Se afișează postările cu eticheta francmasoni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta francmasoni. Afișați toate postările

30 decembrie 2011

Benjamin Fulford: Ultimatum dat Ocultei Mondiale in 21 decembrie 2011


“In data de 21 decembrie 2011, Benjamin Fulford a fost invitat in cadrul unei emisiuni de analiza politica la un post TV din Japonia. Cu aceasta ocazie el a dat un ultimatum cabalei satanice criminale. Va prezentam traducerea din limba engleza a interventiilor sale care au fost publicate si pe YouTube. Cele 3 pasaje in care Fulford vorbeste in engleza sunt la minutele 6:41-13:48, apoi 23:27-25:30, si la final 39:22-40:08(emisiunea este postata mai jos):


A) Segmentul 6:41 – 13:48


Bine. Acum voi spune asta in engleza:


Era sa fiu ucis de numeroase ori. Printre cei care au incercat sa ma omoare sunt Henry Kissinger, George Bush senior, David de Rothschild in Geneva, si oamenii care sunt acum sursa problemelor in SUA incluzand Frank Carlucci, James Baker, Paul Wolfensohn, George Soros, Zbigniew Brzezinski, Timothy Gheithner. Acesti oameni sunt ucigasi si criminali, trebuie sa ii arestati, iar daca ei se opun arestarii – ei sunt ucigasi – trebuie sa ii impuscati, nu trebuie sa ii lasati pe acesti oameni sa fie liberi. Asta este important. Ei planuiesc sa declanseze al Treilea Razboi Mondial, si sa ucida [astfel] miliarde de oameni.
David de Rothschild din Geneva, sa nu crezi ca esti in siguranta in castelul tau acolo, nu esti! Noi stim unde te afli. Noi stim cine esti tu. Si il ai pe acest Papă violator de copii, Papa Maleficul al 16-lea… ei bine, curand el va fi mort, si sa fii pregatit ca Satan te asteapta.


Sunt acesti netrebnici care sunt acum pe fuga, si carora trebuie sa le dam un branci, sa ii indepartam de la putere. Ei impiedica umanitatea sa progreseze, ei stopeaza progresul tehnic cu cel putin 100 de ani, daca nu mai mult. Ei incearca sa omoare 4 miliarde de oameni, ei incearca sa declanseze al Treilea Razboi Mondial chiar acum, in Iran, in Siria… si toti spun “Pai… nu stiu ce sa fac”. Haideti, nu sunt decat cativa boşorogi, de ce nu ii puneti – voi, americanii – la inchisoare?


Si acum ca informez ca exista o amenintare la adresa Japoniei, exista un vas de foraj maritim care chiar acum foreaza la mare adancime pe fundul oceanului la Chiba ca sa depuna acolo o bomba nucleara, vasul se numeste Tchikyu Maru. Si, daca Japonia este atacata din nou cu acest tsunami nuclear, atunci am auzit ca va fi o actiune de contracarare – vor scufunda o mare formatiune de stanci din Insulele Canare care va genera un val de tsunami inalt de 100 metri ca sa loveasca coasta de est a SUA, inclusiv New York, Washington si Miami. Voi trebuie sa impiedicati o asemenea tragedie.


Trebuie sa ii arestati pe acesti criminali. Noi stim cine sunt ei: Jay Rockefeller, George Bush… si nu uitati de banditii din Chicago care il manipuleaza pe Obama, nu-l uitati pe Banjamin Netanyahu.


Si mai am un lucru [de spus]. Vreau sa le spun poporului evreu: voi sunteti un popor bun, care se teme de Dumnezeu, dar care sunteti condusi de banditi care i se inchina lui Satan. Da? Steagul Israelului ar fi trebuit sa fie Menora, dar in loc de asta aveti un simbol satanic, intelegeti? Acela este un simbol satanic pe steagul vostru. Acela nu este un simbol evreiesc. De ce nu se afla Menora pe steagul israelian? Va spun eu de ce: pentru ca familia Rothschild, care a creat Israelul, i se inchina lui Lucifer. Ei i se inchina lui Satan. Ei nu i se inchina lui Yahwe. Ei nu sunt evrei adevarati. Numele lor adevarat este Bauer. Ei se folosesc de voi. Va bateti joc de voi insiva acceptand sa mergeti inainte cu acest plan nebunesc. Grabiti-va si arestati-i pe acesti criminali care au preluat conducerea societatii voastre.


Asta nu e deloc o gluma. Sunt suficiente dovezi publice ca toata lumea sa isi dea seama ca este adevarat. Totul este public. Oricine care face cercetari serioase, bine documentate, bazate pe fapte dovedite, vor descoperi ca o banda de talhari manipuleaza sistemul financiar de 300 de ani incoace, si ei planifica acum un genocid… ei trebuie sa fie opriti. Noi ii vom opri.


Aceasta este o declaratie de razboi. Ma auziti? David Rothschild, nu mai esti in siguranta. Retrage-te din jocul tau criminal. Am auzit ca Evelyn de Rothschild, conducatoarea familiei, se ascunde acum in tacere la castelul ei din Anglia. Ei bine, Evelyn, spune familiei tale sa se retraga, spune-le ca este destul, fara genocid, familia ta este in pericol daca nu opresti aceasta nebunie… Nu mai este timp. Nu imi place sa am o faţă suparata ca ne apropiem de Craciun. Acum ar trebui sa fie o perioada… noi ar trebui sa avem posibilitatea sa traim cea mai bogata crestere economica exploziva din istoria civilizatiei.


Avem tehnologia de a transforma deserturile in zone verzi. Putem sa umplem din nou oceanele cu peste. Putem avea pace mondiala. Iar tot ce ne blocheaza, sunt o duzina de batrani… va rog, toata lumea, arestati-i! Ce se petrece cu voi, oameni buni? Putem avea pace mondiala, putem avea toate aceste lucruri bune, dar suntem blocati de un grup minuscul de batrani care i se inchina lui Satan. Aste e dovedit. Va rog, trebuie sa salvam planeta. Multumesc. Suficient.


Un lucru de final. Asta nu e ca sa ii prindem pe cei rai, bine? Niciodata nu acesta a fost motivul. Dar ei incearca sa ne omoare. Si, la un moment dat, dupa atatea incercari de asasinare, dupa atatea hartuiri, stiti voi… spunându-le tuturor celor pe care ii cunosteam ca am innebunit, ca ma droghez, ei au omorat oameni pe care ii cunosteam… stiati ca ei au omorat mai multi oameni decat oricine altcineva in istoria umanitatii? Ei sunt responsabili pentru Primul Razboi Mondial, ei sunt raspunzatori pentru cel de-al Doilea Razboi Mondial, ei sunt responsabili pentru Holocaust, ei l-au omorat pe Kennedy, pe Martin Luther King, pe John Lennon, pe Michael Jackson, intelegeti? Ei au omorat conducatori din toata lumea; ei sunt cei mai rai criminali si au transformat SUA intro republica bananiera si incearca sa transforme Europa intro dictatura fascista.


Si singura arma a lor este iluzia acestor bani “goi” care nu se bazeaza pe nimic real. Noi le taiem finantarile, si o sa-i ducem la inchisoare, ei trebuie sa se predea. Putem avea pace mondiala, putem avea prosperitate, putem avea o crestere a longevitatii oamenilor, putem sa ne lepadam singuri de acest cosmar, depinde doar ne noi. Toti cei care asculta asta, faceti ceea ca va sta in putinta, si amintiti-va ca noi suntem mai multi decat ei, si cu siguranta ca, chiar in cele mai infestate zone, voi ii depasiti numeric cu un raport de 100:1, arestati criminalii care se afla cel mai aproape de voi si putem salva planeta. Va multumesc.




B) Segmentul 23:27 – 25:30


Repet, ei [coreenii] eu fost divizati in mod artificial pentru a se supune manipularii fortelor din Europa. Nu este deloc necesar ca poporul coreean sa fie divizat. Uniti, ei vor fi una dintre cele mai puternice tari de pe Pamant. Exista o sansa la pace in peninsula Coreeana. Si, bineinteles, asta va genera o dezvoltare economica exploziva fara precedent in aceasta regiune a Pamantului.


In acelasi timp, reteaua formata din agentii nord-coreeni din Japonia care se dadeau drept japonezi, a fost dezmembrata. Au fost arestati, Japonia se va elibera de controlul fortelor straine care se dadeau drept japoneze. Si asta e o sansa pentru ca poporul japonez si poporul coreean, care sunt veri, daca nu chiar frati, sa dezvolte relatii prietenesti si prospere.


Retineti: Rothschilds au nevoie de razboi ca sa isi mentina controlul asupra noastra, au nevoie de razboi ca sa ne omoare, nu este deloc necesar ca oamenii sa lupte unii impotriva celorlalti. Putem avea pace mondiala, asta este o sansa pe care o avem. Daca au inceput un joc murdar de putere, noi nu trebuie sa le dam ocazia sa-si mai mentina controlul asupra noastra.


Umanitatea poate sa se elibereze singura acum. Batalia a inceput. Trebuie sa luptam impotriva lor pe toate fronturile pana cand va fi pace mondiala si se va pune capat saraciei si o stopare a distrugerii mediului. Putem realiza toate acestea in numai cateva luni de zile, odata ce vom scapa de aceasta cabala criminala care i se inchina lui Satan. Si am inceput deja.




C) Segmentul 39:22 – 40:08


Voi spune ceva in engleza acum…
Tineti minte, Henry Kissinger si tovarasii tai banditi, ca nu exista niciun loc pe aceatsa planeta unde sa va puteti ascunde, nicaieri. ABSOLUT NICAIERI. Credeati ca puteti sa ucideti 4 miliarde de oameni si voi sa va ascundeti in baze subterane? Ei bine, nu puteti. Credeati ca puteti sa mergeti in America de Sud in timp ce noi ceilalti sa murim? Ei bine, nu puteti. Veti merge la inchisoare daca nu va predati acum, desi probabil ca este deja prea tarziu pentru voi sa evitati supararea si mânia poporului american si a oamenilor planetei, caci voi sunteti urmariti de propriile voatre greseli, v-ati pecetluit soarta datorita lacomiei voastre, datorita urii voastre, datorita placerilor voastre, datorita prostiei voastre.
Timpul vostru a trecut.






Ocupati sistemul financiar global – primii pasi


Si acum, tot Benjamin Fulford ne anunta pe blogul sau ca Noul Sistem este activat in proportie de 99 % !
“Occupy the global financiar system” – stiri de ultima ora: ACTIVAREA NOULUI SISTEM : 99 %
Primele tranzactii istorice din cadrul noului sistem financiar tocmai au avut loc!


Multe retele globale de comercializare, independente, de pe întreaga planeta se afla in plin proces de conexiune rapida, prin intermediul internetului. Aceasta va duce la aparitia unor posibilitati aproape nesfarsite de expansiune a retelelor de comert international, de tranzactii si de afaceri.


Oamenii s-au trezit in sfarsit: au realizat ca pentru cea mai mare parte din cheltuieli nu au nevoie de bani “emisi” de guvern . De fapt, atât de multe si diferite grupuri au abuzat de actualul sistem de bani, incat, la ora actuala, acesta nu-si mai poate îndeplini scopurile sale originale, care au fost:
a) mijloc de schimb
b) unitate de cont, si
c) exprimarea valorii unor lucruri



Ultima dintre acestea, împreuna cu camăta – perceperea de dobânzi, a condus la abuzuri sistemice si la cresterea criminalitatii. Banii au incetat sa mai “echivaleze” lucruri, si au început sa fie priviti ca o valoare în sine – acesta fiind unul dintre motivele pentru lipsesc tot mai mult din circulatie !!!


“Valoarea” lor este tezaurizata, disponibilitatea efectiva a finantelor manipulata, iar pietele, implicit, sunt distorsionate. Nu e de mirare ca toate marile religii au interzis utilizarea cametei – pentru ca ei stiau ca cel ce imprumuta bani cu dobanda (camatarul si schemele lui diabolice) nu se opreste pâna nu detine totul, si tinde sa manipuleze fara mila în acest scop.


Astfel ca au inceput sa apara unele initiative interesante cu privire la modul în care acest sistem înrobitor de control financiar global ar putea fi destramat. În 1980, în Canada, un om numit Michael Linton a infiintat primele sisteme locale de schimb = Local Exchange Trading System = ( LETS ), iar unele dintre ele au ajuns ca, in timp, sa devina stabile. 

Apoi, ele s-au raspândit în jurul planetei, dar au fost ignorate de catre cei care conduc corporatiile media. Sistemul, pe scurt, înseamna ca aveti o moneda locala care nu este purtatoare de dobanda. Aceasta va fi folosita de catre toti membrii sistemului, pentru comertul cu tot felul de bunuri si servicii: pâna la 70% din tot ce ai nevoie poate fi achizitionat în acest fel daca aceasta valuta ruleaza intr-un sistem cu suficienti membri. A se vedea definitia de la:
http://en.wikipedia.org/wiki/Local_exchange_trading_system


Apoi, au existat banci de care tranzactionau timp, e-valute … si multe alte inovatii. Experienta celor peste treizeci de ani din acest domeniu s-a raspândit peste tot. Pentru descrierea Bank Time, a se vedea:
http://en.wikipedia.org/wiki/Time_banking


Una dintre cele mai sofisticate metode alternative, abia pusa în functiune la capacitate maxima, este in Liverpool, Anglia, pe baza de TGL: a se vedea: http://www.tgl.tv/


Pentru a vedea cum pot fi mobilizate aceste tipuri generice de sistem este suficient sa analizam exemplul Argentinei, care a intrat in conflict cu bankerii, si a aruncat afara FMI. Natiunea a fost într-o criza financiara profunda – dar foarte repede, sistemele de tip LETS au luat avant, astfel ca oamenii care au participat la ele au fost tot mai avantajati. Acelasi lucru sa întâmplat recent si în Grecia. Un barbat grec, intervievat si publicat pe You Tube, a declarat despre aceste LETS: – “Sunt uimit : imi pot permite lucruri pe care nu le-as fi putut cumpara înainte”.


Cu alte cuvinte, acest tip generic de sistem duce la abundenta tot mai mare. Adica nu la ceea ce te-ai putea astepta sa se petreaca atunci cand esti sub influenta mass-media care tinde sa picteze doar tabloul “economii sub asediu”.


Succesul apare pentru ca oamenii sunt reali si poti cladi ceva cu ei – în timp ce multe aspecte guvernamentale de astazi sunt o varietate de fictiuni, si se dezintegreaza sub stresul care si el este în mod substantial intretinut de foarte multe fictiuni.


Rezultatul? SISTEME SIMILARE, DE TIP LETS, PRECUM SI MULTE ALTE VARIANTE INOVATOARE ALE LUI SUNT IN CURS DE A PRELUA STAFETA ! La fel ca alte lucruri cum ar fi calculatoarele, care s-au mutat de la sisteme mari, centralizate, la PC-uri, tip desktop, distribuite tuturor, sistemul financiar va fi distribuit pâna la nivel de comunitate.


Într-adevar, aceste sisteme aflate la nivelul comunitatii reprezinta NOUL SISTEM GLOBAL FINANCIAR. Noul sistem este literalmente peste tot deja, iar raspândirea lui va fi la fel ca aceea din povestirea cu cele 100 de maimute!


Exista o multime de software pentru aceste sisteme, o mare parte din ele disponibile gratuit. Pentru o lista buna de exemple, a se vedea:
http://www.letslinkuk.net/software/


Dezvoltatorii noului sistem stiu ca oamenii sunt “de aur” si ca acest aur sustine si asigura succesul acestui sistem.


Deoarece in fiecare clipa aceste grupuri schimba tot mai mult intre ele produse si servicii reteaua creste în fiecare zi.


Multe din grupurilor si sistemele care exista nu sunt enumerate aici înca, din motive evidente, cu toate acestea ele isi vor face aparitia în curând. Între timp, va sugeram sa va uitati la linkurile de mai sus, apoi faceti o cautare pe calculator pentru retele de schimburi locale din zona dumneavoastra si implicati-va.


În timpurile (probabil), de restriste care vor urma, aderarea la un sistem tip LETS este una dintre masurile cele mai POZITIVE DE SUPRAVIETUIRE FINANCIARA PE CARE PUTETI SA LE LUATI !


Software-ul, plata electronica, creditul, facilitatile de debit si monedele noi sunt toate parte din gama de tehnologii deja operationale în aceste sisteme noi. Toate acestea si multe altele sunt disponibile pentru ca noile grupuri sa puna în aplicare acest sistem în toate regiunile, tarile, comunitatile !


Detaliile legate de accesul la toate informatiile vor fi puse la dispozitie în urmatoarele saptamâni.


Unele aplicatii interesante ale acestor noi sisteme financiare includ autofinantarea diferitelor comunitati si alte initiative, începând cu pasi mici si crescînd tot mai mult pentru a include produse alimentare, de sanatate, de tratare a apei, învatamânt, noua putere verde si alte tehnologii, care toate sunt în pregatire, si asteapta ca aceasta capacitate de a le finanta sa ajunga la ele !


Asa cum s-a mentionat, toate statele, toate comunitatile sunt binevenite, inclusiv cele ale vechiului regim, daca subscriu la crezul simplu de incluziune, si de functionare pentru binele tuturor.


Cei din vechiului regim, sunt invitati sa intre în contact, în cazul în care sincer doresc sa coopereze. 


Resursele lor, sistemele si retelele vor fi în continuare de valoare în cazul în care sunt de acord si se aliniaza la filozofia de mai sus. Alternativ, ei ar putea dori sa cerceteze adevarul a ceea ce este raportat aici, si anume, ca acest proces de stabilizare si punere în aplicare a “noului sistem financiar al oamenilor”, se întâmpla, se extinde rapid, si este dincolo de controlul cuiva, din cauza la faptului ca acesta este sustinut de aproximativ 200 de milioane de oameni treziti si luminati (da, fara i…) !


Daca ati citit si rezonat cu acest articol, va rugam sa îl transmiteti la lista de contacte personale, sa-l postati pe site-urile Web la care aveti acces, sa-l utilizati ca baza pentru publicare si pentru imprimare dîndu-l din mâna in mâna – sau orice altceva puteti face pentru a raspândi aceste randuri.


Veti ajuta astfel omenirea sa mearga înainte!


Persoane de contact: admin@intentiononeearth.com


PS : Deja vechiul sistem SI-A ARATAT INTERESUL in aceasta privinta!”


Sursa: Active Information Media



preluare de pe Sursa: blogul meu

9 septembrie 2011

O declaraţie fulminantă în Parlamentul României



Deputatul Ion Stan (PSD) a rostit azi (na-marti, 6 septembrie 2011) în parlament o declaraţie fulminantă, în care îl acuză pe Traian Băsescu că ar fi un agent de influenţă. Partea relevantă a declaraţiei se referă la aşa-numitele “State Unite ale Europei”, descrise de Stan drept “proiectul francmasonico-rotschildian al Statelor Unite ale Europei”.
Problema este că toate partidele parlamentare actuale, şi partidele pan-europene de care aparţin (PES, PPE, ALDE…), sunt pentru “proiect”.

Am pus link de la Cotidianul, nu a apărut în alt loc această ştire, până la momentul postarii. Sper ca ştirea să se confirme, totuşi.

“Nu-mi face deloc plăcere să fac declaraţii politice pe seama faptelor neavenite ale preşedintelui republicii, dar dânsul simte tot mai des nevoia să fie în atenţia critică a concetăţenilor şi, mai nou, şi a cancelariilor străine, de la Est la Vest şi de la Nord la Sud.


Aşa de exemplu, mai zilele trecute, deloc inspirat de numele* bulevardului de pe latura de miazănoapte a Palatului Preşedinţiei, a stabilit un dead-line de trei ani pentru ca micii oameni de stat din fruntea Franţei, Italiei, Germaniei şi Marii Britanii să devină la fel de mari, de înţelepţi şi vizionari, precum Traian Băsescu, pentru a repune pe tapet, precum Bonaparte, proiectul francmasonico-rotschildian al Statelor Unite ale Europei.


Domnule Preşedinte!

Când asemenea idei nu vă aparţin, dar vă folosiţi de poziţia oficială pentru a le promova în spaţiul comunicării publice internaţionale, se cheamă că sunteţi în reţea.

În reţeaua de influenţă a unui grup de interese, ca agent al acelei entităţi, alta decât România, a cărei suveranitate, independenţă, unitate şi integritate aţi jurat să le apăraţi.

O entitate exterioară poporului român, pentru a cărui propăşire spirituală şi materială aţi jurat cu mâna pe Biblie şi pe Constituţia României.


După mulţi ani de tăcere în chestiunea concesionării minelor de aur, o problemă ce ne divizează şi contrapune opiniiile la nivel naţional, evidentă fiind opoziţia faţă de nefericitele soluţii acceptate de reprezentanţii statului, într-o conjunctură parcă anume aşteptată, preşedintele iese în lumina reflectoarelor şi se pronunţă în favoarea concesionărilor. Fără să fie stabilite, elaborate şi decise condiţiile prealabile. Pe bună dreptate, asemenea declaraţii pot fi suspectate de a fi expresia unor interese ascunse. Ca şi anterior, acelaşi comportament tipic al agentului de influenţă.


Domnule Preşedinte!

Astfel de gesturi nu sunt gratuite. Istoria este ticsită de statele de plată a agenţilor de influenţă, iar cadeţilor din academiile serviciilor de informaţii şi poliţiei le sunt date exemplele de prim rang, pentru a nu le fi teamă să caute şi să dovedească această specie periculoasă de agenţi, tocmai acolo unde pot provoca răul cel mai mare, adică în cancelariile puterii.

Ca să nu fiu acuzat de lipsa argumentelor, fie-mi îngăduit să recurg la un citat de manual:
“Agenţii de influenţă. Prima categorie, de nivel înalt, este compusă din conducători politici, militari şi economici, sindicali, înalţi prelaţi şi alţii asemenea, implicaţi în crearea evenimentelor ce se doresc influenţate.

Astfel de agenţi au fost: regele Hussein al Iordaniei, foştii preşedinţi ai Libanului, Bashir Gemayel, Egiptului, Anwar El Sadat, al Republicii Costa Rica, Jose Figuerez, al Mexicului Gustavo Diaz Ordaz şi Luis Echeveria, Giovani Battista Montini [Papa Paul al VI-lea], Karol Wojtyla [Papa Ioan-Paul al II-lea], Mihail Gorbaciov (…)

Recompensarea serviciilor efectuate de asemenea agenţi se face cu bani, dar şi prin contraservicii: instruirea şi dotarea gărzilor personale, furnizarea de informaţii despre opoziţie, logistică şi metode pentru influenţarea rezultatelor alegerilor (3 milioane în campania lui Eduardo Frei, Chile, din 1964), campanii de presă, crearea majorităţilor parlamentare «pro» sau «contra», acordarea de diverse alte facilităţi”.

La anul vom avea alegeri. Nu întâmplător am ales citatul de mai sus, cu referire la malversarea opţiunilor electorale.

Dacă s-a ajuns în situaţia disperată a nevoii de perpetuare a actualei coaliţii de putere pe seama rezervelor de aur şi altor resurse preţioase încă neexploatate ale României, atunci ne-am putea găsi într-o imprejuare de o gravitate ale cărei precedente în contemporaneitate au generat mari tulburări politico-sociale şi războaie civile.

Agenţii de influenţă din rândul şefilor de stat figurau în deconturile “agenţiilor” cu rente viagere anuale de ordinul zecilor de mii de dolari, între 35.000 şi 70.000 (n.n. într-o perioadă în care salariul preşedintelui SUA nu depăşea 150.000 de dolari).

Meritele speciale le puteau fi recompensate cu elicoptere, cai de rasă şi femei seducătoare. Evident, în misiune de soţii ori concubine. [Mihai I, fost rege al României, a primit avion, automobil şi o... roşcată!]

Cât de puţin este cotată o ţară la bursa trădărilor naţionale!

În ţările unde şefii de stat au fost agenţi de influenţă nu au existat decât perioade efemere de stabilitate, regimul politic a căpătat caracteristici despotice, parlamentele au devenit instituţii de prostituţie politică, legea a devenit măsură de voinţă a camarilelor politice, sistemul educaţional a devenit un incubator de clone, elitele necorupte de putere au ales calea exilului, milioane de cetăţeni au emigrat, trezoreriile au fost secătuite de marii actori ai corupţiei politice, iar viitorul naţiunilor, amanentat cămătarilor internaţionali.

Mai nou, consecinţă a depolarizării ordinii internaţionale, pe scena factorilor de presiune şi a ameninţărilor au apărut noi actori, între care reţelele criminalităţii organizate transnaţionale, clanurile mafiote, grupuri de interese economice nelegitime, asasini economici.

Aşadar, agenţii de influenţă nu trebuie neapărat prezumaţi ca fiind ai unor puteri ori organizaţii străine inamice.

Dacă din toate acestea ni se întâmplă şi nouă câte ceva, ce să înţelegem?

Că România nu are conducători independenţi în decizii, iar puterea a fost fraudulos încredinţată unor agenţi de influenţă ?”

DEPUTAT (PSD)
Ion Stan

Marţi, 06 septembrie 2011

* Bulevardul Geniului. Dar este la vest, nu la nord de Palatul Cotroceni.


preluare de pe sursa: Prioritate de dreapta

5 august 2011

Simbolul Crucii Folosit Gresit ..Semnale Satanice?

Crucifixul, crucea răsturnată şi unele semnale satanice transmise de Papalitate în ultima vreme ne confirmă avertismentele profetice

Biserica Creştină este la răscruce!
Motto: „Dintr-o spânzurătoare, creştinii au făcut un obiect de podoabă.”
Napoléon Adolphe Didron
 
Unul dintre cele mai des folosite simboluri creştine, crucifixul care îl reprezintă pe Iisus răstignit, nu are nimic de-a face cu simbolismul profund spiritual, înălţător şi atotcuprinzător al crucii. Pentru oricine este înzestrat cu un minim de sensibilitate, inteligenţă şi bun-simţ este destul de evident faptul că acest crucifix evocă suferinţa şi tortura la care a fost supus Iisus. Nu vrem să negăm realitatea istorică şi nici semnificaţia profundă a Patimilor lui Christos, dar ne permitem să sugerăm că religia creştină ar fi fost mult mai bine reprezentată de un simbol care să evoce învierea lui Iisus, triumful Său asupra morţii, învăţăturile Sale spirituale, victoria Sa deplină în misiunea Sa pe Pământ sau modelul divin pe care El Îl reprezintă. Folosirea ostentativă, neinspirată, a crucifixului este cu atât mai revoltătoare prin asociere cu unele mesaje francmasonice care arată o dubioasă infiltrare a satanismului chiar la vârful Bisericii, iar aceste devieri au fost prezise de profeţi încă de la originea creştinismului.
 
 
Simbolul spiritual al crucii
 
Crucea reprezintă unul dintre cele mai vechi simboluri spirituale ale umanităţii fiind folosită din timpuri antice. Ea nu a început să existe în lume odată cu Biserica Creştină. Întâlnim simbolul crucii la civilizaţia primitivă ariană, la egipteni,  precum şi la babilonieni.
 
Crucea este formată din două linii intersectate perpendicular pe mijlocul uneia dintre ele. Semnificaţia spirituală a crucii poate fi explicată în mai multe moduri.
 
Crucea poate fi privită precum emblema iradierii din centru, de natură solară sau divină. Pentru arheologul şi scriitorul Paul Pierret (autor al Dicţionarului de arheologie egipteană) crucea este cea care protejează tainele sfinte. Crucea mai are şi valoare de simbol ascensional. În legendele orientale crucea este puntea sau scara pe care urcă la DUMNEZEU sufletele oamenilor. Bisericile catolice şi ortodoxe sunt proiectate în aşa fel ca să formeze o cruce pe pământ.
Crucea este – după Gérard de Champeaux, autor al cărţii Introducere în lumea simbolurilor – al treilea din cele patru simboluri fundamentale alături de centru, cerc şi pătrat. Ea stabileşte o relaţie între celelalte trei. Intersecţia celor două drepte ale sale coincide cu centrul, pe care ea îl deschide astfel spre exterior. Pe de altă parte, crucea se înscrie în cerc, împărţindu-l în patru. Din ea se obţin pătratul şi triunghiul, dacă i se unesc vârfurile prin patru drepte.
 
Ca şi pătratul, crucea simbolizează pământul fiind însă expresia aspectelor intermediare, dinamice şi subtile ale acestuia. Crucea are o funcţie de sinteză şi măsură, în ea se întâlnesc cerul şi pământul. În ea se amestecă timpul şi spaţiul. Dintre toate simbolurile, crucea este cel mai universal, cel mai totalizator.
 
Crucea este simbolul intermediarului, al mijlocitorului, al celui care este prin chiar natura sa, comunicarea între pământ şi cer. René Guénon, renumit filosof şi gânditor esoteric francez spune despre cruce, căreia i-a dedicat un întreg volum, că este simbolul totalizării spaţiale, apropierea şi unirea contrariilor.
 
 
Simbolul Crucii la creştini
 
Tradiţia creştină a îmbogăţit foarte mult simbolismul crucii, condensând în această imagine mântuirea şi patimile lui Iisus. Ea devine astfel mai mult decât o „figură” a lui Christos, identificându-se cu persoana Lui. Putem observa puterea simbolistică a crucii creştine prin exemplul crucii pecete (săpată în piatră) datând din primele secole ale creştinismului.
 
Ea este prezentată de către Napoléon Adolphe Didron, arheolog şi istoric francez de artă care a trăit în sec XIX, în lucrarea sa Istoria lui DUMNEZEU. Pecetea poartă gravată o cruce în T, litera chi (X) traversează verticala T-ului care se rotunjeşte în partea de sus ca litera rho (P). Aceste linii rezumă numele lui Hristos şi forma crucii Lui. Hristos, Fiul lui DUMNEZEU este începutul şi sfârşitul a toate, literele alfa şi omega însoţind crucea de-o parte şi de alta.
 
Crucea l-a zdrobit şi l-a îmblânzit pe Satana, simbolizat de şarpele care stă  încolăcit pe piciorul crucii. Acest duşman al neamului omenesc caută să aducă sufletul la pierzanie, suflet reprezentat sub forma unui porumbel.
 
Deşi ameninţat, porumbelul priveşte la crucea care îi dă putere şi care îl mântuie de otrava Satanei. Cuvântul SALVS, scris pe pământul unde este înfiptă crucea, este cântecul de izbândă al creştinului credincios prin care el preamăreşte crucea şi pe Christos. Artiştii medievali au împrumutat de la Părinţii Bisericii (persoane care, prin viaţa şi activitatea lor, au meritat şi au primit de la Biserică titlul de Părinte al ei) tema crucii cosmice.
 
Ea este pusă în valoare de Sfântul Augustin (filosof şi teolog faimos, care a susţinut dezvoltarea creştinismului occidental) în lucrarea sa De Genesi ad literam. Pentru Sfântul Chiril al Ierusalimului, crucea este polul lumii, pentru Sfântul Grigorie de Nyssa „părinte al misticii”, ea este pecetea cosmică.
 
În lumea simbolurilor creştine, crucea mai semnifică raiul celor aleşi. În Divina Comedia a lui Dante, ea este simbolul nemuririi, al slavei veşnice dobândite prin jertfă care culminează într-o fericire extatică: „căci sus străfulgera Christos şi pilde n-am să-I dovedesc prin ele. Dar cei ce-şi poartă crucea întru Christos mă vor ierta că-mi scap din mâini unealta, când fi-vor să-L zărească pe Christos.”
 
 
Simbolul Crucifixului utilizat de Biserica Creştină
 
N. A. Didron afirmă referindu-se la Crucifix – cel mai cunoscut şi mai utilizat simbol creştin, o cruce care conţine reprezentarea tridimensională a trupului crucificat al lui Iisus Hristos – că: „Dintr-o spânzurătoare, creştinii au făcut un obiect de podoabă”.
 
Este necesar de făcut o distincţie clară între crucea patimilor lui Christos, adică Crucifixul, care este de fapt un instrument de supliciu şi tortură şi crucea de slavă, care trebuie interpretată în sens eschatologic (doctrină mistică-religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre Sfârşitul Lumii şi Judecata de Apoi).
 
Găsim referiri la cea din urmă în Noul Testament care afirmă că această cruce de slavă va apărea înaintea celei de-a doua veniri a lui Christos.
 
Ne întrebăm oare cât de inspirată este alegerea simbolului care evocă suferinţele cumplite şi moartea lui Iisus pe cruce, pentru a fi adorat de milioane de creştini? Pe vremea lui Iisus Christos crucificarea era un lucru ruşinos şi chiar terifiant, un simbol al condamnării şi torturii publice.
 
În primele două secole ale creştinismului, simbolul Crucifixului nici măcar nu era folosit în iconologia creştină deoarece el descrie o metodă crudă şi barbară de execuţie publică a celor mai mari răufăcători. Merită să ne punem întrebarea dacă primii discipoli ai lui Iisus, care chiar L-au cunoscut îşi doreau să privească imaginea Învăţătorului lor mort crucificat? Oare nu ar fi fost mai inspirată Biserica Creştină dacă ar fi ales un alt simbol principal creştin care să evoce spre exemplu renaşterea lui Iisus?
 
 
Crucea Petrină
 
În tradiţia Bisercii Catolice se recunoaşte unanim că la alegerea sa, Sfântul Petru a murit crucificat pe un crucifix inversat.
 
Conform romano-catolicilor, Papa este succesorul Sfântului Petru ca şi episcop al Romei.
 
Astfel, Papalitatea este reprezentată de simboluri care se folosesc de asemenea şi pentru a-l reprezenta în iconografia creştină pe Sfântul Petru, cum ar fi spre exemplu cheile raiului sau Crucea Petrină (inversată).
 
Spre deosebire de simbolismul crucii despre care am vorbit în introducerea articolului, Crucea Petrină nu are o valoare simbolică consacrată universal, ci ea este mai mult o adaptare pe care Biserica Catolică a făcut-o crucifixului inversat pe care a fost răstignit Sf. Petru.
 
Acest lucru a putut fi observat la vizita Papei Ioan Paul II în Israel, în luna martie 2000. Poze ale Papei şezând în faţa unei Cruci Petrine (adică inversate) se pot găsi pe internet împreună cu diverse încercări de a dovedi asocierea Bisericii Catolice şi mai bine zis a Papalităţii cu satanismul.
 
Oare cât de justificată este Papalitatea la ora actuală să folosească drept unul din simbolurile sale principale Crucea Petrină inversată? Crucea inversată, ca orice simbol spiritual inversat, vehiculează influenţe satanice şi este folosită frecvent în satanism.
 
Diferenţa dintre „crucea lui Petru” şi un crucifix inversat (considerat satanic de către catolici) este de multe ori obscură, conducând la confuzie în legătură cu utilizarea acestor simbo|}fy.,sCerFdv>
6 Dda~*1l)g|="justify">
 
Ro}!no-catnl)Gii; 2 ciz'C4� bpqa jn~mrsată cu crucificarea apostolului Petru pentru a motiva succesiunea apostolică care este folosită pentru a sprijini infailibilitatea liniei Papale a Bisericii Romano-Catolice. Lucrarea lui Sheldon (teolog faimos din sec XX, autor a peste 20 de volume de studii religioase) Apostolii Principali (History of the Church, vol. 1, Hendrickson Publishers, reprint, 1999, pp. 68-78) prezintă ipoteze care refuză motivele invocate de Biserica Romano-Catolică cu privire la succesiunea Papală.
 
În primul volum al acestei istorii a Bisericii, Sheldon scrie: „nu există niciun motiv pentru care protestanţii să nege faptul că Iisus a vorbit despre Petru ca fiind o „fundaţie”, dar în acelaşi timp este necesar de avut în vedere următoarele consideraţii: din copiile exacte ale Noului Testament reiese clar că, cuvintele din Evanghelia după Matei nu erau adresate lui Petru într-un sens exclusiv, ci doar că el era considerat de către Iisus una dintre pietrele importante ale „fundaţiei” creştinismului. A fi o fundaţie înseamnă ca în contactul cu orice agent uman să realizezi doar munca unui fondator, a unui iniţiator. „Biroul” unui fondator nu este un lucru care să fie transmis sau moştenit. Cineva ar putea de exemplu să construiască pe „fundaţia ” aşezată de Petru, sau chiar să imite munca lui Petru prin introducerea creştinismului în noi regiuni. Dar în  niciun caz nu se pune problema succesiunii. De exemplu, ne putem gândi la fondatorii Republicii Americane ca fiind fiecare în parte moştenitorii locului lui Petru în fundaţia Bisericii.”
 
 
Crucifixul „îndoit sau rupt”
 
După ce în anul 2000 Papa Ioan Paul al II-lea a apărut în timpul unui discurs în faţa a peste 80.000 de oameni având în spatele său o cruce inversată, la rândul său, actualul Papă Benedict al XVI-lea se afişează destul de des cu un crucifix îndoit. 
 
Se spune că diavolul nu are puterea să creeze, ci doar să batjocorească şi să deformeze. Din punctul de vedere al simbolismului, o figură inversată semnifică întotdeauna o putere pervertită. Sataniştii şi magicienii negrii folosesc în rău semnificaţia spirituală a crucii, prin inversarea acesteia. Ei cad din spiritualitate şi nemurire, rămânând „închişi” în materie şi moarte.
 
Crucifixul „îndoit sau rupt”  este un simbol sinistru folosit de către satanişti încă din secolul VI. Acesta constă dintr-un crucifix îndoit pe care se află corpul deformat, foarte slab, a lui Iisus atârnând patetic de cruce cu braţele şi picioarele dureros de subţiri şi emaciate de parcă ar fi fost victima foametei. Linia orizontală a acestui crucifix este îndoită în jos. Magicienii negrii şi vrăjitorii din Evul Mediu foloseau acest crucifix îndoit pentru a reprezenta termenul biblic „semnul fiarei”.
 
În anul 2004, Papa Ioan Paul al II-lea a transmis în timpul unei slujbe mesajul necesităţii unei „noi ordini internaţionale”. Acelaşi Papă a reinstaurat Biroul Inchiziţiei care acum poartă numele Biroului pentru Apărarea Credinţei avându-l drept coordonator pe Cardinalul Ratzinger, actualul Papă Benedict al XVI-lea.
Papa Benedict a afirmat în anul 2009 „nevoia puternică de înfiinţare a unui singur guvern mondial, cu o singură economie mondială”.
 
În cartea sa „Cheile Sângelui” (Keys of This Blood), preotul şi teologul romano-catolic Malachi Martin a afirmat că Papa Paul Ioan al II-lea este devotat planului instaurării unei Noi Ordini Mondiale de către cumplita sectă satanică a „iluminaţilor” francmasoni.
Tot Malachi Martin, care a fost o perioadă apropiat al Vaticanului, afirmă că Papalitatea ascunde omenirii un secret terifiant şi cutremurător. Al treilea secret de la Fatima este o profeţie făcută de Fecioara Maria în 1917 asupra unei cumplite pedepse apocaliptice pe care omenirea o va suporta dacă nu se întoarce către DUMNEZEU cu tot sufletul. Părintele Malachi afirmă „când mă aflam în preajma Papei Ioan al XXIII- lea, această coală de hârtie era păstrată într-o cutie aşezată pe şemineul apartamentului privat în care locuia Papa la Roma.” Tot el afirmă că Papa Paul Ioan al II-lea nu a fost de acord cu divulgarea profeţiei Fecioarei Maria deoarece „mesajul secretului este foarte apocaliptic.”
 
 
Profeţiile Sfântului Malachia şi ale Fecioarei Maria
 
Odată cu semnalele nu tocmai creştine transmise de ultimii doi Papi, din ce în ce mai multă lume se întreabă dacă trăim cumva vremurile din urmă ale apocalipsei. În Evul Mediu a existat un Sfânt catolic pe numele Malachia care a avut viziuni extatice cu toţi papii (în număr de 111, conform spuselor Sfântului) care vor fi la conducerea Bisericii Catolice.
 
El a făcut profeţii despre fiecare dintre aceştia, care s-au dovedit a fi uluitor de exacte până în prezent. Sfântul Malachia a afirmat despre utimul Papă, care se pare că după profeţiile sale (şi nu numai), este Benedict al XVI- lea, următoarele: „În timpul ultimei persecuţii la care va fi supusă Sfânta Biserică Romano-Catolică, ea va fi condusă de Petru Romanul. El va păstori turma credincioşilor în vâltoarea a numeroase frământări, care vor culmina cu distrugerea cetăţii celor şapte coline (Roma), iar apoi Judecătorul cel de temut va judeca poporul.”
 
În conformitate cu profeţia Fecioarei Maria de la Garabandal, odată cu Papa Benedict al XVI-lea încep vremurile din urmă. În anul 1962, Fecioara Maria i-a spus stigmatizatei Teresa Musco că „oamenii şi clerul au mărit cloaca necurăţiei… Biserica se află la o răscruce: ori va merge spre pieirea sa, ori îşi va regăsi calea, pe care nu ar fi trebuit să o părăsească niciodată.”
 
 
Bibliografie:
Dictionnaire des symboles: Mythes, rêves, coutumes, gestes, formes, figures, couleurs, nombres, Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Ed. Robert Laffont, Collection Bouquins, 1982
Iconographie Chrétienne: Histoire De Dieu (1843), Adolphe Napoléon Didron, Ed. Kessinger Publishing, 2010
Dictionnaire d’archéologie Egyptienne, Paul Pierret, Ed. Imprimerie Nationale, 1875
Introduction au monde des symboles, Gérard de Champeaux, Ed. Zodiaque, 1989
History of the Christian Church, Henry C. Sheldon, Ed. Hendrickson Publishers, 1999
Keys of This Blood – Pope John Paul II Versus Russia and the West for Control of the New World Order, Malachi Martin, Ed. Simon & Schuster, 1991


Sursa: Descopera realitatea din spatele conspiratiei

12 iulie 2011

Misterul mortii lui Eminescu!...CUTREMURATOR!


 

Marele patriot Mihai Eminescu, un martir ucis la comanda francmasoneriei
Motto: „Treptat ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informaţii oficiale, ori oficioase ale vremii.
Glasul său, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia să fie stins. Supăra mult adevărul său, al căutătorului de Absolut! Căci pentru el, nu exista adevărul de conjunctură al partidelor, ci doar adevărul naţiei româneşti pentru care a trăit şi pentru care a fost sacrificat, cu tăcuta complicitate a unor personaje malefice.”


Istoria oficială a vieţii lui Mihai Eminescu a impus un şablon convenabil.
Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinţă labilă, neadaptată, pierdută în lumea sa de poet şi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis şi alcoolic.
Istoria sa reală este însă cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi mai ales politică
a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un ziarist de excepţie,un vizionar, un reformator. Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept „naţionalişti”. Mulţi au renunţat la valorile şi principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor. Eminescu nu a acceptat să facă niciun fel de compromisuri, şi de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate înafara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari.

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”
„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul şi
junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii,
francmasonul şi parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda va fi executată întocmai de cei din ţară pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani.

Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord
secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania şi Italia), care de altfel a şi fost încheiat pe 18(30)octombrie 1883.Reputatul eminescolog, profesorul Nicolae Georgescu, lămureşte în ce context a avut loc internarea forţată a lui Eminescu.
„Ce voia acest tratat?”, scrie el. „În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria..
Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor în Ardeal. Bucureştiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriţi. Or, tratatul le interzice brusc să protesteze în Bucureşti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici este nevoit să fugă din Bucureşti
în 1883. Întemeiază Tribuna în 1884. În jurul ei se organizează primele lupte pentru Ardeal. Condiţia semnării tratatului era deci amorţirea vocii pentru Ardeal în Bucureşti.
„Directiva de sus” s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele.”

Într-adevăr, 28 iunie 1883 este o zi în care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramă prin care ameninţă România cu războiul. La Bucureşti au loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea Carpaţii, în care activa Eminescu.

Este închis ziarul L’Independance Roumaine şi directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat din ţară . La fel şi Zamfir C. Arbore. Societatea Carpaţii este pur şi simplu desfiinţată, în urma unui raport al baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete austro-ungare. Intimidaţi de aceste măsuri, o parte din militanţii pentru Ardeal se dezic de ideile lor şi îşi trădează confraţii, pentru a-şi salva propria piele. Printre ei se află Simţion şi Chibici,preşedinţii Societăţii Carpaţii,Ocăşeanu şi Siderescu, membri în conducerea aceleaşi societăţi, Grigore Ventura, ziarist la L’Independance Roumaine, acelaşi pe care Caragiale îl ridiculizase în personajul Rică Venturiano. În semn de
obedienţă, toţi aceştia se vor implica plini de zel în acţiunea de internare forţată a lui Eminescu.

De ce era atât de incomod Eminescu?

Privită în acest context, nebunia lui Eminescu, ca şi detaliile
internării sale, capătă o nouă dimensiune.
Nu mai poate fi vorba de un accident sau de o coincidenţă, ci de executarea comenzii trasate de la Viena : „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”

În perioada care va urma se fac eforturi importante pentru a convinge Tripla Alianţă că situaţia din România este sub control. Regina Elisabeta, Regele Carol I, primul-ministru Brătianu, P. P. Carp şi Titu Maiorescu merg în Germania pentru a calma spiritele. Ministrul de externe, D. A. Sturdza, ministrul C. Stătescu şi Petre Grădişteanu merg la Viena, unde Grădişteanu îşi cere personal scuze pentru organizarea sărbătorii de la Iaşi, unde fusese dezvelită statuia lui Ştefan cel Mare şi fusese citită poezia manifest a lui Eminescu, Doina.


Judecând după măsurile luate împotriva lui, Eminescu era cel mai incomod. Spre deosebire de ceilalţi, el nu putea fi convins cu niciun chip să renunţe la ideile şi principiile sale. Eminescu era membru activ în mai multe organizaţii care luptau pentru drepturile românilor din Ardeal: Românismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca rege), Orientul, România Jună, Societatea Carpaţii, din care făcea parte şi Slavici. Cu astfel de preocupări, nu este de mirare că era constant urmărit atât de poliţia şi serviciile secrete româneşti, cât şi de cele austro-ungare. În anturajul său erau infiltraţi mai mulţi informatori, printre care se număra şi Ocăşanu de
la Societatea Carpaţii.
L
a 7 iunie 1882, baronul Von Mayr îi trimitea contelui Kalnoky,ministrul Casei Imperiale austro-ungare, o notă informativă în care arăta: „Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii în curs, o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură, am fost informat despre această întrunire[n.n după toate probabilităţile sursa era chiar Titu Maiorescu. S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată.. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari.”

 Această notă a dus în final la desfiinţarea Societăţii Carpaţi.

Activitatea sa ca jurnalist îl făcea cu atât mai periculos, cu cât avea şi pârghiile necesare pentru a acţiona: ideile sale erau exprimate în mod magistral într-un ziar, Timpul, pe care îl transformase în cotidian naţional.

În această publicaţie demascase corupţia politicienilor români şi grasele comisioane pe care aceştia le încasaseră din concesionarea căilor ferate.
Scrisese despre condiţionările umilitoare impuse României de puterile europene, în schimbul recunoaşterii Independenţei. În 1880 declanşase o
incitantă campanie de presă privind „chestiunea dunăreană”, problemă sensibilă pentru marile puteri europene. Participase activ la Iaşi la inaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare şi citise acolo în faţa mulţumii poezia manifest Doina.

    Acest eveniment naţional deranjase foarte mult puterile occidentale. În sfârşit, chiar în dimineaţa zile în care avea să fie dus cu forţa la balamuc, apăruse în Timpul un alt articol. Intitulat „Pentru libertatea presei şi a jurnalistului”, acesta era un protest la adresa încălcării dreptului la liberă exprimare şi demasca măsurile represive luate de guvernul Brătianu împotriva jurnalistului Emil Galli.

Titu Maiorescu pregătise internarea lui Eminescu încă de la primele ore ale dimineţii


Varianta cea mai des vehiculată despre cele petrecute pe 28 iunie 1883 este următoarea: În dimineaţa acelei zile, Eminescu s-ar fi trezit cu noaptea în cap şi lovit de nebunie ar fi început să se certe cu soţia lui Slavici, la care locuia în gazdă, Ecaterina Szöke Magyarosy. Aceasta îi trimite la orele şase dimineaţa un bilet lui Maiorescu, cerându-i să o scape de Eminescu.

Maiorescu ia o măsură de excepţie – în loc să meargă direct la Slavici acasă,pentru a o salva pe soţia acestuia de „nebun”, se duce împreună cu Constantin Simţion, preşedintele Societăţii Carpaţi, la spitalul docto-rului Şuţu şi,pentru suma de 300 de lei, aranjează internarea imediată a lui Eminescu. A doua ciudăţenie, Maiorescu, bazându-se exclusiv pe spu-sele acestei femei, cere direct internarea, şi nu examinarea lui Eminescu de către doctorul Şuţu, aşa cum ar fi fost firesc..

Întors acasă, se pomeneşte însă cu Eminescu, care avea cu el un exemplar din ziarul Timpul, în care tocmai îi apăruse articolul despre Emile Galli.
Maiorescu nu-l întreabă nimic despre incidentul de dimineaţă cu doamna Slavici(presupunând că acesta ar fi avut într-adevăr loc). Îl trimite însă la sediul Societăţii Carpaţi, undePoliţia făcea percheziţie, pentru a se întâlni chipurile cu Simţion, complicele său la internare.

„Numai, de s-ar face asta fără greutate” scrie Maiorescu în jurnalul său în dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, după ce petrecuse o noapte de nesomn, sub apăsarea a ceea ce ştia că va face a doua zi. Nu se va face însă „fără greutate”, aşa cum îşi dorea Maiorescu, căci Eminescu îşi schimbă traseul. Nu se duce la Societatea Carpaţii, unde totul s-ar fi făcut fără martori, ci
la Capşa.
L
a acea vreme Capşa nu era doar un local de lux, ci şi sediul Ambasadei SUA şi reşedinţa mai multor ambasadori occidentali. Eminescu se duce la Capşa în speranţa de a semnala abuzurile guvernului acestor diplomaţi şi în special ambasadorului SUA, Eugene Schuyler, pe care îl cunoştea personal şi care era un fervent apărător al drepturilor omului. Orchestratorii monstruosului complot sunt nevoiţi să îşi schimbe planul.

Scena cu pistolul relatată de Grigore Ventura – o nouă înscenare

La Capşa, Eminescu este abordat de Grigore Ventura . Aici, conform
declaraţiilor lui Ventura , Eminescu ar fi început să ţină un discurs
„politico-socialo-naţional” înfierbântat, ar fi scos un pistol, ar fi
ameninţat-o pe soţia patronului şi ar fi strigat „la toate aceste nu-i decât un leac. Să îl împuşc pe rege!”. Semne clare de nebunie! Ventura , în loc să îl calmeze, îi ţine isonul şi îi propune să meargă împreună la palatul Cotroceni..
Ajunşi acolo află că Regele nu este în Bucureşti.. Pe drumul de întoarcere, Ventura îl duce pe Eminescu la băile publice Mitraşevski, îl lasă într-una din camere şi apoi alertează Poliţia că un nebun s-a închis în baia publică. Îi cheamă la faţa locului pe alţi doi membri ai Societăţii Carpaţi, Siderescu şi Ocăşanu.
Ca un făcut, cei doi au cu ei o cămaşă de forţă.. Intră în baie,
îl imobilizează pe Eminescu şi spre orele 19 îl duc la stabilimentul Şuţu, unde avea deja rezervat un loc de cu noaptea în cap.

Scena cu pistolul de la Capşa şi declaraţia lui Eminescu că îl va omorî pe Rege sunt piesele de rezistenţă ale tezei nebuniei sale. Ele sunt relatate însă doar de o singură persoană, Grigore Ventura, care va povesti acest episod în stânga şi dreapta, dar va ezita să scrie totuşi despre el, deşi era ziarist.
Scena va fi consemnată de-abia în octombrie 1911 de Al. Ciurcu într-un articol apărut în Adevărul, „Eminescu, din amintirile mele”.Povestea lui Grigore Ventura nu stă însă deloc în picioare din mai
multe motive.
În primul rând, Ventura susţine că a asistat la toate evenimentele din
acea zi..
Fiind principalul martor, ar fi trebuit să apară în procesul verbal încheiat de Poliţie, ori numele său nu apare deloc..
Ventura susţine că el este cel care a alertat Poliţia, ori în procesul verbal este consemnat că poliţia a fost sesizată de domnii Ocăşeanu şi Siderescu. Aceştia dau însă detalii pe care nu aveau cum să le cunoască, întrucât nu fuseseră prezenţi la faţa locului. Ceea ce arată că cineva îi informase. Acesta nu poate fi decât Ventura, care a avut rolul de a-l intercepta pe Eminescu şi a face în aşa fel încât acesta să poată fi luat pe sus dintr-un loc izolat şi dus la psihiatrie, în condiţiile în care primul plan imaginat de Maiorescu căzuse. Ventura a imaginat apoi şi a răspândit povestea cu pistolul pentru a crea impresia că Eminescu era nebun şi a justifica astfel internarea.

Celălalt martor al acestei scene, doamna Vautier, soţia patronului de la Capşa, despre care Ventura spune că a fost persoana ameninţată cu pistolul de Eminescu, nu menţionează în memoriile sale publicate la Paris în 1909, absolut nimic despre această scenă, care, dacă ar fi avut loc, ar fi trebuit să o fi marcat profund. Eminescu declară că vrea să îl împuşte pe Rege, ori era puţin probabil ca el, în calitate de ziarist să nu ştie că Regele era plecat de câteva zile
la Sinaia.
Î
n procesul verbal întocmit de Poliţie nu se aminteşte nimic de vreo armă, ci doar că „Eminescu a venit singur la Băile Mitraşevschi, şi fiind atins de alienaţie mintală s-a încuiat singur pe dinăuntru şi a refuzat să deschidă”. La locul faptei ajung, Simţion, Siderescu si Ocăşeanu de la Societatea Carpaţii, care aveau încă de dimineaţă misiune de la Maiorescu să îl ducă la casa de nebuni a doctorului Şuţu. Aceştia intră în baia unde Eminescu se află în apă, dezbrăcat. Eminescu le cere să iasă. Îl imobilizează şi îi pun cămaşa de forţă.
Între timp Poliţia îi perchiziţionează locuinţa, îi ridică bunurile, îi umblă prin hârtii şi manuscrise,sperând să descopere ceva compromiţător. Totul se petrece cu complicitatea soţiei lui Slavici. Poliţia nu va deschide o anchetă, aşa cum proceda de obicei şi cerea legea. Omiterea
lui Ventura din procesul verbal al Poliţiei nu este întâmplătoare. Varianta că Eminescu a venit singur şi s-a închis în baie era mai credibilă pentru teza nebuniei, decât cea în care era adus de Ventura şi care ar fi putut atrage suspiciuni.

  Omorât lent prin otrăvire cu mercur
De la Băile Mitraşevschi Eminescu este dus direct în stabilimentul doctorului Şuţu, unde tratamentul aplicat îl transformă într-o legumă. Niciun alt bolnav nu mai este acceptat pentru internare în acea perioadă, chipurile pentru a nu-i deranja liniştea lui Eminescu,

Fiica lui Titu Maiorescu, Livia, îi scrie lui I.. E. Torouţiu despre modul în care era tratat Eminescu la Şuţu în următorii termeni: „Aş vrea să vă spun că toţi domnii care cercetează mintea lui Eminescu au un mare cusur: ils cherchent midi à 14 heures” (caută miezul zilei la ora 14).

În noiembrie 1883, la insistenţele unor prieteni, printre care Emilia Humpel, Eminescu este transferat într-un sanatoriu din Viena. Titu Maiorescu, care ştia cel mai bine că Eminescu nu este nebun şi medicii din Viena îşi vor da uşor seama de aceasta, se opune la început vehement. În cele din urmă cedează, gândindu-se că este mult mai important să îl ţină pe Eminescu departe de ţară.

Eminescu ştia foarte bine ce i se înscenase şi odată reîntors în ţară a făcut chiar eforturi pentru o campanie de presă în favoarea sa. Privit însă ca un nebun, nimeni nu i-a acordat dreptul la replică. Într-o scrisoare adresată în ianuarie 1887 lui Gheorghe Panu el scrie: „S-a răspândit prin ziare ştirea că aş fi grav bolnav. Toate aceste zvonuri, lipsite de orice fundament, sunt răspândite poate cu rea credinţă, încât şi dl. C. Mille, într-unul din articolele sale, a găsit motiv de-a vorbi de boala mea pretinsă. Te rog a spune tuturor că se află în deplină eroare şi că afară de suferinţa mea de picioare, nu am absolut nimic .. Un mic dementi (dezminţire) în organul (ziarul) dumitale n-ar strica..”

Timp de mai bine de o lună, medicii austrieci nu reuşesc să îşi dea seama deloc de ce boală suferă Eminescu. În decembrie, îl declară sănătos şi recomandă externarea. Nimeni nu are însă interesul să îl readucă în ţară , cu atât mai puţin Maiorescu. Medicul austriac, Obersteiner, îi cere în repetate rânduri să îl scoată pe Eminescu din spital, unde nu-şi are locul printre bolnavii psihic.
Fişele de observaţie medicală din timpul şederii în sanatoriul austriac dispar într-un mod misterios, pentru a nu distruge mitul nebuniei lui Eminescu.
Tot Maiorescu aranjează ca Eminescu să plece în Italia, sub atenta supraveghere a unui om de încredere, chipurile „pentru a se reface”. La întoarcerea din Italia, Eminescu vrea să vină la Bucureşti, dar Maiorescu face tot posibilul să îl ţină departe de capitală.. Toate munca sa, cărţile, notele de lectură, manuscrisele se află la Bucureşti, la Maiorescu... Prin intermediul diverşilor prieteni, Eminescu îi cere în mod repetat acestuia să îi înapoieze „lada cu cărţi”, fără de care ar fi trebuit să îşi reia toată munca de la zero..
Maiorescu este de neînduplecat.

Cum nu se cuminţeşte, este trimis tot cu forţa la ospiciul de pe lângă
Mânăstirea Neamţ. Eminescu, pe deplin lucid, i se plânge lui Gheorghe
Bojeicu de la Cernăuţi, că a fost „internat ca alineat, deşi nu fusese”. Este sechestrat la Neamţ din noiembrie 1886 până în aprilie 1887.. Gardienii aruncă pe el găleţi de apă rece şi îl bat cu funia udă pentru a-l „calma”. Încearcă să fugă de mai multe ori şi în cele din urmă reuşeşte să obţină o mutare la Iaşi, sub îngrijirea doctorului Iszac.

Acesta este cel care îi va pune un diagnostic abracadabrant, preluat apoi de istorie: „sifilis congenital matern cu paralizie generală progresivă”.
Diagnosticul conţinea însă un mesaj important: Eminescu trebuia să fie
paralizat, Eminescu trebuia să fie anihilat, trebuia oprit din a mai publica în ziarele vremii. Asasinarea civilă a lui Eminescu din 1883 va fi completată de experimentele doctorului Iszac, care visa să scrie o lucrare despre cazul Eminescu, cu care să intre în analele medicinii. Contrar tuturor preceptelor medicale ale vremii, care arătau că mercurul este toxic şi total contraindicat în tratarea sifilisului, doctorul Iszac îi va administra doze uriaşe de mercur, de 4 până la 7 grame.

Un alt psihiatru din Bucureşti, Panait Zosin, care nu îl consultase vreodată pe Eminescu şi cunoştea cazul doar din corespondenţa cu sora lui, Harieta, preia diagnosticul lui Iszac şi chiar îl completează cu următoarele reflecţii: „ca psihopat ereditar, el ar fi petrecut încă nopţi albe, ar fi făcut orgii, ar fi mistuit narcotice şi excitante (n.n. în condiţiile în care se ştie că Eminescu era un adversar declarat al narcoticelor). Un psihopat alcoolic şi sifilitic, el a ajuns să aibe perioade de furie, de inconştienţă, de prozaică întunecare a activităţii psihice.. ”

De-abia în 1888, Veronica Micle reuşeşte să îl smulgă din mâinile docto-rului Iszac şi să îl aducă în sfârşit la Bucureşti.. Aici reîncepe să publice, şi în urma unui articol împotriva guvernului, apărut în România liberă, este internat cu forţa tot la dr... Şuţu, unde va şi muri.

La moartea sa, produsă din câte s-a spus, de o lovitură la cap cu o piatră, celebrul doctor G. Marinescu nu realizează după autopsie, analiza microscopică a creierului, care ar fi dovedit că Eminescu nu suferea de sifilis. După o examinare superficială, aruncă pur şi simplu la gunoi creierul lui Eminescu, pe motiv că intrase în putrefacţie. Este totuşi nevoit să consemneze că a fost frapat de mărimea acestui creier. Pe actul său de deces, nu apare semnătura niciunui prieten sau membru al familiei, ci doar amprentele digitale a doi martori analfabeţi din personalul spitalului.
Societatea Matei Basarab, spiritul naţional şi francmasoneria
   Eminescu a fost etichetat drept nebun, sifilitic, alcoolic, pericol public, atentator la adresa regelui, reacţionar, paseist, antisemit, xenofob, naţionalist şovin etc. De ce toate aceste apelative? De ce publicistica lui a fost mereu trecută sub tăcere, interzisă, cenzurată?
   De ce în memoria românilor Eminescu a fost impus doar ca poet, în timp ce principala sa activitate a fost cea de ziarist? Din cele 16 volume ale Operei sale, editate sub îngrijirea lui
Perpessicius după manuscrisele originale, cinci conţin poezii şi altele cinci, articolele publicate de el în perioada 1870-1883 şi 1888-1889.. Deşi majoritatea articolelor au fost scrise înainte de aşa-zisa declanşare a nebuniei, mulţi susţin şi astăzi că ele nu merită să fie citite, întrucât „sunt rodul unei minţi atacate de boală, în căutarea unei bucăţi de pâine”.

„Eminescu n-a ajuns să marcheze politica naţională, deşi este întemeietorul doctrinei naţionale moderne” scrie Theodor Codreanu în „Dubla sacrificare a lui Eminescu”. „Dimpotrivă, opera sa a fost cu grijă separată de structurile de profunzime ale politicii naţionale, opera lui publicistică fiind interzisă total, după al doilea război mondial. Efectele sunt vizibile şi astăzi.
Aşa-zisul cult Eminescu este o dimensiune ad-hoc confecţionată, pentru
a preveni şi a face ineficient un veritabil cult Eminescu. Prin numita diversiune se creează impresia (pe care cei naivi o iau ca atare) că eminescianismul este un element nefast, inamicul public numărul unul al democraţiei şi al statului român. Neîntâmplător, Gh... Grigurcu, unul din mercenarii curentului antieminescian asimila cultul pentru poetul naţional cu acela al lui Ceauşescu.

În realitate, statul român nu a atins niciodată exigenţele lui Eminescu, fiindcă nici nu şi-a propus aceasta vreodată, deşi marii gânditori au pledat statornic pentru asimilarea organică a eminescianismului ca temei al fiinţei noastre naţionale. ”

  
Au existat tentative ca Eminescu să fie înrolat în masonerie. Fără succes..
Eminescu lucra însă la crearea unei organizaţii româneşti şi pro-româneşti, numită Societatea Matei Basarab şi aflată în afara controlului şi influenţelor francmasoneriei, care masonerie se afla şi atunci în slujba unor interese supranaţionale.

    „O organizare între români”, scria el. „Pretutindea oameni care să ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun.
Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă. Ţinta? Unirea tuturor românilor, emanciparea economică şi intelectuală a întregului popor românesc.”

   Încă din 1874, el îi scria lui Maiorescu că „aprofundarea studiului
filozofilor germani m-a făcut să mă orientez către elaborarea unei filosofii practice, vizând scoaterea României din subistorie. Interesul practic pentru patria noastră ar consta cred în înlăturarea oricărei îndreptăţiri pentru importul necritic de instituţii străine.”

   Eminescu nu renunţase la acest plan nici în ultimii săi ani.. Alexandru Vlahuţă povestea cum, vizitându-l la sanatoriul doctorului Şuţu, Eminescu i-a povestit „despre un plan al lui de reorganizare socială, la care se gândeşte de mult, o lucrare colosală.”

   Gheorghe Panu povesteşte în „Amintiri de la Junimea” de un sfat pe care Eminescu i l-a dat: „Panule, ştii tu că în lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui.... Tot,
tot este un şir neîntrerupt de martiri.” Eminescu a fost unul dintre ei.

„Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de 'nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare .. . .
Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel,
Nu slăvindu-te pe tine . .. . lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi. . . posteritatea este încă şi mai dreaptă.Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o 'ncerca s-arate că n-ai fost vr-un lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii. ... .
Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul.. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a 'nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude 'n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate
câte nu vor
înţelege . . .
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale —
Astea toate te apropie de dânşii. . . Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”
(Mihai Eminescu, Scrisoarea I, 1881)


Bibliografie:
1. Ovidiu Vuia: Misterul morţii lui Eminescu, Ed. Paco, Bucureşti, 1996
2. Thedor Codreanu: Dubla sacrificare a lui Eminescu, Serafimus Grup, 1999
3. Nicolae Georgescu: "Boala şi moartea lui Eminescu,Criterion,2007"





11 mai 2011

Internetul a devenit periculos pentru francmasonerie


SUA şi UE vor să restricţioneze internetul şi la nevoie chiar să-l închidă complet. Google limitează accesul la unul dintre cele mai populare servicii ale sale: Google Video
Dezvăluirile şi informaţiile alternative oferite în principal de către bloggeri şi comunităţi nedependente de mass media corporatistă au devenit în ultima vreme tot mai numeroase şi mai credibile, punând în real pericol campaniile de manipulare colectivă la nivel global.

Planul masonic de stăvilire a acestei adevărate treziri mondiale conţine 2 elemente:

 
1.Controlul şi restrictionarea internetului pe diverse motive: de securitate, comerciale, administrative etc. Astfel se creează bazele unei cenzuri globale a internetului după modelul experimentat în China, a detectarii şi reprimării opozanţilor dictaturii noii ordini mondiale.
 
2. Preluarea subiectelor asa-zis „conspiraţioniste” de către mass-media aflată sub control masonic. Crearea de falşi opozanţi şi directionarea curentului de trezire pe linii moarte.
Una din măsurile de control apărute recent în SUA este o propunere legislativă ce ar acorda Preşedintelui Obama autoritatea de a închide reţelele publice şi private de comunicaţii – incluzând restricţiile de trafic internet – ca parte a unui plan de urgenţă. Proiectul de lege a fost introdus de Jay Rockefeller, mare mason şi senator democrat de Virginia de Vest.
The Cybersecurity Act of 2009 îi oferă de asemenea preşedintelui posibilitatea de a declara „o stare de urgenţă în ciber-spaţiu” astfel încât se poate merge până la închiderea sau limitarea drastică a traficului pe internet în „interesul securităţii naţionale”. Documentul nu specifică însă limpede care sunt condiţiile necesare declarării unei astfel de stări de urgenţă în ciber-spaţiu, conceptul de interes al securităţii nationale fiind definit prea vag.
 
Şi în Europa există demersuri similare de cenzurare a internetului, mascate sub reglementări comerciale şi ale telecomunicaţiilor. În luna mai urmează să fie votate în Parlamentul European propuneri legislative ce vor limita accesul la internet. Dacă sunt adoptate, legile vor permite providerilor de internet să impună ce aplicaţii sau site-uri avem voie sa folosim în internet. Download-ul peer-to-peer ar putea fi interzis şi de asemenea sunt vizate limitarea aplicaţiilor care permit telefonia gratuită prin internet.
(Detalii la: http://www.laquadrature.net/Telecoms_Package)


Toate aceste îngrădiri la nivel european vin după o serie de planuri promovate anterior, de cenzurare a blogurilor la nivelul UE, implementarea unui sistem centralizat de supraveghere de tip web 3.0 şi implementarea unor legi abuzive privind internetul în Franţa.
Nici Google nu este în afara acestui plan de îngrădire a libertăţilor. Compania a închis recent pentru publicul larg posibilitatea de a face upload la fişiere de tip video pe portalul său specializat „Google Video”. De asemenea, accesul la facilităţile de tip „cele mai vizionate/cele mai postate filme”, a fost desfiinţat. Această măsură vine fără îndoială în urma succesului gigantic de care s-au bucurat la nivel global filme on-line precum Endgame, The Obama Deception, The Big Picture şi alte filme ale curentului ce se opune dictaturii mondiale masonice ce utilizează tehnologia într-un mod malefic.

Nicolas Sarkozy face presiuni pentru implementarea unei legi abuzive privind internetul
Pe 2 februarie 2009, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a anunţat că va lua toate măsurile pentru ca până la finalul lunii martie, noua lege „Creaţie şi Internet” să fie adoptată de Adunarea Naţională. Această lege instaurează un control strict asupra internetului şi încalcă dreptul la viaţă privată, sub pretextul combaterii pirateriei.
Proiectul de lege a fost prezentat pe 18 iunie 2008 Consiliului de miniştri, iar pe 20 octombrie 2008 a fost votat de Senat, doar după o primă lectură, fără dezbateri şi cu o unanimitate covârşitoare. Însă el intra în contradicţie cu prevederile Amendamentului 138 din Pachetul Telecom al UE, care defineşte cadrul legislativ pentru telecomunicaţii şi internet. Amendamentul 138 prevede că „nu poate fi impusă nicio restricţie care încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale utilizatorilor (libertatea de exprimare şi de informare), fără o decizie judecătorească.”
La presiunile Franţei, pentru a facilita implementarea acestei legi, miniştrii telecomunicaţiilor din cele 27 de ţări membre UE, s-au înţeles pe 28 noiembrie 2008 să ceară desfiinţarea Amendamentului 138. Nicolas Sarkozy i-a cerut personal acest lucru preşedintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso. Însă este vorba despre un amendament votat în luna septembrie 2008 în Parlamentul european cu o majoritate covârşitoare (573 de voturi pentru şi 74 împotrivă).
Noua propunere legislativă franceză a iscat puternice discuţii, atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi în Franţa. „Acest amendament constituie o garanţie că legislaţia Telecom nu va duce la un transfer de putere de la autoritatea juridică spre autoritatea administrativă. El este astfel formulat încât să lase statelor membre o marjă pentru a respecta legi fundamentale, în special cele privind dreptul la viaţă privată, dreptul la proprietate, dreptul la recurs şi dreptul la liberă exprimare şi informare.”
Dacă această lege va fi aprobată, aşa cum şi-a propus Nicolas Sarkozy, cei care nu îşi vor instala în computere programele de tip spyware, impuse de HADOPI (Înalta Autoritate pentru difuzarea operelor şi protejarea drepturilor de autor pe internet) se vor trezi cu abonamentele suspendate.
Comisia naţională de informatică (CNIL) s-a opus vehement acestui proiect de lege. CNIL a criticat mai întâi raţiunea de a fi a acesteia, şi anume protejarea industriei culturale şi de divertisment: singurele motive invocate de guvern pentru a justifica introducerea acestei legi fiind cele legate de scăderea vânzărilor în aceste industrii. CNIL atrage atenţia şi că această lege acordă providerilor competenţe nepermise, care sunt de apanajul autorităţilor judiciare şi încalcă Constituţia franceză.
Sursa: Surse.org Un Proiect Open Source
preluare: http://bloguri.piatza.net/internetul-a-devenit-periculos-pentru-francmasonerie/