Dupa criza globala, Roubini prezice revolta mondiala. Cum vede “Dr. Doom” viitorul lumii

Intr-un editorial, publicat recent in Economonitor, economistul Nouriel Roubini, cel care a vorbit prima data si despre actuala criza economica mondiala, nu vine deloc cu vesti bune.

Dupa trei ani de convulsii economice, care au dus la scaderea nivelului de trai a majoritatii oamenilor, ar putea urma convulsii sociale si proteste de strada, spune Roubini, care vede in ceea ce se intampla in Orientul Mijlociu, Israel sau Marea Britanie semne ale generalizarii revoltelor cu accente violente.

“Recentele demonstratii populare, de la cele din Orientul Mijlociu si Israel si pana la cele din Marea Britanie, precum si nemultumirile tot mai pronuntate din China, se vor generaliza in curand, atat in tarile cu economii avansate, cat si in cele emergente. Iar toate acestea vor avea un singur punct de plecare: saracia in cerestere, somajul ridicat, inegalitatea si lipsa de speranta. Chiar si claselee de mijloc din lume simt cum le scad veniturile si nivelul de trai”, explica Roubini, denumit si “Dr. Doom”, datorita acuratetii predictiilor sale referitoare la evolutia crizei mondiale.

Roubini mai scrie ca ii da dreptate partial lui Karl Marx, care sustinea ca forma de organizare capitalista se va autodistruge.

“Karl Marx avea dreptate partial, cand spunea ca globalizarea, intemediereile financiare si redistribuirea veniturilor de la munca spre capital vor indrepta capitalismul catre autodistrugere (intre timp, si viziunea lui potrivit careia socialismul este mai bun, s-a dovedit gresita). Firmele desfiinteaza locuri de munca pentru ca nu mai au cerere.  Dar taierea joburilor inseamna reducerea veniturilor, ceea ce duce la cresterea inegalitatilor si reduce consumul”, explica Roubini.

In opinia economistului, primul lucru pe care ar trebui sa-l faca decidentii politici de astazi este sa creeze cat mai multe locuri de munca, pe de o parte prin stimulari fiscale, iar pe de alta parte prin investitii in infrastructura.

Roubini mai vorbeste si despre mai multe sisteme de taxare progresiva, precum si strategii fiscale pe termen scurt si lung, care sa permita finantarea datoriilor suverane si care sa impiedice ruinarea bancilor.

“In timp, economiile avansate vor avea nevoie sa investeasca in capitalul uman si in abilitatile fortei de munca pentru a creste productivitatea si pentru a permite muncitorilor sa fie flexibili si sa faca fata economiei globalizate. Alternativa este – ca in anii ’30, o stagnare economica fara sfarsit, depresiune, razboaie comerciale si monetare, controale ale capitalurilor, criza financiara, insolventa uner tari si o instabilitate sociala si politica masiva”, concluzioneaza Nouriel Roubini.

Tabloul descris de economistul merican incepe sa prinda contur. In acest weekend, politia din Hamburg s-a confruntat cu proteste din partea unor grupuri de tineri, care au partricipat la o sarbatoare locala.

Evenimentele de la Hamburg se suprapun celor din capitala Germaniei, Berlin, unde de cateva saptamani, persoane necunoscute incendiaza zeci de masini pe noapte, in special autovehicule scumpe. Politia nu a reusit inca sa gaseasca vinovatii.

Iar evenimentele care au socat Marea Britanie si pe toata lumea saptamanaile trecute si care au pornit de la un simplu conflict dintre politie si o banda de huligani, s-au extins in mai multe orase ale regatului si au culminat cu mii de magazine si locuinte devastate si incendiate, sute de raniti si sute de milioane de lire sterline pagube materiale.

Israelul, pe de alta parte, se confrunta cu cele mai mari proteste din istorie, sute de mii de oameni iesind pe strazile Tel Avivului si Ierusalimului, nemultumiti de cresterea costurilor vietii.

Iar la Madrid, tinerii au iesit in strada, revoltati fata de costurile ridicate ale vizitei Papei, in conditiile in care Spania se confrunta cu cea mai grava criza financiara, care ameninta stabilitatea intregii zone euro.

preluare de pe sursa: Fata nevazuta a lumii….

ÎN PLINĂ CRIZĂ, MAI MULT CA ORICÎND, INFORMAŢIILE DETERMINĂ ACŢIUNEA DIRECTĂ

În Franţa, Grecia şi Spania, tinerii îşi exprimă nemulţumirea faţă de situaţia lor, la Londra ei dau foc la cartiere.

Orientul Mijlociu e în fierbere, Polul Nord devine obiect de dispută, iar bursele din întreaga lume se află pe tobogan.

Toate ţările europene au trăit cu mult peste nivelul lor şi vor trebui fără excepţie să-şi strîngă cureaua.

Ceea ce va însemna sfîrşitul uneia dintre iluziile prăfuite ale Uniunii: ideea că, într-o Europă prosperă, totul se aranjează întotdeauna fără prea mult efort.

Pacea din ultimii 66 de ani a avut un cost: creşterea generozităţii statului social.

Astăzi, s-a terminat!

În Italia şi Spania, rata şomajului a atins recorduri: orizontul tinerilor este din ce în e mai mărginit, viitorul e ceva mic, negru şi urît, iar politicienii nu se mai bucură de nici un dram de încredere!

Pe negîndite, Noua Criză şi Noua Recesiune globală au afectat grav chiar măduva spinării societăţii globale, mult prea ocupate de binele imediat.

Dar, oare, chiar pe negîndite?

Înclin să cred că nu!

Numeroase agenţii, companii şi laboratoare de intelligence din întreaga lume au analizat situaţia economică globală care prevestea haosul ce pare că îl trăim în aceste zile.

Unele au emis avertismente, însă, acelaşi DECIDENT POLITIC preocupat doar de binele unui ciclu electoral, de 4 sau 5 ani, nu le–a luat în seamă.

Potrivit unui raport realizat de Oxford Research Group, criza financiară globală şi recesiunile economice, provocate de aceasta, reprezintă cea mai mare ameninţare la adresa securităţii mondiale.

Autorul raportului, Paul Rogers, profesor la Universitatea Bradford, detaliind consecinţele acestor crize, susţine că deciziile viitoare luate la nivel mondial vor fi decisive în ceea ce priveşte securitatea internaţională.

El mai precizează că alegerea pe care o vom face acum, în cîteva luni, va determina dacă lumea devine mai

paşnică sau mai beligerantă în următorii zece ani.

Pe de altă parte, la 12 februarie 2009, în faţa Comisiei Senatului pentru Informaţii a Congresului Statelor Unite, Directorul Informaţiilor Internaţionale, Dennis C. Blair, a prezentat, pentru prima oară, un document provenind din analiza tuturor celor 16 servicii de informaţii şi securitate ale SUA, precum şi din informaţiile furnizate de companii private de intelligence care lucrează pentru Guvernul Statelor Unite.

Potrivit unui raport din 2008, 70% din informaţiile prezentate în sinteza din fiecare dimineaţă preşedintelui SUA provin de la Companiile Private de Intelligence!

Blair s-a referit la cele mai importante ameninţări de securitate cu care se confruntă, în prezent, societatea americană, menţionînd, în principal: -criza economică globală şi impactul său destabilizator asupra aliaţilor şi adversarilor, inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea scăderii capacităţilor aliaţilor de a-şi asigura apărarea şi obligaţiile de asistenţă umanitară; -impactul intern şi internaţional al schimbărilor climatice globale; -accesul la resurse energetice în deplină securitate şi asigurarea managementului aprovizionării cu alimente şi apă, mai ales în condiţiile unei previziuni de creştere a populaţiei globului cu 1 miliard de locuitori pînă în anul 2025; -securitatea informatică şi ameninţările la structura informatică a SUA, atît din partea unor actori statali cît şi nestatali.

Dacă privim atent cele patru tipuri de ameninţări expuse, ele sînt valabile la nivelul întregului Bloc NATO, deci, şi România!

Referindu-se la criza economică globală, începută în SUA şi răspîndită rapid în alte ţări, Blair a spus: “Timpul este probabil cea mai mare amenintare pentru noi.

Cu cît trece mai mult timp pînă la începerea redresării, cu atît devin mai periculoase eventualele efecte negative asupra intereselor strategice ale SUA.

Analizele noastre arată că această criză economică duce la creşterea riscului de instabilitate a regimurilor politice, dacă ea continuă pentru o perioadă de înca 1-2 ani… instabilitatea poate duce la pierderea echilibrului fragil pe care multe state în curs de dezvoltare îl au în domeniile justiţiei şi ordinii interne de drept… fără a imprima o notă alarmistă, apreciez că, mult timp de acum înainte, abordările cu privire la securitate – naţională şi mondială – trebuie făcute numai în contextul crezei financiare globale şi a recesiunilor economice generate de aceasta”. Era 2009, dar, la Bucureşti “nu sosise criza”, iar România se pregătea de alegeri!

Într-un context firesc, neviciat de bruiaje electorale, o analiză de detaliu a situaţiei actuale, şi a evoluţiei ei probabile, pe palierele economic, financiar, politic şi social al României, dar şi al oricărei ţări europene, aflată în criză, scoate în evidenţă o serie de vulnerabilităţi, riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale şi internaţionale, asociate crizei financiare globale şi recesiunii economice.

O asemenea construcţie poate fi realizată de pe poziţia analistului de securitate, conform căreia, aprecierea gradului de periculozitate al unei ameninţări începe de la valoarea maximă şi se diminuează apoi, pe măsura obţinerii de noi informaţii!

Sînt ferm convins că intelligence-ul românesc are o astfel de analiză, cum la fel de convins sînt că DECIDENTUL POLITIC a luat la cunoştinţă concluziile acesteia, dar veşnica politică gregară românească împiedică actuala putere să ia măsurile ce se impun.

Ce ar trebui luat în calcul?

- accentuarea sărăciei, ca urmare a desfiinţării unui număr mare de locuri de muncă, ce duce, inevitabil, la creşterea numărului de persoane care nu se pot hrăni în mod adecvat, în consecinţă – sporirea numărului de îmbolnăviri.

Amploarea unui asemenea fenomen va influenţa negativ sistemul de securitate socială, care şi aşa nu mai face faţă; -fragmentarea politică internă, apariţia de “partide miracol”, sau “adevăratele partide”, ce determină migraţia politică, urmare a inabilităţii şi eşecului unor politici guvernamentale de estompare sau ieşire din criză.

Aceasta ar putea duce la radicalizarea unor forţe politice, ce ar putea afecta sistemul democratic şi ar deschide drumul spre autoritarism şi dictatură.

Ca orice organism, primul pas spre vindecare este recunoaşterea faptului că eşti bolnav, iar punerea în discuţie, tot mai vocal, a sistemului democratic, în special în ţări europene, mă face să cred că politicienii, de pe Dîmboviţa, Sena sau Rhin, nu-şi recunosc boala; -extinderea sărăciei care, după estimări “optimiste” loveşte zeci de milioane de oameni!, ar putea determina apariţia unor mişcări sociale extrem de radicale şi violente, în faţa cărora o parte a puterii politice ar putea fi tentată să recurgă la forţă;

-reînvierea şi extinderea naţionalismului extremist, xenofobiei şi rasismului pe fondul instabilităţii sociale şi politice interne şi externe, reprezintă realitatea contemporană în Uniunea Europeană;

-diminuarea drastică sau, în cel mai fericit caz, limitarea bugetelor destinate securităţii naţionale, alocate dintr-un buget de stat foarte mic, ca urmare a falimentării unui număr mare de firme, a disponibilizărilor masive de angajaţi, sau acolectării submediocre a taxelor şi impozitelor de la contribuabili, sufocţindu-i cu creşteri aberante de cote pe puţinii plătitori care vor sfîrşi, la rîndul lor, în incapacitate de plată!

Este, din nou, imaginea României, în plin proces de diminuare a aparatului securităţii interne, prin disponibilizări masive de pompieri, jandarmi şi poliţişti, la care se mai adaugă discreditarea publică concertată a structurilor specializate în domeniul securităţii naţionale de către o parte a media şi a formatorilor de opinie, sau, mai rău, chiar de propriul ministru!

Acest comportament duce la scăderea accentuată a încrederii populaţiei în aceste structuri şi diminuarea severă a atracţiei tineretului valoros pentru aceste profesii.

La toate aceste riscuri şi vulnerabilităţi, desprinse din realitatea românească, aş mai aminti şi posibilitatea extinderii restricţiilor în domeniul cheltuielilor militare şi angajamentelor din cadrul alianţelor politico – militare internaţionale, soldate cu diminuarea prezenţei sau cu retragerea completă a forţelor multinaţionale din zone de conflict, posibila re-amorsare a unor conflicte latente şi chiar creşterea riscurilor de acţiuni teroriste.

După cum am mai scris pe acest blog, insecuritatea socială şi alienarea culturală crează premise favorabile pentru producerea de atentate teroriste de mare amploare.

Să nu uităm de creşterea riscului apariţiei războaielor civile ca urmare a posibilelor falimente statale, pe plan mondial!

Aceste vulnerabilităţi, riscuri şi ameninţări sînt, mai mult ipotetice şi oarecum alarmante.

Dar ele sunt posibile!

În primul rînd, pentru că sînt specifice şi asociate unei crize globale.

În al doilea rînd, pentru că sîntem contemporani cu ele, s-au declanşat deja în cele mai dezvoltate ţări economice şi în forme extrem de violente.

Această criză este aproape unanim apreciată ca fiind fără precedent care va crea o transformare atît de complexă în întreaga lume, cum nu a mai fost cunoscută de la al Doilea Război Mondial şi pînă acum.

Evoluţia ei este imprevizibilă şi obligă serviciile de intelligence să identifice permanent noi riscuri şi ameninţări.

De aceea, eu cred, că mai mult ca oricînd, zilele acestea sînt ale informaţiilor, mai mult decît ale acţiunii directe.

Determinată de acestea!

Sigur, asta doar dacă nu eşti preocupat EXCLUSIV de un nou mandat în 2012. La Bucureşti, Paris, Berlin, Washington sau, aiurea!

preluare de pe sursa: MERKAVA

PARADIGMA SCHIMBĂRII PRIN VIOLENŢĂ

 

Lumea stă pe un butoi cu pulbere de revolte sociale, ce riscă să explodeze pe masură ce drepturile omului sînt erodate de criza economică, a avertizat organizaţia Amnesty International, încă din 2009.

“Există din ce în ce mai multe semne de nellinişte politică şi violenţă, care se adaugă insecurităţii globale ce există deja din cauza conflictelor pe care comunitatea internaţională pare incapabilă sau nu vrea să le rezolve.

Cu alte cuvinte, stăm pe un butoi cu pulbere de inegalitate, nedreptate şi insecuritate, şi este pe punctul de a exploda”, arăta şefa Amnesty, Irene Khan.

Anul acesta, mai mult decît oricînd în ultimul secol, lumea occidentală a fost zguduită de proteste şi revolte succesive ale societăţii civile.

Fie că au avut loc în Ţările Arabe, Franţa, Anglia, Spania, Grecia, Germania, Israel sau Canada, oamenii au reacţionat la o serie de măsuri guvernamentale ţintite să lovească direct în oameni.

Preţurile ridicate ale alimentelor sînt una dintre cele mai mari chestiuni politice ale anului 2011.

Cei mai săraci oameni din Kansas pînă-n Yemen suferă de pe urma impactului preţurilor la produsele alimentare.

Volatilitatea preţurilor la alimente a împins zeci de milioane de oameni în sărăcie şi a contribuit la violenţă şi instabilitate, care sînt periculoase pentru securitatea globală şi costisitoare pentru contribuabili.

Reacţia guvernelor? Simplă şi seacă.

Ni se tot repetă, chiar şi nouă, românilor, care am avut doar tentavile de proteste, că niciodată prin revolte şi proteste violente nu se schimbă o paradigmă.

Nimic mai fals! Problemele sociale, politice şi economice agravate de criza economică sînt “o bombă cu ceas”! Eşecul pieţelor merge mînă în mînă cu frustrarea oamenilor.

Între timp concepţia potrivit căreia social-democraţia, cu protecţia ei socială, educaţia scumpă şi asistenţa de sănătate pentru toţi este nesustenabilă în actuala perioadă tulbure, cîştigă teren.

Tot mai multă lume se grăbeşte să proclame dispariţia statului asistenţial! În realitate, este singura soluţie!

 “Revoltele din Londra sînt produsul unei naţiuni fărîmiţate şi al unei clase politice care şi-a întors faţa de la reprezentanţii acesteia”, consideră un cronicar al The Daily Telegraph.

Partea violentă nu vine din dorinţa oamenilor de „sînge”, ci din înverşunarea cu care clasa politică se opune schimbării dorite şi cerute de oameni!

Ziariştii britanici consideră că ce se întîmplă zilele acestea la Londra şi în alte oraşe ale Marii Britanii este cea mai “ezoterică şi cea mai modernă dintre revolte”.

Participanţii la ea, organizaţi şi coordonaţi prin Twitter, sînt protagoniştii unui sinistru revers al “Primăverii Arabe”.

“Vara de la Tottenham”, care a avut în prim-plan şi copii de numai şapte ani, este un atac nu asupra unui regim tiranic, ci asupra ordinii stabilite a unei democraţii benigne!

Privind înlăuntrul nostru naţional, lumea aşezată şi predictibilă pe care o cunoşteai a dispărut peste noapte, lăsînd, în locul ei, incertitudine şi frica zilei de mîine.

Coeziunea socială nu mai există, solidaritatea se manifestă din cînd în cînd, cînd cuţitul ajunge la os, compasiunea apare mai rar. Societatea în care te-ai născut nu mai există!

Trăieşti acum într-o societate destructurată, incapabilă să se opună agresiunilor interne şi externe de orice fel!

România pare o ţară eşuată! Cel puţin, din punct de vedere social!

Căderea comunismului în Europa de Est a însemnat o oportunitate extraordinară pentru marile corporaţii occidentale de a-şi extinde afacerile în aceste noi zone.

Globalizarea nu mai poate fi oprită şi ea reprezintă o nouă perioadă din viaţa omenirii, chiar dacă ea nu aduce nimic bun pentru unele societăţi.

Din nefericire, România se poate încadra la „nimic bun”!

Poate sînt pesimist. Dar, de mai mulţi ani, în articolele pe care le scriu, atrag atenţia că România este o ţară sub ocupaţie.

O ţară care renunţă la propria economie, la propriul sistem de valori, pentru a îmbrăţişa cu totul alte repere.

Poate foamea cu care am ieşit din comunism ne-a făcut atît de hulpavi.

Poate bruiajul de neînţeles – pentru cei mai mulţi – a recesiunii şi crizelor economice, valorice, politice, de sistem etc în care ne aflăm?

Cauzele recesiunii prezentate de J K Galbraith în cartea lui “Marea Prăbuşire din 1929” erau: proasta distribuţie a veniturilor, un mediu de afaceri angajat în “furtul corporatist”, o structură bancară slabă şi un dezechilibru între importuri şi exporturi.

Nu spunea nimic despre parazitarea politică a economicului, a instituţiilor etc. America Marii Crize nu ştia această realitate de secol 21 din România!

După 20 de ani de la schimbarea „după manual” a Regimului Ceauşescu, România a dispărut de pe harta lumii.

În acest moment, singurele componente economice prezente în ţara noastră sînt cele de la periferia lanţului de producţie, cele de consum direct şi cele de extracţie de materie primă.

Asistăm la o accentuare a dezastrelor naturale, epuizare a resurselor energetice, creştere demografică corelată cu reducerea resurselor de apă şi hrană, încălzire a climei etc., fenomene ce continuă să influenţeze stabilitatea şi securitatea globală.

„Prăbuşirea” unor state din cauza proastei guvernări, condiţiilor economice precare (Atenţie România!), tulburărilor sociale etc., răspîndirea conflictelor de tip etnico-religios, precum şi inconstanţa relaţiilor transatlantice rămîn o realitate a mediului de securitate actual.

Crahurile financiare şi catastrofele umane sînt ciclice.

Fiecare ameninţă să fie mai grav decît precedentul!

Avem nevoie de oameni care să gîndească un nou sistem şi cert este că paradigma trebuie schimbată, iar societatea nu numai că este pregătită dar şi cere aceasta schimbare!

La Londra, 16.000 de poliţişti au fost mobilizaţi să intervină în teatrul de operaţiuni urbane, iar analiştii vorbesc apăsat şi englezeşte, la BBC, despre eşecul poliţiei în asigurarea legii şi ordinii!




În România, o clasă politică inconştientă, sau direct provocatoare şi antinaţională, decimează efectivele Ministerului de Interne, le împroşcă cu lături şi le tratează ca pe bandele de infractori.

În euforia distrugerii structurilor de securitate internă ale Statului Român, ministrul Traian Igaş – al cărui singură legătură cu Internele a fost TATĂL, şef de post! – vorbeşte de 30.000 de “internişti” şpăgari şi piloşi.

Nici o remarcă despre profesioniştii extraordinari din Jandarmerie, pompieri sau poliţie, eroii care, în fiecare dimineaţă deschid primele jurnale de ştiri cu salvări de vieţi şi bunuri materiale!


Dacă ar fi să se întîmple şi la noi, paradigma (paradigma este o construcţie mentală larg acceptată, care oferă unei comunităţi sau unei societăţi pe perioadă îndelungată o bază pentru crearea unei identităţi de sine) schimbării prin violenţă ar trebui desăvîrşită chiar în cabinetele guvernanţilor!

Sursa: MERKAVA

preluare de pe:http://bloguri.piatza.net/paradigma-schimbarii-prin-violenta/