Se afișează postările cu eticheta imperiu roman. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta imperiu roman. Afișați toate postările

16 martie 2013

Cele 3 mari minciuni ale Imperiului Roman



Sunt nenumărate moștenirile benefice lăsate în urmă de Imperiul Roman. Dar sunt și câteva chestiuni negative din punctul meu de vedere care apasă mult balanța unei analize asupra istoriei complete a acestui neam. Chestiuni care ne pot face să realizăm brusc faptul că de mai bine de 2000 de ani trăim într-o veritabilă minciună generată de un șirag de astfel de „furăciuni” și care, mie îmi lasă senzația că trăiesc într-un timp fals ghidat de un reper moral la fel de fals.


PRIMA MINCIUNĂ

Istoricii și arhivele unor vremuri foarte îndepărtate, ne arată că, odată cu scindarea acestui mare imperiu au fost confecționate și două importante instituții la nivel mondial prin cele două biserici catolică și orthodoxă. Deosebit de faptul că ambele instituții venerau același dumnezeu, scindarea în sine mie îmi arată o simplă împărțire a puterii și nimic altceva, nimic sfânt ca să spun așa. Istoria acestui important eveniment a fost numai strict consemnată, documentariată însă niciodată criticată, căci nici una din părți nu a reușit încă să expună clar de ce religia lor este mai adevărată sau mai bună. Însă pe mine nu această latură mă preocupă. Ci faptul că manevra în sine lasă loc de multă interpretare și mai ales de minciună. Iar această minciună nu este singura cu însemnătate planetară lăsată în urmă de acest imperiu.

A DOUA MINCIUNĂ

Tam-nesam la un moment dat al istoriei umanității cineva, pe numele său Augustus Caesar (http://ro.wikipedia.org/wiki/Caesar_Augustus), recomandat de istorici ca un excelent propagandist, a „resetat” calendarul normal al zonei creștine după bunul interes al forței bisericii, calendarul fiind de atunci divizat între înainte/după Iisus Hristos. Mie mi se pare o mare mistificare că pământenii s-au supus orbește acestei „interesante” decizii și că nu i-au analizatoportunitatea păstrării în ultimii 2000 de ani. Cu alte cuvinte lumea întreagă funcționează după un calendar fals care nu ține cont nici de apariția omului civilizat pe Terra și nici măcar de ciclul istoric firesc de la care diferite civilizații au început să măsoare și să calculeze trecerea timpului. Deosebit de faptul că această reîncepere a calendarului de la zero a conferit o aură de magie lui Iisus care, așa cum o arată nenumărați istorici acreditați pe lângă mari academii din lume și așa cum au început să analizeze chiar și instituții de tip Discovery sau National Geographic, a fost mai degraba un ilustru sectant dibaci al vremii sale decât descendent roial al divinității.

„Putini stiu Iisus Hristos nu s-a născut pe 25 decembrie. Această dată si sărbătoare a nasterii lui a fost fixată de biserică târziu, abia în secolul 5, în timp ce biserica primară nu sărbătorea nasterea domnului pentru simplul motiv că nu cunostea data. Irod a murit pe 14 ianuarie, anul 1 îH. Tertulian (n. 160 dH) spune că împăratul Augustus si-a început domnia cu 41 de ani înainte de nasterea Domnului si a murit la 15 ani de la acest eveniment. Augustus a murit pe 19 august 14 dH, ceea ce înseamnă că Iisus s-a născut aici in anul 2 îH. De asemenea, Tertulian scrie că Iisus s-a născut la 28 de ani de la moartea Cleopatrei în 30 îH, ceea ce ne dă tot anul 2 îH ca an al nasterii lui”. - date preluate de pe http://ro.altermedia.info/opinii/cand-s-a-nscut-domnul-iisus-hristos_8242.html

Așadar, nu numai că funcționăm după o numărătoare de ani falsă, dar modificarea a fost operată pe bâjbâite „după ureche” sau după cum le-a picat preoților romani mai bine, când s-au apucat să inventeze noul instrument de manipulare al oamenilor. Mie unul mi-ar plăcea sa mă aflu în adevaratul an al civilizației pământene și nicidecum în anul 2010 care are ca reper de pornire a numărătoarei o simplă legendă. Iar acest fenomen este ceva mai complicat și cu implicații dureroase în istoria umanității decât simpla decalare cu 60 de minute de la trecerea la ora de vară la cea de iarnă. De exemplu, noi, pământenii, am putea să ne întrebăm de ce am realizat atât de puține în peste 7000 de ani de existență cu valență de civilizație. Cu ce ne-am ocupat de fapt de am realizat atât de puține în raport cu atâta amar de vreme. Desigur, dacă îmbrațisăm cei 2000 de ani de la Augustus, atunci ne putem considera încă minori iar anumite lucruri penibile ar fi dintr-o dată tolerate sau iertate.

A TREIA MINCIUNĂ

După „amendarea” calendarului de la cursul firesc Imperiul Roman și-a continuat desăvârșirea între ale minciunii, biserica de la Roma începând o manevră de amploare fără precedent în alcătuirea legendei lui Iisus și implicit a cărții numite biblia, impusă apoi mai puternic decât legile moderne în spiritul și conștiința oamenilor. Este fantastic să vezi înalți oficiali ai Vaticanului în interviu pentru National Geographic recunoscând că, documente istorice existente în arhivele mondiale și care atestă că întâmplările descrise de legenda lui Iisus, au fost mai aproape de viața normală decât de acte divine, au fost pur și simplu băgate la sertar, deși făceau parte din sursa multiplă de documente care au dus la realizarea bibliei. Faptul că până și Vaticanul recunoaște „ajustarea” pro-biserică a bibliei actuale are o însemnătate mare chiar dacă inerția fanatismului religios creștin va genera mișcări imposibil de oprit în următorii 30-50 de ani. Preoții Imperiului Roman de sfârșit sunt cei care „l-au descoperit” și mai ales „promovat” pe Iisus, care au dezmembrat după interesul propriu al bisericii manuscrisele vechi rămase de la contemporanii lui Iisus hotărând ce rămâne sau ce nu (scoaterea din context a Mariei Magdalena, chiar și fără SF-ul lui Dan Brown, este admisă de Vatican dar nu și foarte clar explicată - vezi National Geographic TV 2009)

Așadar, cel puțin pentru 2010 ani Imperiul Roman a reușit să implementeze și să consolideze unele dintre cele mai mari miciuni din istoria omenirii precum și să dea naștere la două instituții bsericești care, departe de a fi foarte diferite în crez, arată mai degrabă ca doi frați siamezi separați chirurgical însă, în mod tragic operația pare să-i fi lăsat cu un organ comun. Funcționăm după un calendar fals, credem în divinitatea unui simplu om ridicat de niște unii la rang de sfânt și omagiem instituțiile născute din rațiuni politice și nicidecum de crez fiind chiar gata să dăm în capul aproapelui în numele preoțimii. O fi mult, o fi puțin pentru un singur neam, ce au lăsat în funcțiune romanii?

Nici un alt imperiu nu a rămas activ măcar cu un singur detaliu până astăzi, iar de la cele existente contemporan nu va rămâne nimic dupa anul 2060.

preluare de pe sursa:

9 ianuarie 2013

Axa Berlin-Roma și Pactul Merkel-Putin reconfigurează Bătrânul Continent: Cartelul „Europa”


Axa Berlin-Roma și Pactul Merkel-Putin reconfigurează Bătrânul Continent: Cartelul „Europa”

Criza din zona euro a ajutat Berlinul să redevină stăpânul Europei • Cancelarul Merkel pretinde în fața Rusiei că UE vorbește pe o singură voce, a Germaniei • Ideea Bruxelles-ului referitoare la înființarea Statelor Unite ale Europei și reconturarea Axei Berlin-Roma sunt considerate semne ale refacerii Sfântului Imperiu Roman, în jurul Germaniei • Moscova face și ea pași înceți, dar siguri, spre redobândirea influenței în estul Europei

Asperitățile dintre Rusia și Germania s-au mai netezit după vizita cancelarului Angela Merkel la Sankt Petersburg, care i-a reconfirmat Berlinului poziția de pivot central în Europa. Merkel a încheiat contracte de milioane de euro cu „țarul” Putin, doar în beneficiul Germaniei, deși a pretins că vorbește în numele întregii Europe. „Europa vorbește cu o singură voce”, i-a spus șefa Guvernului de la Berlin președintelui rus, Vladimir Putin, sugerând că Berlinul este acea unică voce. Replica liderului de la Kremlin a sunat la fel de cinic: „Asta înseamnă că sunteți un cartel!”. Aplanarea tensiunilor ruso-germane și modul în care Merkel urmărește, pas cu pas, împlinirea „destinului” statului german, de implementare a giganticului aparat industrial pe teritoriul rus, precum și fervoarea manifestată de cancelar în sprijinirea proiectului extremist al Statelor Unite ale Europei, au readus pe tapet teza privind renașterea Sfântului Imperiu Roman, creat în jurul Germaniei. Teoria nu este nouă, fiind lansată, în ultimii ani, de istorici și analiști care au anticipat că Europa va fi federalizată, iar Germania va ajunge să dețină controlul, împărțind sfera de influență cu Rusia. Berlinul, ajutat de Vatican, pe al cărui scaun se află un Papă german, ar urma să stăpânească zona de apus a continentului, în timp ce Moscova ar domina partea de răsărit.
Elitele europene au făcut tot posibilul pentru a crea o Europă unită, însă evenimente recente, începând cu criza economică și terminând cu anunțul din acest an al președintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, privind iminenta înființare a Statelor Unite ale Europei, proiect extrem de controversat, au arătat că renașterea Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană este mult mai aproape decât se crede. Mai întâi, noua birocrație europeană, grupată în jurul așa-numitului „Grup de la Berlin”, a început să aibă întâlniri regulate între miniștrii de Externe ai statelor puternice din punct de vedere economic din UE, lansând ideea creării unei funcții extraordinare, „superputernice”, de președinte al UE.

„Superpreședintele” Europei

De la aceste întrevederi a fost exclusă însă Marea Britanie, singura despre care se spune că ar fi în dezacord cu noul plan european. Scopul urmărit de „Grupul de la Berlin” este acela al comasării funcției de președinte al Comisiei Europene cu cea de președinte al Consiliului European într-una singură, de „superpreședinte” al UE. Asta ar însemna că Uniunea va fi condusă de un lider foarte puternic, care va deține funcții politice și administrative peste toată Europa, imagine asimilată de specialiști cu epoca Sfântului Imperiu Roman.

Axa Roma-Berlin redivivus

La puțin timp de la înființarea „Grupului de la Berlin”, un alt moment a alimentat această teorie. Conștientă de faptul că aliatul său, fostul președinte francez Nicolas Sarkozy, nu va mai câștiga un al doilea mandat, deși l-a sprijint masiv, Angela Merkel și-a regândit strategia, căutând un nou partener, pentru o nouă alianță. Cancelarul german s-a orientat către premierul italian Mario Monti, despre care, de altfel, se spune că a fost propulsat la șefia guvernului de la Roma tot cu sprijinul lui Merkel, restabilind puternica Axă Berlin-Roma, din 1939, după modelul Hitler-Mussolini. Așa că, în prezent, toată politica decizională a Uniunii Europene se stabilește la Berlin și Roma, via Bruxelles. Cu Axa Roma-Berlin refăcută, cu planul anunțat de Bruxelles privind transformarea UE în Statele Unite ale Europei, cu un Papă de origine bavareză la Vatican, angajat într-o cruciadă a „noii evanghelizări”, și cu un italian la șefia Băncii Centrale Europene, există toate premisele ca profeția privind renașterea Sfântului Imperiu Roman să se adeverească, iar „superpreședintele” Europei să fie înscăunat cât mai curând.

Papa Ratzinger despre „Reichsidee”

Confirmarea faptului că Sfântul Imperiu Roman condus de germani a fost modelul pentru Uniunea Europeană a venit din partea ministrului Culturii din guvernul federal de la Berlin, Bernd Neumann. Politicianul german, membru al CDU, formațiunea Angelei Merkel, susținea că istoria și destinele Germaniei și ale Europei sunt „indisolubil” legate. Neumann preciza că „Sfântul Imperiu Roman este astăzi singurul model valid pentru un < superstat > funcționabil”. Și Otto de Habsburg, moștenitorul ultimului împărat al Austro-Ungariei, afirma, în anii '70, că Reich-ul german a fost modelul principal pentru UE. Aceleași sentimente le împărtășește și Suveranul Pontif, Papa Ratzinger, care a făcut parte din Tineretul Hitlerist și a luptat în armata nazistă, invocând, nu o dată, teza „Reichsidee” sau „Idealul Imperial pentru Europa”. Concret, Benedict al XVI-lea (foto, jos) consideră că „bazele spirituale” ale Europei nu pot fi decât cele catolice, iar Sfântul Imperiu Roman nu poate fi condus decât de Germania.


Regionalizare prin fărâmițare

ZIUAnews a prezentat, în numărul precedent, o analiză mai amplă referitoare la pericolul înființării Statelor Unite ale Europei - o formă mascată de regionalizare a statelor UE, construcție extremistă care anihilează din start suveranitatea. De asemenea, am precizat că acest concept de „superstat” european a fost lansat încă din 1943 de miniștrii naziști Joachim von Ribbentrop și Cecil von Renthe-Fink, care au propus crearea unei confederații europene care ar fi trebuit să aibă o singură monedă și să se bazeze pe principiul regional. Regionalizarea României, așa cum este gândită în laboroatoarele de la Bruxelles, cu sprijinul Berlinului și la insistențele Budapestei, ar avea ca țintă finală fărâmițarea statului național unitar român, conform intereselor Germaniei, respectiv ale „Austro-Ungariei”, dar astfel încât interesele spațiului rus să nu fie lezate.

Avertismentul lui Margaret Thatcher

Toate aceste comentarii ale oficialilor germani, de la Merkel până la Papă, pe tema rolului de pivot deținut de Berlin, i-au alarmat pe britanici, care și-au adus aminte, probabil, de cuvintele fostului premier Margaret Thatcher, care le transmitea liderilor europeni, în 1995, următorul avertisment: „Nu ați ancorat Germania la Europa, ci ați ancorat Europa la o Germanie dominantă și unificată. În cele din urmă, prieteni, veți afla că nu funcționează”.


Despre scopurile Germaniei, care vor ajunge să fie impuse, treptat, în toată Europa, vorbea, cu peste 20 de ani în urmă, jurnalistul italian Luigi Barzini, care susținea că „viitorul Europei pare că va depinde, așa cum a depins de multe secole, de viitorul Germaniei și de deciziile Germaniei”. Observațiile ziaristului plecau de la ideea că „statul german a devenit, încă o dată, cel mai bogat, cel mai puternic și cel mai eficient, productiv și avansat din punct de vedere tehnologic, dar și cea mai numeroasă națiune din vestul Europei”. Căderea Zidului Berlinului, la sfârșitul lui 1989, și reunificarea Germaniei, au adunat la un loc, în inima Europei, 80 de milioane de nemți. Iar procesul de extindere a UE către Est (o zonă tradițională a influenței și a intereselor germane) va ajuta Germania să devină „un centru geografic” al unui colos european ce va rivaliza cu supremația SUA. Ziaristul britanic Peter Oborne, de la „Daily Telegraph”, aprecia, la rândul său, că „ora fatidică a Uniunii Europene va fi atunci când Germania va ajunge foarte aproape de a realiza visul lui Bismarck în ceea ce privește crearea unui imperiu economic, care să se întindă din Europa Centrală până la Mediterana”, lucru pe care și l-a dorit, de altfel, și Hitler.

Heiliges Römisches Reich

Sfântul Imperiu Roman, în germană „Heiliges Römisches Reich”, denumit, pentru prima oară în 1474, iar oficial, din 1512, și Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, a fost întememeiat de Otto I, în anul 962, acesta devenind primul sfânt împărat roman. S-a extins în Europa Centrală a Evului Mediu și a existat formal până în 1806, când a fost desființat de Napoleon I. Sfântul Imperiu Roman s-a format în partea răsăriteană a fostului Imperiu Carolingian și cuprindea majoritatea teritoriului în care astăzi se află Germania, o parte din Italia, Austria, Elveția, Țările de Jos, estul Franței și părți din Croația și Polonia. Ca și Biserica Catolică, reprezentanții Sfântului Imperiu Roman îl considerau drept continuator al civilizației romane. Odată cu afirmarea naționalismului, la denumirea de Sfântul Imperiu Roman s-a adăugat sintagma „de Națiune Germană”, urmărindu-se transformarea lui într-un stat național german unitar. Propaganda nazistă considera Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană ca fiind primul Reich, Imperiul German închegat între anii 1871-1918 în jurul Prusiei, ca pe cel de-al doilea, iar propriul lor regim, ca pe cel de-al treilea Reich. Prin numerotare, se sugera reîntoarcerea la vechea glorie germană, odată cu abolirea Republicii de la Weimar din 1919-1933.

Strategia Rusiei

Dacă rolul asumat de Germania, de lider al Bătrânului Continent, este deja o realitate, iar federalizarea Europei este doar o chestiune de timp, există „ochi și urechi” pentru care devine tot mai clar că unul dintre marii beneficiari geopolitici ai acestei stări de fapt este Rusia, care știe să profite de haosul financiar actual din UE. Iar arma pe care Moscova a folosit-o cu succes și continuă să o facă este cea energetică, Europa contiunând să fie dependentă de gazul rusesc. Încet, dar sigur, Rusia face în toată această perioadă pași importanți pentru a-și redobândi influența în Europa de Est, în special în acele țări care s-au aflat până în 1989 sub tutela sa. Iar instrumentul prin care face acest lucru este gigantul Gazprom. Rusia duce tratative cu state din UE, precum Polonia și Bulgaria, pe tema tarifului gazelor naturale. De asemenea, Kremlinul a pus în acțiune toate mecanismele pentru a convinge Republica Moldova și Ucraina să o lase mai moale cu aspirațiile proeuropene și să revină în brațele Maicii Rusia. În ceea ce privește statele baltice, Moscova speră să recâștige teren măcar în două dintre cele trei, Letonia și Estonia, Lituania fiind mai greu de „convins”, dată fiind prezența mai mică a numărului de rusofoni și apropierea sa de Polonia. Strategia Rusiei lui Putin de a-și recâștiga rolul de putere dominatoare în statele baltice și în rândul fostelor aliate din Pactul de la Varșovia ar putea da rezultate mai devreme decât speră Kremlinul.

Luciana Pop


preluare de pe sursa:
http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/axa-berlin-roma-si-pactul-merkel-putin-reconfigureaza-batranul-continent-cartelul-europa-86740

16 octombrie 2011

Burebista (1980) - film artistic

Anunturi


Burebista (1980)
 
Regia - Gheorghe Vitanidis
Cu:  Ion Dichiseanu, George Constantin
Gen film - Dramă; Istoric
Durata - 137 minute
Premiera in Romania - 1980

In prima parte a secolului I i.h, Burebista, conducatorul primului stat dac centralizat, lupta pentru unificarea regatului si redobandirea unor vechi tinuturi dacice. Sprijinit de marele preot Deceneu si de comandantii militari geto-daci, Burebista duce o politica de aliante abila pentru a se apara atat de expansiunea romana cat si de celti.
 
In anii ´70, inaintea Erei Noastre, expansiunea puternicului Imperiu Roman atinge, la sud de Dunare, bogatele tinuturi ale Dacilor uniti intr-un mare si puternic regat sub sceptrul viteazului Burebista. Proconsulul Hibrida (a carui sotie este fosta iubita a unui gladiator din oastea lui Spartacus revenita la vatra) se si instaleaza intr-o cetate greceasca de la mare. Asasinarea lui Iuliu Cezar amana inevitabilul.

"Nu stiu cum va iesi filmul, cat de valoros va fi, dar cred ca e un act de respect si de probitate faptul ca filmam aici, chiar pe locul fostelor cetati dacice. Din pacate ne-am dezobisnuit sa facem filme grele. Pentru a face cat mai putine concesii ma sprijin pe intrepretarea actoriceasca." - Gheorghe Vitanidis - 1980 (Cinema).
 
"Ciocnirile geto-dacilor cu celtii si romanii ca si evenimente mai marunte din viata marelui rege dac, sunt scornite de imaginatia lui Mihnea Gheorghiu in "Fierul si aurul", text anost, redundant si precar, incredintat, ulterior, publicitatii. Marcand depravarea totala a Proiectului de Epopee cinematografica nationala dupa cateva reusite promitatoare in deceniile anterioare, filmul detine o lunga insiruire de discursuri politice care reproduce tonul si temele "de Partid si de Stat". "In tara cea mare, unita si libera, loc de robie nu mai este" sau, "Si spuneti cetatenilor ca Dacii n-au incetat sa fie cei mai drepti dintre traci" cand nu parafrazeaza de-a dreptul refrenul unui fost imn oficial: "Muncitori si ostasi, carturari si plugari" luand forma in proza "Ostasi, si plugari, si mestesugari deopotriva..." sau anticipari din Octavian Goga: "Nu plange Lae ! Zi, mai bine, o vorba de dor." La curtea regelui, prieten la catarama cu Vercingetorx si alte VIP-uri, se face politica la nivel mondial si strategie la nivel european. Realizatorul reconstituie, ambitios, ample scene de batalie, dar nu elocventa sabiei ci gestul emfatic da miezul acestei hazardate restituiri, o distributie de aur ramanand captive declamarii in ton tragic, a textelor jurnalistice. N-am mai ramas nimic din nobletea, firescul si omenescul dialogului scris de Titus Popovici pentru filmele sale istorice. In plus, ca si in Zodia fecioarei, Gheorghiu e obsedat de crearea unei mitologii artificiale, alaiurile dionisiace fiind urmate de misterioase jocuri populare dacice. Premiul "Cantarea Romaniei" nici nu putea fi mai nimerit decernat." (Tudor Caranfil)
 
 

3 septembrie 2011

O descoperire macabra demonstreaza cat de stricat era Imperiul Roman precrestin


 
   Citez din articolul Prostituatele din Roma erau forţate să îşi omoare copii şi să-i îngroape în morminte imense, lângă un “bordel” englezesc:

- O descoperire arheologica indica faptul ca bebelusii prostituatelor romane erau ucisi in mod regulat de catre mamele lor, prezinta Daily Mail in editia de marti (30 august 2011)

Un camp din Hambleden, Buckinghamshire, a scos la iveala un secret ingrozitor dupa ce a fost descoperit un mormant imens ce continea ramasitele a 97 de bebelusi, decedati toti in jurul aceleasi varste.


Dupa o analiza a locului, expertii au decis ca aici e locul unde se afla un bordel in perioada antichitatii in care aveau loc pruncucideri.

Arheologii spun ca localnicii au ucis si ingropat sistematic pruncii neajutorati in aceeasi locatie.

Masuratorile oaselor descoperite au aratat ca bebelusii au murit la 40 de saptamani de cand au fost conceputi, ceea ce sugereaza ca imediat dupa nastere.

Daca ar fi murit din cauze naturale ar fi fost de varste diferite.

Dr. Jill Eyers, care locuieste in zona, a fost interesata de aceasta locatie multi ani.

Aceasta a organizat o echipa care sa sape in zona pentru a scrie o carte despre descoperirile sale, spunand ca ceea ce a vazut acolo “i-au produs cosmaruri timp de trei nopti la rand”.

Vila Yewden din Hambleden a fost dezgropata in urma cu 100 de ani si a fost identificata drept o asezare romana de rang inalt.

Acum este acoperita de un camp cu grau, insa notari meticuloase au fost lasate de catre Alfred Heneage Cocks, un naturalist si un arheolog renumit, care a dezvaluit descoperirile sale in 1921.

Acesta a oferit indicatii precise referitoare la pozitia corpurilor micutilor, ce erau ascunsi sub ziduri si in curte foarte aproape unul de celalalt.

Dr Eyeres avea anumite suspiciuni referitoare la motivul pentru care erau ucis in mod constant pruncii – o suspiciune ce i-a fost confirmata de catre paleontologistul Simon Mays, care a analizat si masurat oasele in ultimul an, si care a ajuns la concluzia ca cei mici erau sarcini nedorite.

Aceasta descoperire este comparata cu cea facuta in 1988 in in Ashkelon, sudul Israelului, unde au fost gasite 100 de schelete de bebelusi care datau din perioada erei romane.

 

Cultura plina de dezmat si moarte a invadatorilor

In urma cu aproape 2000 de ani, romanii erau cei care se bucurau de clima placuta si campurile bogate din acest colt de natura din sud-estul Angliei.

Cel mai apropiat oras roman era St. ALbans, sau Verulamium, o piata de desfacere importanta, cu propria arena de gladiatori.

Numele roman pentru orasul Hambleden este pierdut in antichitate, insa locuitorii erau un amestec intre celti si romani, majoritatea dintre ei fiind fermieri care cultivau grau si orz.

Oamenii locuiau in case construite din lemn, iar unii dintre ei colindasera tot Imperiul Roman cu armata, in final stabilindu-se in valea fertila a raului Tamisa.

In ciuda imaginii sangeroase a Imperiului Roman, Marea Britanie era o zona linistita si prospera in cea mai mare parte a perioadei de ocupatie.


Insa Imperiul Roman, pe langa comertul pe care l-a dezvoltat in zona, a adus si o cultura a dezmatului si mortii, cu gladiatori in Londra, bordeluri, si copii nedoriti lasati sa moara sub cerul liber.

Faimoasele ramasite de la Pompei au dezvaluit un oras cu bordeluri acoperit de fresce erotice ce tentau trecatorii cu fraze precum “Hic habitat felicitas” (Aici gasesti fericirea) sau “Sum tua aere” (Sunt a ta pentru bani).

In jurul cladirii s-au gasit tablete, oale, ustensile de scris, ce ofera detalii despre un loc cu legaturi puternice cu lumea indepartata.

Ce se intampla in interiorul vilei din Hambleden, este bineinteles, o problema de conjunctura.

Insa nu exista nici o indoiala ca descoperirea unui numar atat de mare de schelete de copii dovedeste ca britanicii romani au mai preluat o parte a culturii imperiului, si anume pruncuciderea.

In perioada romanilor exista o lege care spunea ca un copil sub doi ani este in intregime proprietatea tatalui, iar daca acesta dorea, putea sa il ucida.

O scrisoare ce dateaza din anul 1 i.H. a unui cetatean roman catre sotia sa, dovedeste cu cata degajare era privita pruncuciderea: “Sunt inca in Alexandria … te implor si te rog sa ai grija de copilul nostru, si imediat ce vom primi salariul, iti voi trimite bani. Intre timp, daca vei naste, daca va fi baiat lasa-l sa traiasca, daca e fata, abandoneaz-o.”

In anul 374, dupa ce Constantin a facut crestinismul religia oficiala in Imperiu, aceasta practica a fost interzisa.

Romanii au facut multe pentru noi, insa au lasat un secret groaznic in tinuturile pe care le-au ocupat.


preluare de pe sursa: Saccsiv’s Weblog