de funcţionare diferită: ciclul anaerobic, în care schimburile metabolice se efectuează în absenţa oxigenului liber, şi ciclul aerobic, în cursul căruia oxigenul este în mod direct „ars” de celulă prin operaţiile sale metabolice. Ţesuturile nu „aleg” în totalitate un ciclu mai mult decât celălalt. Ele funcţionează după un raport variabil anaerobioză/aerobioză, determinat de un întreg ansamblu de condiţii hormonale, nutritive etc. Concentraţia de acid lactic în sânge este un indice utilizat în practică pentru a aprecia importanţa proporţională a funcţionării anaerobe în raport cu aerobioza. Cu cât există mai mult acid lactic, cu atât mai mult funcţionarea metabolică generală este anaerobă. Eliminarea de acid lactic în timpul relaxării, înainte de meditaţie, este de 11,4 mg pe oră prin 100 cm3 de sânge circulant. În timpul meditaţiei, eliminarea de acid lactic trece de la 8 mg pe oră prin 100 cm3 de sânge circulant şi chiar la puţin timp după meditaţie el coboară încă la 7,3 mg/h în 100 cm3 de sânge circulant!


Se ştie că acidul lactic este produsul deşeu al contracţiei musculare şi se poate deci considera că diminuarea sa este datorată scăderii tonusului muscular. Este evident deci că deja din timpul fazei de relaxare tonusul este considerabil diminuat şi el nu se va schimba deloc în timpul meditaţiei. În timp ce procentajul de eliminare a lactatului, care este de 11,4 mg în 100 cm3 de sânge circulant la începutul relaxării, poate atinge 10, 25 mg în 100 cm3 de sânge circulant la sfârşitul relaxării. Dacă se face o relaxare suficient de prelungită, ea scade, dar nu cade într-un mod atât de brutal decât atunci când subiectul trece în „meditaţie profundă”.


O cale de salvare

Iată deci că meditaţia face să basculeze metabolismul general către aerobioză şi nu într-un mod simplu prin diminuarea tonusului muscular, ci printr-o acţiune mai intimă asupra comenzii metabolice. În cazul de faţă această comandă este de origine mentală şi merge la ţesuturi pe cale sistemului nervos autonom care acţionează modificând diametrul vaselor, influenţând secreţiile hormonale şi secretând el însuşi hormoni, dintre care noradrenalina este de o importanţă considerabilă (atât în organism, cât şi pentru funcţionarea creierului). Se ştie acum că o asemenea creştere proporţională a aerobiozei este în mod special binefăcătoare şi în prezent nenumăraţi cercetători vor să găsească mijloace medicamentoase pentru a o obţine: acesta ar fi un tratament de calitate şi cu totul natural al muşchiului cardiac, permiţând chiar prevenirea infarctului şi tratarea anginei pectorale. Pe de altă parte, se ştie că neoplasmul este însoţit de viraj anaerobic al metabolismului. Este deci logic să gândim că aceste curbe de aerobioză nu ar însemna neapărat tratamentul cancerului, ci un mijloc util de a-l preveni. Aşadar este evident că meditaţia profundă obţine aerobioza prin frânarea activităţii simpatice, diminuarea noradrenalinei etc. La această diminuare a activităţii simpatice nu se poate ajunge doar prin voinţă: este o parte a sistemului nervos autonom şi toate experienţele care s-au făcut în vederea condiţionării şi frânării simpatice au arătat că acest reflex dificil de înscris se şterge foarte repede.
Medicamentele care pe o altă cale (nenaturală) frânează simpaticul nu antrenează deviaţia aerobică a metabolismului. Altfel spus, meditaţia profundă realizată sistematic este o modalitate simplă şi absolut naturală ce declanşează în organism modificări benefice concertate, acolo unde terapeuţii noştri au adeseori doar efecte parţiale. Lăsând la o parte interesul pe care meditaţia poate să-l aibă în confruntarea cu cardiopatiile sau pe terenul fenomenelor canceroase, ea poate să joace un rol marcant chiar în existenţa noastră cotidiană. Mai mult decât atât, importanţa proporţională a anaerobiozei – importanţa noradrenalinei circulante – sunt indici ai procentului de anxietate şi agresivitate.
Antrenarea gradată şi practica perseverentă în întregime lipsită de pericole a meditaţiei profunde ar putea să devină pentru omul înţelept spaţiile verzi în universul viitor de poluare: o cale divină de salvare.
Este metoda inefabilă prin care ne putem transforma şi îndumnezei conştiinţa. Cu siguranţă ne va oferi, în cele din urmă, iluminarea spirituală şi un puternic sentiment de siguranţă şi încredere în sine, pe care nicio altă conjunctură existenţială sau nu contează ce acumulare materială nu ni l-ar putea oferi.

Sursa: Descopera realitatea din spatele conspiratiei
preluare de pe: http://bloguri.piatza.net/