ŞOCANT: SIDA, o boală care nu a existat niciodată

 

Aceasta este marturia unui cercetator roman care a lucrat in marile laboratoare din strainatate * Gigantii farmaceutici si-au dat mana si banii pentru a musamaliza un urias scandal * Doctorul Mihai Alecu pune sub un semn de intrebare maladia secolului 20

In conditiile in care in Romania s-a demonstrat ca nu a existat gripa aviara, iar marturie stau inclusiv dosarele aflate in lucru la Departamentul National Anticoruptie (DNA) si in conditiile in care sefii aceluiasi DNA refuza sa ancheteze isteria gripei asa-zis porcine, AIM a descoperit o marturie spectaculoasa a doctorului Mihai Alecu, cercetator in laboaratoare din strainatate, care arata ca nici macar SIDA nu exista in realitate, ci a fost inventata pentru a inabusi un scandal urias provocat de marile companii farmaceutice. Redam in continuare depozitia doctorului Mihai Alecu.

Fantastica sarlatanie

SIDA nu exista si nu a existat niciodata. Nu exista pt ca nu exista nici un virus HIV, deci daca nu exista pretinsa cauza nu poate exista nici pretinsa maladie; acestea sunt afirmatiile pe care le-am facut in cele mai importante asezaminte medicale incepand din anul 1987, data la care presupusa SIDA si-a facut aparitia in Europa. Dar sa facem putina istorie pentru a intelege mai bine toata aceasta absurda inventie si s-o luam cu inceputul.

Terorismul mass-media in fantastica sarlatanie a SIDA incepe in a doua jumatate a anului 1986, dar a functionat la cote maxime de la inceputul lui 1987. Un mic grup de medici, intre care ma numar si eu, a inceput sa protesteze, sa spuna ca nu este adevarat, ca toate afirmatiile presei erau in afara oricarei logici clinice. Eram un mic grup, unii fara o mare experienta in biologie si cu atat mai putin in virusologie.

Subsemnatul, de exemplu, lucram la acea epoca in calitate de consultant in psihopatologie clinica la Clinica de maladii nervoase si mentale a Universitatii din Milano, condusa de regretatul Prof. Gildo Gastaldi. Nu ne cunosteam intre noi; poate greseam sau ajungeam la rezultate demne de luat in seama urmand cai gresite.

Totusi ne-am dat seama ca se intamplau lucruri prea stranii ca sa fie vorba de un caz simplu. Am incercat sa iau legatura cu jurnalisti dintre cei mai seriosi si influenti la acea epoca, cu televiziunea de stat, reviste stiintifice: nimic. Mi-am dat seama ca informatia specializata e complet manipulata de puteri oculte internationale.

O problema controlabila prin tehnici simple

 

La acea epoca nu stiam, nici nu intuiam ca toata lumea este manipulata de cativa potenti care care trag sforile si decid soarta locuitorilor intregii planete, inclusiv a guvernelor. Poate unii m-au considerat naiv, dar din fericire, nu incompetent stiintific.

Este suficient sa ne gandim la faptul ca in acea perioada reusisem sa-l conving pe directorul Clinicii Medicale a Universitatii din Milano, prof. Luigi Villa sa organizeze un curs oficial de medicina Ayurvedica si indo-asiatica, care, odata obtinute autorizatiile ministeriale obligatorii, ar fi fost incluse in programele oficiale ale facultatii.

Desi supraexpus - pentru ca nu ma pricepeam deloc la medicina traditionala si etnoantropologica si inselat de ideea ca SIDA ar putea fi o problema exclusiv medicala, am incercat sa demonstrez ca aceasta problema - care la acea epoca se afirma ca este foarte grava, necunoscuta, aparent incurabila - ar putea fi controlata sau vindecata cu tehnici simple. Asadar am inceput sa aplic metodele mele holistice care, cu zece ani in urma, imi permisesera sa pun la punct „Nucleele celulare energetice” si „Alimentatia psiho-neuro-ortomoleculara”.

Tinta a patru atentate intr-un singur an

In acelasi timp, in alta parte a lumii, un coleg a adoptat sugestiile mele terapeutice care nu sunt foarte diferite de cele pe care le folosesc acum: controlul conditiilor biologice cu bio-electronica, plante africane, terapii personalizate apte sa regenereze ficatul, substante purinice homeopatizate.

Si erau probabil si altii, cu siguranta mai buni ca mine. Dar toti redusi la tacere, amenintati si marginalizati cu orice mijloace. De cine? De ce? In ce scop?

Persoana care va vorbeste a fost tinta a patru atentate intr-un singur an. Dar s-o luam in ordine. Toate acestea va vor demonstra ca sforaria se vedea clar inca din 1987. Au trebuit sa treaca ani pentru ca altii sa confirme ceea ce afirmam noi, de aceasta data insa, sunt nume mari, inclusiv nume de Premiul Nobel, care beneficiau de laboratoare moderne, supradotate si care au demonstrat ca nu exista nici un virus responsabil de pretinsa SIDA.

 

Negustorii mortii au incasat miliarde

Dupa ce au trecut anii, mii de nefericiti au trecut in alta viata numai pentru a fi acordat incredere informatiilor ultramanipulate de sistem. Dar atatia si-au incasat cei 30 de dinari: vanzatori de palavre tiparite sau difuzate pe calea undelor au facut afaceri infloritoare, mii de speculanti si profitori au acumulat sume ametitoare cu aceasta isterie colectiva, prezentatori de programe celebre si dezbateri televizate menite sa induca in eroare, au fost toti avansati si negustorii mortii (marile companii farmaceutice) au incasat cifre astronomice de miliarde - premiu binemeritat pentru nobila lor munca bine facuta.

Acum iese la iveala micul detaliu ca totul este un fals de neimaginat, pur si simplu pentru ca un virus SIDA NU EXISTA. Dar sa ne intoarcem la miezul problemei. La inceputul anilor 70, mai intai in America si apoi in Europa, se introduce un nou medicament bazat pe doua substante: sulfonamida si trimetoprim, vandut in multe tari sub numele de „Bactrim” (in alte tari ca „Septrim”). Acest medicament a avut succes pentru actiunea sa bactericida. In tarile occidentale, bolnavii care au folosit cel mai mult acest medicament au fost homosexualii, datorita frecventelor pneumonii si infectii ale cailor urinare.

Ce omoara bacteriile, omoara si celulele sanatoase

Dar necazul este ca Bactrim loveste mortal si componente importante ale celulelor umane, care sunt mitocondriile - unul din multele lucruri pe care in graba si rapacitatea lor, producatorii de medicamente prefera sa le ignore. Mitocondriile au fost la origine bacterii independente care, in cursul milioanelor de ani de evolutie, s-au integrat in interiorul celulelor, pastrandu-si o parte din specific. De aceasta, ceea ce este toxic pentru bacterii este la fel de toxic si pentru mitocondriile celulelor organismului uman.

Absorbind si integrand aceste bacterii, celula le hraneste, le sustine, le protejeaza, dar in schimb le-a delegat sa devina plamanii sai: ceea ce inseamna ca practic, mitocondriile ajuta celula sa respire. Apoi, la sfarsitul tuturor reactiilor chimice implicate in procesul schimbului de oxigen, tot mitocondriile sunt cele care formeaza moleculele de ATP (adenozin trifosfat), care sunt moleculele energetice de baza pentru celulele noastre. Aproximativ 90% din energia de care are nevoie organismul nostru este obtinuta prin intermediul adenozin trifosfatului.

Leziuni la nivelul ADN-ului

Evident, mitocondriile otravite si ele de Bactrim incep sa sufere leziuni la nivelul ADN-ului lor, care nu are acele mecanisme de regenerare pe care le are ADN-ul mai complex al nucleului celulei. Si atunci, interferenta medicamentelor bactericide (sulfamide, antibiotice etc), in functionarea mitocondriilor produce o consecinta grava, alterand mecanismele de oxigenare. Anumiti microbi straini sunt avantajati pentru a prolifera si atunci apar acele boli oportuniste pe care „medicina oficiala” le numeste SIDA. Toate acestea sunt esentiale pentru a intelege cum a fost inventata SIDA in 1981 in America.

Operatiunea SIDA si inventarea HIV

Medicii au prescris unui numar mare de homosexuali, afectati de patologii ale aparatului uro-genital, Bactrim in doze adecvate masei corporale si pentru perioade lungi de timp (ani intregi). Dar la sfarsit, iata ca apar rezultatele tratamentului gresit: distrugerea mitocondriilor celulare, provocata de consumul indelungat de sulfonamide.

Ceva ce nu se mai vazuse niciodata in istoria medicinei si caruia nimeni nu-i evaluase riscurile. Si cum medicii care prescrisesera Bactrim si producatorii medicamentului se temeau ca vor trebui sa suporte un lung sir de anchete, daune evaluate la milioane si milioane de dolari, au inventat operatiunea SIDA, care nu intamplator a fost la inceput legata de miscarea gay.

Homosexualii care trebuiau sa moara datorita distrugerii mitocondriilor celulare, trebuiau convinsi ca erau victimele a ceva nou si acest ceva nou era teribil de mortal (chiar daca nu existau probe ca asa era). Inventasera in graba SIDA, dupa care au fost obligati sa inventeze si o pretinsa cauza: virusul “HIV”.

Si in acest caz ce ar putea fi acel ceva care se masoara cu faimosul test al seropozitivitatii? Iata raspunsul, chiar daca partial: drogurile, – in special cocaina, provoaca o puternica crestere a hormonilor de stres ai inimii si aceasta crestere produce o crestere de anticorpi in sange. In acest moment, testul releva o pozitivitate. Acest lucru este usor de verificat in grupurile de risc, asa cum a admis in final Gallo&coll. Toti cei care fac uz de cocaina risca sa aiba un nivel crescut de anticorpi iar testul HIV nu releva decat nivelul de anticorpi.

Un virus relationat cu “orientarea sexuala”

Cei care sunt supusi diferitelor terapii de dezintoxicare cu cresterea nivelului de metadona, se pare ca sunt supusi aceluiasi fel de risc: ca si cazurile pacientilor hemofilici carora li s-au administrat derivati hematici puternic contaminati cu virusi hepatici si de alte feluri.

La intrebarea legitima daca pretinsa SIDA este mai mult un factor politic decat unul medical, raspundem, fara nici o umbra de indoiala, DA. Exista o cenzura stiintifica, pentru ca hatisul de interese care a impins inainte SIDA nu este suspectat de nimeni. De exemplu, in Clinica Universitatii din Frankfurt sunt 24 de persoane care muncesc in sectorul dedicat SIDA. Ei bine, 23 dintre acestea isi primesc salariul de la industria farmaceutica si numai una de la Universitate.

Veti intelege atunci care este terapia pe care o vor administra bolnavilor. Deci, daca mecanismul de oxidare a mitocondriilor (fara de care nimeni nu poate respira), este lezat, atunci nu este surprinzator ca pacientilor le lipseste aerul. Nu intamplator pacientii bolnavi de pretinsa SIDA sufera continuu de maladii pulmonare.

Investigarea mitocondriilor este foarte importanta, dar din nefericire a fost ignorata pana acum de clasa medicala. In schimb a fost, cu multa arta, incriminat un pretins virus, a carui substanta genetica si ale carui proteine nimeni n-a fost capabil sa le izoleze pana acum.

Si totusi toata lumea vorbeste de un virus relationat cu orientarea sexuala, ceea ce constituie o arma politica. De fapt contestarea care a inceput in anii saizeci a fost inlocuita in anii optzeci in buna parte cu sperietoarea “SIDA”.

 Dr. Cercetator Mihai Alecu

preluare de pe sursa: Enigme Net

Boli care se pot transmite prin sărut

Herpesul, mononucleoza, dar şi alte infecţii virale sau bacteriene pot fi transmise de la o persoană la alta prin transferul de salivă.

Specialiştii spun că igiena bucală riguroasă şi evitarea contactului cu persoane bolnave sunt cele mai bune metode de a preveni declanşarea anumitor tipuri de boli infecţioase.

În cavitatea bucală sălăşluiesc circa 600 de bacterii.

Unele dintre acestea sunt inofensive, însă altele pot provoca afecţiuni severe în urma sărutului.

Astfel, deşi saliva are un rol natural de protecţie împotriva germenilor, unele virusuri şi bacterii pot trece de această „barieră” şi ne pot îmbolnăvi.

„Numărul bolilor care se pot transmite prin sărut este destul de mare, iar unele dintre ele pot fi foarte periculoase.

Meningita este un bun exemplu, aceasta fiind o afecţiune a ţesuturilor care «căptuşesc» creierul şi măduva spinării şi, în unele cazuri, poate fi fatală”, spune medicul de familie Radu Leon George de la Clinica Leomedica din Bucureşti.



Mononucleoza, cel mai frecvent pericol

Numită şi „boala sărutului”, mononucleoza este cauzată de infecţia cu virusul Epstein-Barr şi se transmite în special prin intermediul salivei.

Totuşi, sărutul nu este singura cale prin care acest virus poate fi contractat, ci şi împrumutarea tacâmurilor, tusea sau strănutul.

Primele manifestări ale afecţiunii apar după 4-7 săptămâni de la expunerea la virus, fiind asemănătoare răcelilor (dureri în gât, oboseală, febră şi astenie).

Specialiştii spun că boala sărutului apare o singură dată în viaţă, în general până în 35 de ani, însă virusul rămâne în organism toată viaţa.

„Mononucleoza infecţioasă se tratează cu antiinflamatoare nesteroidiene de tipul indometacinului sau diclofenacului.

În formele severe se impune terapie cu cortizon (prednison).

Complicaţiile mononucleozei infecţioase sunt relativ rare, cel mai adesea putând apărea hepatita satelită.

În mai puţine cazuri, pot apărea anemia autoimună hemolitică, ruptura de splină sau o serie de complicaţii neurologice, cum ar fi meningita cu lichid clar şi encefalita”, explică prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, medic primar infecţionist la Institutul de Boli Infecţioase „Matei Balş” din Bucureşti.

Printre virusurile ce pot fi luate prin sărut se numără şi Herpes simplex 1, cel care duce la apariţia herpesului bucal.

Pentru că acest virus se transmite foarte uşor, majoritatea adulţilor îl au în corp chiar dacă nu se manifestă prin apariţia leziunilor în zona buzelor.

De asemenea, specialiştii spun că şi persoanele care nu au făcut niciodată herpes, ceea ce înseamnă că nu au fost infectate, ar trebui să evite sărutul cu o persoană care prezintă leziuni active, extrem de contagioase.



Se poate lua gripa

„Prin sărut se pot transmite şi virusuri gripale, paragripale, cele care declanşează varicela, dar şi alte virusuri ce provoacă boli respiratorii precum adenovirusurile sau rhinovirusurile.

În plus, prin transferul de salivă se pot lua infecţii streptococice”, precizează medicul primar infecţionist Simin-Aysel Florescu de la Clinica Medlife din Bucureşti.

Potrivit medicului de familie Radu Leon George, candidoza bucală este o altă afecţiune transmisibilă prin sărut, aceasta fiind o boală destul de greu de tratat şi cu o recurenţă destul de frecventă.



Risc de HIV dacă există leziuni bucale

Deşi în general HIV şi hepatitele virale cronice B şi C se transmit prin sânge sau prin contact sexual, nu este exclus în totalitate ca virusurile să fie luate şi prin sărut în cazul în care există leziuni bucale.

 „Pentru a minimiza riscurile la care ne expunem în urma sărutului este de dorit să avem o igienă bucală impecabilă”, mai spune medicul Radu Leon George.

preluare de pe sursa: Adevarul

Privind spre anul 2100: ce se va întâmpla cu omenirea în acest secol?

Anul acesta, vom fi 7 miliarde – 7 miliarde de făpturi umane vor locui planeta, folosindu-i resursele, cu sau fără recunoştinţă, cu mai mult ori mai puţin discernământ, constienti sau nu de impactul lor asupra a tot ceea ce e în jur.

De la îndemnul biblic „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi”, s-a ajuns azi la îndemnuri la responsabilitate privind numărul de copii pe care-i facem şi la avertizări aproape isterice privind necesitatea scăderii vitezei cu care ne înmulţim.

Trecând de la cantitate la calitate, nu doar câţi vom fi, ci şi cum vom fi – cum vor trăi oamenii, ce probleme vor avea, ce schimbări se vor petrece cu ei – sunt aspecte pe care încercăm să le prevedem, în încercarea de a îmbunătăţi ce se poate îmbunătăţi şi de a ne pregăti pentru restul.

De curând, un amplu raport privind starea viitoare a lumii a fost dat publicităţii: 2010 Revision of World Population Prospects este un ansamblu de previziuni privind creşterea populaţională a omenirii şi anumite aspecte ale calităţii vieţii oamenilor, elaborat pe baza unor indicatori statistici comunicaţi de ţările lumii în anul 2010.

Pentru prima dată, Organizaţia Naţiunilor Unite îşi aruncă privirea până în anul 2100 pentru a prevesti viitorul umanităţii.

Deci, ce se va întâmpla cu noi până la sfârşitul acestui veac? Să vedem…

Numărul

7 miliarde în 2011 – 9 miliarde în 2050 – 10 miliarde în 2085.

Acestea sunt cifrele estimative furnizate de ONU, care a folosit diferite modele de predicţie pentru a prevedea “încărcătura” umană pe care o va purta planeta în următoarele câteva decenii.

Pare enorm, mai ales că timpul pare să treacă atât de repede – ai impresia că acuşi o să se facă anul 2050 şi o să fim cu o treime mai mulţi decât suntem acum.

Există şi vreo veste bună? Oarecum.

Rata creşterii populaţiei a scăzut mult în ultimii 50 de ani şi, după toate probabilităţile, va continua să scadă. Cu alte cuvinte, creşterea va fi mai lentă.

În locul unei înşiruiri greoaie de cifre, care să argumenteze această evoluţie, uitaţi-vă la animaţia de mai jos, care arată modul în care se estimează că va spori populaţia globului.

Vor fi, evident, diferenţe mari între continente: Africa, de pildă, va ajunge de la 1 miliard de locuitori, cât are în prezent, la cca. 3,6 miliarde, în 2100.

Clasamentul ţărilor, în funcţie de mărimea populaţiei, va suferi schimbări, unele previzibile, altele surprinzătoare.

Cele mai populate ţări erau în 2010: China (1.341 milioane locuritori), India (1.225 milioane), SUA (310 milioane).
Cum va arăta clasamentul în 2100, după estimările oficiale?

Locul I: India (populaţie estimată: 1.551 milioane locuitori).

Locul II: China (941 milioane – remarcabilă scăderea, dar cât de bine sau de rău va fi că scade populaţia Chinei, asta numai viitorul ne-o va arăta).
Iar pe locul III – surpriză! – ar putea ajunge Nigeria, ţară care azi ocupă locul 7, dar care, având o rată mare a fertilităţii, va ajunge, se prognozează, la o populaţie de 730 milioane – cât toată populaţia actuală a Europei!

Mai bătrâni, tot mai bătrâni…

După cum probabil ştiţi, unele ţări – cele dezvoltate – au deja populaţii îmbătrînite, ca urmare a unei fertilităţi scăzute (fertilitatea este, în această accepţie demografică, un indice calculat pe baza numărului de copii născuţi vii şi a numărului de femei din populaţia respectivă), cuplate cu o speranţă de viaţă mai mare; în schimb, ţările subdezvoltate, unde, de obicei, fertilitatea este ridicată, au populaţii tinere, însă cu o speranţă de viaţă scăzută.

Una peste alta, tendinţa este de creştere a speranţei de viaţă şi de îmbătrânire a populaţiei planetei.

În anul 2010, 7,6% din populaţia globului avea peste 65 de ani.
În 2100, procentul celor de vîrsta a treia va ajunge la 22%.

În ţările în curs de dezvoltare, cu rate mari ale fertilităţii, speranţa de viaţă este, în medie de 56 de ani (scăzută); specialiştii consideră drept cauză principală a fenomenului infecţia cu virusul HIV (şi îmbolnăvirea consecutivă de SIDA).

Datorită progreselor făcute în prevenirea răspândirii bolii, dar şi extinderii tratamentelor cu medicamente antiretrovirale, se prevede că mortalitatea din cauza HIV/SIDA va continua să scadă.

Şi mortalitatea din alte cauze (malnutriţie, infecţii cu boli tropicale endemice ş.a.) va regresa, astfel încât, conform previziunilor, în aceste ţări speranţa de viaţă va ajunge în medie, la 69 de ani în 2045-2050 şi la 77 ani în 2095-2100. (Pentru comparaţie: în anul 2010, speranţa medie de viaţă, în România era, conform declaraţiilor ministrului muncii, de 70 de ani la bărbaţi şi 77,1 ani la femei.)

Sărăcia

În momentul de faţă, 48 dintre statele lumii sunt incluse de ONU în rândul “celor mai slab dezvoltate ţări” (Least Developed Countries – LDCs) – cu alte cuvinte, cele mai sărace ţări, cu nivelul de trai cel mai scăzut, cele mai… amărâte ţări; da, ştiu că nu e un cuvânt “corect politic”, dar descrie, cred, mai expresiv tabloul întunecat al existenţei oamenilor acelor ţări decât definiţia oficială a sărăciei extreme, elaborată de Banca Mondială în 2008: a trăi cu mai puţin de 1,25 USD pe zi, de persoană.

Categoria LDC a fost creată în 1970, în prima listă, publicată în 1971 (lista e revizuită o dată la trei ani) fiind cuprinse 51 de ţări, care prezentau cele mai mici valori ale unor indicatori de dezvoltare socioeconomică. Majoritatea se află în Africa sub-sahariană.

Aceste ţări suferă de pe urma sărăciei extreme, a conflictelor armate (războaie civile, frecvente ciocniri inter-etnice), a corupţiei şi a instabilităţii politice şi sociale. Epidemiile fac ravagii, oamenii sunt extrem de vulnerabili în faţa dezastrelor naturale.

Ţările cu pricina pot “promova”, adică sunt scoase de pe listă atunci când situaţia lor socieconomică se îmbunătăţeşte, depăşind un anumit prag.

Descurajant e faptul că, din 1971 şi până acum, doar trei ţări au reuşit să promoveze: Botswana în 1994, Republica Capului Verde în 2007 şi Maldive la începutul acestui an.

Aşadar, lista e încă foarte lungă: 48 de ţări doresc şi speră să o părăsească, dar se zbat încă în plasa sărăciei, a vulnerabilităţii sociale şi economice, a deficienţei în programele de sănătate şi educaţie.

Totuşi, Organizaţia Naţiunilor Unite are planuri îndrăzneţe: în opinia specialiştilor ei, jumătate din cele 48 de ţări ar putea depăşi acest statut până în 2020, dacă – ei, asta e, DACĂ… – vor beneficia de programe mai bune la nivel naţional şi de sprijin internaţional.

Ajutoare pentru dezvoltare mai bine direcţionate, politici mai eficiente în domeniul exporturilor, dublarea productivităţii agricole şi a numărului de persoane cuprinse în programele de educaţie şcolară, precum şi întărirea democraţiei, sunt măsuri propuse de grupul de experţi ONU care a analizat recent situaţia.

Acum, pe hîrtie sună foarte bine, dar… Avem vreun motiv să credem că sărăcia în lume s-ar putea diminua?

Speranţa moare ultima, se ştie, dar există nişte fapte, nişte date concrete pe care să ne sprijim speranţele?

Oarece reuşite există, deşi recenta criză economică a încetinit considerabil progresele, în ansamblu.

Cu bune şi cu rele, iată câteva date privind evoluţia sărăciei şi mersul luptei împotriva ei:

Numărul persoanelor care trăiesc sub limita sărăciei (cu mai puţin de 1,25 USD pe zi) a scăzut, între anii 1990 şi 2005, de la 1,8 miliarde la 1,4 miliarde.
Proporţia persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă în regiunile în curs de dezvoltare a scăzut şi ea, de la 46% la 27%. Dar (fir-ar să fie!) criza economică din 2008-2009 a împins iarăşi milioane de oameni în mizerie, creşterea preţurilor la alimente ducând la înrăutăţirea severă a situaţiei pentru mulţi dintre cei aflaţi la marginea sărăciei.
În ansamblu, chiar dacă aceste tendinţe pozitive se menţin, se estimează că, în 2015, cca. 920 de milioane de persoane tot vor trăi sub limita sărăciei.

Orice lucru bun se plăteşte. Spun experţii ONU: în viitor, sute de milioane de persoane (majoritatea din India şi China) vor ieşi din starea de sărăcie, trecând în rândurile aşa-numite clase de mijloc.

Iar odată ajunşi acolo, când viaţa lor se va îmbunătăţi, vor avea standarde mai ridicate, pretenţii mai mari privind nivelul de confort, ceea ce va genera o cerere sporită de produse şi servicii.

Pe de o parte, e bine; pe de altă parte, trebuie luat în calcul impactul asupra mediului: va fi vorba despre un consum mai mare de energie, de apă şi de materii prime şi o cantitate mai mare de deşeuri.

În anul 2050, cererea de produse alimentare va fi cu 75% mai mare decât astăzi.

Foametea

Deşi sărăcia are multe consecinţe grave (din perspectiva educaţiei, a sănătăţii şi altele), totuşi, efectul ei cel mai rapid invocat este foamea – ce devine foamete, atunci cînd se întinde mult în timp şi spaţiu.

Cel mai întristător lucru este că, după estimările ONU, o treime din hrana produsă în lume se pierde sau e aruncată la gunoi – mai mult de un miliard de tone în fiecare an!

În ţările în curs de dezvoltare, e vorba mai degrabă de pierderi: recoltele sunt depozitate în condiţii precare, drept care sunt atacate de dăunători, sau produse uşor perisabile (cum ar fi lactatele) sunt transportate fără refrigerare şi se strică…

Soluţia ar fi îmbunătăţirea tehnologiei şi a infrastructurii: construirea de silozuri moderne, dotarea cu instalaţii frigorifice… dar toate astea costă, deci e nevoie de programe centrate pe îmbunătăţirea capacităţilor de stocare şi transport al alimentelor.

Banca Africană de Dezvoltare desfăşoară un astfel de program, cu o durată de 7 ani, în vederea reducerii cu 3% a pierderilor de produse alimentare în ţările Africii.

Dacă totul merge conform planului, după 7 ani, pagubele ar putea fi semnificativ reduse.

În schimb, în ţările dezvoltate, problema e cu totul alta – aici, de cele mai multe ori, e vorba despre hrană aruncată la gunoi, pur şi simplu.

Consumatorii îşi au partea lor de răspundere, cât despre marile lanţuri de magazine alimentare… ce să mai vorbim: sute de milioane de tone de alimente perfect comestibile ajung anual la tomberon, fie din cauza reglementărilor restrictive privind data expirării, fie din cauză ca şi-au pierdut, oarecum, aspectul comercial ideal.

Fructele şi legumele sunt cel mai adesea aruncate din acest motiv.

Şi toate acestea, în timp ce, efectiv, o grămadă de lume nu are ce mânca.

Copilaşii sub 5 ani suferă încă de foame şi subalimentaţie, într-o măsură zguduitoare, chiar dacă s-au făcut oarece progrese.

În 1990, cca. o treime dintre copiii sub cinci ani ai lumii erau subponderali; azi, cifra e de aproximativ 26%.

Evident, soluţiile ţin şi de sfera finanţelor şi a politicii, cu asta toată lumea e de acord, dar, când e vorba despre stringenta problemă a creşterii producţiei agricole, părerile sunt diferite.

Unii mizează pe recoltele de plante modificate genetic, superproductive, pentru a rezolva problema foametei.

Alţii susţin o idee diametral opusă, foarte îndrăzneaţă în contextul actual: că, dimpotrivă, aşa-numita agricultură organică şi recursul la anumite metode tradiţionale, care şi-au dovedit eficacitatea în decursul secolelor, ar putea fi soluţia la problema foamei în lume.

Experimente surprinzătoare, realizate în diverse ţări – în China, Marea Britanie, India, Kenya, Brazilia, Guatemala, Honduras – au arătat că vechi practici tradiţionale precum folosirea ca îngrăşământ a gunoiului de grajd şi cultivarea mai multor specii pe acelaşi lot de pământ (în opoziţie cu monocultura – tarlale imense cultivate cu o singură specie, aşa cum se procedează azi în cadrul agriculturii moderne) menţin mult mai bine productivitatea solului în timp şi reduc atacul dăunătorilor. Ca să vezi!

(Pe lângă lupta pentru hrană, se va duce şi o bătălie tot mai acerbă pentru apă, căci nevoile de apă cresc mereu, iar rezervele nu pot ţine pasul.

E drept, se şi risipeşte enorm de multă apă. Se pare că avem nevoie de o nouă “cultură a apei”, până nu ajungem să avem una ca a locuitorilor de pe Arrakis, imaginara planetă deşertică înfăţişată în Dune, pentru ai cărei locuitori apa, extrem de puţină, era resursa cea mai preţioasă, valoarea supremă.)

Obezitatea…

La polul opus, ţările bogate se confruntă cu o adevărată epidemie de obezitate; în plus, malnutriţia îi loveşte, în proporţie surprinzătoare, şi pe cetăţenii acestor ţări, pentru că destui dintre ei mănâncă mult, dar prost.

Abuzul de junk food generează adesea carenţe nutriţionale de vitamine şi săruri minerale, care se adaugă, ca factori de risc, la cei reprezentaţi de colesterolul mărit, tensiunea tot mărită, burta mărită şi ea…

Iar incidenţa obezităţii tot creşte şi creşte…

… şi alte boli în plină expansiune

Îngrijorător şi sumbru, una dintre afecţiunile care cunosc o răspândire tot mai largă este demenţa – fie boala Alzheimer, fie alte forme de demenţă – , în conjuncţie cu creşterea speranţei de viaţă: aceste boli sunt mult mai frecvente în rândul vârstnicilor.

Asta este, totul e cu dus şi-ntors.

Şi încă o afecţiune care se extinde cu repeziciune în lume: depresia, căreia i se descoperă mereu noi forme.

Iar stilul de viaţă modern este el însuşi asociat cu apariţia unor afecţiuni specifice, veritabile boli ale vremurilor noi.

Bine, murim, da’ din ce cauză?

Dacă multă vreme bolile contagioase au fost o cauză majoră a morţii în lume, în viitor bolile netransmisibile şi accidentele vor deveni pricipalele cauze de deces, afirmă Organizaţia Mondială Sănătăţii.

Aceeaşi instituţie avertizează că rata accidentelor auto va creşte, iar decesele produse de fumat le vor depăşi ca număr chiar pe cele produse de HIV/SIDA.

Până şi în Africa, ale cărei ţări au populaţii tinere, fumatul, hipertensiunea şi nivelul mare de colesterol în sânge au ajuns să se numere printre primii 10 factori de risc pentru sănătate.

După o atât de sumbră viziune a unei omeniri alcătuite dintr-o mulţime de oameni subnutriţi şi care mor de tineri şi la fel de mulţi alţii obezi, dar malnutriţi, şi deprimaţi ori demenţi, mai putem avea vreun motiv de optimism?

Pare cinic şi aproape absurd chiar şi să pomenim cuvântul optimism. Şi totuşi…

Aceste cifre sunt calculate şi enunţate nu doar ca să ştim cum stăm, ci şi ca să ne pună în gardă, pentru ca fiecare dintre noi, cunoscând tendinţele actuale, să poată lua măsurile care stau în puterea lui.

Nu-i obligatoriu să îngroşăm şi noi statisticile acelea sumbre.

Aveţi grijă de voi, mâncaţi cât şi cum trebuie pentru a rămâne sănătoşi, nu vă bateţi joc de resurse şi încercaţi să găsiţi motive de bucurie în viaţă, atâta timp cât vă va fi dat să trăiţi.

Sănătate – fizică şi spirituală – tuturor!

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Medicamentele care tratează SIDA pot preveni infecţia cu virusul HIV

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Două studii realizate în trei tări africane au demonstrat pentru prima dată că medicamentele luate zilnic pentru SIDA pot înjumătăţi şansa unei persoane de a se infecta cu virusul HIV în urma unui contaxt sexual.

 

În ultimele 12 luni, alte cercetări au demonstrat că medicamen-tele antiretrovirale, atât pastilele, cât şi gelurile vaginale, pot ajuta la prevenirea infecţiilor în cadrul unor grupuri specifice – femei, bărbaţi homosexuali şi persoane ai căror parteneri au fost depistaţi ca fiind pozitivi la virusul HIV.

 

Noile studii demonstrează că această strategie funcţionează de asemenea pentru populaţia largă de bărbaţi şi femei din Africa, grupul de persoane cel mai afectat de pandemia de 30 de ani.

 

Tratamentul standard pentru infecţiile HIV este constituit din trei sau mai multe medicamente antiretrovirale administrate zilnic pe tot parcursul vieţii, începând cu momentul în care virusul a atacat sistemul imunitar.

 

Unul dintre noile studii, realizate în Kenya şi Uganda, a fost oprit cu un an şi jumătate mai devreme, datorită rezultatelor dramatice. Alt studiu realizat în Botswana, a fost dus pâna la capăt şi a fost finalizat în primăvara acestui an. Cercetătorii au plănuit să prezinte rezultatele studiului în cadrul unei conferin-ţe din Roma.

 

În ultima perioadă s-a insistat pe eforturile de a trimite canti-tăţi mari de medicamente antiretrovirale către lumea aflată în curs de dezvoltare. În prezent, 6.6 milioane de oameni iau me-dicamente pentru infecţiile pe care le au. Într-o bună zi, un nu-mar şi mai mare de oameni vor lua aceste medicamente pentru a evita infectarea. În jurul lumii, aproximativ 34 milioane de oameni trăiesc în condiţiile în care au fost infectaţi cu virusul HIV. Dintre aceşti, două treimi se află în Africa sub-sahariană.

 

Pentru studiul efectuat de cei de la Universitatea din Washington, denumit “Partners PrEP”, 4.758 de cupluri au fost recrutate din nouă locaţii diferite, începând cu luna ianuarie a anului 2008. Unul dintre partenerii fiecărui cuplu era infectat cu HIV.

 

Partenerii neinfectaţi au fost repartizaţi aleator pentru a lua un medicament numit tenofovir,tenofovir şi un alt medicament, em-tricitabină – o combinaţie vândută sub numele de Truvada, sau un placebo. Toţi cei care au participat la studiu au primit consi-liere referitoare la prevenirea infecţiilor şi le-au fost furnizate prezervative.

 

Până la sfârşitul lunii mai au fost raportate 47 de infecţii în rân-dul persoanelor ce au luat placebo, dar doar 18 în rândul celor ce au luat tenefovir şi 13 în rândul celor care au luat Truvada.

 

Studiul din Botswana a împărţit cei 1.219 bărbaţi şi femei parti-cipanţi la studiu în două grupuri: unora li s-a administrat Tru-vada, iar altora placebo. Nouă dintre cei care au luat Trudava au fost infectaţi, în comparaţie cu 24 care au luat placebo.

 

Persoanele cărora li s-a administrat Trudava au avut o frecven-ţă mai mare de reacţii adverse, precum greaţă şi ameţeli.

 

În timp ce rezultatele a două studii au fost similare, acestea au fost foarte diferite faţă de cel numit FEM-PrEP, raportat la începutul acestui an. Pentru acesta s-au strâns 2.000 de femei din Kenya, Zimbabwe şi Africa de Sud, cărora li s-a oferit Truvada sau placebo, iar Truvada nu a oferit nicio protecţie.

 

Cercetătorii încearcă să descopere care sunt cauzele acestor rezultate.

 

Jared Baeten, un fizician de la Universitatea din Washington, consideră că motivul principal al rezultatelor diferite e frecven-ţa cu care fiecare grup de persoane a luat medicamentele. Dife-renţele dintre frecvenţa cu care au fost administrate medica-mentele în cadrul celor două categorii de studii au fost de la 97% la 84%.

 

Studiul din Botswana a costat 31 milioane de dolari, acesta fiind susţinut financiar de către guvernul Statelor Unite. Studiul din Kenya şi Uganda a avut nevoie de un buget de 63 milioane de dolari, bani primiţi de la Bill and Melinda Gates Foundation.

 

Aceştia nu au fost cheltuiţi în totalitate din cauza faptului că studiul s-a încheiat înainte de termen.

 

Medicamentele utilizate în cadrul studiilor au fost efectuate de către companiile biotehnologice din California, Gilead Sciences, şi au fost donate de acestea pentru cercetare.

 

Gilead Sciences au permis companiilor farmaceutice din India să realizeze o variantă mai ieftină a tenofovirului şi emtricitabi-nei, pentru utilizarea acestora în 111 ţări cu venituri mici şi me-dii, deşi acest medicament e brevetat în cadrul Statelor Unite.

Sursa: Washington Post

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Homosexualii, mai predispusi la cancer

 

Un nou studiu arata ca homosexualii sunt mai predispusi la cancer decat heterosexualii.

 

Dintre cele 122.345 de persoane care au participat la studiul efectuat de “Cancer Research UK", in California, 3.690 de barbati si 7.252

preluare de pe: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/211937/Homosexualii-mai-predispusi-la-cancer.html

femei au fost diagnosticate cu cancer, intr-un moment al vietii lor. Dintre acestia, 1.493 barbati si 918 femei au declarat ca sunt homosexuali, in timp ce 1.116 de femei au spus ca sunt bisexuale, scrie BBC.

Astfel, s-a dovedit ca barbatii homosexuali au un risc de doua ori mai mare de a face cancer decat cei heterosexuali. Potrivit doctorului Jason Warriner, unul din autorii studiului, principalele cauze sunt infectia cu HPV (virusul Papilloma-Uman) si cu virusul HIV.

Cea de-a doua concluzie la care au ajuns oamenii de stiinta este ca lesbiene sau bisexuale stau mai prost cu sanatatea decat cele heterosexuale din cauza stresului psihologic, discriminarii si violentei.