Se afișează postările cu eticheta fictiune. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fictiune. Afișați toate postările

7 februarie 2013


Alexandru Leşco: Doar UE reface România Mare

Fostul detinut politic al regimului separatist de la Tiraspol, Alexandru Lesco, spera intr-o viitoare unire a Republicii Moldova cu Romånia in interiorul Uniunii Europene. La 90 de ani de la unirea Basarabiei cu Tara, Lesco a acceptat sa vorbeasca, in exclusivitate pentru «Gardianul», despre importanta acestui act istoric. “27 martie are, pentru mine, o semnificatie aparte. Nici lagarul de concentrare, nici deportarea nu vor putea potoli vreodata spiritul romånesc”, a spus Lesco. El a marturisit ca si-ar dori sa mearga in Transnistria pentru a-si revedea prietenii, dar, fiind considerat persona non grata acolo, acest lucru nu este posibil. “E trist in Transnistria. E trist in Chisinau, dar in Transnistria e si mai trist.” Alexadru Lesco este unul din fostii detinuti politici ai regimului separatist de la Tiraspol, regim instituit si sprijinit constant de Rusia. El a fost eliberat, la 2 iunie 2004, dupa 12 ani de temnita grea. 

Rep.: Ce semnificatie are 27 martie astazi, la 90 de ani de la Unire? 
Alexandru Lesco: 27 martie are, pentru mine, o semnificatie aparte. Chiar daca a durat mult prea putin, doar 22 de ani, momentul este unul de neuitat. Stiti vorba aia. Nu mor caii cand vor cainii. Sper intr-o unire mai mare. Poate nu ca in 1918, dar as vrea ca cele doua tari sa reintalneasca. Se poate intampla in interiorul Uniunii Europene. Republica Moldova este, insa, prea departe de integrare. Mi-as dori, desigur, s-o vad in UE, dar autoritatile de la Chisinau nu doresc integrarea, desi pe la tribune declara tocmai acest lucru. 

Rep.: Astazi veti lansa Fundatia pentru Romania al carei presedinte de onoare sunteti. Ce isi propune aceasta organizatie? 
A.L.: Fundatia pentru Romania va avea o serie de activitati care se vor desfasura pe ambele maluri ale Prutului. Este vorba despre activitati de informare, editare de carti si alte actiuni culturale. 

Rep.: Intentionati sa va implicati la un moment dat in politica romaneasca?
A.L.: Nu exclud aceasta posibilitate, desi nu m-am gandit serios in acest sens. Sunt si eu roman si am dreptul sa particip la viata politica din spatiul romanesc. Sunt membru de onoare al Partidului Popular Crestin Democrat din Republica Moldova, dar nu sunt un activist convins. 

Rep.: In ce relatie sunteti cu colegul dumneavoastra de temnita, Ilie Ilascu, senator al Partidului Romania Mare? Ati mai vorbit? V-a ajutat in vreun fel?
A.L.: N-am vorbit cu el de anul trecut. Am vazut ca a fost nemultumit de faptul ca nu a fost invitat la ceremonia de decorare a noastra de catre Traian Basescu, dar nu fac eu agenda presedintelui. Nu sunt in razboi cu el, dar nici n-am mai vorbit demult. 

Rep.: Credeti ca ar fi putut sa va ajute mai mult dupa ce a fost eliberat. El promisese atunci sa nu paraseasca teritoriul Republicii Moldova pana nu va obtine eliberarea dumneavoastra si a celorlati doi detinuti, Andrei Ivantoc si Tudor Petrov-Popa?
A.L.: Poate ca imprejurarile l-au facut sa faca acest lucru. Lui i s-a spus ca eliberarea noastra este conditionata de plecarea lui.

Rep.: Va mai leaga ceva de Transnistria? A.L.: Da, am foarte multi prieteni acolo pe care as vrea sa-i revad. Unii dintre ei ma viziteaza la Chisinau. As vrea sa merg dincolo de Nistru, dar asa cum sunt considerat persona non grata acolo, acest lucru nu este posibil. E trist in Transnistria. La Chisinau e trist, dar in Transnistria e si mai trist. Nivelul de trai este mizer. Oamenii nu au locuri de munca. Mass-media nu are acces la informatiile reale. Totul se face pe ascuns, astfel incat Rusia sa-si poata mentine interesele acolo. 

Rep.: Ce ati mai facut in acesti 3 ani de la eliberare? Cine v-a ajutat sa va recuperati? 
A.L.: Pai, in primul rand lucrez la renovarea unei case. Este situata la cateva zeci de kilometri de Chisinau, in oraselul Cricova. Am cumparat-o din despagubirea pe care am primit-o dupa ce am castigat procesul intentat Republicii Moldova la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Cine m-a ajutat? Cel mai mult m-au ajutat prietenii din Bucuresti. In Republica Moldova nu prea am avut de cine sa ma apropii. 

Rep.: Ati avut ceva probleme de sanatate. Sunteti mai bine acum? 
A.L.: Da, am avut cateva afectiuni care au necesitat interventie medicala, dar acum s-a rezolvat. Urmez o cura, nu de slabire, pentru ca nu e cazul, dar una corespunzatoare necesitatilor organismului. 

90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Tara, sarbatoriti la Bucuresti
Astazi se implinesc 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Tara. La 27 martie 1918, Sfatul Tarii din Chisinau a adoptat, prima din cele trei provincii romanesti, revenirea in hotarele ei istorice. Cu aceasta ocazie, cele mai importante orase din tara vor fi gazda unor actiuni dedicate momentului simbolic de acum 90 de ani. La Bucuresti, Fundatia pentru Romania si Organizatia Studentilor Basarabeni organizeaza, sub inaltul patronaj al presedintelui Traian Basescu, Ziua Unirii. Incepand de maine, basarabenii din Timisoara vor marca si ei evenimentul de acum 90 de ani. Pe balconul Teatrului National din Timisoara a fost deja expusa o panza reprezentand Actul Unirii Basarabiei cu Romania din 27 martie 1918. Festivalul cultural “Zilele Basarabiei” este cea mai importanta actiune a tinerilor basarabeni din Romania si a ajuns, in acest an, la cea de-a opta editie.

Autor: Tania Istrate

preluare de pe sursa:
http://unionistul.blogspot.ro/2008/03/alexandru-leco-doar-ue-reface-romnia.html

5 februarie 2013

Poșta Franceză, greșeală sau predicție? Pe harta UE figurează România Mare




Poșta franceză a realizat un lucru la care milioane de români visează de zeci de ani: Republica Moldova, 
Bucovina de Nord și Basarabia de Sud, alipite României, ajungându-se astfel la România Mare, de la 1 
decembrie 1918. În acest mod cele trei provincii ar face parte automat și din Uniunea Europeană, 
scrie timpul.md.
Poșta Franceză, greșeală sau predicție? Pe harta UE figurează România Mare
Nu este vorba despre o ficțiune geopolitică, ci despre o imagine tipărită pe sute de mii de timbre emise de
Poșta franceză, răspândite în toată lumea, odată cu corespondențele plecate din Hexagon către cele patru 
puncte cardinale, dar și în albumele colecționarilor de mărci poștale. Timbrul, tipărit în cadrul unei colecții 
intitulate generic, „Lumea 2011”,fixează cu fidelitate maximă hărțile tuturor celor 27 de state membre 
ale Uniunii Europene, reproducând fără greșeală hotarele țărilor, cu excepția României, care figurează 
cu conturul consacrat în perioada interbelică. Adică atunci când frontierele patriei încadrau și provinciile 
ulterior răpite de imperiul sovietic. Textul din partea stângă superioară nu lasă loc de îndoieli și explică: 
„Uniunea Europeană, 27 de state membre de la 1 ianuarie 2007”.
„Să știe Poșta Franceză, una dintre cele mai respectabile instituții de stat ale Franței – țară care este unul
dintre polii de greutate ai Uniunii Europene – ceva în plus față de ce știm noi? Să fie vorba despre o eroare – 
dar una frumoasă, să recunoaștem – a unor funcționari publici, sau de o premoniție istorică a verilor de 
gintă latină?”, se întreabă cei de la  timpul.md.

preluare de pe sursa:
http://www.dcnews.ro/2013/02/posta-franceza-greseala-sau-predictie-pe-harta-ue-figureaza-romania-mare/




25 august 2011

Fenomenul 2012 – cum a apărut şi cum schimbă el societatea?























Data de 21 decembrie 2012 este aşteptată cu sufletul la gură de un număr tot mai mare de persoane din întreaga lume.

S-au făcut numeroase profeţii spectaculoase în legătură cu această dată, de la alinieri planetare cu efecte apocaliptice, ciocniri devastatoare cu diferite corpuri cereşti până la schimbări globale în conştiinţa umană.

Totul porneşte, cel puţin în teorie, de la presupusele profeţii făcute de mayaşi.

Cum a apărut însă, acest mit, şi cum de a căpătat o asemenea amploare încât până şi celebra agenţie spaţială NASA a recurs la publicarea unor dezminţiri? Să revenim la mayaşi.


De ce 21 decembrie 2012?

21 decembrie 2012 reprezintă echivalentul datei 13.0.0.0.0 din calendarul mayaş, utilizat de mai multe culturi pre-hispanice din Mezoamerica. Acesta începe cu data de 11 august 3114 î.e.n. şi numără zilele ce au trecut de la acest moment al creaţiei.

Deşi multă lume crede că data de 21 decembrie 2012 constituie capătul calendarului mayaş, acest lucru este greşit.

Această dată reprezintă doar finalul celui de-al 13-lea baktun, un ciclu al timpului.

Mayaşii foloseau mai multe cicluri temporale, iar baktun-ul, ce măsura 144.000 de zile (puţin peste 394 de ani) era doar unul dintre ele.

Alte cicluri folosite de mayaşi sunt katun (care reprezintă 7.200 de zile) sau piktun (echivalentul a 20 de baktunuri).
Un alt ciclu folosit de mayaşi este acela de 18.980 de zile (52 de ani), denumit “rundă calendaristică” de către experţii în cultura maya.

Calendarul poate exprima orice dată din viitor şi din trecut, fiind infinit.

De altfel, există inscripţii mayaşe străvechi ce menţionează evenimente ce au loc mult după aşa-zisa apocalisă din 2012.


Una din tăbliţele din Templul Inscripţiilor din Palenque face trimitere la aniversarea încheierii a 80 de “runde calendaristice” de la întronarea regelui Pakal, adică la data de 21 octombrie 4772, la care vor fi trecut opt zile de la încheierea primului ciclu piktun de la crearea lumii.

Acest lucru pare să infirme ipoteza apocalipsei din 2012.

De altfel, majoritatea specialiştilor în cultura maya nu cred că 13.0.0.0.0 ar fi fost considerată de către aceştia ca fiind data apocalipsei.

Data de 21 decembrie 2012 apare pe un singur monument mayaş, Monumentul nr. 6 de la Tortuguero.

Acesta nu s-a păstrat în condiţii foarte bune, astfel că descifrarea textului înscris pe el este un proces dificil.

Cu toate acestea, cea mai recentă traducere a inscripţiilor mayaşe menţionează că, la această dată, va fi sărbătorit un zeu numit Bolon Yok’te K’uh.

Chiar dacă această dată constituie finalul unui ciclu din calendarul mayaş, evenimentul era considerat important pentru că reprezenta începutul unei noi epoci mondiale, nu un sfârşit.

Conform unui specialist în cultura mayaşă, John Major Jenkins, mayaşii considerau un ciclu epocal drept echivalentul unei “sarcini cosmice”, cea mai importante parte a acestuia fiind finalul, sau “naşterea”.

Astfel, explică arheologii, mayaşii sărbătoreau finalul unui ciclu la fel cum noi sărbătorim Revelionul.


Cum a fost asociată data de 21 decembrie 2012 cu apocalipsa?


Michael Coe, un cercetător al culturii mayaşe, a publicat în anul 1966 cartea The Maya.

În această lucrare a lansat ipoteza că mayaşii ar fi văzut finalul unui ciclu calendaristic ca un eveniment apocaliptic.

În acel moment nu fusese descifrat monumentul nr. 6 de la Tortuguero, ipoteza sa fiind doar o speculaţie cu care ceilalţi specialişti din domeniu nu au fost de acord.

Acest lucru nu a oprit răspândirea ideii, care a apărut la momentul în care o bună parte a publicului din SUA era atrasă de curentul New Age.

Acesta promova apropierea omului de latura sa spirituală, abandonarea dependenţei de planul material urmând să permită umanităţii să intre într-o nouă epocă, una a armoniei universale.

Pasul decisiv pentru introducerea conceptului “apocalipsa în 2012″ în conştiinţa publică a fost o conferinţă organizată în august 1987 de José Arguelles în cadrul unui festival New Age.

În anii ‘70 şi ‘80, arheologii americani au făcut numeroase descoperiri datând din vremea mayaşilor, reuşind totodată să descifreze un număr crescând de texte ale acestora.

Speculând interesul crescut al publicului pentru această civilizaţie şi profitând de faptul că adepţii curentului New Age doreau o mai mare apropiere de spiritualitate, Arguelles a combinat cele două elemente.

Acesta a preluat ipoteza enunţată de Coe şi a asociat-o curentului New Age.

Astfel, Arguelles a afirmat că receptase prin telepatie mai multe profeţii.

El a susţinut faptul că civilizaţia mayaşă nu era în întregime pământeană, ci avea origini extraterestre, iar “ciclul armonic al istoriei” urma să se încheie în 2012.

Conform spuselor lui, acesta era momentul în care omenirea urma să renunţe la materialism şi să trăiască în armonie, graţie unei noi epoci spirituale.

Cu ocazia acestei conferinţe, grupuri mari de oameni s-au reunit în mai multe puncte cheie de pe glob (precum Stonehenge, muntele Fuji din Japonia, Bolinas în California) pentru meditaţii colective, în speranţa că acestea vor facilita tranziţia omenirii spre o nouă epocă spirituală.

Televiziunile au relatat evenimentul la acea vreme, arătând publicului larg imagini cu masele de oameni dansând şi meditând.

Chiar dacă majoritatea oamenilor priveau curentul New Age cu amuzament, mediatizarea întrunirilor a permis răspândirea ideilor excentrice ale lui Arguelles.

Un alt moment cheie în istoria fenomenului 2012 a avut loc în 1996, când a fost publicată pentru prima dată o traducere a monumentului nr. 6 de la Tortuguero, în care se menţiona explicit data 13.0.0.0.0 (21 decembrie 2012).

Cercetătorii Stephen Houston şi David Stuart, cei care au efectuat această traducere, au speculat că aceasta ar putea fi o profeţie ce anunţă sfârşitul lumii. Ipoteza lansată de aceştia a fost folosită de pasionaţii curentului New Age pentru a-şi răspândi mesajul spiritual.

De atunci, însă, au fost descoperite alte texte mayaşe similare celuia de la Tortuguero, iar analiza lor a relevat faptul că ipoteza celor doi este extrem de improbabilă.

Dacă în monumentul de la Tortuguero data menţionată este 13.0.0.0.0 (2012), în celelalte texte se vorbeşte despre 10.0.0.0.0 şi de 9.13.0.0.0, lucru ce sugerează că mayaşii erau atraşi de datele ce puteau fi descrise cu numere rotunde.

Studiind aceste texte, cercetătorii care au efectuat prima traducere a monumentului 6 au realizat că ipoteza formulată de ei în 1996 este eronată.

Noile traduceri sugerează că mayaşii intenţionau ca aceste monumente să dăinuiască, iar datele respective reprezentau mai degrabă obiective alese pentru că reprezentau numere rotunde.

Cei doi cercetători au publicat o dezminţire în 2008, afirmând că ipoteza iniţială era eronată şi că “textul de la Tortuguero nu are nimic de a face cu o profeţie”.

Prea târziu, însă: 2012 devenise deja un fenomen de o amploare prea mare pentru ca declaraţia lor să mai aibă efect.


De ce este întreţinut mitul “apocalipsa în 2012″?


“Pentru mayaşi, atingerea momentului de final al unui ciclu calendaristic era un motiv de sărbătoare, iar a transforma 21 decembrie 2012 într-un moment apocaliptic este o ficţiune şi o şansă pentru anumite persoane să profite de pe urma credulităţii oamenilor”, susţine Sandra Noble, directorul unei fundaţii ce susţine cercetările asupra civilizaţiilor mezoamericane (Foundation for the Advancement of Mesoamerican Studies din Crystal River, Florida).

În ultimii ani, fenomenul 2012 a constituit într-adevăr o sursă de profit pentru un număr mare de persoane.

Edituri din întreaga lume au publicat zeci de cărţi pe această temă, iar producătorii de la Hollywood au lansat pe piaţă un film purtând acest nume, încasând sute de milioane de dolari.

Acum, mai mulţi “profeţi” încearcă să profite de pe urma fenomenului 2012, vânzând credulilor bilete de călătorie către Bugarach, un sat francez din munţii Corbières.

Pasionaţii fenomenului New Age susţin că acesta va fi singurul loc ce va supravieţui evenimentelor cataclismice ce vor lovi Terra în 2012.

Fenomenul a prins o asemenea amploare încât agenţia însărcinată de guvernul francez să vecheze activitatea sectelor a avertizat că există riscul ca numeroase persoane să ia parte la o ceremonie de sinucidere în masă la Bugarach, pe 21 decembrie 2012.

Aceeaşi agenţie anunţă că orăşelul, ce numără doar 200 de locuitori, va fi invadat de mii de persoane la finalul anului viitor.

Lorenzo DiTommaso, un profesor de religie specializat în “fenomenul apocaliptic”, explică bazele psihologice ale acestui fenomen prezent în toate religiile: “lumea este deseori văzută de oameni drept un loc groaznic şi nedrept, iar apocalipsa oferă o soluţie la aceste lucruri provocatoare de anxietate – lumea este atât de rea, încât nu poate fi schimbată, astfel că este nevoie de un eveniment cataclismic pentru ca ea să revină la starea de echilibru“.

Din ce în ce mai mulţi oameni văd lumea prin prisma iminenţei apocalipsei, susţine profesorul, “pentru că numeroase sisteme par a fi disfuncţionale – mediul înconjurător, economia mondială, sistemul politic”.

Profesorul avertizează că acest lucru este periculos: “fenomenul apocaliptic este un răspuns simplist la o serie de probleme complexe, pentru că aşteptând o soluţie divină la problemele umanităţii, oamenii refuză astfel să-şi asume responsabilitatea rezolvării lor“.

Popularitatea profeţiilor apocaliptice este dată de incertitudinea pe care oamenii o au în ceea ce priveşte viitorul. “Scenariile ce profeţesc sfârşitul lumii nu s-au schimbat deloc în ultimii 2.000 de ani”, explică profesorul.

De altfel, fenomenul 2012 nu este singura profeţie de acest tip ce a fost popularizată în ultima vreme.

Recent, un pastor american prognozase sfârşitul lumii pentru data de 21 mai 2011.

 După ce această profeţie a eşuat, acesta a “amânat” apocalipsa pentru luna octombrie.

În ultimele decenii, diverşi profeţi şi autori au anunţat evenimente cataclismice.

Printre acestea se numără catastrofa prezisă pentru 1999 de un interpret al lui Nostradamus şi temerile stârnite de posibilitatea ca computerele din întreaga lume să se defecteze, cu efecte cataclismice, pe 1 ianuarie 2000.

Cu toate acestea, fenomenul 2012 pare să fi luat o amploare nemaivăzută până acum datorită contextului economic dificil şi sumelor imense investite în produsele aferente fenomenului.


Ce efect va avea mitologia 2012 asupra societăţii?


Chiar dacă 21 decembrie 2012 nu va aduce sfârşitul lumii, fenomenul nu va rămâne fără urmări.

Mai mulţi cercetători consideră că interesul ridicat de acest fenomen nu va rămâne fără consecinţe, ci va da naştere unor curente religioase sau spirituale noi.

John Hoopes, un specialist în arheologie, explică felul în care popularitatea fenomenului 2012 prezintă aspecte similare contextelor în care au apărut alte tradiţii religioase:

“Creştinismul, de exemplu, îşi are începuturile în contextul profeţiilor mesianice. Biserica Mormonă a apărut în contextul speculaţiilor pe care indienii nord-americani le făceau despre sfârşitul lumii. Un alt exemplu este dat de William Miller, care a anunţat că în octombrie 1844 Iisus se va întoarce pe Pământ. Foarte mulţi oameni au crezut în profeţia sa la acel moment, şi chiar dacă aceasta nu s-a adeverit, ea a constituit baza unor noi confesiuni religioase, precum Adventiştii de Ziua A Şaptea şi Martorii lui Iehova”.

Astăzi, mulţi oameni cred că data de 21 decembrie 2012 va aduce o schimbare radicală, dacă nu chiar apocalipsa.
Chiar dacă această profeţie se va dovedi la fel de falsă ca cea a lui William Miller, nu este exclus ca fenomenul creat în jurul acestei date să constituie sâmburele din care să crească o mişcare religioasă sau spirituală nouă.

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA