Viaţa privată traversează Atlanticul

Pe 8 iulie, Parlamentul European a aprobat transferul de date bancare din Europa spre Statele Unite.


Dar acest acord încheiat după negocieri dure nu reconciliază viziunile contradictorii ale celor doi semnatari cu privire la utilizarea datelor cu caracter personal.


“Apăsaţi-vă degetul mare aici, vă rog!” Pentru a încasa un cec, o bancă de la Washington cere nu numai o semnătură, dar de asemenea o amprentă digitală.


Când au fost întrebaţi ce fac cu aceasta şi cât timp este păstrată, membrii personalului nu au ştiut să răspundă.


Nu există reguli. În Statele Unite companiile fac ce vor.


Acestea pot colecta câte date cu caracter personal doresc, să le păstreze cât doresc şi să le vândă altor companii.


 În cazul site-ului Facebook, colectarea datelor cu caracter personal este chiar obiectivul principal al întreprinderii.


Puterile publice americane nu au atâta libertate cât întreprinderile. Dar condiţiile depind de subiect. În domeniul sănătăţii, de exemplu, datele sunt bine protejate.


Puterile publice americane pot avea acces de asemenea la datele colectate de către părţi comerciale, cum ar fi companiile de telefonie şi de carduri de credit.


De altfel, de la atacurile din 11 septembrie 2001, guvernul SUA are o latitudine largă atunci când vine vorba de anchete asupra teroriştilor, motivul pentru care Statele Unite doresc să aibă acces la datele europene din domeniul bancar şi despre pasageri.


Dar în UE protecţia datelor este un drept fundamental.


Persoanele sunt încă proprietare ale propriilor date cu caracter personal iar un guvern sau o întreprindere nu poate utiliza aceste informaţii decât în scopuri clar definite, şi nu le poate furniza unor părţi terţe.






UE ia viaţa privată în serios, SUA nu


Pe 21 iunie, cu ocazia unei conferinţe la Facultatea de Drept Georgetown, din Washington, profesorul american de drept Adam Levitin a explicat că cele două continente au o “abordare filozofică diferită”a subiectului proprietăţii datelor cu caracter personal. “UE ia viaţa privată în serios, ceea ce nu este cazul Statelor Unite”.


Pe 8 iulie, Parlamentul European a aprobat transferul de date bancare europene spre Statele Unite, după ce a oferit garanţii privind protecţia datelor cu caracter personal. “Acest acord este încă departe de a fi ideal”, spune europarlamentara olandeză Sophie in ‘t Veld la Strasbourg.


Cantităţi mari de date despre oameni nevinovati sunt încă trimise Statelor Unite. Problema este că, dacă Parlamentul european ar fi spus nu încă o dată, aşa cum a făcut în februarie faţă de o versiune anterioară a acordului, Statele Unite ar fi continuat să încheie acorduri bilaterale cu numeroase ţări europene.


În parlament, In ‘t Veld conduce discuţia cu privire la problema datelor pasagerilor, care ar trebui să conducă apoi, probabil în toamnă, la un vot.


“Negocierile cu privire la transferul datelor pasagerilor sunt chiar şi mai complicate”, prevede ea. “Datele bancare sunt gerate de ministerul american de Finanţe, unde sunt destul de rezonabili. Dar datele pasagerilor sunt păstrate de către Departamentul pentru Securitatea Internă.


Aceste persoane sunt absolut inflexibile. În ceea ce priveşte datele bancare, UE a reuşit să obţină obligaţia ca acestea să servească numai la depistarea de terorişti.


Dar Departamentul pentru Securitate Internă deţine un mandat larg, care include de asemenea bolile veterinare, dezastrele naturale şi imigraţia. Nu ştim deloc dacă datele privind pasagerii nu vor fi utilizate în alte scopuri, în afară de identificarea teroriştilor”.






Parlamentele naţionale dorm


In ‘t Veld se revoltă împotriva faptului că statele membre ale UE iau toate acestea foarte uşor.


“Ei uită că nu am văzut niciodată evaluări ale rezultatelor concrete ale colectării de date personale. Americanii pot spune cât vor că au fost în măsură să repereze în jur de 2 000 de persoane suspecte datorită acestor date despre pasageri, dar nu spun cât de multe condamnări au rezultat din acestea. Există cazuri de persoane arestate la poarta de îmbarcare, care lucrează pentru ONG-uri şi care au avut în cadrul muncii lor, contacte cu reprezentanţi FARC [în Columbia] sau Hamas [în Palestina]. Parlamentele naţionale dorm. Desigur, ele pun întrebări, dar se mulţumesc cu răspunsuri de moment care conţin termeni precum “luptă contra terorismului” sau “serviciu de informaţii”.






preluare de pe sursa: http://piatza.net/viata-privata-traverseaza-atlanticul/

Viaţa privată traversează Atlanticul

Pe 8 iulie, Parlamentul European a aprobat transferul de date bancare din Europa spre Statele Unite.

Dar acest acord încheiat după negocieri dure nu reconciliază viziunile contradictorii ale celor doi semnatari cu privire la utilizarea datelor cu caracter personal.

“Apăsaţi-vă degetul mare aici, vă rog!” Pentru a încasa un cec, o bancă de la Washington cere nu numai o semnătură, dar de asemenea o amprentă digitală.

Când au fost întrebaţi ce fac cu aceasta şi cât timp este păstrată, membrii personalului nu au ştiut să răspundă.

Nu există reguli. În Statele Unite companiile fac ce vor.

Acestea pot colecta câte date cu caracter personal doresc, să le păstreze cât doresc şi să le vândă altor companii.

 În cazul site-ului Facebook, colectarea datelor cu caracter personal este chiar obiectivul principal al întreprinderii.

Puterile publice americane nu au atâta libertate cât întreprinderile. Dar condiţiile depind de subiect. În domeniul sănătăţii, de exemplu, datele sunt bine protejate.

Puterile publice americane pot avea acces de asemenea la datele colectate de către părţi comerciale, cum ar fi companiile de telefonie şi de carduri de credit.

De altfel, de la atacurile din 11 septembrie 2001, guvernul SUA are o latitudine largă atunci când vine vorba de anchete asupra teroriştilor, motivul pentru care Statele Unite doresc să aibă acces la datele europene din domeniul bancar şi despre pasageri.

Dar în UE protecţia datelor este un drept fundamental.

Persoanele sunt încă proprietare ale propriilor date cu caracter personal iar un guvern sau o întreprindere nu poate utiliza aceste informaţii decât în scopuri clar definite, şi nu le poate furniza unor părţi terţe.



UE ia viaţa privată în serios, SUA nu

Pe 21 iunie, cu ocazia unei conferinţe la Facultatea de Drept Georgetown, din Washington, profesorul american de drept Adam Levitin a explicat că cele două continente au o “abordare filozofică diferită”a subiectului proprietăţii datelor cu caracter personal. “UE ia viaţa privată în serios, ceea ce nu este cazul Statelor Unite”.

Pe 8 iulie, Parlamentul European a aprobat transferul de date bancare europene spre Statele Unite, după ce a oferit garanţii privind protecţia datelor cu caracter personal. “Acest acord este încă departe de a fi ideal”, spune europarlamentara olandeză Sophie in ‘t Veld la Strasbourg.

Cantităţi mari de date despre oameni nevinovati sunt încă trimise Statelor Unite. Problema este că, dacă Parlamentul european ar fi spus nu încă o dată, aşa cum a făcut în februarie faţă de o versiune anterioară a acordului, Statele Unite ar fi continuat să încheie acorduri bilaterale cu numeroase ţări europene.

În parlament, In ‘t Veld conduce discuţia cu privire la problema datelor pasagerilor, care ar trebui să conducă apoi, probabil în toamnă, la un vot.

“Negocierile cu privire la transferul datelor pasagerilor sunt chiar şi mai complicate”, prevede ea. “Datele bancare sunt gerate de ministerul american de Finanţe, unde sunt destul de rezonabili. Dar datele pasagerilor sunt păstrate de către Departamentul pentru Securitatea Internă.

Aceste persoane sunt absolut inflexibile. În ceea ce priveşte datele bancare, UE a reuşit să obţină obligaţia ca acestea să servească numai la depistarea de terorişti.

Dar Departamentul pentru Securitate Internă deţine un mandat larg, care include de asemenea bolile veterinare, dezastrele naturale şi imigraţia. Nu ştim deloc dacă datele privind pasagerii nu vor fi utilizate în alte scopuri, în afară de identificarea teroriştilor”.



Parlamentele naţionale dorm

In ‘t Veld se revoltă împotriva faptului că statele membre ale UE iau toate acestea foarte uşor.

“Ei uită că nu am văzut niciodată evaluări ale rezultatelor concrete ale colectării de date personale. Americanii pot spune cât vor că au fost în măsură să repereze în jur de 2 000 de persoane suspecte datorită acestor date despre pasageri, dar nu spun cât de multe condamnări au rezultat din acestea. Există cazuri de persoane arestate la poarta de îmbarcare, care lucrează pentru ONG-uri şi care au avut în cadrul muncii lor, contacte cu reprezentanţi FARC [în Columbia] sau Hamas [în Palestina]. Parlamentele naţionale dorm. Desigur, ele pun întrebări, dar se mulţumesc cu răspunsuri de moment care conţin termeni precum “luptă contra terorismului” sau “serviciu de informaţii”.



preluare de pe sursa: http://piatza.net/viata-privata-traverseaza-atlanticul/

ADIO INTERNETULUI NEUTRU şi LIBER: În SUA dacă descarci filme şi muzică ilegal, rămâi fără internet

Cei mai mari furnizori de internet din SUA s-au alăturat luptei împotriva piraţilor de internet, iar americanii care descărcau până acum filme şi muzică, ilegal, se vor trezi fără conexiune la internet.

Companiile furnizoare de internet Comcast, Cablevision, Verizon şi Time Warner Cable au ajuns la un acord cu Recording Industry Association Of America (RIAA) asociația care reprezintă cea mai mare parte a industriei muzicale și este responsabilă de certificarea vânzărurilor record din Statele Unite ale Americii şi cu Motion Picture Association of America (MPAA – Asociaţia Americană a Filmelor), după ani de negocieri.

Mitch Bainwol, CEO RIAA, declara în luna decembrie a anului 2008 că nu va mai căuta să intenteze procese utilizatorilor, ci va încerca să îi convingă pe furnizorii de internet să colaboreze cu ei.

Astfel, după trei ani de negocieri, cei mai mari furnizori de internet din SUA au ales să se alăture lupte împotriva pirateriei, transformându-se în poliţişti ai internetului.

Ce se întâmplă cu cei care descarcă ilegal

Furnizorii de internet vor trimite iniţial mai multe notificări şi avertismente celor suspectaţi că descarcă ilegal muzică şi filme.

Dacă aceste avertismente sunt ignorate atunci furnizorii vor lua măsuri mai dure precum limitarea accesului la internet sau chiar blocarea totală a acestuia.

“Utilizatorii au dreptul să ştie dacă conexiunea lor la internet este folosită pentru download ilegal sau dacă activitatea lor online încalcă drepturile de autor, pentru a putea corecta aceste lucruri”, potrivit lui James Assey, vicepreşedinte al National Cable & Telecommunications Association, care reprezintă furnizorii de internet.

Preşedintele SUA, Barack Obama, a afirmat în mai multe rânduri că proprietatea intelectuală este importantă pentru ţară şi pentru economie şi a promis că va lua măsuri împotriva pirateriei.

Pirateria digitală costă Statele Unite 16 miliarde de dolari pe an, conform companiilor din industria muzicală şi cea de film.


Pirateria în România

Conform unui studiu referitor la pirateria online realizat de compania TERA Consultants din Paris, UE va pierde, în următorii cinci ani, peste un milion de slujbe şi până la 240 de miliarde de euro din cauza descărcărilor ilegale de conţinut pe Internet.

Ţara noastră se află pe primul loc în topul ţărilor monitorizate de IFPI -International Federation of the Phonographic Industry.

În fiecare zi, în jur de 80.000 de utilizatorii DC++ sunt înregistraţi pe huburi, cifră care creşte câteodată la 100.000 de utilizatori în orele serii şi la sfârşit de săptămână.

Piraţii de pe Internet riscă între 1 şi 4 ani de închisoare sau amendă.

Aceştia rămân totodată fără calculatoare, riscând chiar sa fie actionaţi în judecată de cei care deţin drepturile de autor.

Dacă se decide neînceperea urmăririi penale, deţinătorii de drepturi pot cere despăgubiri pe cale civilă.

Sursa: BLOG CREȘTIN ORTODOX