O descoperire macabra demonstreaza cat de stricat era Imperiul Roman precrestin

 

   Citez din articolul Prostituatele din Roma erau forţate să îşi omoare copii şi să-i îngroape în morminte imense, lângă un “bordel” englezesc:

- O descoperire arheologica indica faptul ca bebelusii prostituatelor romane erau ucisi in mod regulat de catre mamele lor, prezinta Daily Mail in editia de marti (30 august 2011)

Un camp din Hambleden, Buckinghamshire, a scos la iveala un secret ingrozitor dupa ce a fost descoperit un mormant imens ce continea ramasitele a 97 de bebelusi, decedati toti in jurul aceleasi varste.

Dupa o analiza a locului, expertii au decis ca aici e locul unde se afla un bordel in perioada antichitatii in care aveau loc pruncucideri.

Arheologii spun ca localnicii au ucis si ingropat sistematic pruncii neajutorati in aceeasi locatie.

Masuratorile oaselor descoperite au aratat ca bebelusii au murit la 40 de saptamani de cand au fost conceputi, ceea ce sugereaza ca imediat dupa nastere.

Daca ar fi murit din cauze naturale ar fi fost de varste diferite.

Dr. Jill Eyers, care locuieste in zona, a fost interesata de aceasta locatie multi ani.

Aceasta a organizat o echipa care sa sape in zona pentru a scrie o carte despre descoperirile sale, spunand ca ceea ce a vazut acolo “i-au produs cosmaruri timp de trei nopti la rand”.

Vila Yewden din Hambleden a fost dezgropata in urma cu 100 de ani si a fost identificata drept o asezare romana de rang inalt.

Acum este acoperita de un camp cu grau, insa notari meticuloase au fost lasate de catre Alfred Heneage Cocks, un naturalist si un arheolog renumit, care a dezvaluit descoperirile sale in 1921.

Acesta a oferit indicatii precise referitoare la pozitia corpurilor micutilor, ce erau ascunsi sub ziduri si in curte foarte aproape unul de celalalt.

Dr Eyeres avea anumite suspiciuni referitoare la motivul pentru care erau ucis in mod constant pruncii – o suspiciune ce i-a fost confirmata de catre paleontologistul Simon Mays, care a analizat si masurat oasele in ultimul an, si care a ajuns la concluzia ca cei mici erau sarcini nedorite.

Aceasta descoperire este comparata cu cea facuta in 1988 in in Ashkelon, sudul Israelului, unde au fost gasite 100 de schelete de bebelusi care datau din perioada erei romane.

 

Cultura plina de dezmat si moarte a invadatorilor

In urma cu aproape 2000 de ani, romanii erau cei care se bucurau de clima placuta si campurile bogate din acest colt de natura din sud-estul Angliei.

Cel mai apropiat oras roman era St. ALbans, sau Verulamium, o piata de desfacere importanta, cu propria arena de gladiatori.

Numele roman pentru orasul Hambleden este pierdut in antichitate, insa locuitorii erau un amestec intre celti si romani, majoritatea dintre ei fiind fermieri care cultivau grau si orz.

Oamenii locuiau in case construite din lemn, iar unii dintre ei colindasera tot Imperiul Roman cu armata, in final stabilindu-se in valea fertila a raului Tamisa.

In ciuda imaginii sangeroase a Imperiului Roman, Marea Britanie era o zona linistita si prospera in cea mai mare parte a perioadei de ocupatie.


Insa Imperiul Roman, pe langa comertul pe care l-a dezvoltat in zona, a adus si o cultura a dezmatului si mortii, cu gladiatori in Londra, bordeluri, si copii nedoriti lasati sa moara sub cerul liber.

Faimoasele ramasite de la Pompei au dezvaluit un oras cu bordeluri acoperit de fresce erotice ce tentau trecatorii cu fraze precum “Hic habitat felicitas” (Aici gasesti fericirea) sau “Sum tua aere” (Sunt a ta pentru bani).

In jurul cladirii s-au gasit tablete, oale, ustensile de scris, ce ofera detalii despre un loc cu legaturi puternice cu lumea indepartata.

Ce se intampla in interiorul vilei din Hambleden, este bineinteles, o problema de conjunctura.

Insa nu exista nici o indoiala ca descoperirea unui numar atat de mare de schelete de copii dovedeste ca britanicii romani au mai preluat o parte a culturii imperiului, si anume pruncuciderea.

In perioada romanilor exista o lege care spunea ca un copil sub doi ani este in intregime proprietatea tatalui, iar daca acesta dorea, putea sa il ucida.

O scrisoare ce dateaza din anul 1 i.H. a unui cetatean roman catre sotia sa, dovedeste cu cata degajare era privita pruncuciderea: “Sunt inca in Alexandria … te implor si te rog sa ai grija de copilul nostru, si imediat ce vom primi salariul, iti voi trimite bani. Intre timp, daca vei naste, daca va fi baiat lasa-l sa traiasca, daca e fata, abandoneaz-o.”

In anul 374, dupa ce Constantin a facut crestinismul religia oficiala in Imperiu, aceasta practica a fost interzisa.

Romanii au facut multe pentru noi, insa au lasat un secret groaznic in tinuturile pe care le-au ocupat.


preluare de pe sursa: Saccsiv’s Weblog

Paranormalul si… sexul

S-au scris carti.

S-au scris articole.

S-a comentat in media mai mult sau mai putin familiarizata cu subiectul.

Relevant sau nu, ce-i drept, subiectul e fascinant.

Atat pentru publicul larg cat si pentru “cunoscatori” sau poate “consumatori”.

Pentru a intelege pe deplin si a sintetiza cat mai mult posibil volumul imens de informatii si inregistrari ar trebui sa facem o distinctie clara intre termeni.

 

Termeni si concepte

Fenemonele parapsihologice, in speta intalnirile intre fiinte umane si alte sfere, sunt definite dupa cum urmeaza:

Parapsihologia reprezinta un studiu efectuat asupra unor evenimente asociate cu experienta umana.

Desi aceasta definitie are o sfera de cuprindere foarte larga, ea isi pastreaza rigurozitatea caci intr-adevar, parapsihologia este menita sa reconsidere intreaga experienta umana, oferind o noua viziune asupra vietii.

O premisa aparent de bun simt, ce a dominat multa vreme mentalitatea comuna, este faptul ca lumea obiectiva si cea subiectiva sunt complet distincte, neexistand bucle sau interconexiuni intre ele.

Lumea subiectiva este aici, in cap iar cea obiectiva este acolo, in exterior, in lume.

Exista 3 categorii de fenomene incluse in aceasta sfera:

-ESP – perceptii extrasenzoriale posibile ca urmare a dinamizarii aspectului receptiv, lunar, Yin al fiintei; din aceasta categorie fac parte: intuitia, premonitia, clarviziunea, clarauditia s.a.

Din categoria de oameni care au asemenea capacitati fac parte mediumii, si in general persoanele foarte sensibile.

-PK – psihokinezie – fenomene psihokinetice prin care constiinta poate actiona fizic asupra materiei.

Aceste fenomene se realizeaza in urma dinamizarii aspectului emisiv, solar, Yang al fiintei.

Din aceasta categorie fac parte: levitatia, telekinezia, psihofotografia, materializarile, inedia. Oamenii care au asemenea capacitati sunt persoane cu o vointa foarte puternica.

-Fenomene sugestive privind supravietuirea dupa moartea corpului fizic, incluzand experientele din preajma mortii (NDE – “near death experiences”), aparitiile unor spirite si reincarnarea.

Pana avem de-a face cu aceste “intalniri” nocturne.

Scepticii le-au pus pe seama perceptiilor extrasenzoriale acute, iar optimistii le-au vazut ca pe niste “treceri”, experiente la limita dintre somn si realitate, dintre vis si reverie, limita subconstientului.

Indiferent cum am privi problema trebuie sa intelegem mai intai originea acestor fenomene iar apoi sa trecem la analizarea atenta a diverselor cazuri amanuntit diagnosticate.

 

Religia

In privinta originii, este foarte evident ca religia a avut un rol covarstitor in crearea lor.

Nu atat religia, cat miturile, legendele si povestile populare.

Inca din vremea vechiului Ierihon avem semnalate astfel de intalniri.

Se pare ca intreaga fabulatie se afla in spatele panzei de paianjen tesute de rabini in acele vremuri.

Luand spre analiza Kabbalah ebraica, Torah, Talmudul, Zoharul si nu numai vom observa ca toate aceste relatari isi au originea in mitul lui Lilith, prima femeie si deasemenea, prima sotie a lui Adam.

Izgonita de sotul ei, din motive “adamice” desigur, Lilith devine printr-o neferiita intorsura a sortii, sau prin prisma rabinilor mama demonilor succubus si incubus.

Cu timpul, povestirile despre ea devin din ce in ce mai sacabroase, perverse si nefondate.

Sa ne intrebam care a fost motivul decaderii.

Ce a simbolizat Lilith si izgonirea ei.

Ca si urmatoarea ei surata, care cedeaza sarpelui si ispitei, Lilith ar fi trebuit sa aiba o vina.

Care a fost aceea si oare invatatorii acelor timpuri au expus-o asa cum trebuia?

Oare urmasii au transmis-o si noi am receptionat-o asa cum trebuie?

Am inteles intr-totul sau ceva s-a pierdut pe drum?

Sa reluam putin povestea.

Adam si Lilith

In prima varianta a Bibliei foarte importanta era semnificatia cuvintelor.

Pentru ca traducerea a luat din sensul cuvintelor. Adam si Lilith – Adam si Eva.

Numele de Adam asa cum apare in Geneza – Domnul Dumnezeu a plamadit pe om/Adam din tarana pamantului si a suflat in narile lui suflare de viata si s-a facut omul/Adam fiinta vie“ – provine, de la tarana”, “pamant” Dumnezeu l-a plamadit pe Adam din “adama” deci, “cel pamantesc”.

Numele de “adam” este folosit in Biblie pentru om in general si ca nume colectiv pentru tot neamul omenesc.

Adam a chemat numele femeii sale Eva, fiindca este mama tuturor celor vii“.

Numele de Eva, inseamna “cea vie”, provenind din radacina (“a fi viu”).

Lilith – Conform legendei Cabala, Dumnezeu ar fi creat pe Adam si pe Lilith din tarana (“Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut” – Genesa 1:27)

Exista si alte relatari conform carora Adam si Lilith au fost conceputi ca frati gemeni, cea din urma cerand sa ii fie recunoscute drepturile a fost izgonita.

La musulmani, ea devine sotia Satanei.

Tot in Cabala ea se imperecheaza cu demonii avand copii cu acestia.

De aici deriva intreaga malformatie a adevarului pe care l-au scris parintii patriarhi.

 

Antichitatea

Destul de ciudat, dar in Antichitate a fii rapit de zeii Olimpului, a procrea cu monstrii Eladei, a fii purtat pe nori era o practica nicidecum obscura.

Exista zeci de astfel de relatari in mitologie si mitografie.

De la buddhisti la greci pana la precolumbieni.

Ce-i drept, grecii au dus la apoteoza impreunarea cu fiintele ceresti.

La fel si evreii, babilonienii si alte neamuri din Semiluna fertila care aveau legende despre impreunarea cu ingerii Domnului sau cu Uriasii acelor vremuri antediluviene.

Chiar in relatarile prebiblice Eva il insala pe Adam cu Sarpele.

 

Evul mediu

Tot din cauza Bisericii din ce in ce mai des in Evul Mediu s-a crezut ca aceste “intalniri” iau forma posesiunilor demonice.

Inchizitia a devenit celebra din cauza cazurilor judecate pe aceste baze putin probate si bineinteles probabile.

Acuzate de vrajitorie sau ca s-ar fi culcat cu insusi Diavolul sau cu genii de-ale acestuia, femeile erau arse pe rug.

Aici putem ajunge desigur si la conceptia maniacala a Evului Mediu despre erotism si sexualitate.

Conceptii sau mai bine zis prejudecati, tare morale bine inradacinate, traditie si fanatism religios.

In aceste cazuri, orice copil conceput cu o astfel de entitate malefica ar fi avut puteri speciale (de aici legenda lui Merlin, nasterea Antichristului).

Deasemenea, femeile posedate pe demon erau “insemnate” cu sigiliul acestuia, cel mai des un sarpe stilizat.

Lipsa educatiei, a tratamentului medical de specialitate (in cazul nevrozelor, epilepsiilor, bolilior psihice), fanatismul clerului au condus la episoade sangeroase precum cel din Harlem si arderea vrajitoarelor pe rug.

 

Explicatii medicale – Sleepparalysis

Psihologii refuza sa creada in existenta unor forte nevazute si cu puteri supranaturale.

Ei spun ca totul este absolut normal si ca trairile respective sunt declansate de o stare speciala a organismului, numita sleepparalysis.

Fenomenul de “sleepparalysis” este foarte intalnit, in special la fete si femei tinere.

Acestea primesc vizita unei entitati malefice, denumita incubus sau popular, zburator, care se poate finaliza cu un contact sexual violent si dureros.

Cauzele agresiunii pot fi mai multe: fie e vorba de o legatura psihica intre agresat si agresor fie intrarea victimei intr-o stare de rezonanta cu entitatea agresiva, pe fondul unui psihism necorespunzator frustrari sexuale, stari de furie, de deznadejde s.a.m. d – fie e vorba, pur si simplu, de o incarcatura malefica a locului unde se produce agresiunea.

Starea se produce de regula in timpul somnului, atunci cand legaturile nervoase catre membre se taie, pentru a impiedica starea de somnambulism.

Starea de paralizie se instaureaza fie putin mai devreme, cand omul este intre starea de trezie si somn, numita si stare hypnagogica fie putin mai tirziu, la trezire, in starea numita hypnopompica.

E ceea ce s-ar spune o nesincronizare a doua functiuni de baza ale organismului.

Oare cati nu-si amintesc de cosmaruri si de senzatiile traite in timpul acestora cand nimeni nu poate fugi sau fuge foarte greu?!

Cauza e aceeasi: sunteti in somn si nu aveti conexiune cu sistemul nervos care guverneaza mainile si picioarele.

Partea din creier care este vinovata de sleep paralysis o afecteaza si pe cea vecina cu ea, oferind omului senzatia ca langa el mai este cineva, ca nu este singur, ca se sufoca si ca aude respiratia unei alte persoane.

In cele din urma ramane la termenul pura fictiune?

Au aceste relatari si enigme disputate vreo baza reala?

Sunt ascunse doar in subconstientul nostru primitiv?

Sunt ele oare asemanatoare acelor arhetipuri tipice lui Jung?

Sunt insasi parte a sufletului si temerilor noastre?

Asta vom continua sa ne intrebam…

www.descopera.org

Orasele subpamantene ale faraonilor

Piramidele egiptene, in jurul carora s-a creat  o aura de mister si intangibilitate inca de la ridicarea lor, cu multe mii de ani in urma, intre Nil si desertul Sahara, raman si astazi unele dintre cele mai enigmatice constructii de pe Terra. Si aceasta nu numai in ceea ce priveste modul in care ele au fost construite, ci si in privinta destinatiei lor finale. Astazi, majoritatea arheologilor agreeaza ideea ca uriasele edificii au fost inaltate spre a adaposti si conserva trupurile lumesti ale faraonilor. Se pare insa ca piramidele nu sunt singurele constructii de la Gizeh, pentru ca sub ele un cercetator britanic sustine ca ar fi descoperit un urias sistem de tunele si pesteri subterane.

Orasul de sub nisipuri
    La mica distanta de locul unde arheologul Andrew Collins a efectuat sapaturi, in vara anului trecut, in urma cu cinci ani un alt arheolog, americanul Mark Lehner, realiza o alta descoperire de exceptie: ruinele unui oras stravechi, ce ar fi fost locuit, sustinea el, de catre constructorii piramidelor. Orasul smuls nisipurilor este o dovada ca inca din acea perioada, civilizatia urbana aparuse in Egiptul de Jos, pe valea Nilului – faptul ca avem de-a face cu un oras si nu cu un sat mai rasarit rezida si din aceea ca aici s-au gasit primele strazi pavate cunoscute pana acum in Orientul Apropiat! „Era un oras in toata regula, intins pe circa jumatate de kilometru, cu case, mori, brutarii, ateliere de prelucrat cuprul si piatra”, spune Lehner. Dar cea mai importanta descoperire este cea a unei cladiri impozante, despre care cercetatorii cred ca ar fi fost un palat. „Sunt de parere ca aici era un fel de resedinta temporara a faraonului, care venea periodic sa supravegheze munca la ridicarea piramidei. O munca imensa, care necesita, dupa cum descoperirea noastra a dovedit-o, eforturile a zeci de mii de lucratori”, este de parere Lehner.

Lilieci si paianjeni veninosi
    Collins a fost intrigat de descoperirea colegului sau de peste Atlantic si a pornit de la premisa ca o asemenea logistica ar fi putut fi folosita pentru un complex arhitectural mult mai vast decat piramidele propriu-zise. „Mi-am dat seama ca piramidele sunt doar partea vazuta a aisbergului si am inceput sa fac sapaturi pe cont propriu. Am descoperit in cele din urma, sub patul de calcar pe care se inalta piramidele de la Gizeh, un imens sistem de tunele, grote si incaperi subterane. Aici se afla lumea ascunsa a faraonilor, populata acum de lilieci si de paianjeni veninosi, care strajuiesc parca intrarea in acest taram subteran”, precizeaza Andrews, autorul cartii „Sub Piramide”, ce urmeaza sa apara la Londra, la inceputul acestei veri si se anunta deja un best-seller. Britanicul dezvaluie ca a depistat intrarea in misterioasa lume subterana dupa ce a citit memoriile, aproape complet necunoscute, ale unui explorator din secolul XIX.
Previziunile insistentului Caviglia

    „In memoriile sale, consulul general britanic Henry Salt povesteste cum a investigat un sistem subteran de catacombe, nu departe de piramide, in compania aventurierului italian Giovanni Caviglia. Acesta a fost primul cercetator al piramidelor care a sustinut ca in piramida lui Keops se afla camere secrete, pe care cercetatorii moderni le cauta si astazi. Din cauza insistentei sale, Caviglia a fost in cele din urma expulzat de autoritatile egiptene, pentru ca devenise deranjant”, scrie Collins.
  

 Documentul mentioneaza ca temerarii au explorat galeriile pe o distanta de „cateva sute de metri”, ajungand in cele din urma la patru camere vaste, din care se deschideau alte tunele, in care ei nu s-au mai aventurat. Cu ajutorul egiptologului britanic Nigel Skinner-Simpson, Collins a reconstituit traseul lui Salt, gasind in cele din urma si intrarea in catacombe, intr-un mormant aparent necercetat, situat la vest de Marea Piramida. Mormantul dezvaluia o crapatura in roca, ce ducea la o pestera naturala masiva. „Am inaintat aici pana ce aerul a devenit irespirabil. Tunelurile sunt extrem de periculoase, cu fundaturi si gropi ascunse, colonii de lilieci si paianjeni veninosi.”

Cine rade la urma rade mai bine
    Potrivit lui Collins, grotele ar fi fost anterioare piramidelor, ele putand genera impulsul pentru construirea deasupra acestor superbe monumente, dar inspirand in acelasi timp si credinta vechilor egipteni intr-o lume subpamanteana. „Textele funerare antice fac numeroase referiri la existenta unei lumi subterane, in vecinatatea piramidelor de la Gizeh. Pana acum se credea ca este vorba despre o referire metaforica, dar de fapt lumea aceasta este reala si galeriile gasite de noi o dovedesc. Sa nu uitam ca Gizeh era cunoscuta odinioara drept Rostau, ceea ce inseamna „gura galeriilor”, o referire, fara doar si poate, la intrarea in reteaua de tuneluri de sub platou. Afirmatiile lui Collins au starnit valva in lumea egiptologilor.

 

Zadi Hawass, seful Consiliului Suprem pentru Antichitati a negat presupusa descoperire: „Nu mai pot fi facute noi descoperiri la Gizeh. In momentul de fata stim totul despre acest platou”, sustine el. Dar Collins a remarcat ca, in ciuda cercetarilor efectuate, nu a gasit nici o mentiune a galeriilor, in perioada contemporana. „De la explorarea lui Salt incoace nimeni nu a mai pomenit de aceste tunele, deci e firesc ca nici comunitatea stiintifica sa nu stie mai nimic despre ele. Vom explora aceste galerii si vom vedea la sfarsit cine are dreptate si daca intr-adevar se stie absolut totul despre piramide”, anunta el.
GABRIEL TUDOR

http://www.revistamagazin.ro/content/view/8502/8/

 

preluare de pe:http://bloguri.piatza.net/orasele-subpamantene-ale-faraonilor/