NU VA LUATI DUPA PATRIARH SI UNII IERARHI. CAUTATI BISERICILE UNDE PE 1 IANUARIE SE VOR CITI MOLIFTELE SFANTULUI VASILE CEL MARE

Curand va fi 1 ianuarie, asadar consider necesar reamintirea articolului Prof. Pr. MIHAI VALICA motiveaza indemnul sau la citirea MOLIFTELOR SFANTULUI VASILE CEL MARE in ziua de 1 ianuarie

Citez din articolul Prof. pr. Mihai Valica: Moliftele Sf. Vasile sub restrictii seculare:

Incepand din secolul IV si pana astazi, exista in molitfelnicele bisericesti rugaciuni de exorcizare si timp de atatea secole poporul lui Dumnezeu s-au servit de ele. Cine nu cunoaste maretia acestor molifte ale Sfintilor Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur, stalpii Ortodoxiei, nu cunosc si nu traiesc prea mult din ortodoxia noastra si nu cred in existenta reala a demonilor.

Rugaciunile de exorcizare sunt consemnate in mai multe manuscrise, astfel: cele mai vechi mss. cu textul original sunt: – pt. Molitfele Sf. Ioan Gura de Aur – Sinaiticus 982 (sec. 13), f. 120; – pt. Molitfele Sf. Vasilie cel Mare – Cryptensis G.b.2 (sec. 11 ), Grotaferrata, f. 105; Sinaiticus 973 (sec. 12), f. 106; – pt. Molitfele Sf. Grigorie Thaumaturgul – Cryptensis G.b.2.VI (sec. 13), f. 84. Cele mai vechi rugaciuni de alungare a dracilor sau pastrat in Codex Barberinus Graecus 336, din secolul 8, unul din cele mai importante manuscrise liturgice din lume, in care apare pentru prima data textul Liturghiei Sf. Ioan Gura de Aur[1].

Personal cred ca citirea Moliftelor Sf. Vasile, dupa Sf. Liturghie in ziua de 1 ianuarie este bine sa se faca, asa cum este traditia in Bucovina si in unele zone ale tarii, intrucat multe din obiceiurile ocazionate de sarbatorile de iarna sunt de sorginte pagana si demonica. Cert este faptul ca noi am imprumutat foarte multe obiceiuri pagane, care contribuie la secularizarea societatii. 

Secularizarea nu este rezultatul confruntarii dintre credinta si necredinta, ci a parazitarii credintei, care o transforma in pseudocredinta, pseudotraditie sau pseudospiritualitate. Fara sa nesocotim sau sa subevaluam patrimoniul de traditii si obiceiuri foarte bogat al tarii noastre, care are caracteristicile unei mosteniri culturale si spirituale ancestrale, trebuie pus accentul pe limita intre sacru crestin si ”sacru” pagan si pe dimensiunea spiritualitatii mantuitoare a credintei in Hristos.

Concretizarea spectaculoasa a unor mituri antice legate de simbolistica animalelor, sunt manifestari care reprezinta o modalitate originala de exprimare a arhaicelor asociatii rituale dintre animale si cultul cvasiuniversal al soarelui. Este vorba deci de idolatrie, un pacat foarte grav condamnat de Sf. Scriptura. 

De aceea Sf. Parinti au dat canoane in acest sens, pentru a feri pe crestini de capcanele celui viclean si pedepsesc canonic, pe cei care nu se feresc de obiceiurile pagane: canonul 24 Ancira; 83 Vasile cel Mare precizeaza: clericii care practica astfel de obiceiuri sa se cateriseasca; mirenii sa se afuriseasca. 70, 71 ap.; 24, 51, 61, 62, 65, 71, 94 VI. Clericul care practica obiceiuri superstitioase sa se cateriseasca; mireanul sa se afuriseasca. 65, 79 (VI).

In acest context ar fi de dorit ca Sf. Sinod sa dea o reglementare in acest sens si sa aplice canoanele fata de unii preoti si chiar ierarhi care incurajeaza, sau sunt indiferenti fata de manifestarea publica a obiceiurilor pagane, desfasurate cu ocazia sarbatorilor de iarna.

Oare mai traim noi, crestinii acestui mileniu, „sarbatorile cu Dumnezeu” – Emanuel. Il mai simtim pe Hristos ca fiind efectiv cu noi, sau mai percepem noi dimensiunea autentica a sarbatorilor sfinte in mijlocul acestor dezmaturi ritualice pagane? Oare nu suntem din toate partile asurziti si orbiti de hiturile radio, de emisiunile TV si de alte surogate „craciuniste”, iar in goana noastra din timpul isteriei cumparaturilor de Craciunul devenit comercial, consumist si chiar orgiastic, nu cumva nu-L mai simtim pe Hristos ca Mantuitor? 

Nu cumva nu vedem din taina si dragostea lui Hristos decat bradul, obiceiurile pagane reinviate frenetic, porcul si pe Mosul care face discount? Nu reprezinta oare toate acestea o toleranta nepermisa fata de demonizarea colectiva a societatii si a tari? Nu este oare “era Harry Potter” o indracire subtila a lumii, sub masca magiei “nevinovate”?

Iata doar cateva motive sa se treaca in randuiala Tedeumului de anul nou si citirea Moliftelor Sf. Vasile, rostite de ziua lui, tocmai pentru a contracara actiunea dezmatului ritualic al obiceiurilor pagane si “magia regizata”, care se dezlantuie fara oprelisti, la toate nivelurile vietii laice, dar in special de la Craciun si pana la revelionul mult asteptat de unii[2].

Moliftele cuprind exorcizarea demonului nu numai din om, ci si din locuri si tinuturi.Cred ca Moliftele ar trebui completate si nu limitate, cu noi formule actualizate la problemele noi, cum ar fi: sa scoata demonii din politica, din masonerie, miscari oculte, de prin unele banci jefuitoare, precum si din alte ideologii dracesti actuale, din secte sau din bisericile ecumeniste, din unii teologi inchipuiti si apostati, din guverne si administratii centrale si locale, care jefuiesc prin taxe si impozite aberante pe om, pe care il umilesc si-l subjuga in numele unei false simulari a binelui comun.

De toti acesti prigonitori ne lepadam, ne dezicem de ei, dar il rugam, in acelasi timp, pe Sf. Vasile cel Mare sa mijloceasca de ziua lui, la Bunul Dumnezeu, la inceputul anului civil, sa scoata toti dracii din cei mentionati mai sus. Deci iata rolul cultic dar si folosul social si comunitar al Moliftelor, citite la cumpana dintre ani. Daca toata Biserica Ortodoxa Romana ar citi Moliftele Sf. Vasile pe 1 ianuarie sau ale Sf. Ioan Gura de Aur, in cele trei sarbatori randuite cinstirii lui, am convingerea ca multi draci vor pleca din tara aceasta in pustiul si abisul lor.

M-as bucura, sa fie introdusa citirea Moliftelor Sf. Vasile si ale Sf. Ioan Gura de Aur si la inceputul anului bisericesc, la 1 septembrie si sa fie la fel de unitara slujba Tedeumului, privind randuiala rugaciunii in completare, deci suplimentata, asa cum am sugerat eu mai sus, si nu in restrictii sau desfiintarea unor practici de secole, care au tinut demonii departe… Deci sa fim la fel de harnici si pentru a adauga putere rugaciunii, in aceeasi masura, in care unii se straduiesc sa fie harnici in a o limita, restrictiona si a o dilua… Prin randuiala speciala propusa pentru Tedeumul de la inceputul anului civil, se recunoaste din partea Biserici si se adauga implicit, mai mare valoare anului secular, decat anului bisericesc propriu-zis.

In acest context trebuie pusa problema Moliftelor si nu in contextul incidentului de la Tanacu, sau a altor preoti, care manipuleaza slujbele, speculand credinta unora, ceea ce face, ca unii, voit sau nevoit sa desfiinteze sau sa limiteze liturgic Moliftele, facand jocul unor zvonaci de serviciu ai vremii si a altor formatori si ideologi seculari ai omului recent.

Pr. Prof. dr. Mihai Valica

preluare de pe sursa:

http://bloguri.piatza.net/nu-va-luati-dupa-patriarh-si-unii-ierarhi-cautati-bisericile-unde-pe-1-ianuarie-se-vor-citi-moliftele-sfantului-vasile-cel-mare/

Diavolul e la Vatican !

In 896, Stephen al VII-lea, a pus in scena procesul rivalului sau, papa Formous, care era mort de 9 luni, in acel moment. Cadavrul lui Formosus a fost scos din mormant si asezat pe un jilt, in sala de judecata (in imagine tablou surpinzand scena: “Le Pape Formose et Etienne VII”). Consiliul de judecata a preferat sa taca, cata vreme papa Stephen, a gesticulat si urlat, in directia cadavrului. Crima de care era acuzat Formosus, consta in incoronarea unuia dintre mostenitorii ilegitimi a lui Charlemagne, in defavoarea unuia dintre candidatii lui Stephen. Dupa proces, corpul a fost dezbracat, i-au fost taiate degetele, tarat prin palat si aruncat de la balcon, in bratele gloatei, care l-a aruncat in Tibru. A fost salvat, in cele din urma, de cei care il simpatizau, care l-au ingropat. Stephen a fost strangulat, cativa ani mai tarziu.

In 946, Papa Benedict al V-lea, a violat o fetita si a fugit la Constantinopol, luand cu el visteria papala. A revenit la Vatican, deabia atunci cand a ramas fara bani. Pontiful a fost, in cele din urma, ucis de un sot gelos. Cadavrul sau, care numara peste o suta de lovituri de pumnal, a fost tarat de multime pe strazi, in cele din urma, fiind aruncat intr-o latrina.

In octombrie 1032 mitra papala a fost cumparata pentru Benedict al IX-lea, care la aceea vreme, avea 11 ani. Conform cronicilor, la varsta de 14 ani, isi intrecuse predecesorii in vicii, din aceasta cauza, fiind nevoit sa fuga din Roma, in mod frecvent.

Gregory al VII-lea afost un maestru falsificator, reusind sa intreaca chiar si faimoasa frauda, “Donatia lui Constantin”, documentul care a creeat statul papal. Gregory conducea o scoala de falsificatori, care produceau, fara oprire, documente ce purtau sigiliile papale de aprobare. Aceste documente au fost sistematizate, pe la mijlocul anilor 1100, la Bologna de catre Gratian, un calugar benedict. El si-a numit opera Decretul sau Codul Legilor Canonice. Pe langa documentele lui Benedict, codul mai continea documente falsificate de Gratian, plus documentele fictionale ale altor autori. Gregory a formalizat si doctrina celibatului, pentru a impiedica Biserica, sa mai acorde bastarzilor preotilor si episcopilor, portiuni din pamanturile sale. Conform istoricului catolic Peter de Rosa, in cartea sa “Vicarii lui Hristos”: “Pontifii aveau concubine cu varste variate, cele mai tinere aveau 14 ani. Ei se faceau vinovati de incest, perversitati sexuale, aveau copii fara numar si de regula, erau ucisi in timp ce savarseau adulterul. Dupa cum zice si o veche zicala catolica, de ce sa fii mai sfant decat Papa?”

O alta figura interesanta a fost Alexander al VI-lea (cunoscut si ca Rodrigo Borgia). A domnit intre anii 1429-1503. A comis prima crima la varsta de 12 ani. In cartea sa “The Decline and Fall”, Gibbon vorbeste despre Alexander, ca si cum ar fi un nou Tiberius al Romei. Asemenea predecesorului sau, Innocent al VIII-lea, Alexander a avut multi copii, pe care i-a botezat personal si le-a oficializat nuntile la Vatican. Dintre acestia, 10 au fost bastarzi (printre care si notoriosii, Cesare si Lucrezia ), a caror mama a fost concubina sa preferata, Vanozza Catanei. Atunci cand aceasta a murit, a fost inlocuita cu Giulia Farnese ( avea 14 ani ), care a obtinut pe aceasta cale, postul de cardinal pentru fratele ei, care mai tarziu, a devenit Papa Paul al III-lea.

Alexander a fost urmat de catre Julius al II-lea, care a cumparat mitra papala, cu ajutorul averii personale. Nici macar nu incerca sa treaca drept un crestin. Fiind un afemeiat notoriu, a avut si el multi bastarzi. In final, a fost afectat atat de tare de sifilis, incat nu mai putea sa isi expuna nici macar piciorul, pentru a- i fi sarutat.

Sub conducerea lui Leo al X-lea, cel care a blestemat si a excomunicat pe Martin Luther, au fost create preturi specifice, fiecarui tip de pacat. Astfel daca un diacon era acuzat de crima, putea fi achitat, daca achita 20 de coroane. Odata achitat de Papa, nu mai putea fi acuzat de catre autoritatile civile. Cu doua sute de ani in urma, John al XXII-lea, facuse cam acelasi lucru, fixand preturi pentru alt gen de pacate, incepand cu incestul si terminand cu sodomia. In timpul pontificatului Papei Innocent al VIII-lea, acesta acorda, contra cost, o dispensa pe o perioada de 20 de ani .Aceasta dispensa permitea celui care o achizitiona, sa sa savureze pe durata posturilor, mancarurile interzise.Leo al X-lea l-a imputernicit pe calugarul dominican Tetzel, sa vanda dispense papale ce permiteau eliberarea din purgatoriu. Papa Sixtus al IV-lea (in imagine) taxa bordelele romane. Conform istoricului Will Durant, in 1490 erau in jur de 6800 de prostituate, in Roma. Pius al II-lea a declarat Roma, drept un oras al bastarzilor.

Lipsa de morala si etica a diversilor pontifi a constituit subiectul multor carti, nu e de mirare ca Biserica pare a fi damnata, inca de la inceput. Dupa ce a demolat Templul lui Apolo si Stadionul lui Caligula, Constantin a folosit pietrele si marmura lor, pentru a inalta bazilica Sf. Petru. Alegerea materialelor de constructie ar putea explica observatia facuta de Martin Luther in Roma, secole mai tarziu, “Daca exista iad, Roma e construita peste el. E un abis din care provin toate pacatele”.

Inchizitia

In “Istoria Inchizitiei”, Canon Llorente, care a fost Secretar al Inchizitiei din Madrid, 1790-1792, estimeaza numarul de condamnati din Spania la peste 3 milioane, din care 300 de mii au fost arsi pe rug. Un istoric catolic comenteaza unul din evenimentele, ce au urmat lichidarii Inchizitiei spaniole : “Cand Napoleon a cucerit Spania in 1808, un ofiter polonez din armata sa, Col. Lemanouski, a raportat ca dominicanii (cei care conduceau Inchizitia) s-au baricadat in manastirea lor din Madrid. Cand trupele lui Lemanouski au intrat prin forta, inchizitorii au negat existenta camerelor de tortura. In urma unei investigatii, camerele de tortura au fost gasite in subteran. Erau pline de prizonieri, goi si majoritatea, nebuni. Desi trupele franceze erau obisnuite cu prezenta sangelui si a cruzimii, nu au putut rezista privelistii. Au evacuat manastirea, dupa care folosind praful de pusca, au aruncat-o in aer “. Roma se imbatase, din nou, cu sangele martirilor.

In noiembrie 2000, pe prima pagina a ziarelor italiene, scria “Diavolul invinge Papa!”. Il Mesaggero vorbeste de confruntarea dintre Papa si o tanara, care in timpul unei audiente la Vatican, a insultat pontiful, cu o voce cavernoasa. John Paul a incercat sa o exorcizeze, dar incercarile sale au esuat. Prezenta Diavolului la Vatican, nu e o surpriza pentru Luigi Marinelli. Cartea sa “Gone with the wind at the Vatican” dezvaluie activitatile prelatilor, cum ar fi spalarea banilor, abuzuri sexuale si chiar ritualuri satanice, efectuate in interiorul zidurilor Sfantului Scaun. Comentariile lui Marinelli sunt asemanatoare cu cele ale raposatului Malachi Martin, fost iezuit si exorcist, a carui carte din 1990 “The keys of this blood”, e sursa acestui citat : “Foarte inspaimantator pentru John Paul, se confrunta cu prezenta de neinlaturat, a unei puteri maligne, in propriul sau Vatican”. Era ceea ce membrii mai vechi ai Bisericii, numeau superforta. Zvonuri, greu de verificat, leagau aparitia ei de domnia lui Paul al VI-lea, din 1963. Intradevar, Paul a zis ceva despre ” fumul Satanei care a patruns in sanctuar “, o referire oblica la ceremoniile satanice din Vatican.

Pe de alta parte, se pare ca microbul sexualitatii, face ravagii printre preotimea de la Roma. Numai in 1990, Biserica a trebuit sa plateasca peste 1 miliard de dolari, victimelor abuzurilor sexuale. Iar filiala americana oferea si o metoda de tratament pentru cei acuzati. Jay Mullin a fost acuzat de molestarea unui baietel. Cardinalul Bernard Law l-a trimis pentru evaluare psihiatrica la institutul St. Luke. Acest institut din Washington, apare la data de 24 februarie 2002, intr-un articol din ziarul Boston Globe: “Mullin a fost dus la o clinica din afara Washington-ului. In aceasta clinica, ce apartinea Bisericii, a fost gasita o cantitate mare pornografie infantila, incepand cu imagini soft si terminand cu cele hardcore si BDSM, toate avand ca protagonisti baieti si fete”.

Sursa: MISTERELE LUMII

preluare: http://bloguri.piatza.net/diavolul-e-la-vatican/