Viaţa privată traversează Atlanticul

Pe 8 iulie, Parlamentul European a aprobat transferul de date bancare din Europa spre Statele Unite.


Dar acest acord încheiat după negocieri dure nu reconciliază viziunile contradictorii ale celor doi semnatari cu privire la utilizarea datelor cu caracter personal.


“Apăsaţi-vă degetul mare aici, vă rog!” Pentru a încasa un cec, o bancă de la Washington cere nu numai o semnătură, dar de asemenea o amprentă digitală.


Când au fost întrebaţi ce fac cu aceasta şi cât timp este păstrată, membrii personalului nu au ştiut să răspundă.


Nu există reguli. În Statele Unite companiile fac ce vor.


Acestea pot colecta câte date cu caracter personal doresc, să le păstreze cât doresc şi să le vândă altor companii.


 În cazul site-ului Facebook, colectarea datelor cu caracter personal este chiar obiectivul principal al întreprinderii.


Puterile publice americane nu au atâta libertate cât întreprinderile. Dar condiţiile depind de subiect. În domeniul sănătăţii, de exemplu, datele sunt bine protejate.


Puterile publice americane pot avea acces de asemenea la datele colectate de către părţi comerciale, cum ar fi companiile de telefonie şi de carduri de credit.


De altfel, de la atacurile din 11 septembrie 2001, guvernul SUA are o latitudine largă atunci când vine vorba de anchete asupra teroriştilor, motivul pentru care Statele Unite doresc să aibă acces la datele europene din domeniul bancar şi despre pasageri.


Dar în UE protecţia datelor este un drept fundamental.


Persoanele sunt încă proprietare ale propriilor date cu caracter personal iar un guvern sau o întreprindere nu poate utiliza aceste informaţii decât în scopuri clar definite, şi nu le poate furniza unor părţi terţe.






UE ia viaţa privată în serios, SUA nu


Pe 21 iunie, cu ocazia unei conferinţe la Facultatea de Drept Georgetown, din Washington, profesorul american de drept Adam Levitin a explicat că cele două continente au o “abordare filozofică diferită”a subiectului proprietăţii datelor cu caracter personal. “UE ia viaţa privată în serios, ceea ce nu este cazul Statelor Unite”.


Pe 8 iulie, Parlamentul European a aprobat transferul de date bancare europene spre Statele Unite, după ce a oferit garanţii privind protecţia datelor cu caracter personal. “Acest acord este încă departe de a fi ideal”, spune europarlamentara olandeză Sophie in ‘t Veld la Strasbourg.


Cantităţi mari de date despre oameni nevinovati sunt încă trimise Statelor Unite. Problema este că, dacă Parlamentul european ar fi spus nu încă o dată, aşa cum a făcut în februarie faţă de o versiune anterioară a acordului, Statele Unite ar fi continuat să încheie acorduri bilaterale cu numeroase ţări europene.


În parlament, In ‘t Veld conduce discuţia cu privire la problema datelor pasagerilor, care ar trebui să conducă apoi, probabil în toamnă, la un vot.


“Negocierile cu privire la transferul datelor pasagerilor sunt chiar şi mai complicate”, prevede ea. “Datele bancare sunt gerate de ministerul american de Finanţe, unde sunt destul de rezonabili. Dar datele pasagerilor sunt păstrate de către Departamentul pentru Securitatea Internă.


Aceste persoane sunt absolut inflexibile. În ceea ce priveşte datele bancare, UE a reuşit să obţină obligaţia ca acestea să servească numai la depistarea de terorişti.


Dar Departamentul pentru Securitate Internă deţine un mandat larg, care include de asemenea bolile veterinare, dezastrele naturale şi imigraţia. Nu ştim deloc dacă datele privind pasagerii nu vor fi utilizate în alte scopuri, în afară de identificarea teroriştilor”.






Parlamentele naţionale dorm


In ‘t Veld se revoltă împotriva faptului că statele membre ale UE iau toate acestea foarte uşor.


“Ei uită că nu am văzut niciodată evaluări ale rezultatelor concrete ale colectării de date personale. Americanii pot spune cât vor că au fost în măsură să repereze în jur de 2 000 de persoane suspecte datorită acestor date despre pasageri, dar nu spun cât de multe condamnări au rezultat din acestea. Există cazuri de persoane arestate la poarta de îmbarcare, care lucrează pentru ONG-uri şi care au avut în cadrul muncii lor, contacte cu reprezentanţi FARC [în Columbia] sau Hamas [în Palestina]. Parlamentele naţionale dorm. Desigur, ele pun întrebări, dar se mulţumesc cu răspunsuri de moment care conţin termeni precum “luptă contra terorismului” sau “serviciu de informaţii”.






preluare de pe sursa: http://piatza.net/viata-privata-traverseaza-atlanticul/

Viaţa privată traversează Atlanticul

Pe 8 iulie, Parlamentul European a aprobat transferul de date bancare din Europa spre Statele Unite.

Dar acest acord încheiat după negocieri dure nu reconciliază viziunile contradictorii ale celor doi semnatari cu privire la utilizarea datelor cu caracter personal.

“Apăsaţi-vă degetul mare aici, vă rog!” Pentru a încasa un cec, o bancă de la Washington cere nu numai o semnătură, dar de asemenea o amprentă digitală.

Când au fost întrebaţi ce fac cu aceasta şi cât timp este păstrată, membrii personalului nu au ştiut să răspundă.

Nu există reguli. În Statele Unite companiile fac ce vor.

Acestea pot colecta câte date cu caracter personal doresc, să le păstreze cât doresc şi să le vândă altor companii.

 În cazul site-ului Facebook, colectarea datelor cu caracter personal este chiar obiectivul principal al întreprinderii.

Puterile publice americane nu au atâta libertate cât întreprinderile. Dar condiţiile depind de subiect. În domeniul sănătăţii, de exemplu, datele sunt bine protejate.

Puterile publice americane pot avea acces de asemenea la datele colectate de către părţi comerciale, cum ar fi companiile de telefonie şi de carduri de credit.

De altfel, de la atacurile din 11 septembrie 2001, guvernul SUA are o latitudine largă atunci când vine vorba de anchete asupra teroriştilor, motivul pentru care Statele Unite doresc să aibă acces la datele europene din domeniul bancar şi despre pasageri.

Dar în UE protecţia datelor este un drept fundamental.

Persoanele sunt încă proprietare ale propriilor date cu caracter personal iar un guvern sau o întreprindere nu poate utiliza aceste informaţii decât în scopuri clar definite, şi nu le poate furniza unor părţi terţe.



UE ia viaţa privată în serios, SUA nu

Pe 21 iunie, cu ocazia unei conferinţe la Facultatea de Drept Georgetown, din Washington, profesorul american de drept Adam Levitin a explicat că cele două continente au o “abordare filozofică diferită”a subiectului proprietăţii datelor cu caracter personal. “UE ia viaţa privată în serios, ceea ce nu este cazul Statelor Unite”.

Pe 8 iulie, Parlamentul European a aprobat transferul de date bancare europene spre Statele Unite, după ce a oferit garanţii privind protecţia datelor cu caracter personal. “Acest acord este încă departe de a fi ideal”, spune europarlamentara olandeză Sophie in ‘t Veld la Strasbourg.

Cantităţi mari de date despre oameni nevinovati sunt încă trimise Statelor Unite. Problema este că, dacă Parlamentul european ar fi spus nu încă o dată, aşa cum a făcut în februarie faţă de o versiune anterioară a acordului, Statele Unite ar fi continuat să încheie acorduri bilaterale cu numeroase ţări europene.

În parlament, In ‘t Veld conduce discuţia cu privire la problema datelor pasagerilor, care ar trebui să conducă apoi, probabil în toamnă, la un vot.

“Negocierile cu privire la transferul datelor pasagerilor sunt chiar şi mai complicate”, prevede ea. “Datele bancare sunt gerate de ministerul american de Finanţe, unde sunt destul de rezonabili. Dar datele pasagerilor sunt păstrate de către Departamentul pentru Securitatea Internă.

Aceste persoane sunt absolut inflexibile. În ceea ce priveşte datele bancare, UE a reuşit să obţină obligaţia ca acestea să servească numai la depistarea de terorişti.

Dar Departamentul pentru Securitate Internă deţine un mandat larg, care include de asemenea bolile veterinare, dezastrele naturale şi imigraţia. Nu ştim deloc dacă datele privind pasagerii nu vor fi utilizate în alte scopuri, în afară de identificarea teroriştilor”.



Parlamentele naţionale dorm

In ‘t Veld se revoltă împotriva faptului că statele membre ale UE iau toate acestea foarte uşor.

“Ei uită că nu am văzut niciodată evaluări ale rezultatelor concrete ale colectării de date personale. Americanii pot spune cât vor că au fost în măsură să repereze în jur de 2 000 de persoane suspecte datorită acestor date despre pasageri, dar nu spun cât de multe condamnări au rezultat din acestea. Există cazuri de persoane arestate la poarta de îmbarcare, care lucrează pentru ONG-uri şi care au avut în cadrul muncii lor, contacte cu reprezentanţi FARC [în Columbia] sau Hamas [în Palestina]. Parlamentele naţionale dorm. Desigur, ele pun întrebări, dar se mulţumesc cu răspunsuri de moment care conţin termeni precum “luptă contra terorismului” sau “serviciu de informaţii”.



preluare de pe sursa: http://piatza.net/viata-privata-traverseaza-atlanticul/

Mitul Shambhalei: Un regat atotputernic in adancul Terrei

Un cataclism planetar i-a obligat pe reprezentantii unei civilizatii stravechi sa se refugiezeintr-o lume subterana.

 

Locuitorii ei detin controlul puterii la suprafata globului si imping omenirea spre Apocalipsa

Posibilitatea existentei unui taram misterios a constituit din cele mai vechi timpuri un subiect deosebit de fascinant. Una din lucrarile de referinta ce abordeaza acest subiect apartine lui Edward Lytton, autor al cartii

“Ultimele zile ale orasului Pompei”. Acesta descrie in cartea sa, Rasa viitoare, o lume subpamanteana locuita de o rasa superioara, vrill-ya, care planuia sa cucereasca lumea de sus.

Pe aceeasi linie, Rene Guenon aminteste in scrierile sale de un mit in care se afirma ca, in urma unui cataclism planetar, ultimii reprezentanti ai unei civilizatii avansate, dezvoltata pe teritoriul ocupat de actualul Podis Gobi, s-au refugiat intr-un imens sistem de caverne sapat in profunzimile lantului himalayan. Acolo, ei s-au separat in doua grupuri, fiecare stabilindu-si un centru material si spiritual propriu: in Agartha se afla Cetatea binelui, a contemplarii si neamestecului in evolutia lumii de la suprafata si in Shambhala, Cetatea puterii, membrii ei isi concentreaza eforturile in directia dirijarii si grabirii omenirii spre Apocalipsa.

Alte interpretari considera Agartha ca fiind de origine budista; ele se refera la o lume subterana cu milioane de locuitori si multe orase, toate aflate sub dominatia suprema a Capitalei lumii subterane, Shambhala, unde locuieste conducatorul absolut, cunoscut in Orient ca Regele Lumii. Se crede, de asemenea, ca o retea de tunele secrete leaga lumea subterana de Tibet, similar camerelor secrete de la baza Piramidei din Gizeh ce duc spre adancuri. Cronicile chineze descriu misiuni ale unor ambasadori trimisi de imparati ai Imperiuui celest la spiritele muntilor. Conform acestora, teritoriul lor coincide cu zona indicata pe hartile tibetane, Kanjur si Tanjur, pentru regatul ascuns denumit de acestea Shambhala, iar spatiile aflate in acea regiune, la mare adancime sub scoarta terestra, ar fi populate de urmasii supravietuitorilor celor doua continente scufundate candva in Atlantic si Pacific, Atlantida si Mu.

 

 

Un imperiu condus de Regele Lumii

Legendele mongole sustin ca Shambhala este un adevarat imperiu cu 800 de milioane de supusi, condus de Regele Lumii. Capitala este inconjurata de orase in care traiesc marii preoti si savantii. Palatul regelui este inconjurat de palatele maestrilor, care stapanesc toate fortele vizibile si invizibile ale pamantului, infernului si cerului. Conducerea intregii societati este exercitata de 5.000 de savanti, 365 de cardinali si 12 membri ai Initierii supreme. Regatul se intinde de-a lungul tuturor coridoarelor subpamantene din lumea intreaga.

Persii numeau acest urias imperiu subteran Ariana, pe care o considera a fi tara de origine a arienilor.

 

Conducatorul imperiului subpamantean este Rigden Iyepo, Regele Lumii, care il are ca reprezentant terestru pe Dalai Lama. In legendele si traditiile referitoare la imperiul subpamantean se vorbeste ca pe pamant va urma un al treilea razboi mondial care va fi insotit de cutremure, o fisura la pol si alte catastrofe naturale in urma carora va disparea mai mult de jumatate din populatia globului. Dupa acest ultim razboi, diferitele rase din interiorul

Pamantului se vor uni cu supravietuitorii de la suprafata si toti vor trai in pace intr-un “mileniu de aur”.

Conform vechilor scrieri, Shambhala este marginita la nord de Siberia (tara zapezii), la sud de Tibet si India, de China la est si de Hotan la vest, ceea ce inseamna ca este localizata sub actuala Mongolie. Se afirma ca pentru a ajunge in acest regat ascuns exista patru cai de acces: una pe teritoriul Rusiei, alta in India, o a treia in Tibetul oriental si ultima in Borneo. Misteriosul taram pare sa se intinda peste tot sub scoarta terestra. Din loc in loc, pasaje secrete permit initiatilor accesul in interiorul sau. Multi locuitori ai Shambhalei sunt dispersati in toate statele lumii, fiind coordonatorii oculti ai tuturor societatilor secrete la putere. Printre tarile antice indicate pe vechi harti tibetane apar nu numai Persia, Babilonul, Iudeea si Egiptul, dar si Shambhala. “Regatul ascuns” – se arata in Shambhala lan-yia (Drumul spre Shambhala), lucrare tibetana scrisa in secolul al XVIII-lea – “este situat intr-o zona muntoasa inconjurata de varfuri foarte inalte, abrupte si inzapezite”. Renumitul explorator Nicholas Roerich a aflat de la un preot-lama ca sub Potala (palatul lui Dalai Lama din Lhasa) exista o grota cu un lac despre care au stiinta numai initiatii. De aici pornesc mai multe coridoare ce leaga Potala de enigmatica citadela Shambhala. Alte legende amintesc ca Ayodhya, Orasul stelar, intemeiat acum 6.000 de ani, a fost mutat cu circa 1.800 de ani inainte de Christos, in nordul masivului himalayan, la Shambhala, numita de tibetani si Dejung.

 

Fiinte venite din Cosmos si misterioasele lor aparate de zbor

In 1926, in timp ce expeditia lui Roerich se apropia de masivul Karakorum, a fost observat tasnind pe cerul limpede un disc stralucitor; el si-a schimbat pe neasteptate directia de deplasare din sud spre sud-vest, facandu-se nevazut in spatele varfului inzapezit al masivului Humboldt. “Este un semn din Shambhala”, au exclamat imediat preotii-lama din grup, la vederea discului. In 1933, britanicul Frank Smythe, escaladand Everestul, a avut o experienta similara. De aceasta data, au fost semnalate doua OZN-uri invaluite intr-o irizatie pulsatorie care au strabatut in viteza cerul la mare inaltime. Ciudate vehicule aeriene au fost semnalate – conform afirmatiilor lui Serge Hutin – si de cealalta parte a globului, in zona Muntelui Shasta. Cartea scrisa de el a aparut in 1961, anterior valului de semnalari de OZN-uri care s-au abatut asupra SUA in deceniile sase si sapte ale secolului trecut. Este greu de crezut – spun expertii in OZN-uri – ca Roerich sau Smythe incercau sa produca senzatie cu relatarile lor, lucru de care sunt acuzati raportorii OZN moderni. Fenomenele descrise de ei erau, insa, foarte clare pentru autohtoni: “Semne din Shambhala”. O legenda mongola afirma ca “in Agartha, savantii inregistreaza pe tablete de piatra toata stiinta planetei noastre, dar si a altor lumi”.

 

Bazandu-se pe vechi manuscrise tibetane, cercetatorul italian Giuseppe Tucci mentioneaza ca Shambhala a fost condusa de fiinte venite din Cosmos, detinatoare ale unei stiinte extrem de avansate careia s-au straduit sa-i asigure perpetuarea.

Sosite pe Terra cu milioane de ani in urma, ei aveau misiunea de a accelera evolutia planetei si a viitoarei specii umane. Intemeietorilor taramului ascuns le-ar fi urmat pamantenii instruiti de ei care nu numai ca au pastrat cunostintele mostenite, dar au controlat permanent si discret ascensiunea omenirii pe scara istoriei

 

preluare de pe: http://www.2012en.ro/?p=475