Regatul Bosforului sau Regatul Bosforan

  Un alt regat Trac antic , un alt fragment din istoria multimilenară a strămoşilor Neamului Românesc despre care istoriografia oficial nu s-a sfiit să ne spună a fost Regatul Bosforului sau Regatul Bosforan al Cimerienilor. Acest regat , precum cel macedonean a reprezentat sinteza dintre cultura tracă dominantă şi cea greacă .

Regatul Bosforului

    Localizare

       Teritoriul Regatului Bosforan se afla pe teritoriul actual a Crimeei şi cel al coastei nord-vestice a Caucazului , practic acest regat a înconjurat Marea Azov .
 
     Economia Regatului

        Prosperitatea Regatului Bosforan a constat în exportul de grâu , de peşte . Orașele înfloritoare ale Regatului Bosforan au lăsat vestigii arhitecturale extinse și sculpturale, cele mai bune exemple de care sunt acum păstrate în Muzeul Ermitaj din Sankt-Petersburg. Acestea includ : obiecte din aur, vase importate dinAtena, teracote grosiere, fragmente textile și obiecte din tâmplărie .

Kurgan

     Kurganul 

          Kurganul reprezenta locul de îngropare a regilor bosforani , care consta într-un munte de pământ sau de pietre ridicat peste mormântul propriu-zis . Acest model de mormânt a fost folosit şi de către alte popoare nomade ( de origine turcică sau iraniană ) . Se pare că acest model de înmormântare era caracteristic popoarelor războinice nomade ( spre exempli cum erau cimerienii traci din antichitate şi cumanii turcici din evul mediu ) .

      

      Istoria Regatului Bosforan

         Din punctul de vedere al istoricului roman Diodorus Siculus ( 60 – 30 d. H ) , prima dinastie care a condus între 480 şi 438 î.H Regatul Bosforan , a fost dinastia Archaenactidae .

         A doua dinastie, şi cea mai longevivă din istoria acestui regat a fost dinastia Spartocidă , întemeiată de către tracul Spartocus ( 438 – 431 î.H ) . Spartocizii au fost recunoscuţi ca archoni ( lideri ) de către cetăţile greceşti şi conducători de către triburile învecinate .

Razboinici bosforani

     

         Urmaşul lui Spartocus , Satyrus ( 431 – 387 î. H ) , a restabilit influenţa regatului asupra regiunii , apoi a extins-o prin cucerirea cetăţilor Nymphaeum şi Feodosia , odată cu cucerirea ultimei cetăţi , comercianţii bosforani au putut astfel exporta grâne către cetăţile greceşti , cel mai important partener comercial fiind cetatea Atena .
        Succesorul lui Satyrus , Leucon ( 389 – 349 î.H ) . În timpul domniei lui Leucon , bosforanii au menținutrelații strânse cu Atena, clientul lor cel mai bun pentru exporturile de cereale . Leucon I al Bosforului a acordatprivilegii pentru navele ateniene care veneau în porturile bosporane. În schimb, pentru acest serviciu,  atenieniii-au acordat cetățenia ateniană lui Leucon și a făcut decretele în onoarea lui și a fiilor săi.
    
         El a fost urmat de către cei doi fii ai săi, care au domnit simultan ( însă nu pentru mult timp ),  Spartocus IIși Paerisades. Spartocus II a murit în 342 î.H , moarte lui i-a permis lui Paerisades să domnească în pace până în 310 î.H . După moartea lui Paerisades , a pornit un război civil între fii săi , Satyrus și Eumelus . Satyrus II l-a învins pe fratele său mai mic Eumelus, în  bătălia de la râul Thatis în 310 î.Hr., însă , apoi a fost asasinatşi astfel tronul a ajuns în mâinile lui Eumelus ( ce ironie a sorţii ) .
     
        Succesorul lui Eumelus a fost Spartocus al III -lea ,după el, la domnie a venit Paerisades al II -lea . Prinţii care s-au succedat la domnie au purtat numele de Spartocus şi Paerisades , însă insuficienţa informaţiilor în legatură cu ei mă obligă să trec la cel despre care am informaţii , anume la Paerisades al V -lea ultimul reprezentant al dinastiei Spartocide , care a domnit până în anul 110 î.H .

Mitridate al VI -lea

          Cel mai de seama conducător al Regatului Bosforan , întemeietorul Imperiului Pontic a fost Mitridate al VI -lea ( 134 – 63 î.H ) . De fapt , Paersiades al V-lea i-a cerut ajutorul lui Mitridate , iar Mitridate în schimbul ajutorului a primit Regatul Bosforan şi împreună cu regatul său pontic a reuşit să întemeieze Imperiul Pontic .
          Mitridate este amintit ca fiind unul dintre cele mai formidabili dușmani ai Republicii Romane, care aangajat trei dintre cei mai proeminenţi generali din Republica romană târzie : Lucius Cornelius Sulla (138 î.Hr.-78 î.Hr.) , Lucullus  și  Pompei (29 septembrie 106 î.Hr.-28 septembrie 48 î.Hr.) .  
         Un prim război a avut loc în perioada 88-84 î.Hr., adversar fiind Lucius Cornelius Sulla. Mithridate VI a fost învins, dar nu într-un mod decisiv . După toate aceste lupte, s-a încheiat pacea. Un al doilea război a avut loc între 83-81 î.Hr., adversar fiind Murena . De data aceasta soarta armelor a fost de partea lui Mitridates iar confruntarea s-a încheiat cu înfrângerea lui Murena . Al treilea război și ultimul a avut loc în perioda 73- 63 î.Hr. În acest război Mithridate VI i-a înfruntat pe rând pe Lucullus, iar apoi pe Pompei. De data aceasta, romanii au fost mai puternici şi altfel Pompei a devenit învingătorul lui Mithridate VI . După această victorie , Pompei a cucerit regatul Pontului şi automat a făcut din Regatul Bosforan , un regat clientelar al Romei .
          După ce a fost invins de către romani , Mitridate nu a suportat umilinţa pierderii şi pentru a nu cădea în mâinile romanilor a îngurgitat o mare cantitate de otravă, însă…nu a murit, răspunsul pentru această reacţie a organismului consta în faptul că de-a lungul timpului tocmai pentru a se feri de otrăvire , Mitridate îngurgita mici cantităţi de otravă pentru a îşi obişnui organismul cu otrava . Văzând că nu poate să moară astfel , Mitridate i-a ordonat unui soldat să îl ucidă cu sabia .

Imperiul Pontic

  Regatul Bosforului ca regat clientelar Romei

             Regatul Bosporan sub conducerea lui Aspurgus a devenit stat clientelar al Imperiului Roman Aspurgus(8 i.Hr. - 38 d .H) a fondat o dinastie , care a condus cu întreruperi până în anul  341 d .H . Aspurgus a adoptatnumele imperiale romane “Tiberius Julius“, atunci când a primit cetățenia romană și sa bucurat patronajulprimilor doi împăraților romani, Augustus (n. 23 septembrie 62 î.Hr., Roma — d. 19 august 14 d.Hr., Nola) și Tiberius  (16 noiembrie 42 î.Hr. – 16 martie 37 . Toate numele viitorilor regi conţineau ,aceste două numeromane urmate de un al treilea nume, unul trac (Kotys, Rhescuporis sau Rhoemetalces ) .

Sursa: Spartacus Titanul

preluare de pe sursa:

http://blogosfera.piatza.net/regatul-bosforului-sau-regatul-bosforan/

Axa Berlin-Roma și Pactul Merkel-Putin reconfigurează Bătrânul Continent: Cartelul „Europa”

Criza din zona euro a ajutat Berlinul să redevină stăpânul Europei • Cancelarul Merkel pretinde în fața Rusiei că UE vorbește pe o singură voce, a Germaniei • Ideea Bruxelles-ului referitoare la înființarea Statelor Unite ale Europei și reconturarea Axei Berlin-Roma sunt considerate semne ale refacerii Sfântului Imperiu Roman, în jurul Germaniei • Moscova face și ea pași înceți, dar siguri, spre redobândirea influenței în estul Europei

Asperitățile dintre Rusia și Germania s-au mai netezit după vizita cancelarului Angela Merkel la Sankt Petersburg, care i-a reconfirmat Berlinului poziția de pivot central în Europa. Merkel a încheiat contracte de milioane de euro cu „țarul” Putin, doar în beneficiul Germaniei, deși a pretins că vorbește în numele întregii Europe. „Europa vorbește cu o singură voce”, i-a spus șefa Guvernului de la Berlin președintelui rus, Vladimir Putin, sugerând că Berlinul este acea unică voce. Replica liderului de la Kremlin a sunat la fel de cinic: „Asta înseamnă că sunteți un cartel!”. Aplanarea tensiunilor ruso-germane și modul în care Merkel urmărește, pas cu pas, împlinirea „destinului” statului german, de implementare a giganticului aparat industrial pe teritoriul rus, precum și fervoarea manifestată de cancelar în sprijinirea proiectului extremist al Statelor Unite ale Europei, au readus pe tapet teza privind renașterea Sfântului Imperiu Roman, creat în jurul Germaniei. Teoria nu este nouă, fiind lansată, în ultimii ani, de istorici și analiști care au anticipat că Europa va fi federalizată, iar Germania va ajunge să dețină controlul, împărțind sfera de influență cu Rusia. Berlinul, ajutat de Vatican, pe al cărui scaun se află un Papă german, ar urma să stăpânească zona de apus a continentului, în timp ce Moscova ar domina partea de răsărit.

Elitele europene au făcut tot posibilul pentru a crea o Europă unită, însă evenimente recente, începând cu criza economică și terminând cu anunțul din acest an al președintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, privind iminenta înființare a Statelor Unite ale Europei, proiect extrem de controversat, au arătat că renașterea Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană este mult mai aproape decât se crede. Mai întâi, noua birocrație europeană, grupată în jurul așa-numitului „Grup de la Berlin”, a început să aibă întâlniri regulate între miniștrii de Externe ai statelor puternice din punct de vedere economic din UE, lansând ideea creării unei funcții extraordinare, „superputernice”, de președinte al UE.

„Superpreședintele” Europei

De la aceste întrevederi a fost exclusă însă Marea Britanie, singura despre care se spune că ar fi în dezacord cu noul plan european. Scopul urmărit de „Grupul de la Berlin” este acela al comasării funcției de președinte al Comisiei Europene cu cea de președinte al Consiliului European într-una singură, de „superpreședinte” al UE. Asta ar însemna că Uniunea va fi condusă de un lider foarte puternic, care va deține funcții politice și administrative peste toată Europa, imagine asimilată de specialiști cu epoca Sfântului Imperiu Roman.

Axa Roma-Berlin redivivus

La puțin timp de la înființarea „Grupului de la Berlin”, un alt moment a alimentat această teorie. Conștientă de faptul că aliatul său, fostul președinte francez Nicolas Sarkozy, nu va mai câștiga un al doilea mandat, deși l-a sprijint masiv, Angela Merkel și-a regândit strategia, căutând un nou partener, pentru o nouă alianță. Cancelarul german s-a orientat către premierul italian Mario Monti, despre care, de altfel, se spune că a fost propulsat la șefia guvernului de la Roma tot cu sprijinul lui Merkel, restabilind puternica Axă Berlin-Roma, din 1939, după modelul Hitler-Mussolini. Așa că, în prezent, toată politica decizională a Uniunii Europene se stabilește la Berlin și Roma, via Bruxelles. Cu Axa Roma-Berlin refăcută, cu planul anunțat de Bruxelles privind transformarea UE în Statele Unite ale Europei, cu un Papă de origine bavareză la Vatican, angajat într-o cruciadă a „noii evanghelizări”, și cu un italian la șefia Băncii Centrale Europene, există toate premisele ca profeția privind renașterea Sfântului Imperiu Roman să se adeverească, iar „superpreședintele” Europei să fie înscăunat cât mai curând.

Papa Ratzinger despre „Reichsidee”

Confirmarea faptului că Sfântul Imperiu Roman condus de germani a fost modelul pentru Uniunea Europeană a venit din partea ministrului Culturii din guvernul federal de la Berlin, Bernd Neumann. Politicianul german, membru al CDU, formațiunea Angelei Merkel, susținea că istoria și destinele Germaniei și ale Europei sunt „indisolubil” legate. Neumann preciza că „Sfântul Imperiu Roman este astăzi singurul model valid pentru un < superstat > funcționabil”. Și Otto de Habsburg, moștenitorul ultimului împărat al Austro-Ungariei, afirma, în anii '70, că Reich-ul german a fost modelul principal pentru UE. Aceleași sentimente le împărtășește și Suveranul Pontif, Papa Ratzinger, care a făcut parte din Tineretul Hitlerist și a luptat în armata nazistă, invocând, nu o dată, teza „Reichsidee” sau „Idealul Imperial pentru Europa”. Concret, Benedict al XVI-lea (foto, jos) consideră că „bazele spirituale” ale Europei nu pot fi decât cele catolice, iar Sfântul Imperiu Roman nu poate fi condus decât de Germania.

Regionalizare prin fărâmițare

ZIUAnews a prezentat, în numărul precedent, o analiză mai amplă referitoare la pericolul înființării Statelor Unite ale Europei - o formă mascată de regionalizare a statelor UE, construcție extremistă care anihilează din start suveranitatea. De asemenea, am precizat că acest concept de „superstat” european a fost lansat încă din 1943 de miniștrii naziști Joachim von Ribbentrop și Cecil von Renthe-Fink, care au propus crearea unei confederații europene care ar fi trebuit să aibă o singură monedă și să se bazeze pe principiul regional. Regionalizarea României, așa cum este gândită în laboroatoarele de la Bruxelles, cu sprijinul Berlinului și la insistențele Budapestei, ar avea ca țintă finală fărâmițarea statului național unitar român, conform intereselor Germaniei, respectiv ale „Austro-Ungariei”, dar astfel încât interesele spațiului rus să nu fie lezate.

Avertismentul lui Margaret Thatcher

Toate aceste comentarii ale oficialilor germani, de la Merkel până la Papă, pe tema rolului de pivot deținut de Berlin, i-au alarmat pe britanici, care și-au adus aminte, probabil, de cuvintele fostului premier Margaret Thatcher, care le transmitea liderilor europeni, în 1995, următorul avertisment: „Nu ați ancorat Germania la Europa, ci ați ancorat Europa la o Germanie dominantă și unificată. În cele din urmă, prieteni, veți afla că nu funcționează”.

Despre scopurile Germaniei, care vor ajunge să fie impuse, treptat, în toată Europa, vorbea, cu peste 20 de ani în urmă, jurnalistul italian Luigi Barzini, care susținea că „viitorul Europei pare că va depinde, așa cum a depins de multe secole, de viitorul Germaniei și de deciziile Germaniei”. Observațiile ziaristului plecau de la ideea că „statul german a devenit, încă o dată, cel mai bogat, cel mai puternic și cel mai eficient, productiv și avansat din punct de vedere tehnologic, dar și cea mai numeroasă națiune din vestul Europei”. Căderea Zidului Berlinului, la sfârșitul lui 1989, și reunificarea Germaniei, au adunat la un loc, în inima Europei, 80 de milioane de nemți. Iar procesul de extindere a UE către Est (o zonă tradițională a influenței și a intereselor germane) va ajuta Germania să devină „un centru geografic” al unui colos european ce va rivaliza cu supremația SUA. Ziaristul britanic Peter Oborne, de la „Daily Telegraph”, aprecia, la rândul său, că „ora fatidică a Uniunii Europene va fi atunci când Germania va ajunge foarte aproape de a realiza visul lui Bismarck în ceea ce privește crearea unui imperiu economic, care să se întindă din Europa Centrală până la Mediterana”, lucru pe care și l-a dorit, de altfel, și Hitler.

Heiliges Römisches Reich

Sfântul Imperiu Roman, în germană „Heiliges Römisches Reich”, denumit, pentru prima oară în 1474, iar oficial, din 1512, și Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, a fost întememeiat de Otto I, în anul 962, acesta devenind primul sfânt împărat roman. S-a extins în Europa Centrală a Evului Mediu și a existat formal până în 1806, când a fost desființat de Napoleon I. Sfântul Imperiu Roman s-a format în partea răsăriteană a fostului Imperiu Carolingian și cuprindea majoritatea teritoriului în care astăzi se află Germania, o parte din Italia, Austria, Elveția, Țările de Jos, estul Franței și părți din Croația și Polonia. Ca și Biserica Catolică, reprezentanții Sfântului Imperiu Roman îl considerau drept continuator al civilizației romane. Odată cu afirmarea naționalismului, la denumirea de Sfântul Imperiu Roman s-a adăugat sintagma „de Națiune Germană”, urmărindu-se transformarea lui într-un stat național german unitar. Propaganda nazistă considera Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană ca fiind primul Reich, Imperiul German închegat între anii 1871-1918 în jurul Prusiei, ca pe cel de-al doilea, iar propriul lor regim, ca pe cel de-al treilea Reich. Prin numerotare, se sugera reîntoarcerea la vechea glorie germană, odată cu abolirea Republicii de la Weimar din 1919-1933.

Strategia Rusiei

Dacă rolul asumat de Germania, de lider al Bătrânului Continent, este deja o realitate, iar federalizarea Europei este doar o chestiune de timp, există „ochi și urechi” pentru care devine tot mai clar că unul dintre marii beneficiari geopolitici ai acestei stări de fapt este Rusia, care știe să profite de haosul financiar actual din UE. Iar arma pe care Moscova a folosit-o cu succes și continuă să o facă este cea energetică, Europa contiunând să fie dependentă de gazul rusesc. Încet, dar sigur, Rusia face în toată această perioadă pași importanți pentru a-și redobândi influența în Europa de Est, în special în acele țări care s-au aflat până în 1989 sub tutela sa. Iar instrumentul prin care face acest lucru este gigantul Gazprom. Rusia duce tratative cu state din UE, precum Polonia și Bulgaria, pe tema tarifului gazelor naturale. De asemenea, Kremlinul a pus în acțiune toate mecanismele pentru a convinge Republica Moldova și Ucraina să o lase mai moale cu aspirațiile proeuropene și să revină în brațele Maicii Rusia. În ceea ce privește statele baltice, Moscova speră să recâștige teren măcar în două dintre cele trei, Letonia și Estonia, Lituania fiind mai greu de „convins”, dată fiind prezența mai mică a numărului de rusofoni și apropierea sa de Polonia. Strategia Rusiei lui Putin de a-și recâștiga rolul de putere dominatoare în statele baltice și în rândul fostelor aliate din Pactul de la Varșovia ar putea da rezultate mai devreme decât speră Kremlinul.

Luciana Pop

preluare de pe sursa:

http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/axa-berlin-roma-si-pactul-merkel-putin-reconfigureaza-batranul-continent-cartelul-europa-86740

TRIBALLII

 Triballii au fost un trib trac al cărui teritoriu se întindea între Serbia central-nordică și Bulgaria nord-vestică .
 Pentru prima dată în istorie tracii triballi au fost atestați în secolul V î.H .

Teritoriul triballilor

 În timpul acelei perioade, în zona balcanică existau două triburi trace care dețineau hegemonia : triballii și odrișii. Regele tracilor odriși, Sitalces ( 431 – 424 î.H ), în dorința de a-și extinde regatul, trece la ofensivă în fața tracilor triballi. Ofensiva a avut un rezultat dezastruos pentru odriși întrucât armata lor a fost învinsă de către triballi și însuși regele lor, Sitalces a fost ucis în luptă.

Războinici triballi traci

  După respingerea invaziei odrise, triballi și-au consolidat puterea în regiune și când s-au simțit îndeajuns de puternici au pornit la atac împotriva odrișilor. În anul 376 î.H, regele triballilor Hales ,pornește o campanie împotriva odrișilor, campania fiind un succes deoarece trupele sale au intrat adânc în teritoriul Odris, cucerindu-i capitala, Abdera, și jefuind-o. După acest succes, triballi se îndreaptă către teritoriile nord-grecești, încep asediul orașului Maroneia, asediul acestui oraș nu a fost finalizat datorită faptului că generalul grec Chabrias a venit cu întăriri și pentru a se evita o bătălie sângeroasă s-a ajuns la o înțelegere din partea ambelor tabere.

Filip al II – lea

  În secolul IV î.H , un alt trib trac balcanic s-a ridicat pentru a-și spune cuvântul în istoria universală, acel trib trac a fost cel al macedonenilor. Regele care făcut din tracii macedoneni o forță regională a fost Filip al II -lea (n. 382 î.Hr.–d. 336 î.Hr.) , tatăl lui Alexandru Macedon (20 iulie 356 î.Hr.–10 iunie 323 î.Hr.).
  În anul 339 î.H , Filip al II -lea, după ce a întreprins o expediție încununată de succes împotriva sciților conduși de către Ateas, s-a simțit îndeajuns de puternic încât să întreprindă și o expediție împotriva triballilor.
  În timpul confruntării dintre tracii macedoneni și cei triballi, soarta armelor a fost de partea tracilor triballi și oastea macedoneană a fost înfrântă, însuși puternicul ei rege, Filip fiind rănit în acea confruntare.

Triballi luptând cu macedonenii

   După moartea lui Filip al II-lea, Alexandru Macedon continuă opera tatălui său de unificare a Balcanilor sub stindardul macedonean. În anul 335 î.H, regatul Odris este supus de către oștile macedonene, după supunerea regatului Odris, macedonenii își îndreaptă atenția către țara tracilor triballi, Alexandru Macedon dorind să șteargă rușinea înfrângerii.

Alexandru Macedon

   De această dată, sorții de izbândă au fost de partea tracilor macedoneni care, după trei bătălii sângeroase ( bătălia de la Haemus, bătălia de la râul Lyginus și bătălia de pe insula Peuce ), au reușit să-i supună pe triballi, care după ce au fost înfrânți, s-au retras împreună cu regele lor Syrmus, la nord de Dunăre, acolo unde au fost ajutați de către tracii geți.
   O parte din triballii rămași a fost înrolată în armata macedoneană, în timp ce celeilalte părți i s-a permis să existe, cu condiția acceptării dominației macedonene.

Războinici celți

   Lupta cu macedonenii i-a istovit pe triballi, invazia celtică condusă de regele Cerethrius i-a obligat pe odriși să se retragă în est. Cu toate acestea, ei continuă să provoace probleme timp de cincizeci de ani (135 î.Hr.-84 î.Hr.),guvernatorilor romani din Macedonia, după această perioadă turbulentă triballii începând încetul cu încetul să se romanizeze.
    Geograful și istoricul de origine greacă Ptolemeu (90-168 d.Hr.), a afirmat că teritoriul lor se afla între Ciabrus(Tzibritza) și Utus (Vit), în Bulgaria modernă, ​​orașul lor principal fiind Oescus.
   Sub Tiberius (16 noiembrie 42 î.H – 16 martie d.H 37) , se menționează Triballia ca regiune a provinciei Moesia. 
   Împăratul Maximian Tracul (235-237 d.H ) a comandat un escadron format din triballi, exitența tracilor triballi și în secolul III d.h demonstrează faptul că tracii nu au dispărut, ci ei împreună cu romanii au dat naștere poporului Român .

Cavalerie Romană auxiliară

  Etnogeneza tracilor triballi este în strâsă legătură cu existența românilor de la sud de Dunăre, românii timoceni, dar despre acest subiect extrem de important voi vorbi într-un alt articol viitor.

Sursa: Spartacus Titanul

preluare de pe sursa:

http://blogosfera.piatza.net/triballi/