NU VA LUATI DUPA PATRIARH SI UNII IERARHI. CAUTATI BISERICILE UNDE PE 1 IANUARIE SE VOR CITI MOLIFTELE SFANTULUI VASILE CEL MARE

Curand va fi 1 ianuarie, asadar consider necesar reamintirea articolului Prof. Pr. MIHAI VALICA motiveaza indemnul sau la citirea MOLIFTELOR SFANTULUI VASILE CEL MARE in ziua de 1 ianuarie

Citez din articolul Prof. pr. Mihai Valica: Moliftele Sf. Vasile sub restrictii seculare:

Incepand din secolul IV si pana astazi, exista in molitfelnicele bisericesti rugaciuni de exorcizare si timp de atatea secole poporul lui Dumnezeu s-au servit de ele. Cine nu cunoaste maretia acestor molifte ale Sfintilor Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur, stalpii Ortodoxiei, nu cunosc si nu traiesc prea mult din ortodoxia noastra si nu cred in existenta reala a demonilor.

Rugaciunile de exorcizare sunt consemnate in mai multe manuscrise, astfel: cele mai vechi mss. cu textul original sunt: – pt. Molitfele Sf. Ioan Gura de Aur – Sinaiticus 982 (sec. 13), f. 120; – pt. Molitfele Sf. Vasilie cel Mare – Cryptensis G.b.2 (sec. 11 ), Grotaferrata, f. 105; Sinaiticus 973 (sec. 12), f. 106; – pt. Molitfele Sf. Grigorie Thaumaturgul – Cryptensis G.b.2.VI (sec. 13), f. 84. Cele mai vechi rugaciuni de alungare a dracilor sau pastrat in Codex Barberinus Graecus 336, din secolul 8, unul din cele mai importante manuscrise liturgice din lume, in care apare pentru prima data textul Liturghiei Sf. Ioan Gura de Aur[1].

Personal cred ca citirea Moliftelor Sf. Vasile, dupa Sf. Liturghie in ziua de 1 ianuarie este bine sa se faca, asa cum este traditia in Bucovina si in unele zone ale tarii, intrucat multe din obiceiurile ocazionate de sarbatorile de iarna sunt de sorginte pagana si demonica. Cert este faptul ca noi am imprumutat foarte multe obiceiuri pagane, care contribuie la secularizarea societatii. 

Secularizarea nu este rezultatul confruntarii dintre credinta si necredinta, ci a parazitarii credintei, care o transforma in pseudocredinta, pseudotraditie sau pseudospiritualitate. Fara sa nesocotim sau sa subevaluam patrimoniul de traditii si obiceiuri foarte bogat al tarii noastre, care are caracteristicile unei mosteniri culturale si spirituale ancestrale, trebuie pus accentul pe limita intre sacru crestin si ”sacru” pagan si pe dimensiunea spiritualitatii mantuitoare a credintei in Hristos.

Concretizarea spectaculoasa a unor mituri antice legate de simbolistica animalelor, sunt manifestari care reprezinta o modalitate originala de exprimare a arhaicelor asociatii rituale dintre animale si cultul cvasiuniversal al soarelui. Este vorba deci de idolatrie, un pacat foarte grav condamnat de Sf. Scriptura. 

De aceea Sf. Parinti au dat canoane in acest sens, pentru a feri pe crestini de capcanele celui viclean si pedepsesc canonic, pe cei care nu se feresc de obiceiurile pagane: canonul 24 Ancira; 83 Vasile cel Mare precizeaza: clericii care practica astfel de obiceiuri sa se cateriseasca; mirenii sa se afuriseasca. 70, 71 ap.; 24, 51, 61, 62, 65, 71, 94 VI. Clericul care practica obiceiuri superstitioase sa se cateriseasca; mireanul sa se afuriseasca. 65, 79 (VI).

In acest context ar fi de dorit ca Sf. Sinod sa dea o reglementare in acest sens si sa aplice canoanele fata de unii preoti si chiar ierarhi care incurajeaza, sau sunt indiferenti fata de manifestarea publica a obiceiurilor pagane, desfasurate cu ocazia sarbatorilor de iarna.

Oare mai traim noi, crestinii acestui mileniu, „sarbatorile cu Dumnezeu” – Emanuel. Il mai simtim pe Hristos ca fiind efectiv cu noi, sau mai percepem noi dimensiunea autentica a sarbatorilor sfinte in mijlocul acestor dezmaturi ritualice pagane? Oare nu suntem din toate partile asurziti si orbiti de hiturile radio, de emisiunile TV si de alte surogate „craciuniste”, iar in goana noastra din timpul isteriei cumparaturilor de Craciunul devenit comercial, consumist si chiar orgiastic, nu cumva nu-L mai simtim pe Hristos ca Mantuitor? 

Nu cumva nu vedem din taina si dragostea lui Hristos decat bradul, obiceiurile pagane reinviate frenetic, porcul si pe Mosul care face discount? Nu reprezinta oare toate acestea o toleranta nepermisa fata de demonizarea colectiva a societatii si a tari? Nu este oare “era Harry Potter” o indracire subtila a lumii, sub masca magiei “nevinovate”?

Iata doar cateva motive sa se treaca in randuiala Tedeumului de anul nou si citirea Moliftelor Sf. Vasile, rostite de ziua lui, tocmai pentru a contracara actiunea dezmatului ritualic al obiceiurilor pagane si “magia regizata”, care se dezlantuie fara oprelisti, la toate nivelurile vietii laice, dar in special de la Craciun si pana la revelionul mult asteptat de unii[2].

Moliftele cuprind exorcizarea demonului nu numai din om, ci si din locuri si tinuturi.Cred ca Moliftele ar trebui completate si nu limitate, cu noi formule actualizate la problemele noi, cum ar fi: sa scoata demonii din politica, din masonerie, miscari oculte, de prin unele banci jefuitoare, precum si din alte ideologii dracesti actuale, din secte sau din bisericile ecumeniste, din unii teologi inchipuiti si apostati, din guverne si administratii centrale si locale, care jefuiesc prin taxe si impozite aberante pe om, pe care il umilesc si-l subjuga in numele unei false simulari a binelui comun.

De toti acesti prigonitori ne lepadam, ne dezicem de ei, dar il rugam, in acelasi timp, pe Sf. Vasile cel Mare sa mijloceasca de ziua lui, la Bunul Dumnezeu, la inceputul anului civil, sa scoata toti dracii din cei mentionati mai sus. Deci iata rolul cultic dar si folosul social si comunitar al Moliftelor, citite la cumpana dintre ani. Daca toata Biserica Ortodoxa Romana ar citi Moliftele Sf. Vasile pe 1 ianuarie sau ale Sf. Ioan Gura de Aur, in cele trei sarbatori randuite cinstirii lui, am convingerea ca multi draci vor pleca din tara aceasta in pustiul si abisul lor.

M-as bucura, sa fie introdusa citirea Moliftelor Sf. Vasile si ale Sf. Ioan Gura de Aur si la inceputul anului bisericesc, la 1 septembrie si sa fie la fel de unitara slujba Tedeumului, privind randuiala rugaciunii in completare, deci suplimentata, asa cum am sugerat eu mai sus, si nu in restrictii sau desfiintarea unor practici de secole, care au tinut demonii departe… Deci sa fim la fel de harnici si pentru a adauga putere rugaciunii, in aceeasi masura, in care unii se straduiesc sa fie harnici in a o limita, restrictiona si a o dilua… Prin randuiala speciala propusa pentru Tedeumul de la inceputul anului civil, se recunoaste din partea Biserici si se adauga implicit, mai mare valoare anului secular, decat anului bisericesc propriu-zis.

In acest context trebuie pusa problema Moliftelor si nu in contextul incidentului de la Tanacu, sau a altor preoti, care manipuleaza slujbele, speculand credinta unora, ceea ce face, ca unii, voit sau nevoit sa desfiinteze sau sa limiteze liturgic Moliftele, facand jocul unor zvonaci de serviciu ai vremii si a altor formatori si ideologi seculari ai omului recent.

Pr. Prof. dr. Mihai Valica

preluare de pe sursa:

http://bloguri.piatza.net/nu-va-luati-dupa-patriarh-si-unii-ierarhi-cautati-bisericile-unde-pe-1-ianuarie-se-vor-citi-moliftele-sfantului-vasile-cel-mare/

TURCIA: Biserica unde s-a tinut SINODUL al 7-lea a Toata Lumea a fost declarata MOSCHEE. Urmeaza Sfanta Sofia

Iata ce aflam Biserica unde s-a ținut SINODUL al 7-lea a Toată Lumea a fost declarată MOSCHEE:

Biserica Sfânta Sofia din Niceea, locul unde a avut loc în 787 al 7-lea Sinod a Toată Lumea (Ecumenic), cunoscut și sub numele de Sinodul de la Niceea, a fost declarată moschee de guvernul Turciei.

“Conform presei turcești, chemarea musulmanilor la rugăciune din fosta biserică nu a mai fost auzită de la înființarea Republicii Turcești în 1923, cînd a fost transformată în muzeu. Minaretul a fost adăugat bisericii în timpul perioadei otomane(…) Anul trecut minaretul a fost recondiționat.

Decizia a stîrnit controverse aprinse. Istoricul Selcuk Mülayim de la Universitatea Marmara a evidențiat importanța clădirii în istoria creștinismului și a avertizat că decizia va stîrni proteste în întreaga lume. Camera de Comerț din Iznik a criticat decizia numind-o ‘de neînțeles’, deoarece micul orașel trăiește din turism.”

A fost deja anunțată decizia de a tranforma în moschee și Sfânta Sofia din Istanbul.

Sfînta Sofia din Istanbul, fosta catedrala a Patriarhiei din Constantinopol, ulterior moschee, acum muzeu, ar putea redeveni moschee, a relatat ziarul turcesc Sabah. Renovarea e în desfășurare. Un mimbar – o platformă pentru imam – va fi construită în muzeu.

 Adjunctul primului ministru, Bulet Arinc, a spus în timpul unei vizite la muzeu că în Sfînta Sofia trebuiesc făcute schimbări radicale. Sfînta Sofia a fost construită în Constantinopol, acum Istanbul, în 537. După ce Mehmet al II-lea a cucerit orașul în 1453, biserica a fost transformată în moschee.

preluare de pe sursa: http://saccsiv.wordpress.com/

Ortodoxia Româneasca sub asediul masoneriei

În primăvara anului 2003, un grup de comando al trupelor antiteroriste a descins la mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel. 12 călugări au dispărut peste noapte şi nimeni nu a dat o explicaţie coerentă.

Un singur ziar local din Argeş a avut curajul să relateze faptele şi să înceapă o anchetă. După mai bine de patru ani, acest caz este tot învăluit în mister.

Evenimentele s-au petrecut la scurt timp după lansarea „Proclamaţiei Mişcării Ortodoxe de Reînviere Monahală”.

Această misterioasă mişcare alcătuită, după declaraţiile care circulă pe Internet, din 500 de călugări, călugăriţe, stareţi, preoţi ortodocşi şi având susţinerea unor călugări de la muntele Athos, protestează împotriva unor hotărâri ale celor care conduc acum Biserica Ortodoxă Română. Ecumenismul este demascat ca erezie de Proclamaţia care atacă, de asemenea, prezenţa masonilor în fruntea Bisericii.


Comando la mănăstire. Fenomene paranormale sau conspiraţie?

Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel a fost ctitorită în 1215 de domnitorul Radu Vodă. În 2003 aici îşi duceau viaţa 12 călugări, conduşi de stareţul Vichentie Punguţă.

Într-o noapte din Săptămâna Luminată (săptămâna de după Sărbătoarea Paştelui), trupele Departamentului de Intervenţii Antiteroriste (DIA) iau cu asalt mănăstirea. Toţi călugării sunt îmbarcaţi în forţă, fără nici o explicaţie, în dubele parcate în faţa porţii. Destinaţia? Necunoscută.

În ziua următoare este adus în mănăstire un grup de măicuţe, care susţin cu tărie că ele sunt acolo de la întemeierea mănăstirii. Acest lucru este infirmat chiar de prezentarea făcută pe Internet a mănăstirii Negru Vodă, în care se afirmă că aceasta este o mănăstire de călugări.

După o săptămână, câţiva dintre cei luaţi pe sus de mascaţi în plină noapte apar la mănăstirea Curtea de Argeş, însă au „interdicţie de a vorbi”. Despre părintele Vichentie se spune că a plecat în America „în pelerinaj”. Dar călugării ortodocşi nu merg în America în pelerinaj, deoarece nu există locuri sacre pentru ortodocşi acolo.

Minciuna măicuţelor, cum că ar locui dintotdeauna la Mănăstirea Negru Vodă, era totuşi prea gogonată. Mult mai târziu, reprezentanţii Arhiepiscopiei Argeşului au dat câteva declaraţii oficiale, dar nici versiunea lor nu lămureşte ce s-a petrecut.

Explicaţiile lor, date în 2006 unicului ziar care a avut curajul să investigheze subiectul, sunt însă cusute cu aţă albă şi pline de contradicţii. Poziţia oficială a Bisericii, care ar fi trebuit să protejeze călugării de abuzurile autorităţilor statului, dovedeşte din contră implicarea acesteia în evenimente.

Fostul stareţ de la Mănăstirea Negru Vodă, expediat sau autoexilat în străinătate, reuşeşte să trimită de acolo un material cutremurător despre descinderea din 2003. Acest material a circulat din mână în mână şi poate fi citit acum pe Internet.


Versiunea oficială: la mănăstirea Negru Vodă s-au făcut… reparaţii?! curăţenie?!

Purtătorii de cuvânt ai Episcopiei Argeşului şi ai Episcopiei Muscelului, ca şi episcopul Calinic Argeşeanul admit, în cele din urmă, trei ani mai târziu, că a avut loc o mutare a comunităţii de călugări. Însă una temporară, se dezvinovăţesc ei.

„În urmă cu trei ani, la Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung au fost executate nişte lucrări de reparaţie. Cu acea ocazie au fost mutaţi călugării la alte lăcaşuri de cult din judeţ,” declară în 2006, pentru un ziar electronic argeşean, consilierul episcopal Ovidiu Vlăsceanu.

Protopopul de Muscel, Eugeniu Matei, vrea să îi ţină isonul, dar vorbeşte despre o acţiune de curăţare a mănăstirii: „În perioada ianuarie-septembrie 2003, călugării de la Mănăstirea Negru Vodă au fost repartizaţi la alte lăcaşuri de cult din judeţ, deoarece în cadrul complexului monahal s-a făcut curăţenie. În toată această perioadă, la Negru Vodă au fost aduse măicuţe pentru a pregăti masa muncitorilor şi a face rânduiala aşa cum se cuvine într-un sfânt lăcaş.”

 De ce nu puteau face călugării de mâncare muncitorilor şi a fost necesar să fie aduse măicuţe, practică nemaiîntâlnită în nici un alt caz de renovare a unei mănăstiri, rămâne un mister. La fel cum, vorbind de o perioadă de câteva luni în care s-a făcut mutarea, Eugeniu Matei abate atenţia de la faptul că toţi cei 12 călugări au fost mutaţi într-o singură noapte şi nu s-au mai întors apoi la mănăstire.


MIREM, Mişcarea Ortodoxă de Reînviere Monahală

„Curăţenia” de care vorbesc reprezentanţii episcopiei este însă una simbolică. Mascaţii au intervenit în forţă întrucât se credea că la Negru Vodă se afla un nucleu al Mişcării Ortodoxe de Reînviere Monahală (MIREM).

Aceasta este, conform propriului statut: „una din reacţiile născute la ultimele evoluţii din interiorul Bisericii Ortodoxe Române, şi la hotărârile luate de capii acesteia care sunt total contrare învăţăturilor lăsate de Sfintii Părinţi ai Bisericii.”

Proclamaţia lansată în primăvara anului 2003 de Mişcarea Ortodoxă de Reînviere Monahală probabil că a venit ca o lovitură pentru Biserica Ortodoxă Română (BOR). Această proclamaţie afirmă că peste 500 de călugări, călugăriţe, preoţi, stareţi sunt „înmărmuriţi” de hotărârile capilor Bisericii, care vin în contradicţie cu credinţa seculară ortodoxă şi sunt, de altfel, veritabile erezii.

Proclamaţia cere Patriarhiei retragerea BOR din Consiliul Ecumenic şi cere ca Biserica să ia poziţie împotriva politicilor de globalizare, precum şi împotriva intrării României în UE.

Este foarte posibil ca evenimentele de la Mănăstirea Negru Vodă din primăvara anului 2003, evenimente care au survenit la o săptămână de la lansarea Proclamaţiei, să nu fie deloc singulare. Este de asemenea foarte posibil ca Patriarhia să fi cerut sprijinul serviciilor secrete pentru a depista componenţa MIREM şi a extermina această Mişcare.

Cert este că nu s-a reuşit anihilarea ei. După trei ani şi jumătate, aceasta continuă să existe şi înţelegem discreţia care o înconjoară pe de o parte ca prudenţă a celor care fac parte din MIREM şi ca muşamalizare, din partea oficialităţilor.

Acţiunile MIREM sunt cu precădere orientate împotriva masonizării şi ecumenizării Bisericii Ortodoxe Române. Printre altele, a luat poziţie împotriva introducerii în România a noilor cărţi de identitate cu microchipuri.

L-a demascat, înainte de alegerea noului patriarh, pe mitropolitul Daniel al Moldovei ca fiind francmason. A organizat proteste publice la Patriarhie în acest sens şi a postat afişe în principalele oraşe.

Presa a relatat destul de puţin despre aceste acţiuni, ridiculizând şi minimalizând importanţa acestei mişcări alcătuită din 500 de călugări, aşa cum face de fiecare dată când are de-a face cu cei ce nu sunt recunoscuţi de masonerie.


Biserica trebuie totuşi să dea explicaţii pentru cazul Negru Vodă

Revenind la cazul de la mănăstirea Negru Vodă, s-au cerut, dar nu s-au oferit, explicaţii. Cităm câteva fragmente din materialul care a circulat pe Internet: „La cererea noastră de a face cunoscută părerea avizată a oficialilor episcopali în legătură cu dispariţia nocturnă a obştii de la Negru Vodă, am fost respinşi cu cuvintele: «Nu avem nimic de declarat».

Asemenea fapte sunt de netolerat, de neînchipuit, de netrecut sub tăcere! Este clar un abuz, o încălcare flagrantă a drepturilor de vieţuire într-o ţară ortodoxă, dar de cine îngăduită? De cine pusă la cale? Cine şade în spatele întregii regii, căci actorii îi cunoaştem? Să fi fost acolo sălaşul vreunui cuib terorist ce pregătea atentate la adresa Ortodoxiei şi care doar cu trupe super-specializate a putut fi anihilat? Greu de închipuit!

Nu vrem să ne lansăm în afirmaţii neîntemeiate, dar ca o coincidenţă, descinderea a avut loc cam la o săptămână după lansarea Proclamaţiei Mişcării Ortodoxe de Reînviere Monahală. Dacă mercenarii au crezut că în Negru Vodă este centrul Mişcării s-au înşelat amarnic.

Ceea ce ne stârneşte pricini de nelinişte este tocmai modul comunisto-securist de operare ce aminteşte întrucâtva de sinistrul an ‘59, când călugării şi monahiile au fost evacuaţi „legal“ din mănăstiri prin decretul 410 (ce luaţi aminte, nu a fost încă abrogat!) semnat de liftele roşii în acordul şi sprijinul cât disimulat, cât manipulat al prelaţilor vremii.


Problema ce o ridicăm este însă de conştiinţă:

• Ce-aţi face dumneavoastră, da, chiar oricare dintre cititorii acestor rânduri – monahi sau nemonahi – de aţi fi puşi în situaţia de a fi declaraţi de oficiali pur şi simplu dispăruţi sau chiar nenăscuţi, şi să vă treziţi înghiţiţi de beciurile Securităţii pentru oarece bănuieli de propagandă ortodoxă antiecumenistă? Să fiţi condamnaţi pentru aceasta, conform decretului x, la temniţă sau internaţi în vreun ospiciu pentru „acţiuni teroriste de destabilizare a României“!

• Ce-aţi face de veţi afla apoi că toţi v-au uitat, că nimănui nu-i pasă, că tuturor le e frică de represalii şi tac mâlc, că cei responsabili nu vor să bage de seamă.

• Ce-aţi face dacă v-ar dispărea peste noapte duhovnicul – cică ar fi plecat să-i încreştineze pe eschimoşi?

Cât despre cele ale credinţei, ortodocşii şi Ortodoxia din România se manifestă în plin spaţiu totalitar. La orice cuvânt anti-eres de-al nostru, Big Brothers au pregătit mii de contre, unele chiar în formă de bâtă. Dar cui îi e frică de beci, de lanţuri, de mărturisire?

Bătrânii cercaţi au sfătuit cam aşa: „Vremea noastră a cam trecut, voi sunteţi cei ce trebuie să duceţi până la capăt nestinsă flacăra Ortodoxiei. Noi am înfundat temniţele comuniste, tocmai ca voi, cei ce ne urmaţi, să nu mai treceţi prin iadul acela. Nu vă siliţi spre eroisme gratuite.

Nu denigraţi arhiereii apostaţi. Încă nu a venit timpul.“ Dar când plinirea vremii va sosi, vom cunoaşte lămurit aceasta, căci atunci „urâciunea se va trufi pe faţă în locaşurile sfinte“. Pentru monah este o normalitate a afirma adevărul fără să se bată cu pumnul în piept; poţi ajuta poporul fără a crea dizidenţă, panică şi răzvrătire şi fără „a arunca cu pietre“ în ierarhie.

Pentru monahismul contemporan, anihilarea obştii Mănăstirii Negru Vodă este doar un nor ce prevesteşte furtuna ce va să vină. Aşadar, oare cine urmează?”


Oare cine va urma?

Aşa se încheie, în mod aproape profetic, materialul care dezvăluie abuzurile din 2003. În mediile ortodoxe se cunosc astăzi mai multe cazuri „care au urmat”. Cel mai recent este cel de la mănăstirea Petru Vodă din Bucovina, unde stareţul Iustin Pârvu a fost înlocuit cu un mason.

Acest lucru a dat naştere unor ample proteste din partea călugărilor şi credincioşilor, care au fost înăbuşite cu ajutorul poliţiei. Se urmăreşte chiar eliminarea din rândul monahilor „recunoscuţi” a celor care nu sunt de acord cu masonizarea şi ecumenizarea Bisericii Ortodoxe.

Un alt caz este cel al părintelui Calistrat de la mănăstirea Bârnova, care a îndrăznit să îl „mustre” în public pe Daniel, mitropolitul Moldovei (pe vremea când acesta încă nu era Patriarh), trăgându-l chiar în glumă de barbă, fapt care a făcut să fie interzis de la cele sfinte pe termen nelimitat.

Părintele Amfilohie Brânză de la schitul Diaconeşti din Bacău, discipol al lui Cleopa, este şi el ameninţat cu caterisirea (răspopirea) deoarece i-a spus în public unui episcop că trebuie „să ascultam mai mult de Dumnezeu decât de conducătorii de tot felul”.

Şi cum acesta nu a fost de acord cu această afirmaţie, Amfilohie l-a întrebat în mod inevitabil: „Prea-sfinţia voastră sunteţi mason?”.

Iar episcopul, lăsând la o parte orice menajamente i-a răspuns: „Băi băiatule, tu nu ştii ce e asta, ia cel mai mare mason şi îmbracă-l în veşmintele arhiereşti şi se topeşte tot răul din el”.

Părintele Amfilohie nu s-a lăsat: „Dacă sunteţi mason, Prea-sfinţite nu vă mai pomenesc la sfintele slujbe, că mulţi sfinţi şi sinoade au condamnat masoneria!”

În timp ce astfel de preoţi şi călugări, care iau poziţie împotriva masoneriei, sunt marginalizaţi, persecutaţi sau puşi sub interdicţii de tot felul, vedem cum tot mai mulţi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe nu se dau în lături să participe făţiş la ritualuri masonice.

Recent am putut vedea cum la înmormântarea lui Florian Pittiş ritualul masonic a primit binecuvântarea unui preot ortodox.

O ceremonie de numire a unor cavaleri de Malta s-a desfăşurat la Arad într-o catedrală ortodoxă şi o alta a fost oficiată la Suceava cu participarea unui preot ortodox.


***
Modul de acţiune ca şi amploarea forţelor utilizate în descinderea de la Mănăstirea Negru Vodă din 2003, total disproporţionate faţă de numărul şi modul de viaţă al celor atacaţi, sunt similare cu cele din „Operaţiunea Christ” demarată un mai târziu împotriva Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut.

O altă bizară asemănare este faptul că descinderile au avut loc, în ambele cazuri, în preajma Sărbătorii Paştelui. Chiar denumirea aleasă pentru această operaţiune este semnificativă.

De asemenea, există nenumărate similarităţi cu cazuri petrecute în alte ţări.

Toate acestea dovedesc că este vorba de acţiuni concertate organizate împotriva oricăror curente spirituale care nu se lasă îndoctrinate şi controlate de Francmasonerie.


preluare de pe sursa: Fata nevazuta a lumii

Patriarhul Avraam a zburat cu aparatele de pe Planeta Zeilor

Voi prezenta in cele ce urmează cateva aspecte din viata patriarhului Avraam (aproximativ 1.900 i.Cr.), care vor demonstra intalnirile cu reprezentantii Planetei X, anunnaki/Elohim şi aparatele lor de zbor. Pentru inceput dialogul direct purtat de Avraam cu Domnul/Yahweh/Anu, cand i s-a cerut sa-si parasească familia si casa pentru a merge in tinutul Canaan, care urma să fie dat evreilor:

“Cand Avram era in varsta de nouazeci si noua de ani, Domnul i S-a aratat, si i-a zis… cand a terminat de vorbit cu el, Dumnezeu S-a inaltat de la Avraam” (Geneza 17:1,22). A fost o nava spatiala. Desi Apocalipsa lui Avraam, Cartea lui Enoh si alte carti care descriu evenimente din acele vremuri au fost respinse ca apocrife de catre unii lideri religiosi, Biblia este plina de astfel de relatari. Cenzura a lucrat foarte prost, munca a fost inutila, dar nota de plata pentru tainuirea acelor adevaruri va fi platita. Cei interesati in studierea cartilor cenzurate le pot citi aici.

Si Apocalipsa lui Avraam descrie intalnirea sa cu Yahweh/Anu. Impreuna cu cererea de a-si parasi familia, vom afla si motivul: Terah, tatăl lui Avraam, era un idolatru care se inchina zeilor condusi de Enki/Azazel. Acţiunile lor (experientele genetice interzise utilizate in crearea de uriasi, initierea acestora in folosirea armelor, in experiente paranormale, in utilizarea drogurilor, etc) sunt descrise în Cartea lui Enoh.
Aceşti ingeri si navele lor au fost simbolizati prin stalpi, statui si lemne pictate, care si in prezent sunt venerate de multe religii idolatre si de unele culte crestine (care au preluat paganismul babilonian). Sa vedem ce au patit Terah şi ceilalti idolatri urmarind relatarea lui Avraaam: “Am iesit. Nu ajunsesem inca la poarta curtii cand am auzit o mare bubuitura de tunet si focul a cazut din cer si l-a ars pe tatal meu, casa lui si tot ce era in ea, pana la pamant, pe o suprafata de patruzeci de coti.”

In textul apocrif Abraham, XVIII, 11-12 este descrisa nava: “Am văzut un car cu roti de foc si fiecare roata era jur imprejur plina cu ochi (dispozitive electronice -n.a) iar pe roti era un tron, invaluit in flacari care curgeau in jurul lui”. Este o descriere a slavei/navei lui Yahweh/Anu, care apare aproape identic si in alte carti ale Bibliei: Ezechiel, Apocalipsa, etc Dupa aceste evenimente, Avraam lesina: “Auzind vocea care imi spunea aceste cuvinte m-am uitat intr-o parte si in alta. Nu era glasul unui om, si cugetul mi s-a inspaimantat, si sufletul m-a parasit. Am devenit ca de piatra si am cazut la pamant, caci nu ma mai puteam tine pe picioare. Si cum zaceam eu cu fata la pamant, aud vorbind Vocea Sfanta, vocea lui Dumnezeu (din nava – n.a): “Haide, Javel, ridica-mi-l pe acest om. Sa nu mai tremure… Si ingerul a venit la mine… semana cu un om… m-a luat de mana dreapta si m-a ridicat in picioare… L-am vazut atunci pe cel care ma prinsese de mana dreapta si ma ridica pe picioare. Corpul lui era ca un safir, fata ca un topaz, parul capului ca o zapada iar diadema de pe cap ca un curcubeu”.

Si aici, ca si in numeroase alte locuri din Biblie, este descris echipamentul acestui reprezentant al Elohimilor/ anunnaki. Ca si alti profeti biblici (Enoh, Isaia, Ioan etc) si Avraam participa la o calatorie spatiala. “Si aceasta s-a intamplat la apusul soarelui. A fost fum, ca fumul de la cuptor… Astfel m-a dus pana la limita flacarilor de foc. Apoi am urcat, ca purtati de numeroase valuri, pana la cerul care era fix deasupra firmamentului. Vad in aer, pe aceasta inaltime pe care urcam, o puternica lumina care nu s-ar putea descrie, si in aceasta lumina un foc puternic si, inauntru, o trupa… fete puternice… barbati… care strigau cuvinte pe care nu le cunosteam… dar eu doream sa recad jos pe pamant. Locul ridicat unde ne aflam statea cand drept, cand cadea de partea cealalta”.

In capitolele 18 şi 19 din Geneza sant descrise intalnirile lui Avraam cu trei barbati (mananca, beau, se spala pe picioare), doi dintre ei avand misiunea de a distruge Sodoma şi Gomora, al treilea fiind chiar Yahweh/Anu: “Avraam sedea la usa cortului, in timpul zadufului zilei. Si el a ridicat ochii si s-a uitat; si iata ca trei barbati stateau in picioare langa el (o apariţie bruscă dintr-un univers paralel; liderii unor culte crestine isi bat capul de sute de ani cu intrebarile referitoare la sexul ingerilor; ori nu au citit niciodata Biblia, ori, daca au facut-o, nivelul lor intelectual sau/si capacitatea de intelegere este aproape nula-n.a)… apoi a luat unt si lapte, impreuna cu vitelul pe care-l gatise, si le-a pus inaintea lor. El a stat langa ei sub copac si ei au mancat… barbatii aceia s-au departat si au plecat spre Sodoma. Dar Avraam statea tot inaintea Domnului… cei doi ingeri au ajuns la Sodoma seara” (Geneza 18:1,2,8,22; 19:1).

In Sodoma cei doi ingeri ajung la casa lui Lot, unde, după ce mananca si beau, vad ca barbatii din oras le cer sa iasă afara pantru a intretine relatii sexuale cu ei. Lot se duce si le oferă homosexualilor pe cele două fiice ale sale, dar propunerea ii este respinsă. Apoi are loc un eveniment salvator: “Dar barbatii aceia au intins mana, au tras pe Lot inauntru la ei in casa (dispozitiv de teleportare-n.a) si au incuiat usa (camp fizic protector -n.a). Iar pe oamenii care erau la usa casei i-au lovit cu orbire (efectul luminos si al radiatiilor emise de dispozitvul de teleportare-n.a), de la cel mai mic pana la cel mai mare, asa ca degeaba se trudeau ei sa gasesca usa” (Geneza 19:10-11). Urmeaza apoi evacuarea lui Lot si a familiei sale, fiind avertizati sa nu se uite in urma si sa se refugieze intr-un anumit oras, ingerul mentionand faptul ca nu poate face nimic (declansarea atacului nuclear) pană cand nu ajung acolo. Să vedem descrierea exploziei:

“Atunci Domnul a facut sa ploua peste Sodoma şi peste Gomora pucioasa si foc … a nimicit cetatile acelea, toata Campia si pe toti locuitorii cetatilor si tot ce crestea pe pamant. Sotia lui s-a uitat inapoi si s-a prefacut intr-un stalp de sare. Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineata, si s-a dus la locul unde statuse inaintea Domnului. Si-a indreptat privirile spore Sodoma si Gomora si spre toata Campia; si iata, a vazut ridicandu-se de pe pamant un fum, ca fumul unui cuptor… Lot s-a suit din Toar si a ramas pe munte, cu cele doua fiice ale lui, caci s-a temut sa ramana in Toar. A locuit intr-o pestera, cu cele doua fiice ale lui (protectie impotriva radiatiilor – n.a). “(Geneza 19:24-28,30).

In anul 1924, dr.F.Albright si dr. M.G.Kyle au condus o expeditie a Scolii Americane si a Seminarului Xenia. Ei au gasit in partea de sud-est a Marii Moarte numeroase dovezi arheologice care confirma existenta cetatilor biblice distruse in expolzie. Nu lipsit de importanta este si faptul ca in acele locuri radioactivitatea este inca cu mult peste nivelul normal, fiind semnalata si existenta unei zone cu o substanta asemanatoare sticlei, intalnita doar in tinuturile unde se efectueaza teste cu arme nucleare, aparitia ei fiind deteminata de temperaturile extrem de ridicate cauzate de explozia atomica.

Pentru a intelege modul in care sotia lui Lot s-a transformat intr-un stalp de sare pentru ca a privit inapoi, spre locul expolziei, urmatoarele informatii sunt necesare. Coranul, care ne spune: “Si Noi l-am mantuit pe el (Lot – n.a) si pe familia sa, afara de sotia sa, pentru ca ramase inapoi”. (Sura7:81); Contururile corpurilor unor victime pot fi văzute si astazi pe zidurile ramase la Hiroshima (epicentrul exploziei). Deci, soţia lui Lot, pe langa faptul ca s-a uitat inapoi spre locul exploziei, a ramas si in urma, iar suflul explozie a aruncat-o pe dealurile de sare din zona. Efectul termic al exploziei a condus si la o dematerializare instantanee, conturul corpului ei ramanand desenat pe unul din acele dealuri.

Cristian Negureanu

preluare de pe: http://www.agentia.org/teoria-conspiratiei/patriarhul-avraam-a-zburat-cu-aparatele-de-pe-planeta-zeilor-7716.html