ŞOCANT: SIDA, o boală care nu a existat niciodată

 

Aceasta este marturia unui cercetator roman care a lucrat in marile laboratoare din strainatate * Gigantii farmaceutici si-au dat mana si banii pentru a musamaliza un urias scandal * Doctorul Mihai Alecu pune sub un semn de intrebare maladia secolului 20

In conditiile in care in Romania s-a demonstrat ca nu a existat gripa aviara, iar marturie stau inclusiv dosarele aflate in lucru la Departamentul National Anticoruptie (DNA) si in conditiile in care sefii aceluiasi DNA refuza sa ancheteze isteria gripei asa-zis porcine, AIM a descoperit o marturie spectaculoasa a doctorului Mihai Alecu, cercetator in laboaratoare din strainatate, care arata ca nici macar SIDA nu exista in realitate, ci a fost inventata pentru a inabusi un scandal urias provocat de marile companii farmaceutice. Redam in continuare depozitia doctorului Mihai Alecu.

Fantastica sarlatanie

SIDA nu exista si nu a existat niciodata. Nu exista pt ca nu exista nici un virus HIV, deci daca nu exista pretinsa cauza nu poate exista nici pretinsa maladie; acestea sunt afirmatiile pe care le-am facut in cele mai importante asezaminte medicale incepand din anul 1987, data la care presupusa SIDA si-a facut aparitia in Europa. Dar sa facem putina istorie pentru a intelege mai bine toata aceasta absurda inventie si s-o luam cu inceputul.

Terorismul mass-media in fantastica sarlatanie a SIDA incepe in a doua jumatate a anului 1986, dar a functionat la cote maxime de la inceputul lui 1987. Un mic grup de medici, intre care ma numar si eu, a inceput sa protesteze, sa spuna ca nu este adevarat, ca toate afirmatiile presei erau in afara oricarei logici clinice. Eram un mic grup, unii fara o mare experienta in biologie si cu atat mai putin in virusologie.

Subsemnatul, de exemplu, lucram la acea epoca in calitate de consultant in psihopatologie clinica la Clinica de maladii nervoase si mentale a Universitatii din Milano, condusa de regretatul Prof. Gildo Gastaldi. Nu ne cunosteam intre noi; poate greseam sau ajungeam la rezultate demne de luat in seama urmand cai gresite.

Totusi ne-am dat seama ca se intamplau lucruri prea stranii ca sa fie vorba de un caz simplu. Am incercat sa iau legatura cu jurnalisti dintre cei mai seriosi si influenti la acea epoca, cu televiziunea de stat, reviste stiintifice: nimic. Mi-am dat seama ca informatia specializata e complet manipulata de puteri oculte internationale.

O problema controlabila prin tehnici simple

 

La acea epoca nu stiam, nici nu intuiam ca toata lumea este manipulata de cativa potenti care care trag sforile si decid soarta locuitorilor intregii planete, inclusiv a guvernelor. Poate unii m-au considerat naiv, dar din fericire, nu incompetent stiintific.

Este suficient sa ne gandim la faptul ca in acea perioada reusisem sa-l conving pe directorul Clinicii Medicale a Universitatii din Milano, prof. Luigi Villa sa organizeze un curs oficial de medicina Ayurvedica si indo-asiatica, care, odata obtinute autorizatiile ministeriale obligatorii, ar fi fost incluse in programele oficiale ale facultatii.

Desi supraexpus - pentru ca nu ma pricepeam deloc la medicina traditionala si etnoantropologica si inselat de ideea ca SIDA ar putea fi o problema exclusiv medicala, am incercat sa demonstrez ca aceasta problema - care la acea epoca se afirma ca este foarte grava, necunoscuta, aparent incurabila - ar putea fi controlata sau vindecata cu tehnici simple. Asadar am inceput sa aplic metodele mele holistice care, cu zece ani in urma, imi permisesera sa pun la punct „Nucleele celulare energetice” si „Alimentatia psiho-neuro-ortomoleculara”.

Tinta a patru atentate intr-un singur an

In acelasi timp, in alta parte a lumii, un coleg a adoptat sugestiile mele terapeutice care nu sunt foarte diferite de cele pe care le folosesc acum: controlul conditiilor biologice cu bio-electronica, plante africane, terapii personalizate apte sa regenereze ficatul, substante purinice homeopatizate.

Si erau probabil si altii, cu siguranta mai buni ca mine. Dar toti redusi la tacere, amenintati si marginalizati cu orice mijloace. De cine? De ce? In ce scop?

Persoana care va vorbeste a fost tinta a patru atentate intr-un singur an. Dar s-o luam in ordine. Toate acestea va vor demonstra ca sforaria se vedea clar inca din 1987. Au trebuit sa treaca ani pentru ca altii sa confirme ceea ce afirmam noi, de aceasta data insa, sunt nume mari, inclusiv nume de Premiul Nobel, care beneficiau de laboratoare moderne, supradotate si care au demonstrat ca nu exista nici un virus responsabil de pretinsa SIDA.

 

Negustorii mortii au incasat miliarde

Dupa ce au trecut anii, mii de nefericiti au trecut in alta viata numai pentru a fi acordat incredere informatiilor ultramanipulate de sistem. Dar atatia si-au incasat cei 30 de dinari: vanzatori de palavre tiparite sau difuzate pe calea undelor au facut afaceri infloritoare, mii de speculanti si profitori au acumulat sume ametitoare cu aceasta isterie colectiva, prezentatori de programe celebre si dezbateri televizate menite sa induca in eroare, au fost toti avansati si negustorii mortii (marile companii farmaceutice) au incasat cifre astronomice de miliarde - premiu binemeritat pentru nobila lor munca bine facuta.

Acum iese la iveala micul detaliu ca totul este un fals de neimaginat, pur si simplu pentru ca un virus SIDA NU EXISTA. Dar sa ne intoarcem la miezul problemei. La inceputul anilor 70, mai intai in America si apoi in Europa, se introduce un nou medicament bazat pe doua substante: sulfonamida si trimetoprim, vandut in multe tari sub numele de „Bactrim” (in alte tari ca „Septrim”). Acest medicament a avut succes pentru actiunea sa bactericida. In tarile occidentale, bolnavii care au folosit cel mai mult acest medicament au fost homosexualii, datorita frecventelor pneumonii si infectii ale cailor urinare.

Ce omoara bacteriile, omoara si celulele sanatoase

Dar necazul este ca Bactrim loveste mortal si componente importante ale celulelor umane, care sunt mitocondriile - unul din multele lucruri pe care in graba si rapacitatea lor, producatorii de medicamente prefera sa le ignore. Mitocondriile au fost la origine bacterii independente care, in cursul milioanelor de ani de evolutie, s-au integrat in interiorul celulelor, pastrandu-si o parte din specific. De aceasta, ceea ce este toxic pentru bacterii este la fel de toxic si pentru mitocondriile celulelor organismului uman.

Absorbind si integrand aceste bacterii, celula le hraneste, le sustine, le protejeaza, dar in schimb le-a delegat sa devina plamanii sai: ceea ce inseamna ca practic, mitocondriile ajuta celula sa respire. Apoi, la sfarsitul tuturor reactiilor chimice implicate in procesul schimbului de oxigen, tot mitocondriile sunt cele care formeaza moleculele de ATP (adenozin trifosfat), care sunt moleculele energetice de baza pentru celulele noastre. Aproximativ 90% din energia de care are nevoie organismul nostru este obtinuta prin intermediul adenozin trifosfatului.

Leziuni la nivelul ADN-ului

Evident, mitocondriile otravite si ele de Bactrim incep sa sufere leziuni la nivelul ADN-ului lor, care nu are acele mecanisme de regenerare pe care le are ADN-ul mai complex al nucleului celulei. Si atunci, interferenta medicamentelor bactericide (sulfamide, antibiotice etc), in functionarea mitocondriilor produce o consecinta grava, alterand mecanismele de oxigenare. Anumiti microbi straini sunt avantajati pentru a prolifera si atunci apar acele boli oportuniste pe care „medicina oficiala” le numeste SIDA. Toate acestea sunt esentiale pentru a intelege cum a fost inventata SIDA in 1981 in America.

Operatiunea SIDA si inventarea HIV

Medicii au prescris unui numar mare de homosexuali, afectati de patologii ale aparatului uro-genital, Bactrim in doze adecvate masei corporale si pentru perioade lungi de timp (ani intregi). Dar la sfarsit, iata ca apar rezultatele tratamentului gresit: distrugerea mitocondriilor celulare, provocata de consumul indelungat de sulfonamide.

Ceva ce nu se mai vazuse niciodata in istoria medicinei si caruia nimeni nu-i evaluase riscurile. Si cum medicii care prescrisesera Bactrim si producatorii medicamentului se temeau ca vor trebui sa suporte un lung sir de anchete, daune evaluate la milioane si milioane de dolari, au inventat operatiunea SIDA, care nu intamplator a fost la inceput legata de miscarea gay.

Homosexualii care trebuiau sa moara datorita distrugerii mitocondriilor celulare, trebuiau convinsi ca erau victimele a ceva nou si acest ceva nou era teribil de mortal (chiar daca nu existau probe ca asa era). Inventasera in graba SIDA, dupa care au fost obligati sa inventeze si o pretinsa cauza: virusul “HIV”.

Si in acest caz ce ar putea fi acel ceva care se masoara cu faimosul test al seropozitivitatii? Iata raspunsul, chiar daca partial: drogurile, – in special cocaina, provoaca o puternica crestere a hormonilor de stres ai inimii si aceasta crestere produce o crestere de anticorpi in sange. In acest moment, testul releva o pozitivitate. Acest lucru este usor de verificat in grupurile de risc, asa cum a admis in final Gallo&coll. Toti cei care fac uz de cocaina risca sa aiba un nivel crescut de anticorpi iar testul HIV nu releva decat nivelul de anticorpi.

Un virus relationat cu “orientarea sexuala”

Cei care sunt supusi diferitelor terapii de dezintoxicare cu cresterea nivelului de metadona, se pare ca sunt supusi aceluiasi fel de risc: ca si cazurile pacientilor hemofilici carora li s-au administrat derivati hematici puternic contaminati cu virusi hepatici si de alte feluri.

La intrebarea legitima daca pretinsa SIDA este mai mult un factor politic decat unul medical, raspundem, fara nici o umbra de indoiala, DA. Exista o cenzura stiintifica, pentru ca hatisul de interese care a impins inainte SIDA nu este suspectat de nimeni. De exemplu, in Clinica Universitatii din Frankfurt sunt 24 de persoane care muncesc in sectorul dedicat SIDA. Ei bine, 23 dintre acestea isi primesc salariul de la industria farmaceutica si numai una de la Universitate.

Veti intelege atunci care este terapia pe care o vor administra bolnavilor. Deci, daca mecanismul de oxidare a mitocondriilor (fara de care nimeni nu poate respira), este lezat, atunci nu este surprinzator ca pacientilor le lipseste aerul. Nu intamplator pacientii bolnavi de pretinsa SIDA sufera continuu de maladii pulmonare.

Investigarea mitocondriilor este foarte importanta, dar din nefericire a fost ignorata pana acum de clasa medicala. In schimb a fost, cu multa arta, incriminat un pretins virus, a carui substanta genetica si ale carui proteine nimeni n-a fost capabil sa le izoleze pana acum.

Si totusi toata lumea vorbeste de un virus relationat cu orientarea sexuala, ceea ce constituie o arma politica. De fapt contestarea care a inceput in anii saizeci a fost inlocuita in anii optzeci in buna parte cu sperietoarea “SIDA”.

 Dr. Cercetator Mihai Alecu

preluare de pe sursa: Enigme Net

Contrafacerea satanică a Bibliei

Publicat de Daniel

Odată cu apariţia presei de tipar (circa 1455), a devenit posibilă ajungerea Bibliei şi la omul de rând; în felul acesta a devenit evident pentru Satana că el nu a putut ţine cuvântul lui Dumnezeu departe de oamenii obişnuiţi, aşa că, el a purces la folosirea celui de-al doilea instrument al strategiei sale de atac asupra cuvântului lui Dumnezeu, falsificarea!

Sfânta Scriptură, încă de la început, ne-a relevat modul prin care Satana a căutat să modifice Cuvântul Lui

Dumnezeu: Dumnezeu i-a poruncit lui Adam să nu mănânce din arborele cunoştinţei binelui şi răului:

Geneza 2:16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;

Geneza 2:17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit."

În Geneza 3:1-5 şarpele l-a citat inexact pe Dumnezeu, schimbând astfel cuvintele Lui Dumnezeu!

Satana a păcălit-o pe Eva, să mănânce din copacul cunoştinţei binelui şi răului, întrebând-o dacă Dumnezeu i-a poruncit ei şi lui Adam să nu mănânce din niciun pom din grădină!

Când Eva răspunde, de asemenea inexact, ea spune şi că El a poruncit ca ei să nu atingă fructul, când de fapt Dumnezeu a interzis doar consumarea fructului respectiv şi nicidecum atingerea acestuia!

Dumnezeu i-a spus lui Adam că, dacă el va mânca din acel pom, "vei muri negreşit".

Imediat ce Satana a priceput că Eva era ignorantă cu privire la adevărul (înţelesul) cuvintelor Lui Dumnezeu, atunci a fost sigur că el ar putea s-o convingă pe Eva să nu-L asculte pe Dumnezeu, denaturând cu subtilitate interdicţia dată de Dumnezeu.

Satana a preluat avertismentul dat de Dumnezeu, adăugindu-şi şi cuvintele sale: "Hotărât că nu veţi muri".

Satana a spus aceasta pe un ton autoritar; şi suna aproape la fel cu ceea ce spusese Dumnezeu! Dar acel cuvânt ("nu" veţi muri) a falsificat Cuvântul lui Dumnezeu, impunând astfel cuvântul lui Satana ca venind de la Dumnezeu!

Rezultatul denaturarii, de către Satana, a cuvântului lui Dumnezeu a fost cea mai mare tragedie din istoria creaţiei: căderea lui Adam şi Eva, păcatul!

Geneza 3:1 Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: "Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: "Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?"

Geneza 3:2 Femeia a răspuns şarpelui: "Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină."

Geneza 3:3 Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: "Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi."

Geneza 3:4 Atunci şarpele a zis femeii: "Hotărât, că nu veţi muri:

Geneza 3:5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".

Cu vizibilă referire şi la modificarea satanică a cuvântul lui Dumnezeu, din gradina Edenului, Isus l-a mustrat pe Satan:
Luca 4:4 Isus i-a răspuns: "Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu."

La fel cum Satana a procedat în grădina Edenului, tot aşa şi acum, înearcă şi acum să producă confuzie printre oameni, cu privire la ceea ce Dumnezeu a spus, "Da, Dumnezeu a spus . . . ".

La data de 20 martie 1969, doctorul pediatru Lawrence Dunegan a asistat la o conferinţă susţinută la o întrunire a pediatrilor şi găzduită de Societatea de Pediatrie din Pittsburgh! La acea întrunire a luat cuvântul dr. Richard Day (decedat în 1989); la momentul respectivei conferinţe dr. Richard Day având calitatea de profesor de pediatrie al Şcolii Medicale din Mount Sinai, New York!

Anterior acestei funcţii, dr. Richard Day servise ca "Medical Director" al Federaţiei de Control a Natalităţii din America! Dr. Dunegan era un bun cunoscător al Dr. Richard Day, pe care l-a descris ca fiind un iniţiat al ordinului!

Dr. Dunegan nu a explicat despre ce "ordin" era vorba, dar din mesajul respectivei conferinţe, a fost clar că era vorba despre o foarte puternică societate secretă formată din servili sicofanţi (lingăi, delatori) înregimentaţi în serviciul Satanei. În timpul conferinţei, dr. Day a dezvăluit multe dintre planurile satanice prin care membrii ordinului au căzut de acord că ar putea schimba societatea creştină a SUA într-o societate păgână!

Una dintre strategii a fost introducerea de noi versiuni ale Bibliei. La vremea conferinţei respective, 1969, strategia respectivă fusese deja implementată!

Dr. Day precizase că succesul final al strategiei, depindea de implementarea sa, de atunci înainte, cu forţe sporite!

Dr. Dunegan explică:
"Un alt domeniu de discuţie a fost acela al religiei. Acest vorbitor este un ateu declarat. Şi Dr. Day a spus, "Religia nu este neapărat rea. O mulţime de oameni par să aibă nevoie de religie, cu misterele şi ritualurile ei - aşa că ei vor avea religie! Dar cele mai importante religii din ziua de azi trebuie să fie schimbate, deoarece acestea nu sunt compatibile cu schimbările ce vor veni. Vechiile religii trebuie să dispară! Mai ales Creştinismul! Odată ce biserica romano-catolică este înlăturată, restul creştinătăţii îi va urma cu uşurinţă! Apoi, o nouă religie va putea fi acceptată pentru a fi utilizată în întreaga lume. Aceasta va încorpora câte ceva de la toate din cele vechi pentru a face mai uşoară pentru oameni acceptarea sa, şi pentru ca oamenii să se simtă familiari cu ea. Majoritatea oamenilor nu va fi prea interesată de religie. Ei vor realiza că nu mai au nevoie de ea. Pentru atingerea acestui scop, Biblia va fi schimbată. Biblia va fi rescrisă pentru a se potrivi cu noua religie. Treptat, cuvintele cheie vor fi înlocuite cu noi cuvinte având diferite nuanţe de interpretare. Apoi, înţelesul rezultat din noul cuvânt poate fi aproapiat de acela al vechiului cuvânt -- iar cu trecerea timpului, alte nuanţe de înţelegere pot fi accentuate, şi apoi, treptat, alt cuvânt să îl înlocuiască pe precedent. "

Nu ştiu dacă m-am făcut înţeles. Dar ideea este că nu tot ceea ce este scris în Biblie trebuie rescris, ci doar cuvintele cheie trebuie schimbate cu alte cuvinte!

Şi varietatea de înţelesuri ataşate acelor cuvinte să poată fi folosită ca un instrument în schimbarea întregului mesaj al Bibliei şi, prin urmare, Biblia să devină acceptabilă - în conţinut - Noii Religii, adică un suport al acesteia! Majoritatea oamenilor nu vor cunoaşte diferenţa; şi acesta a fost unul din celelalte cazuri în care el (dr. Day) a spus: "cei câţiva care vor face diferenţa nu vor fi destui pentru ca lucrul acesta să conteze." (DR. LAWRENCE DUNEGAN, NEW ORDER OF BARBARIANS (1990; http://www.sweetliberty.org/nobarbarians1.htm ))

În conformitate cu cele înainte menţionate despre oculta conspiraţie, Satana şi lacheii săi au început a oferi oamenilor un întreg sortiment de diferite versiuni ale Bibliei, care schimbă şi răstălmăcesc cuvântul lui Dumnezeu.

Ieremia 23:36 Dar să nu mai ziceţi: ,O ameninţare a Domnului', căci cuvântul fiecăruia va fi o ameninţare pentru el, dacă veţi suci astfel cuvintele Dumnezeului Celui viu, cuvintele Domnului oştirilor, Dumnezeului nostru!

Versiunile de biblii contrafăcute sunt în esenţă versiuni romano-catolice! (G. A. RIPLINGER, NEW AGE BIBLE VERSIONS, p. 141-148 (1993).) Din păcate cei mai mulţi dintre aşa-zişii lideri ai bisericii de astăzi au acceptat contrafacerea bibliilor!

Iată o listă parţială cu biblii contrafăcute:

New International Version (NIV), Contemporary English Version (CEV), New Century Version (NCV), New World Translation (NWT), American Standard Version (ASV), New American Standard Bible (NASB), Revised Version (RV), Revised Standard Version (RSV), New Revised Standard Version (NRSV), Amplified Version (AMP), New King James Version (NKJV), 21st Century King James Version (KJ21), Third Millennium Bible (TMB), Douay-Rheims Version (DRV), Good News for Modern Man (GNB), Today’s English Version (TEV), Living Bible (LB), Darby Translation (DBY), Jerusalem Bible (JB), and New Jerusalem Bible (NJB).

Versiunea autorizată (King James) -în limba engleză - este o traducere Vechiului Testament Ebraic original (cel masoretic adică tradiţional) pe când noile versiuni - contrafăcute -ale Bibliei se sprijină pe un corupt şi inferior amestec de Septuaginta (Vechiul Testament în greacă), Pentateuh samaritean, manuscrise de la Marea Moartă, şi o varietate de alte transcrieri.

Septuaginta - coruptă - folosită astăzi a fost tradusă de Origen (185-254 A.D.), care a fost un unitarian evoluţionist.(GERARDUS D. BOUW, GEOCENTRICITY, p. 120 (1992).)

Origen credea în reîncarnare şi a negat existenţa iadului!

În prezent se ştie despre existenţa a aproximativ 4489 manuscrise greceşti ale Noului Testament.

Dintre acestea, 170 sunt fragmente de papirus datând din secolul 2 până în secolul 7! 212 sunt manuscrise importante datând din secolul 4 până în secolul 10! 2429 sunt manuscrise de importanţă redusă datate între secolele 9 şi 16! 1678 sunt manuale pentru lectură publică care conţin extrase din Noul Testament.(LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 82 (1982).)

Marea majoritate a acestor manuscrise este în acord cu ceea ce este cunoscut sub numele de Textus Receptus (texte primite).

Mai există şi o recentă descoperire a un mic fragment din cel mai timpuriu manuscris cunoscut al Noului Testament - şi care nu este cuprins în copiile de mai sus - , datat la 66 A.D. şi este în acord cu Textus Receptus.

Ediţia King James a Noului Testament se bazează pe traducerea din greacă a Textus Receptus, pe când noile traduceri (vezi versiunile de mai sus) se bazează pe un număr foarte mic de manuscrise dubioase, inclusiv pe textele romano-catolice Vaticanus şi Sinaiticus, şi alte câteva texte ale căror origini rămân un mister.

Manuscrisul Sinaiticus la care se adesea se fac referiri ca la prima literă a alfabetului ebraic, Aleph, este scris sub forma unui codex, pe pânză - Codex A! (SAMUEL C. GIPP, AN UNDERSTANDABLE HISTORY OF THE BIBLE, p. 70 (1987).)

Sinaiticus conţine multe falsuri, cum ar fi Toiagul lui Hermes (sau păstorul lui Hermes), Didahiile, şi o epistolă a lui Barnabás.

Sinaiticus a fost descoperit într-un coş de deşeuri la mănăstirea St. Catherine de pe muntele Sinai, în februarie 1859.

Sinaiticus este acoperit - la propriu - cu modificări, pe fiecare pagină, - însumând cel puţin zece revizuiri diferite ale textului. Modificările sunt evidente pentru oricine examinează acest manuscris! Cea mai mare parte a revizuirilor textului au fost făcute în secolele şase sau şapte.

Manuscrisul Vaticanus, ades menţionat ca Codex "B", elaborat în biblioteca Vaticanului, de aici şi numele. Vaticanus a fost prezentat prima dată la 1841, fiind neclar dacă transcrierea sa s-a făcut anterior acelei date! Un lucru este însă clar, şi anume că manuscrisul Vaticanus omite multe porţiuni din Scriptură, şi nu orice porţiuni: ci pe acelea care explică vital învăţătura creştină!

Vaticanus omite: Geneza 1:1 pînă la Geneza 46:28, Psalmii 106 până la 138, Matei 16:2-3, Romani 16:24, Epistolele lui Pavel, Apocalipsa şi tot conţinutul cărţii Evrei după versetul 9:14!

Nu ar trebui să fie surprinzător că Vaticanul a produs un manuscris care omite porţiuni din cartea Evrei - prezentându-le ca, complet inutile - şi ştergând capitolul 17 din Apocalipsa, care arată limpede că Roma este locul unde domneşte "Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului".

Observaţi că cele două manuscrise primare folosite pentru noile versiuni ale Biblie s-au aflat în grija şi custodia Bisericii Romano-Catolice.

Manuscrisele Vaticanus şi Sinaiticus, care însumează mai puţin de 1% din vechile manuscrise, diferă semnificativ de Textus Receptus (Textele Primite).

Vaticanus omite cel puţin 2877 de cuvinte; adaugă 536 de cuvinte; înlocuieşte 935 de cuvinte; transpune, schimbă ordinea a 2098 de cuvinte; şi modifică 1132 de cuvinte; ajungând la 7578 divergenţe verbale faţă de Textus Receptus! Sinaiticus este o şi mai mare contrafacere, având 9000 divergenţe faţă de Textus Receptus! (LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 151 (1982).)

John Burgon, Decan la Westminster, o supereminenţă a vremii , în tematica textelor de limbă greacă, a spus următoarele despre manuscrisele, Vaticanus şi Sianaiticus: "Impuritatea textului, etalată de către aceste codexuri nu este o chestiune de opinie, ci una de fapt. . . . Numai din evanghelii, Codex B (Vatican) lasă pe dinafară cuvinte sau propoziţii întregi, de nu mai puţin de 1491 de ori. Se păstrează urmele neglijenţei în transcrierea fiecărei pagini! Codex Sinaiticus abundă cu erori grave, la vedere, pînă la un grad neegalat până acum, dar din fericire neîntâlnit în documentele esenţiale, de prim rang! În multe cazuri, câte 10, 20, 30, 40 de cuvinte sunt abandonate cu foarte mare neglijenţă! Litere şi cuvinte, chiar fraze întregi, sunt adesea scrise de peste două ori începute şi imediat abandonate; în timp ce această gafă brută, prin care o propoziţie este omisă pentru că se dovedeşte a se termina cu aceleaşi cuvinte ca ale precedentei propoziţii, s-a produs de numai puţin de 115 ori pentru noul testament - versiune a respectivului Codex! (LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 151 (1982).)"

Manuscrisele Vaticanus şi Sinaiticus sunt atât de evident contrafăcute încât, Decanul Burgon a renunţat să explice acceptarea lor ca texte şcolare valide. El a concluzionat că aceste manuscrise au: " instituit o influenţă tiranică asupra imaginaţiei criticilor, cărora le este convenabil să vorbească despre acestea ca despre o superstiţie oarbă!" (LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 151 (1982).)

Iată evaluările decanului Burgon asupra noului text grec, pornind în mare măsură de la manuscrisele Vaticanus şi Sinaiticus, şi care stau la baza redactării noilor versiuni ale Bibliei: "Textul grecesc pe care ei (catolicii) l-au inventat se dovedeşte a fi contrafăcut în întregime. . . Acesta a fost scornit în mod deliberat... Textul grecesc subiacent... este un lucru complet nou, este un text complet artificial... Noul text grec este plin de erori de la început pînă la sfârşit... Ruşine să le fie celor mai incompetenţi dintre oameni care şi-au găsit într-un ceas rău o astfel de îndeletnicire, să falisifice Textul Grecesc Inspirat, original! Cine se va aventura să prevadă mulţimea de prostii care ar trebui urmate - în pseduo Textul Grecesc - dacă textul ar trebui să devină utilizabil?(21.G.A. RIPLINGER, NEW AGE BIBLE VERSIONS, p. 433 (1993), quoting DEAN BURGON, THE REVISION REVISED.)

Traducerea Bibliei în limba latină este numită Latina Vulgata. Ca o coincidenţă(?), biserica catolică se foloseşte de Jerome în următoarea substituţie: textul latin cunoscut astăzi ca fiind Latina Vulgata, este un text foarte diferit de Latina Vulgata tradiţională! Jerome a folosit textele corupte greceşti, din Alexandria, pe care le-a tradus în limba latină, astfel a adăugat Bibliei, 14 cărţi apocrife; biserica catolică a numit traducerea lui Jerome, Latina Vulgata! (22.SAMUEL C. GIPP, AN UNDERSTANDABLE HISTORY OF THE BIBLE, p. 82 (1987).)

Această contrafacere a Latinei Vulgata este textul oficial al bibliei pentru Biserica Catolică şi de asemenea a fost sursa folosită de către iezuitul Douay-Rheims pentru traducerea în limba engleză a bibliei. Cum s-a putut ca noile versiuni ale Bibliei să fie atât de corupte? Personalităţile din spatele noilor texte au o agendă ocultă.

Compilatorii şi translatorii noilor versiuni ale Bibliei nu sunt necreştini ci sunt anticreştini! Compilatorii textelor corupte şi folosite realmente pentru noile versiuni ale bibliei au fost Brooke Foss Westcott şi Fenton John Anthony Hort. Oficial, aceştia erau protestanţi, dar defacto ei erau romano-catolici!

Hort a negat infaibilitatea Sfintei Scripturi; el nega existenţa Satanei, nega pedeapsa divină şi nu credea în ispăşirea prin Cristos! (23.SAMUEL C. GIPP, AN UNDERSTANDABLE HISTORY OF THE BIBLE, p. 116-130 (1987).)

Cu toate acestea, Hort credea în Teoria Evoluţionismului a lui Darwin, credea în purgatoriu, şi de asemenea credea în regenerarea prin botez. (23.SAMUEL C. GIPP, AN UNDERSTANDABLE HISTORY OF THE BIBLE, p. 116-130 (1987).)

Hort ura Statele Unite ale Americii, el şi-ar fi dorit distrugerea acestui stat în timpul războiului civil, el fiind un comunist convins şi care ura toate valorile democraţiei!(Id. at 126-29.)

Westcott a avut aceleaşi convingeri. El, ca şi Hort, respingea autoritatea Sfintei Scripturi! El a văzut Creaţia din Geneza doar ca pe o alegorie. El nu credea în minunile înfăptuite de Isus! Cu toate acestea, Westcott credea în rugăciunile pentru morţi şi în închinarea şi venererarea Mariei! Politic vorbind, el a fost un socialist.(Id. 131-68).

Westcott şi Hort au practicat necromanţia, făcând parte dintr-o adunare numită "Breasla Spiritelor".(.Id. at p. 405.) Westcott a fondat şi un alt club pe care l-a numit "Hermes" (Id. at p. 400). În acord cu luciferianul H.P. Blavatsky, Hermes şi Lucifer sunt aceeaşi persoană. (.Id. 400)

Hort a caracterizat evangheliile lui Cristos ca fiind periculoase, pervertite, nocive şi confuze.(Id. 406).

Traducerile lui Westoctt şi Hort se bazează fundamental pe codex-urile Vaticanus şi Sinaiticus. Asistentul celor doi, în revizuirea Scripturii, a fost Dr. G. Vance un unitarian care, nega dumnezeirea lui Cristos, inspiraţia divină a Sfintelor Scripturi şi trinitatea - Isus Cristos, Dumnezeu Tatăl şi Sfântul Duh). (36.G.A. RIPLINGER, NEW AGE BIBLE VERSIONS, p. 432 (1993).)

Iezuitul romano-catolic, cardinalul Carlo Maria Martini, prelat în Milano, a fost editorul textului corupt al celor doi de mai sus. Martini a crezut în filozofia new-age potrivit căreia omul poate deveni Dumnezeu. Ţineţi minte că şi Satana a folosit aceeaşi minciună atunci când a îndemnat-o pe Eva să mănânce din fructul oprit: "veţi fi ca Dumnezeu" Geneza 3:5. În plus, noile versiuni ale bibliei folosesc o metodă de traducere cunoscută sub numele de "echivalenţă dinamică", în loc de echivalenţa formală, precisă - legată de însuşi conţinutul cuvintelor şi prezentă în versiunea autorizată a bibliei King James (AV King James), - Louis Segond în limba franceză reprezintă redări la fel de fidele ca AV King James.
Echivalenţa formală este o traducere cuvânt cu cuvânt, în timp ce echivalenţa dinamică este traducerea unei idei printr-o idee. Acela care face o traducere folosind echivalenţa dinamică, de fapt nu este un translator ci este mai degrabă un interpret. În concordanţă cu această stare de fapt, noilor versiuni ale Bibliei li s-ar potrivi mai exact titulatura de interpretări ale Bibliei şi nicidecum aceea de traduceri! Interpreţii prin dinamică echivalentă ai Bibliei au făcut adesea presupuneri nefondate în înţelegerea unor pasaje speciale ale Bibliei. În loc de a traduce ceea ce Dumnezeu a scris, ei şi-au strecurat, adeseori, propriile lor păreri, schimb astfel complet mesajul Scripturii. Unii dintre aceşti interpreţi au afişat dispreţ şi au provocat erori grave.

Prejudecăţile interpreţilor au cauzat astfel de modificări în noile versiuni de limbă engleză ale Bibliei încât acestea nu-şi mai găsesc nici un suport în textele inspirate ebraice sau greceşti!

De exemplu, echivalenţa dinamică a cauzat 6653 - în engleză - schimbări de cuvinte în NIV (New International Version), aproximativ 4000 de schimbări de cuvinte în NASB (New American Standard Bible) şi aproximativ 2000 de schimbări de cuvinte în NKJV (New King James Version), nici unul dintre aceste cuvinte neaflându-şi suport în textele greceşti sau ebraice inspirate. (40.G.A. RIPLINGER, BLIND GUIDES, p. 19.)

Aceste modificări ale cuvintelor reflectă subiectivitatea prejudecăţilor interpreţilor. Efectul rezultat din combinarea unor texte corupte (ca bază de traducere) şi utilizarea metodei echivalenţei dinamice pentru traducere a condus la faptul că NIV are mai puţin cu 64,098 cuvinte decât AV King James! (41.G.A. RIPLINGER, BLIND GUIDES, p. 19.); aceasta însumează 10% din Biblie!

Aceasta înseamnă că o biblie NIV ar avea cu 170 de pagini mai puţin decât un tipică, AV King James care are 1700 de pagini. Noile versiuni ale Bibliei sunt semnificativ diferite. Ele sunt produsul imaginaţiei interpreţilor care au aplicat propriile lor prejudecăţi pentru a denatura şi aşa coruptele texte pe care le-au folosit ca bază de traducere, pentru a-şi impune propriile idei. Acestea sunt biblii cu adevărat contrafăcute. Sfânta Biblie este un document legal elaborat de către însuşi Dumnezeu; el conţine Vechiul şi Noul Testament al Domnului Isus Cristos.

Un testament este o păstrare şi memorare a dorinţei unui testator; acesta are efect numai după decesul testatorului. Noul Testament, cu adevărat, este ultima dorinţă şi testamentul lui Isus Cristos! Evrei 9:15-17 "Şi tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintîi, cei ce au fost chemaţi, să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită.

Într-adevăr, acolo unde este un testament trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. Pentru că un testament nu capătă putere decât după moarte. N-are nici o putere câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut."

Un testator este liber să-şi schimbe testamentul şi să adauge la acesta. Acest lucru l-a făcut şi Isus atunci când a adăugat Noul Testament, Vechiului Testament.

Evrei 7:22 " Prin chiar faptul acesta, El s-a făcut chezaşul unui legământ mai bun."

Aşadar doar testatorul are dreptul să modifice şi să adauge în testament.

Oricine ar adăuga sau schimbă ceva la un testament, afară de testator, nu ar face decât să producă un fals!

Când cineva încearcă să determine înţelesul unui testament, instanţele judecătoreşti vor încerca mereu să interpreteze care este dorinţa testatorului. Din acest motiv testamentul unei persoane este numit, dorinţă!

Dacă un testament va fi tradus dintr-o limbă în alta, pentru că moştenitorii sau curtea de judecată vorbesc o altă limbă, instanţa de judecată, întotdeauna, foloseşte "echivalenţa formală" - ca metodă de traducere - pentru că este foarte important ca moştenitorii să ştie exact ce a spus testatorul. În fapt, un traducător trebuie să depună un jurământ că va traduce cu fidelitate dorinţa testatorului. Este important ca să nu se permită traducătorului să afecteze mesajul scris al testatorului cu propriile sale prejudecăţi.

Dacă o instanţă a permis utilizarea echivalenţei dinamice în traducerea ultimei dorinţe şi a testamentului, atunci instanţa aceea nu va fi interpretat dorinţa defunctului ci pe aceea a translatorului!

Acelaşi lucru este valabil şi pentru Sfânta Scriptură, cu Vechiul şi Noul Testament al Dumnezeului Atotputernic! Ele sunt cele mai importante documente juridice scrise vreodată. Dumnezeul Atotputernic este Testatorul! El a scris ambele Testamente. Apoi tot El a creat şi limbile în care testamentele Sale să fie redactate! Tot El a creat şi limbile în care aceste testamente să fie traduse! El are puterea supranaturală de a controla întreg acest proces de la început și pînă la sfârșit.

2 Timotei 3:16 ”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte...”

În plus, El a promis să vegheze prin puterea Sa la păstrarea Testamentelor Sale!

1 Petru 1:25 dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.

Moștenitorii lui Isus Cristos sunt creștinii!

Romani 8:16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

Romani 8:17 Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El."

Pentru ca moștenitorii Lui Cristos să înțeleagă dorința Lui, ei trebuie să aibă o traducere fidelă a testamentului Său!

Dacă moștenitorii Lui încearcă să interpreteze voința Lui Dumnezeu, utilizând o traducere care nu redă cu acuratețe scopul Său, și în loc de aceasta exprimă scopurile translatorului, atunci ei nu vor mai putea stabili care este voia Lui Dumnezeu!

Un testament care a fost rescris și contrafăcut prin substituirea voinței altcuiva decât a testatorului, se consideră a fi un fals și o fraudă.

Avocații noilor versiuni ale Bibliei susțin faptul că învățăturile esențiale ale credinței creștine sunt prezente în noile biblii, chiar dacă ele au fost schimbate sau șterse din multe pasaje biblice.

James H. fiul, autorul cărții Noii Atenieni, compara logica de mai sus cu suținerea argumentului potrivit căruia, într-o intersecție de pe o stradă aglomerată ar trebui înlăturat indicatorul ”Stop” pentru că toate celelalte indicatoare ”Stop” din întregul orașul au rămas intacte.

Chiar dacă indicatorul respectiv conține un singur cuvânt, acel cuvânt este de o importanță critică pentru toți aceia care ajung într-o intersecție, la fel cum fiecare cuvânt din Sfânta Scriptură este de o importanță critică pentru acei care le citesc.

Dumnezeu a explicitat acest lucru, și anume că orice cuvânt din Sfânta Scriptură este cu adevărat important.
Luca 4:4 Isus i-a răspuns: "Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu."

”Întâmplător” respectivul verset din Luca 4:4, lipsește din noile versiuni ale Bibliei.

De exemplu, versiunea NASB a Bibliei omite a doua parte a pasajului respectiv:
”Isus i-a răspuns, ”Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine.”

Noile versiuni ale Bibliei lasă cititorul în ignoranță, așa cum din pasajul tocmai prezentat rezultă doar că omul poate trăi și cu altceva decât cu pîine!

Deuteronom 8:3 Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.

Proverbe 30:5 Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El.

Citiți pasajul din Galateni 3:16, în care Dumnezeu subliniază importanța fiecăruia dintre cuvintele Sale. În respectivul pasaj Dumnezeu explică importanța distincției dintre singularul cuvântului ”sămânță” și pluralul acestu cuvânt ”semințe”.

Galateni 3:16 Acum, făgăduinţele au fost făcute "lui Avraam şi seminţei lui". Nu zice: "Şi seminţelor" (ca şi cum ar fi vorba de mai multe); ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: "Şi seminţei tale", adică Hristos.

Versiunea autorizată King James - AV
Geneza 22:18 Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în (seed) sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!"

NIV foloseşte în loc de "seed" (sămânţă) cuvântul "offspring"....
Geneza 22:18 Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate prin (offspring) descendenţii tăi, pentru că m-ai ascultat!"

Versiunea autorizată King James - AV
Geneza 17:7 Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia, Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.

NIV
Geneza 17:7 Voi pune legământul Meu ca pe un legământ veşnic între mine şi descendenţii tăi, ai generaţiilor care vor veni, Eu voi fi Dumnezeul tău şi al descendenţilor tăi.

Versiunea autorizată King James - AV

Galateni 3:6 Tot aşa şi "Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire."

Galateni 3:7 Înţelegeţi şi voi dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă.

Galateni 3:8 Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: "Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine."

Galateni 3:9 Aşa că cei ce se bizuiesc pe credinţă, sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.

Galateni 3:29 Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi "sămânţa" lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.

Fără cuvântul exact, "sămânţă" (seed - în engleză şi nu offspring) înţelegerea voinţei Lui Dumnezeu poate fi compromisă, şi prin aceea că ar susţine false doctrine cum ar fi teoria pretribulaţionistă a răpirii. Conform teoriei pretribulaţioniste, Israelul trupesc este moştenitorul promisiunii Lui Dumnezeu; contrar cuvântului

Scripturii care face distincţie clară între carnea lui Avram şi credinţa lui Avram.

Tit 3:7 pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.

Romani 9:6 Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, sunt Israel;

Romani 9:7 şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: "În Isaac vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele."

Romani 9:8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă.

Acesta a fost doar un exemplu despre cum o falsă doctrină poate fi susţinută prin modificarea unui singur cuvânt al Scripturii. Promotorii noilor versiuni de limbă engleză ale Bibliei susţin că acestea ar fi doar actualizări ale englezei arhaice din biblia King James. Ei au însă motive ascunse. Sfânta Scriptură este un document legal. Engleza din Biblia King James, nu este arhaică, este exactă, corectă şi clară. Folosirea ei are o importanţă perpetuă.(pag. 20 - explicaţii priv folosirea pronumelor în limba engleză)

Matei 5:18 Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.

Matei 24:35 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Promotorii noilor versiuni ale Bibliei îl numesc pe Dumnezeu mincinos. Ei acreditează ideea că Dumnezeu nu-şi păstrează cuvintele. Dacă le ceri acestora să prezinte cuvântul lui Dumnezeu, ei vor spune că părţi din acestea s-au pierdut pentru totdeauna, dar ei pot să vină cu alte texte şi să încerce să te convingă că acelea ar fi cuvintele Lui Dumnezeu.

1 Petru 1:25 dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.

Romani 3:4 Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: "Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat."

S. Franklin Longsdon a fost desemnat de către Dewey Lockman - din partea Fundaţiei Lockman - să traseze liniile directoare ale noii traduceri a Bibliei, versiunea NASB;

Longsdon a pregătit liniile directoare, dar după mult studiu şi rugăciune, el i-a scris lui Lockman că versiunea NASB este teribil de greşită şi s-a dezis de versiunea NASB a Bibliei. (45.JAMES H. SON, THE NEW ATHENIANS, p. 96 (1992).)

Cea mai populară dintre noile versiuni ale Bibliei este NIV (New International Version).

Dr. Virginia Mollenkott, editorul de text pentru NIV, este o lesbiană recunoscută. Preşedintele comitetului NIV al Vechiului Testament, dr. Woudstra, era binecunoscut pentru simpatia şi interesul său pentru homosexualitate. Editorul şef al NIV susţinea că este o gravă eroare să crezi că trebuie să-l accepţi pe Isus ca Mântuitor pentru a fi născut din nou! De asemenea, el credea că textele biblice din care rezultă că Isus este Dumnezeu, sunt foarte puţine şi neclare. (47.G.A. RIPLINGER, NEW AGE BIBLE VERSIONS, p. 2 (1993).)

Rupert Murdoch deţine drepturile exclusive ale NIV. Acesta a fost un internaţionalist şi un pornograf recunoscut. (G. A. RIPLINGER, THE LANGUAGE OF THE KING JAMES BIBLE, p. 128 (1998).)

Revista Time, l-a caracterizat pe Murdoch ca fiind unul dintre cei mai puternici oameni din lume, pentru motivul că, acesta este deţinătorul unui imperiu media care include, Twentieth Century Fox, Fox Television, furnizori de televiziune prin cablu, sateliţi, şi ziare şi staţii de televiziune în întreaga Americă, Europa şi Asia.
Papa Ioan Paul al doilea l-a distins cu titlul de "Cavaler Comandor al Sfântului Grigore" pentru promovarea intereselor Bisericii Romano-Catolice.

......
În 1996, Papa Ioan Paul al doilea anunţa că evoluţionismul este compatibil cu creştinismul!

În realitate însă catolicismul este compatibil cu evoluţionismul şi nicidecum Cuvântul Scris al Evangheliei!
Versiunea AV King James (în acord cu Cornilescu în limba română)

1 Corinteni 15:45 De aceea este scris: "Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu."

NIV
1 Corinteni 15:45 De aceea este scris: "Omul dintâi Adam a fost făcut o fiinţă vie."

Evoluţionismul este ireconciliabil şi antagonic cu creştinismul!

În 1998, mesajul papei suferă o schimbare, spunând că Evoluţionismul, singur, nu poate explica existenţa speciei umane. Cu toate acestea el nu a abandonat apologia lui pentru evoluţionism, darwinism.

Darwinismul nu numai că este contrar Cuvântului Lui Dumnezeu, dar nici nu se bazează pe ştiinţă cu adevărat; originea acestuia se află în credinţele păgâne. În conformitate cu legile stabilite ale ştiinţei, evoluţionimsul este o imposibilitate. Cea de-a doua lege a termodinamicii, cunoscută de asemenea ca legea entropiei, statuează că indiferent de orice, organic sau anorganic, totul conduce la o stare de dezordine, de descompunere. Teoria Evoluţionistă încalcă fără nici un fundament această a doua lege a termodinamicii, susţinând contrariul: şi anume că fiinţele au apărut prin evoluţie de la dezordine către ordine, de la simplu la complicat.
....
Evoluţionismul este sămânţa care a germinat în doctrinele socialiste şi comuniste.

Hitler, Lenin, Stalin şi Trotsky au fost adepţi ai teoriei evoluţionismului. Evoluţionismul a fost filozofia care a furnizat justificare pentru acţiunile lor politice şi pentru maniaca lor brutalitate. Dacă un creştin devine un adept al evoluţionismului, mai rămîne doar un pas foarte mic pentru ca acesta să devină şi un adept al comunismului. Dacă nu există nici un dătător de viaţă, atunci nu există nici un dătător de legi: prin urmare, omul nu datorează nimic nimănui, şi mai ales că nimic nu este nici corect şi nici greşit! În felul acesta, nimic nu este greşit intrinsec în a fura, a tortura, a ucide, chiar a ucide milioane de oameni.

Teoria evoluţionismului este fundamentată pe rasism! Pentru a înţelege miezul rasist al evoluţionismului trebuie să vedem ce înseamnă cuvântul "rasă": rasa este definită pur şi simplu ca un grup de persoane care au o descendenţă comună. (See Noah Webster, THE AMERICAN DICTIONARY OF THE ENGLISH LANGUAGE (1828); THE COMPACT EDITION OF THE OXFORD ENGLISH DICTIONARY, Oxford University Press, at 2400 (1979). See also, THE AMERICAN HERITAGE ILLUSTRATED ENCYCLOPEDIC DICTIONARY (1987)).

Cuvântul rasă nu este un concept biblic. În Biblie, Dumnezeu nu face diferenţieri între oameni în funcţie de "rasă" ci numai funcţie de limbi, familii, naţiuni şi popoare.

Geneza 10:5 De la ei se trag popoarele din ţările neamurilor de pe malul mării, după ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după seminţiile lor.

Geneza 10:20 Aceştia sunt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.

Geneza 10:31 Aceştia sunt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.

Apocalipsa 10:11 Apoi mi-au zis: "Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi."

Înainte de anii 1800 e.n., rasele de oameni au fost, clasificate funcţie de naţionalitatea lor (de rasă germană, de rasă engleză, etcetera.) (CREATION, June-Aug. 1999, Vol. 21, No. 3, at 22.)

Popularitatea teoriei evoluţioniste a lui Charles Darwin, care a fost prima dată publicată în 1859, a impus-o pe aceasta ca criteriu de definire a rasei după aspectul fizic. Darwin spunea că negrii sunt cei mai apropiaţi de "maimuţele care au coborât din copaci" - în procesul evoluţiei.

Mai mult decât atât, dar umaniştii liberali au dorit să ascundă publicului titlul complet al cărţii lui Darwin privind evoluţionismul: "ORIGINEA SPECIILOR PRIN SELECŢIA NATURALĂ SAU CONSERVAREA RASELOR FAVORIZATE ÎN LUPTA PENTRU VIAŢĂ".

Iată câteva dintre vederile rasiste ale lui Darwin:

"Într-un viitor nu foarte îndepărtat, rasele civilizate de oameni vor extermina şi înlocui rasele sălbatice de oameni din întreaga lume. În vremea aceea antropomorfii coborâţi din copaci vor fi exterminaţi fără nici o îndoială. Breşa dintre om şi cel mai apropiat antropomorf va fi mai largă, şi va apărea în statele civilizate, cât mai multe sper, ca aceea dintre caucazian şi maimuţă şi nu ca aceea, mai îngustă, dintre negru sau australian şi gorilă! (Bobby O’Connor, The Racism of Evolution Theory, CHARLESTON GAZETTE, June 25, 1998 at P18. (Quoting CHARLES DARWIN, THE DESCENT OF MAN (1874)). See also Benno C. Schmidt, Principle and Prejudice: The Supreme Court and Race in the Progressive Era. Part 1: The Heyday of Jim Crow, 82 COLUM. L. REV. 444, 453 (1982).)

Rasista teorie a evoluţiei a lui Darwin este astăzi respinsă de ştiinţă!

Mulţi savanţi atenţionează că diferenţele fizice utilizate pentru a categorisi popoarele în funcţie de rasă (culoarea pielii, forma ochilor etcetera) sunt neînsemnate (doar un procent de .012 la sută de variaţii biologice umane) şi că genetic, toţi oamenii sunt la fel, distincţiile rasiale bazate pe aparenţa fizică neavând fundament biologic real.(Id.)

Profesorul de Epideomiologie Raj Bhopal, care este şeful Departamentului de Epideomiologie şi Sănătate Publică al Universităţii din Newcastle, a declarat pentru British Medical Journal:

"Oamenii sunt o singură specie: rasele nu sunt distincte biologic, nu există pic de variaţie genetică în compoziţia dintre grupuri separate din punct de vedere geografic, şi caracteristicile fizice distinctive sunt un rezultat al unui număr foarte mic de gene, care nu sunt legate de tipuri de comportament sau boli."(Raj Bhopal, Is Research Into Ethnicity and Health Racist, Unsound, or Important to Science?,)

În afară de asta, o mulţime de oameni de ştiinţă, incluzând geneticieni şi antropologi şi care s-au întrunit la o convenţie a Asociaţiei Americane pentru Progresul Ştiinţei, au declarat că toată noţiunea de rasă, bazată pe culoarea pielii, pe tipul de păr, este doar o construcţie socială care nu are nimic a face cu arhetipul genetic uman...

Aşadar, în timp ce unii nu precupeţesc nici un efort în a clasifica şi reclasifica rasele, oamenii de ştiinţă spun că, rasa este un modalitate artificială, nefundamentată legic, de a categorisi omenirea şi că nu are nimic a face cu arhetipul uman, cu ADN-ul! (Jim Dawson, ‘Race’ is Social Notion With No Base in Biology, Genetics, Scientists Say, STAR TRIBUNE (Minneapolis, MN), February 20, 1995, at 6A.)

Oamenii de ştiinţă susţin că, conceptul "rasă" este o interpretare eronată, şi anume aceea de a eticheta persoanele după diferite caracteristici fizice, ca fiind "rase" diferite. Pentru că distincţia rasială este arbitrară, nu există nici un standard al categoriilor de rasă; mai mult decât atât, etichetele vizând "rasele" se schimbă cu regularitate. De exemplu, în SUA, cel mai recent trend de categorisire a raselor a fost acela al provenienţei lor naţionale sau geografice, cum ar fi: Afro-American, Latino-American, etcetera.

În procesul Saint Francis College et al. v. Al-Khazraji, Aka Allan, intentat - pe motiv de discrimare rasială - de către un american de origine irakiană, Curtea Supremă de Justiţie a SUA, examinând dicţionare şi enciclopedii începând cu anii 1800, a descoperit că teoria clasificărilor rasiale a suferit schimbări esenţiale în permanenţă.

Nu începuse secolul 20 când dicţionarele defineau rasele cu referire la aparenţele fizice, clasificându-le ca: Mongoloidă, Caucaziană, şi Negroidă. Curtea Supremă de Justiţie a SUA a recunoscut lipsa de autoritate ştiinţifică pentru clasificările moderne ale raselor şi a găsit că aceste clasificări sunt inadecvate, şi au fost interzise.

Curtea Supremă de Justiţie a SUA, în respectivul proces, a declarat:

"Există o înţelegre comună a faptului că există trei mari rase umane: Caucaziană, Mongoloidă, şi Negroidă. Cu toate acestea, mulţi antropologi şi biologi moderni, critică clasificarea rasială ca fiind arbitrară şi insuficientă pentru înţelegerea complexităţii fiinţei umane. Se afirmă că nu există populaţii omogene genetic şi nici trăsăturile fizice nu sunt discontinue între populaţii; prin urmare, o populaţie poate fi descrisă doar în termeni de trăsături variind frecvent. Trăsăturile alese în genere pentru a clasifica o rasă, au fost judecate ca fiind insignifiante biologic. S-a observat că diferenţele între indivizi de aceeaşi "rasă" sunt adeseori mai mari decât acelea de "mediu", dintre indivizii aparţinând altor "rase". Aceste observaţii precum şi altele i-au condus pe unii savanţi, dar nu pe toţi, să concluzioneze că clasificările rasiale sunt în cea mai mare parte a lor socio-politice, şi nicidecum de natură biologică. S. Molnar, Human Variation, (2d ed. 1983)S. Gould, The Mismeasure of Man (1981); M Banton & J. Harwood, The Race Concept (1975); A. Montagu, Man’s Most Dangerous Myth (1974); A. Montagu, Statement on Race (3d ed. 1972); Science and the Concept of Race (M. Mead, T. Dobzhansky, E. Tobach, & R. Light eds. 1968; A. Montagu, The Concept of Race (1964); R. Benedict, Race and Racism (1942); Littlefield, Lieberman, & Reynods, Redefining Race: The Potential Demise of a Concept in Physical Anthropology, 23 Current Anthropology 641 (1982);

Biological Aspects of Race, 17 Int’l Soc. Sci. J. 71 (1965); Washburn, The Study of Race, 65 American Anthropologist 521 (1963)."

Faptele apostolilor 17:26 El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului;

Distincţiile rasiale sunt contrare Cuvântului Lui Dumnezeu:

Ioan 7:24 Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate."

1 Samuel 16:7 Şi Domnul a zis lui Samuel: "Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă."

Creştinii trebuie să înţeleagă că războiul lor nu este unul al cărnii, unde se fac distincţii între rase de oameni aşa cum sunt definite de către sistemul idolatru al lumii păgâne!

Efeseni 6:12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.

2 Corinteni 10:3 Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească.

2 Corinteni 10:4 Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.

2 Corinteni 10:5 Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.

2 Corinteni 10:6 Îndată ce se va săvârşi ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare.

2 Corinteni 10:7 La înfăţişare vă uitaţi? Dacă cineva crede că "este al lui Hristos", să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi.

A judeca oamenii după aspectul lor exterior este un punct de vedere păgân. Un creştin, dimpotrivă, fiind îmbibiat cu Duhul Sfânt nu judecă o persoană prin prisma culorii pielii sau a aspectului fizic exterior. Un creştin judecă cu mintea Lui Isus Cristos:

1 Corinteni 2:14 Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.

1 Corinteni 2:15 Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.

1 Corinteni 2:16 Căci "cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?" Noi însă avem gândul lui Hristos.

Rasismul este o vrăjmăşie împotriva Lui Dumnezeu:

Romani 8:5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.

Romani 8:6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

Romani 8:7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.

Romani 8:8 Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.

Romani 8:9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

Pe cine am găsit noi în mijlocul acestui atac împotriva omului şi a Lui Dumnezeu? Pe nimeni altcineva decât Miliţia Papei, Iezuiţii! Falsul "Piltdown Man" i-a determinat pe mulţi intelectuali să accepte evoluţionismul ca programă în şcoli. În anul 1913, "Piltdown Man" a fost declarat ca ca o evidenţă clară a tranziţiei dintre om şi maimuţă! Timp de 40 de ani a fost expus ca o dovadă a evoluţionismului, pînă în anul 1953 când s-a dovedit a fi un fals! S-a dovedit ştiinţific că atât craniul cât şi dinţii omului de Piltdown aparţineau unui orangutan; dinţii din falcă ai acestuia fiind prezentaţi a fi din mandibulă, pentru a justifica o oarece asemănare cu conformaţia dentară umană. Oasele şi dinţii "omului de Piltdown" au fost tratate chimic pentru a le conferi un aspect preistoric. Apoi, oasele cu pricina au fost "plantate" în aşa-zisul sit un au fost descoperite "dovezile" respectivei verigi dintre om şi maimuţă!

A rămas o puternică convingere printre cei care au investigat problema că preotul iezuit Pierre Teilhard de Chardin a fost acela care a scornit această păcăleală! Dr. Kenneth Oakley, savantul care anterior lucrase şi pentru British Museum, a declarat că în anul 1954 primise o scrisoare din care reieşea că Teilhard lucrase mână în mână cu Charles Dawson, la realizarea escrocheriei "Piltdown Man".(Norman Hammond, Archaeology Correspondent, Expert Views Differ on Jesuit's Role in the Piltdown Man forgery, London Times, July 15, 1980,

http://www.clarku.edu/~piltdown/map_prim_suspects/Teilhard_de_Chardin/Chardin_Prosecution/expertsdiffer.html (website address current as of February 28, 2005).)

preluare de pe sursa: http://avertizari.blogspot.com/2010/05/contrafacerea-satanica-bibliei.html

Reincarnarea, enciclopedie, informatii, paranormal

Reincarnarea ofera speranta multor oameni.

Daca nu facem ce trebuie in aceasta viata, mai avem o sansa intr-o viata ulterioara.

Totusi, chiar si cei care cred in reincarnare admit faptul ca marea majoritate a oamenilor nu isi aminteste de viata anterioara.

Atunci cum putem invata din greselile trecute daca nu ni le putem aminti?

Se pare ca facem aceleasi greseli din nou si din nou. 

Ţinand seama de rata greselilor morale din istoria omenirii, avem oare vreun motiv sa speram ca, intr-o viata viitoare, vom face lucrurile asa cum trebuie?

De asemenea, reincarnarea pretinde ca asigura dreptatea.

Conform legii karma (o lege impersonala si inflexibila a universului), in fiecare viata primim ceea ce meritam.

Faptele nostre bune atrag dupa ele rezultate bune, iar faptele noastre rele atrag dupa ele rezultate rele de la o viata la alta.

Conform legii karma, nicio suferinta nu este nedreapta, pentru ca niciun om nu este nevinovat.

Orice suferinta este bine meritata pe baza unei karme rele.

Copilasul nascut fara picioare merita acest lucru, la fel si femeia care a fost violata.

Fiecare ne purtam karma de la o viata la alta.

Nu exista har, iertare sau mila.

Nu numai ca acest lucru nu este o veste buna pentru cei impovarati cu o constiinta incarcata, dar karma intra in conflict si cu simtul nostru moral, care ne spune ca anumite suferinte nu sunt meritate, ca trebuie sa ne fie mila de cei suferinzi si ca trebuie sa facem ceva pentru a alina durerea.

Limitarile reincarnarii

Poate reincarnarea sa ofere in mod realist speranta si un simt al dreptatii unei lumi in necaz?

Ce mangaiere ofera ea pentru problema sacaitoare a mortii?

Legea karmei este necrutatoare.

Cu toate acestea, mesajul lui Iisus Cristos este diferit.

Iisus nu a negat faptul ca exista suferinte nedrepte.

El ofera iertare celor care produc aceasta suferinta si alinare celor care o experimenteaza.

Iisus a spus ca nimeni nu poate respecta legea morala.

Inima omului este lipsita de puritate, inclinata spre atitudini si fapte gresite, care reprezinta ofense la adresa unui Dumnezeu iubitor si intru totul bun.

Ca Salvator al nostru, Iisus a spus ca ne ofera iertare, platind El Însusi pentru pacatele noastre impotriva lui Dumnezeu.

Despre reincarnare

Informatii referitoare la reincarnare au existat (si mai exista) în Biblie si in unele texte apocrife.

Biserica primelor secole a acceptat teza reincarnarii, sustinuta si de Iisus.

In anul 553 însa, la cel de al cincelea Conciliu Ecumenic de la Constantinopol, teza reincarnarii a fost anatemizata, fiind considerata drept o eroare dogmatica.

Imparatul Justinian (leit-motivul sãu: “Afurisit fie cel care, de aici încolo, va mai crede in preexistenta sufletului !”) a impus clerului propriul sau crez, a pus sub arest pe Papa Vigilius (spre a nu conturba Conciliul !) si a obligat episcopii sa accepte noua dogma.

Justinian a considerat ca teza reincarnarii acorda omenirii o prea lunga perioada de timp pentru atingerea unei trepte mai înalte de dezvoltare a constiintei.

Dupa anul 553, credinciosilor li s-a spus de catre biserica ca au la dispozitie o singura viata pentru a reveni din nou la stadiul dinaintea comiterii pacatului originar.

Noua teza a lui Justinian, propagata masiv în rândul enoriasilor de pretutindeni in cursul secolelor urmatoare, continuata pâna azi, a dus la erori si mai mari de comportament ale oamenilor, majoritatea încercând sa traiasca din plin asa-zisa unica viata.

Biserica a exclus treptat aproape toate textele, documentele si cele 31 evanghelii apocrife, neconforme noii linii dogmatice trasate.

Cu toata cenzura impusa textelor originare, s-au mai pastrat pe alocuri unele referiri ale lui Iisus la reincarnare (Evanghelia lui Ioan [3,1-8], deasemeni afirmatiile lui Iisus despre reincarnarea profetului Ilie in trupul lui Ioan Botezatorul din Evanghelia lui Matei [11,14 si 17,10-13], sau cele spuse de Iisus fariseilor, in legatura cu faptul ca el ar mai fi trait odata pe pamânt, inca inaintea patriarhului Avraam [Evanghelia lui Ioan, 8,56-58]).

Alte pasaje biblice care aduc indicii asupra reincarnarii: “Ieremia” (1,5), “Cartea Intelepciunii” (2,5 si 8,20), “Cartea lui Kohelet” (12,6), “Evanghelia lui Matei” (26,52), “Evanghelia lui Ioan” (9,1-3), “Epistola lui Pavel catre Filipeni” (2,6-7), “Epistola soborniceasca a lui Iacov” (3,6).

Deasemenea, in documentele necanonice (apocrife): “Evanghelia dupa Pistis Sophia”, “Evanghelia lui Toma” s.a.

REINCARNAREA IN DIVERSE CURENTE DE GANDIRE


GANDIREA GREACA

La baza acesteia se afla unele comunitati practicante ale religiei inspirate de Orfeu (orfismul), aparute in Grecia incepând cu secolul 6 î.C.

Este vorba despre un sistem de credinta care asocia nemurirea sufletului cu ciclurile de reincarnari.

Dupa ciclul nasterilor si roata destinului, existenta trupeasca e considerata ca o pedeapsa.

Exilat in corp, sufletul trebuie sa scape de tristul destin al reincarnarilor si nu poate sa o faca decât prin asceza (adica prin abstinenta de la consumul de carne).

Numerosi filozofi au fost marcati de aceste credinte, dar indiferent de forma pe care o ia doctrina lor, scopul ramâne acela de eliberare a sufletului. Incarnarea sufletului apare ca o pedeapsa pe care sufletul si-a atras-o prin propriile sale greseli; prin urmare reincarnarea functioneaza in acelasi timp ca o fatalitate de care trebuie sa te eliberezi si ca o sansa de eliberare. In orice caz, pentru ca aceasta eliberare sa intervina, e necesara o initiere religioasa sau o constientizare filozofica.


HINDUISMUL

Ideea de reincarnare se exprima cel mai pregnant in hinduism, cu toate ca si aici ea a trecut printr-o serie de reinterpretari.

Cele mai vechi texte (Rigveda) nu pomenesc nimic despre aceasta idee.

Abia in Upanisad, vechea teorie a platii a fuzionat cu ideea de reincarnare.

Ca urmare, se pot observa unele influente reciproce intre religia originara, revolutia adusa de Upanisad, Baghadavad Gita si evlavia populara.

In Upanisad, identificarea salutara a Sinelui (atman) cu Absolutul (brahman) nu poate avea loc decât daca Sinele o rupe cu ciclul infernal al existentei (samsara), adica cu sirul de reincarnari succesive.

Salvarea inseamna oprirea revenirilor pe pamânt si nicidecum inmultirea numarului de reincarnari, cum pretind adeptii occidentali ai unui hinduism deformat.

Nu e vorba aici de o noua nastere; omul se naste o singura data, dar nu moare cu adevarat: din reincarnare in reincarnare, el nu-si schimba decât trupul, pâna ce ajunge la adevarata libertate, in Nirvana.

Principiul care dirijeaza calatoria dintr-un corp in altul este dorinta sau legea karmei.

Scopul spiritualitatii hinduse este acela de eliberare de aceasta legatura karmica, pentru a se putea uni cu brahman.

Prin Bakhti (curent de devotiune) se insista asupra harului divin ca unic mod de salvare.

Omul nu este agentul propriei eliberari din ciclul reincarnarilor.

Hinduismul culmineaza printr-o mistica a eliberarii, dar nu si prin explicarea raului si mortii prin reincarnare.

Este aici o mare diferenta fata de ezoterismul occidental care se considera ca derivând din hinduism.

Pentru Albert Schweitzer, aceasta mistica este legata de o negare a lumii, de o conceptie pesimista a existentei, foarte apropiata de cea greaca privind trupul inchisoare; aceasta idee este contemporana cu predominanta ideii de reincarnare, ea este de asemenea legata de o viziune pesimista a materiei si istoriei.

Ideea de reincarnare este centrata total asupra omului si faptelor sale.

BUDDHISMUL

Buddhismul, ca si hinduismul, crede in existenta unei relatii strânse intre reincarnare si legea karmei.

Sunt totusi numeroase diferente fata de hinduism:

Privind conceptia eliberarii omul se poate elibera singur de lume si de suferinta.

Terapia se bazeaza pe critica iluziilor legate de dorinta si pe renuntare; ea propune un demers mai putin mistic, cat psihologic.

Accentul nu este pus pe fuziunea cu brahman, ci pe detasarea care conduce la Nirvana, inteles ca o privatiune de orice dorinta, ca un calm desavârsit.

Non-permanenta sufletului; continuitatea subiectului uman nu este decât iluzie si aparenta.

Nu se are in vedere nemurirea sufletului. Sufletul este un flux, o curgere, o transformare neîncetata.

Doar curgerea vietii pare sa asigure continuitatea reincarnarilor.

Nirvana: in budismul clasic este definit intr-o maniera negativa.

El nu este de fapt nimic, nu este un loc, el exprima starea de eliberare, de non-dorinta.

Dar anumite secte il vad ca pe locul de beatitudine, de fericire deplina atinsa la sfârsitul procesului de eliberare de catre individul care a trecut printr-o serie de reincarnari.

ALTE CURENTE DE GANDIRE:

Gnosticismul: este o ipoteza iudeo-crestina alcatuita din mai multe curente crestine aparute in cursul celui de al doilea secol dupa Hristos.

Printre altele, aceasta ipoteza atribuie lui Hristos teoria dupa care Ioan Botezatorul ar fi fost Ilie reincarnat.

Cabala ebraica: exista din vremea celui de al doilea secol dupa Hristos, dar propasirea ei s-a facut intre sec. 13-16.

Este o teosofie in forma ebraica.

Cabalistii nu sunt toti de acord asupra ideii de reincarnare.

Sunt multe adaptari succesive, care dau impresia de a te gasi in fata unei compilari doctrinare, in care reincarnarea isi joaca rolul in functie de problemele care se ivesc in constiinta populara.

Filozofii moderni: Ideea de reincarnare a atras mult o serie de filozofi moderni.

Pentru Lessing (1729-1781), aceasta constituie o ipoteza, pentru Arthur Schopenhauer (1786-1860), ea este un element important al unei filozofii extrem de pesimiste (care ar putea fi prezentata ca o filozofie a plictiselii).

Spiritismul:

Reincarnarea se regaseste in curentul spiritist al lui Allan Kardec (1804-1869).

Influenta sa a fost foarte mare in sec.19 si se mai pastreaza inca reminiscente importante in Brazilia si Filipine.

Rozicrucienii:

aceast curent afirma, printre altele, ca reincarnarea nu este un simplu fapt de credinta, ci ceva sigur, accesibil capacitatilor oculte ale initiatului si ca orice fiinta este parte integranta din Dumnezeu (tema care se regaseste azi in curentul New Age), ca doctrina despre reincarnare este o explicatie etica multumitoare a nedreptatilor din aceasta lume; ca reincarnarea si legea de la cauza la efect sunt in perfecta armonie cu astrologia; ca Hristos a dat ucenicilor sai invataturi despre reincarnare, dar ca le-a poruncit sa nu vorbeasca nimanui despre aceasta, de unde ar reiesi o ocultare, o ascundere a existentei reincarnarii timp de 2000 de ani.

Antropozofia:

Rudolf Steiner (1861-1929), fondatorul antropozofiei a trecut prin initierea Rozcrucienilor.

Se observa la el, ca in toate teoriile moderne ale reincarnarii, o deplasare de accente si chiar o rasturnare completa a sensului reincarnarii.

Pentru hindus, scopul era de a fi eliberat de fatalitatea reincarnarilor.

Pentru Rudolf Steiner, reincarnarea nu mai este o lege ingrozitoare a existentei, de care ar trebui sa se elibereze, ci devine un instrument pozitiv, indispensabil dezvoltarii spiritualitatii si a libertatii.

Nasterea intr-un corp este ceva minunat in sensul biblic al creatiei omului dupa chipul lui Dumnezeu.

Ceea ce alieneaza omul, nu este trupul sau, ci atitudinea in fata vietii.

Suferinta legata de karma destinului provine dintr-o nepotrivire a sufletului fata de posibilitatile pe care i le ofera viata actuala.

Sufletul trebuie sa fie eliberat de aceasta nepotrivire, dar nu de corp.

Aceasta conceptie este legata de evolutionismul si ideea de progres a lui Steiner.

Pentru Rudolf Steiner, Hristos constituie impulsul central si hotarîtor al istoriei mondiale.

Este moartea sfârşitul existenţei, intrarea în eternitate sau o pauză între mai multe vieţi pe pământ? 

Dintotdeauna oamenii s-au întrebat ce se petrece cu sufletul după părăsirea planului fizic.

Reîncarnarea este o temă prezentă în mod constant în literatura, filosofia şi credinţa acestei lumi. Marii înţelepţi care şi-au revelat Sinele Divin Nemuritor

ATMAN afirmă că reîncarnarea este o realitate indubitabilă.

Ce spune ştiinţa? Cum se îmbină diferitele puncte de vedere? Este reîncarnarea o realitate sau o ipoteză?

Doctrina reîncarnării se bazează pe credinţa că orice fiinţă umană este înzestrată, în afară de corpul fizic, cu un ansamblu de structuri subtile invizibile vederii obişnuite, având, în plus, ca element esenţial, o scânteie divină, o picătură de Dumnezeu.

Esenţa noastră divină împreună cu o parte dintre corpurile subtile pot renaşte, după moartea corpului fizic, într-un alt corp.

Deşi această idee a fost dezvoltată îndeosebi în religiile orientale, ea poate fi totuşi recunoscută în toate religiile lumii, iar în zilele noastre provoacă un interes crescut îndeosebi în Occident.

Tot mai mulţi oameni găsesc doctrina reîncarnării cu mult mai atrăgătoare şi mai pertinentă decât opinia ortodoxă a creştinilor conform căreia, după moarte, sufletul merge fie în cer, fie în infern sau în purgatoriu.

Potrivit dogmei creştine, fiinţa umană nu are la dispoziţie decît o viaţă pentru a decide asupra destinului sufletului său, fapt ilogic şi de neînţeles în viziunea unei manifestări create de un Dumnezeu al iubirii şi al justiţiei.

Teoria reîncarnării afirmă că vieţile unui individ se succed eşalonat, la fel ca şi treptele unei scări: cu fiecare renaştere, sufletul său urcă sau coboară, în funcţie de conduita sa într-o existenţă anterioară.

Unul dintre punctele forte ale teoriei este faptul că ea explică existenţa suferinţei într-o viziune a justiţiei cosmice, care „dăruieşte” unora vieţi fericite, iar altora nefericite, în funcţie de KARMA sau suma acţiunilor şi gândurilor bune sau rele realizate în existenţele precedente.

Ideea reîncarnării este probabil la fel de veche ca şi credinţa în Dumnezeu, apărând încă în concepţiile populaţiilor primitive din întreaga lume, pentru a fi apoi acceptată de majoritatea religiilor.

Ea ocupă o poziţie extrem de importantă îndeosebi în hinduism.

Scrierile sacre hinduse, cunoscute sub numele de Upanishade, afirmă că sufletul intră după moarte în paradis sau în infern, acestea nefiind altceva decît lumi superioare sau inferioare ale planului paralel de existenţă, subtil, numit Planul Astral.

Dar acesta nu este decât un stadiu provizoriu, ce poate avea durate variabile, înainte de întoarcerea pe pământ.

Conexă cu această idee se află şi legea KARMEI, potrivit căreia sufletul reîncarnat se prezintă în noua viaţă cu un bilanţ al acţiunilor sale din viaţa anterioară.

BRIHAD ARANYAKA UPANISHAD afirmă: „După cum au fost acţiunile şi atitudinile sufletului într-o altă viaţă, astfel va fi el în actuala existenţă.

Cel care acţionează cu virtute va fi un virtuos.

Cel care face rău, va fi un om rău.

El va deveni un sfânt datorită acţiunilor sale sfinte, sau un ticălos datorită ticăloşeniei sale actuale”.

sursa: ipedia.ro

Sursa: Cerceteaza