Alexandru Leşco: Doar UE reface România Mare

Alexandru Leşco: Doar UE reface România Mare

Fostul detinut politic al regimului separatist de la Tiraspol, Alexandru Lesco, spera intr-o viitoare unire a Republicii Moldova cu Romånia in interiorul Uniunii Europene. La 90 de ani de la unirea Basarabiei cu Tara, Lesco a acceptat sa vorbeasca, in exclusivitate pentru «Gardianul», despre importanta acestui act istoric. “27 martie are, pentru mine, o semnificatie aparte. Nici lagarul de concentrare, nici deportarea nu vor putea potoli vreodata spiritul romånesc”, a spus Lesco. El a marturisit ca si-ar dori sa mearga in Transnistria pentru a-si revedea prietenii, dar, fiind considerat persona non grata acolo, acest lucru nu este posibil. “E trist in Transnistria. E trist in Chisinau, dar in Transnistria e si mai trist.” Alexadru Lesco este unul din fostii detinuti politici ai regimului separatist de la Tiraspol, regim instituit si sprijinit constant de Rusia. El a fost eliberat, la 2 iunie 2004, dupa 12 ani de temnita grea. 

Rep.: Ce semnificatie are 27 martie astazi, la 90 de ani de la Unire? 

Alexandru Lesco: 27 martie are, pentru mine, o semnificatie aparte. Chiar daca a durat mult prea putin, doar 22 de ani, momentul este unul de neuitat. Stiti vorba aia. Nu mor caii cand vor cainii. Sper intr-o unire mai mare. Poate nu ca in 1918, dar as vrea ca cele doua tari sa reintalneasca. Se poate intampla in interiorul Uniunii Europene. Republica Moldova este, insa, prea departe de integrare. Mi-as dori, desigur, s-o vad in UE, dar autoritatile de la Chisinau nu doresc integrarea, desi pe la tribune declara tocmai acest lucru. 

Rep.: Astazi veti lansa Fundatia pentru Romania al carei presedinte de onoare sunteti. Ce isi propune aceasta organizatie? 

A.L.: Fundatia pentru Romania va avea o serie de activitati care se vor desfasura pe ambele maluri ale Prutului. Este vorba despre activitati de informare, editare de carti si alte actiuni culturale. 

Rep.: Intentionati sa va implicati la un moment dat in politica romaneasca?

A.L.: Nu exclud aceasta posibilitate, desi nu m-am gandit serios in acest sens. Sunt si eu roman si am dreptul sa particip la viata politica din spatiul romanesc. Sunt membru de onoare al Partidului Popular Crestin Democrat din Republica Moldova, dar nu sunt un activist convins. 

Rep.: In ce relatie sunteti cu colegul dumneavoastra de temnita, Ilie Ilascu, senator al Partidului Romania Mare? Ati mai vorbit? V-a ajutat in vreun fel?

A.L.: N-am vorbit cu el de anul trecut. Am vazut ca a fost nemultumit de faptul ca nu a fost invitat la ceremonia de decorare a noastra de catre Traian Basescu, dar nu fac eu agenda presedintelui. Nu sunt in razboi cu el, dar nici n-am mai vorbit demult. 

Rep.: Credeti ca ar fi putut sa va ajute mai mult dupa ce a fost eliberat. El promisese atunci sa nu paraseasca teritoriul Republicii Moldova pana nu va obtine eliberarea dumneavoastra si a celorlati doi detinuti, Andrei Ivantoc si Tudor Petrov-Popa?

A.L.: Poate ca imprejurarile l-au facut sa faca acest lucru. Lui i s-a spus ca eliberarea noastra este conditionata de plecarea lui.

Rep.: Va mai leaga ceva de Transnistria? A.L.: Da, am foarte multi prieteni acolo pe care as vrea sa-i revad. Unii dintre ei ma viziteaza la Chisinau. As vrea sa merg dincolo de Nistru, dar asa cum sunt considerat persona non grata acolo, acest lucru nu este posibil. E trist in Transnistria. La Chisinau e trist, dar in Transnistria e si mai trist. Nivelul de trai este mizer. Oamenii nu au locuri de munca. Mass-media nu are acces la informatiile reale. Totul se face pe ascuns, astfel incat Rusia sa-si poata mentine interesele acolo. 

Rep.: Ce ati mai facut in acesti 3 ani de la eliberare? Cine v-a ajutat sa va recuperati? 

A.L.: Pai, in primul rand lucrez la renovarea unei case. Este situata la cateva zeci de kilometri de Chisinau, in oraselul Cricova. Am cumparat-o din despagubirea pe care am primit-o dupa ce am castigat procesul intentat Republicii Moldova la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Cine m-a ajutat? Cel mai mult m-au ajutat prietenii din Bucuresti. In Republica Moldova nu prea am avut de cine sa ma apropii. 

Rep.: Ati avut ceva probleme de sanatate. Sunteti mai bine acum? 

A.L.: Da, am avut cateva afectiuni care au necesitat interventie medicala, dar acum s-a rezolvat. Urmez o cura, nu de slabire, pentru ca nu e cazul, dar una corespunzatoare necesitatilor organismului. 

90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Tara, sarbatoriti la Bucuresti

Astazi se implinesc 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Tara. La 27 martie 1918, Sfatul Tarii din Chisinau a adoptat, prima din cele trei provincii romanesti, revenirea in hotarele ei istorice. Cu aceasta ocazie, cele mai importante orase din tara vor fi gazda unor actiuni dedicate momentului simbolic de acum 90 de ani. La Bucuresti, Fundatia pentru Romania si Organizatia Studentilor Basarabeni organizeaza, sub inaltul patronaj al presedintelui Traian Basescu, Ziua Unirii. Incepand de maine, basarabenii din Timisoara vor marca si ei evenimentul de acum 90 de ani. Pe balconul Teatrului National din Timisoara a fost deja expusa o panza reprezentand Actul Unirii Basarabiei cu Romania din 27 martie 1918. Festivalul cultural “Zilele Basarabiei” este cea mai importanta actiune a tinerilor basarabeni din Romania si a ajuns, in acest an, la cea de-a opta editie.

Autor: Tania Istrate

preluare de pe sursa:

http://unionistul.blogspot.ro/2008/03/alexandru-leco-doar-ue-reface-romnia.html

Poșta Franceză, greșeală sau predicție? Pe harta UE figurează România Mare

Bratu Iulian

Poșta franceză a realizat un lucru la care milioane de români visează de zeci de ani: Republica Moldova, 
Bucovina de Nord și Basarabia de Sud, alipite României, ajungându-se astfel la România Mare, de la 1 
decembrie 1918. În acest mod cele trei provincii ar face parte automat și din Uniunea Europeană, 
scrie timpul.md.

Nu este vorba despre o ficțiune geopolitică, ci despre o imagine tipărită pe sute de mii de timbre emise de
Poșta franceză, răspândite în toată lumea, odată cu corespondențele plecate din Hexagon către cele patru 
puncte cardinale, dar și în albumele colecționarilor de mărci poștale. Timbrul, tipărit în cadrul unei colecții 
intitulate generic, „Lumea 2011”,fixează cu fidelitate maximă hărțile tuturor celor 27 de state membre 
ale Uniunii Europene, reproducând fără greșeală hotarele țărilor, cu excepția României, care figurează 
cu conturul consacrat în perioada interbelică. Adică atunci când frontierele patriei încadrau și provinciile 
ulterior răpite de imperiul sovietic. Textul din partea stângă superioară nu lasă loc de îndoieli și explică: 
„Uniunea Europeană, 27 de state membre de la 1 ianuarie 2007”.

„Să știe Poșta Franceză, una dintre cele mai respectabile instituții de stat ale Franței – țară care este unul
dintre polii de greutate ai Uniunii Europene – ceva în plus față de ce știm noi? Să fie vorba despre o eroare – 
dar una frumoasă, să recunoaștem – a unor funcționari publici, sau de o premoniție istorică a verilor de 
gintă latină?”, se întreabă cei de la  timpul.md.

preluare de pe sursa:

http://www.dcnews.ro/2013/02/posta-franceza-greseala-sau-predictie-pe-harta-ue-figureaza-romania-mare/

Ziua Națională a României

1 decembrie este Ziua Națională a României, potrivit Constituției din 1991, articolul 12, alineatul 2. Această zi a fost adoptată anterior, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, fiind o sărbătoare publică a României.

 

Semnificații istorice

La 1 decembrie 1918, Adunarea Națională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegați, și sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colțurile Ardealului și Banatului, a adoptat o Rezoluțiune care consfințește unirea tuturor românilor din Transilvania și întreg Banatul (cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre) cu România.

Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanțul luptei românilor pentru întregire statală, care vine să încununeze precedentele acțiuni ale fraților din Basarabia (27 martie 1918) și Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918). Poporul român a valorificat conjunctura internațională creată în urma Primului Război Mondial și a știut să se afirme în contextul mișcării de eliberare a popoarelor și al victoriei principiului naționalităților în Europa.

Rezoluția votată de Marea Adunare Națională, proclama:

1. Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
3. Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.
4. Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.
5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât o să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii.
6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

Legea Unirii a fost ratificată prin Decretul-Lege No. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I și votată de Adunarea Deputaților în ședința din 29 decembrie 1919, în unanimitate.

Rezoluția Unirii e citită de Vasile Goldiș la Alba Iulia, 1 decembrie 1918: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.”

preluare de pe sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_Na%C8%9Bional%C4%83_a_Rom%C3%A2niei

Calvarul romanilor din Basarabia

preluare de pe sursa: ROMANIA-DACIA

Ungaria Mare nu a existat!

Da, istoric asa este! Este scornita de mintile infierbintate care confunda realitatea cu visurile desarte de marire! Ungaria asa zis Mare a fost un artificiu administrativ, o gaselnita birocratica, a unui functionar oarecare, numit Buest, decizie luata in 1867, de azi pe maine, intr-un birou, in urma unor intrigi si aranjamente de culise. Ungaria asa zis Mare nu a fost o realitate istorica, implinita printr-un eveniment de anvergura.


Nici vorba sa se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea Romaniei Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de romani!


Prin jertfa se consolideaza tot ce este trainic in istorie.


Unde este jertfa ungureasca la 1867?! Unde a fost jertfa ungureasca atunci cand, dupa un veac si jumatate de ocupatie turceasca totala, Budapesta este eliberata de armatele imperiale austriece?


Sa le aducem aminte celor care calomniaza Romania cu atata pasiune, faptul rusinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit sa facem caz, ca in armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta si din Ungaria, nu a existat niciun combatant ungur!


Repet: cand turcii, care transformasera Ungaria in pasalic, au fost alungati de armatele unei puteri europene, crestine, in acea armata nu a fost niciun ungur care sa fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiara! Nici unul! La fel cum, in cele aproape doua secole de ocupatie turceasca, nu s-a inregistrat niciun moment de rezistenta, de opozitie ungureasca la ocupatia musulmana.


Nota bene: principatul medieval ungar, creatie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnica comparabila cu a principatelor romanesti, intre care includ si Transilvania. Nu intamplator regii Ungariei de origine maghiara ii numeri pe degete, intr-o jumatate de mileniu! Asta pana la Mohaci, in 1527, cand statul ungar dispare. Dispare Ungaria, dar nu si Transilvania, care continua sa existe! De ce nu dispare si principatul Transilvania odata cu Ungaria, la 1527? Simplu de ce: pentru toata lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria si Transilvania erau lucruri diferite, entitati complet separate, care nu puteau fi gandite impreuna!


Dimpotriva, in linii mari, Transilvania se afla in aceeasi situatie cu Moldova si Tara Romanesca, fiind toate trei partase in mod firesc la aceeasi istorie, la acelasi model de organizare politica.


Insistenta cu care ne ataca detractorii maghiari ne obliga la gestul cel mai firesc: comparatia intre cel calomniat si calomniator! Foarte usor si la indemana oricui este sa constate ca oportunismul si lipsa de demnitate este mult mai prezenta la liderii maghiari decat la cei care ne-au condus si reprezentat pe noi!


S-o spunem pe sleau si pe intelesul omului de rand: momentele in care sa-ti fie rusine de tine ca esti maghiar sunt mult mai numeroase si mai jenante decat cele care i-ar indreptati cat de cat pe romani sa traiasca acest sentiment dureros…


Nu mai intram acum in detalii, dar aceste detalii de urgentta trebuie adunate de istoricii specialisti si puse pe tapet, caci numai asa vom inchide gura celor care si-au facut o meserie din a calomnia tot ce este romanesc!


Tinem totusi sa punem o intrebare pentru bravii nostri detractori maghiari, mai activi ca de obicei in preajma zilei de 1 Decembrie: Cati sunt romanii care au facut istorie pentru Budapesta, si cati sunt maghiarii care au marcat istoria pentru romani? Cati sunt romanii al caror nume a fost maghiarizat si se falesc azi cu ei toti maghiarii, si cati sunt maghiarii cu nume romanizat?…


Sa mi se ierte simplicitatea, approape penibila, a demersului pe care il propun! Dar nu avem incotro si trebuie sa ne coborim la nivelul cerebral al celor care ne agreseaza, agasanti si insistenti cu orice ocazie! Sa vorbim asadar pe intelesul mintii lor, imputinata de ura si naluciri desarte!


Avem nevoie, zic, de aceste doua liste, riguros alcatuite, ca sa le facem publice si sa transam odata si pentru totdeauna disputa artificiala, nefireasca, la care suntem obligati sa participam, oricat de neserioasa ni se pare noua, romanilor. Pentru cei ce vor face aceasta operatiune, de listare a romanilor care impodobesc Pantheonul unguresc, le recomandam sa verifice situatia din satul Buia, unde s-au nascut cei doi mari matematicieni Farkas si Janos Bolyai.


Am prieten un istoric din Sibiu, care mi-a demonstrat ca tatal, Farkas din Buia, scris Bolyai, era roman, ca tot satul Buia era romanesc pe la 1800, iar numele de botez Farkas, adica Lupu, este un binecunoscut nume de botez tipic romanesc, larg raspandit la romanii din Ardeal, din Maramures!


Din pacate acel coleg se teme pentru persoana lui si pentru familie sa-si sustina ipoteza, adevarul!… Sa-l ajutam noi, daca nu pe domnul istoric, atunci macar pe ddomnul Adevar sa iasa in lume teafar, intreg, nemasluit!


Acelasi exercitiu nu ar strica sa-l facem si cu ceilalti vecini, intrebandu-ne cati ucrainieni, rusi, bulgari, sarbi sau greci au scris pagini de istorie romaneasca, si cati romani i-au fericit pe vecinii nostri si ar binemerita nu numai un cuvint de recunostinta din partea acestora!…


Dar ar merita caa in toate aceste tari, in Grecia, in Bulgaria , in Serbia , in Ucraina, in Ungaria, sa inceteze prigoana impotriva celor ce simt romaneste si se considera romani! Oare cat vom mai tolera persecutarea si marginalizarea romanilor fara a face auzit macar protestul nostru, al romanilor din Romania, care nu riscam nimic demascand nerusinarea guvernantilor vecini, a guvernantilor nostri, complet surzi la suferinta romanilor din tarile vecine?!


Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamandu-i pe romani in toate felurile, sa le reamintim: la Trianon, in 1920, s-a decis crearea statului Ungaria !


Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevarat, suveran, inca din 1527, dupa dezastrul de la Mohaci. Abia dupa 400 de ani, la Trianon, a aparut din nou un stat ungar. De data asta, pentru prima oara in istoria lor, ungurii erau majoritari in propria tara . Iar statul ungar era, pentru prima oara, un stat national!


Comunitatea internationala le-a facut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, considera ca atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor!… Care e logica acestor resenttimente? Cum puteti deplange la nesfarsit disparitia granitelor care apartineau altora, adica habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! Nu va deranjeaza ridicolul situatiei?!


Pana la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trait sub guvernarea si administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia dupa Trianon, ungurii s-au trezit fara stapan, liberi sa se guverneze cum vor! Si stiti dumneavoastra, frati maghiari, care a fost prima initiativa a politicienilor dumneavoastra de atunci, a liderilor de la Budapesta?


Care a fost primul lor gand de auto-guvernare maghiara, suverana si independenta pentru prima oara dupa 400 de ani? Nu stiti, caci este tare jenant ce a decis, de capul ei, clasa politica din Ungaria! Au decis sa trimita si au si trimis la Bucuresti o delegatie, de trei conti maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand si lui Ionel Bratianu ca Ungaria sa se lipeasca la Romania, intr-un stat dualist, dupa modelul dualismului austro-ungar instituit in 1867!… Nici mai mult, nici mai putin!


Asadar instituirea unui dualism romano-ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranta cea mare a politicienilor maghiari!… Lipsiti de exercitiul guvernarii, al libertatii, fruntasilor unguri le-a fost teama de riscurile si provocarile la care te supune suveranitatea. S-au simtit singuri si neajutorati, neasistati! Nu stiau incotro s-o apuce! Cam la fel cum au reactionat tiganii nostri cand au fost eliberati din asa zisa robie: s-au trezit si ei dintr-odata neasistati si s-au intors pe capul boierului roman sa afle cu ce l-au suparat si sa ceara sa ramana mai departe sub pulpana sa!


Unde era dispretul politicienilor maghiari fata de tot ce este romanesc atunci cand au venit la Bucuresti cu caciula in mana cersindu-ne intovarasirea?! Unde era dorul de libertate si neatarnare care anima, se zice, intreaga istorie a cavalerilor maghiari?!…


Prin ce impuneeau romanii in fata vecinilor maghiari ? Prin faptul evident ca in aceasta parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi si mai stabil, cu o continuitate neintrerupta de peste 600 de ani, era statul roman. Nici in toata Europa nu gasesti multe popoare care s-au invrednicit de o asemena performanta politica! Semn de cumintenie si de intelepciune atat la nivelul domnilor, cat si la nivelul omului de rand de la talpa Tarii!… Nu intamplator romanii se numara si printre cele numai cateva popoare din Europa care au fost in stare sa elaboreze un cod juridic propriu, vestitul jus valachicum


…Da, oameni buni, asa s-au petrecut lucrurile dupa Trianon! A fost un moment jenant pentru bietii unguri, iar guvernantii si mai apoi istoricii romani, ca niste veritabili domni, ca niste adevarati boieri, ca niste buni vecini, ca niste oameni adevarati, ne-am abtinut sa-l popularizam, sa-l media-tizam si sa-l comentam! Sa facem caz, ori, ferit-a Sfintul, sa facem haz! Caci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decat unul complet defavorabil ne-prietenilor nostri! Si poate ca asa ar trebui sa procedam si in continuare! Sa facem uitate asemenea momente de slabiciune ale Celuilalt!


Din pacate, abnegatia ungureasca sistematica, institutionalizata, de a lovi si calomnia tot ce este romanesc, ne obliga sa parasim indatinata noastra atitudine de a-i lasa pe neprieteni in plata Domnului. Bunatatea noastra si bunul nostru simt sunt considerate slabiciune, prostie chiar! E timpul ca aceasta impertinenta sa capete raspunsul cuvenit, iar cei fara rusine sa fie obrazniciti si pusi cu nasul la perete, sa nu si-l mai ridice asa de sus fara niciun temei! Daca nu se gasesc maghiarii de bun simt care sa-i traga de maneca pe connationalii lor mai zanateci sau nu indraznesc!, sa ne ocupam noi, romanii, de aceasta trebusoara! Si s-o facem de data asta temeinic, cu sistema!


…Avem nevoie, asadar, de o strategie bine pusa la punct prin care sa contracaram eforturile sistematice ale celor care, cu fel si fel de minciuni, ne calomniaza si ne saboteaza cu orice ocazie! Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca sa le raspundem, ci avem de partea noastra adevarul si nu mai putem intarzia cu punerea in functiune a acestei arme teribile: ADEVARUL!


Si adevarul este de partea noastra in cele mai multe cazuri! Numai detractorii nostri au motive sa se teama de adevar! Ceea ce inseamna ca il avem de partea noastra si pe bunul Dumnezeu, care este, in fapt, alt nume al adevarului. Numai ca trebuie sa avem grija mare: Dumnezeu, oricat ne-ar iubi, nu ne baga si in traista!… Ne-a iubit Dumnezeu atunci, la Alba Iulia , si a vegheat Sfintul Duh la opera care se finaliza in acea zi de neuitat.


Dar acel final fericit se implinea prin fapte de vitejie si de daruire apostolica a carturarilor nostri, si datorita jerfei romanesti din acei ani teribili ai Marelui Razboi.


1 Decembrie s-a implinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!…
Prof.univ.dr. ION COJA


Apropos, stii cum a chemat-o pe mama lui Matei Corvin?
Elisabeta Salajan !!!

preluare de pe sursa: blogul meu