Ce urmeaza saraciei, dezintegrarii sociale, frustrarilor si eliminarii sistemului edicational ? Fara dicutie, o violenta de nedescris pe straile oricarui oras, asa zis capitalist. Atentie Romania, America este aici !

Situatie din ce in ce mai dificila economic si social, iar cei ce in urma cu zeci de ani, criticau regimul communist, acum tac si dau impresia ca totul merge bine. Oare ei erau atunci romani si acum sint americani sau au fost dintotdeauna americani si occidentali? Sau poate sa fi fost tradatori de tara si noi nu stiam in acel moment?

De ce tac ziarele si posturile de televiziune si radio si nu spun nimic de dezastrul economic si social spre care ne indreptam? De ce tac cei ce aruncau cu noroi in Ceausescu si sistemul trecut, spunind cit de rau era si acum raul este si mai mare, iar ei il aproba tacind?

Eram cu totii interesati sa auzim ce mai spune Europa Libera si Vocea Americii, ascultam bruiat si ne dadeam seama ca mai sint si altii care stiu din realitatile romanesti, numai ca ei le si spuneau. De ce nu le mai spun, oare Europa nu mai este libera si este incatusata de coruptie si scandaluri politice, iar America nu mai are voce, sau nu mai are voce sa se critce singura si prefera in continuare sa critice pe altii si sa aleaga presedinti care sa inchida gura celor care critica America?

Ascult la radio, posturi din toata lumea si vad ca in UE se cinta majoritar melodii americane, cu toate ca noi europenii avem cintareti deosebiti, atit in Spania, Italia, Grecia, Franta, cit si in tarile est europene si scandinave, dar ne sint bagate pe git aceste melodii americane, care nu sint rele, dar trebuie in acelasi timp, sa spunem ca ascultind posturile americane si canadiene, pentru ani de zile, foarte rar si chiar deloc nu aud o melodie europeana.

In Ontario, in aproape 14 ani nu am auzit mai mult de doua melodii frantuzesti, cu toate ca provincia face parte dintr-o tara cu doua limbi oficiale, franceza si engleza. Pe posturile de radio americane nu am auzit nici o melodie europeana de ani de zile. Oare de ce trebuie sa ne erijam in slugi fara sa ni se ceara si mai ales in slugile cui? Acesti raspindaci ai fostelor posturi de radio Europa Libera si Vocea Americii, discutau de comunism atunci cind la radio aveam majoritar melodii romanesti si promovam romanii in muzica si chiar ne placeau, dar aceasti oameni nu spun nimic de capitalismul american si vestic care promoveaza muzica americana, eliminind posibilitatea pentru bietii americani de a cunoaste si altceva.

Raul adevarat inca nu a venit, el va veni curind si evident tot din america, asa cum se intimpla de obicei. Acest rau se va concretiza prin izolarea noastra in case, prin frica de a ne trimite copiii la scoala sau la cumparaturi, prin lacrimi, atunci cind copiii vin acasa batuti sau infectati cu droguri, pentru ca va fi singurul loc de munca din care se pot sustine, cind ne vom uita pe fereastra si vom vedea gasti tatuate care terorizeaza batrinii si le iau banii, cind vom vedea ca singura solutie ca sa traim , va fi sa platim taxa de priotectie pentru niste analfabeti violenti, iar taxele platite pentru politie nu fac decit sa lege si mai strins o relatie intre infractori si politie.

Toata lumea realizeaza un decline major al standardelor morale in Romania si in tot sistemul capitalist, aparitia gastilor de cartier cu sefi de cartier, cresterea numarului violurilor si chiar aparitia legii negocierii intre violator si violate, care dovedeste slabiciunea uni sistem si modul in care el lucreaza pentru infractori. O rusine de proportii acest cuvint – “negociere” intre violator si violata,este de o decadere morala incalculabila. Drogurile dovedesc si ele prin cresterea consumului de mai bine de 40 de ori in numai trei ani in Romania, faptul ca sintem pe o panta rapid descendenta.

Cu totii stam pe “bancuta de la poarta” si asistam la derularea acestui scenariu macabru in fata ochilor nostri. Criticam si gasim vinovati, dupa care uitam, iar a doua zi se intimpla acelasi lucru si din nou criticam si din nou gasim vinovati, iar aceasta degradare sociala continua cu o amplitudine de neimaginat. Pina cind va continua ea si cit vom fi noi spectatori “civilizati” in fata acestui cataclism care ne afecteaza sau ne va afecta?

Sa mergem in America, tara lui Basescu si a multor politicieni care au luat spaga si cad prada smecheriilor ieftine ale ambasadorului american la Bucuresti si raspindacilor de la FMI.

Declinul economic a adus o saracie de neimaginat si o violenta ce pune pe fuga chiar politia din multe orase, fiind lasate in totalitate la indemina gastilor criminale. Poate fi aceasta, o combinatie care sa aduca pace si prosperitate?

Ar trebui ca noi toti sa fim socati de ceea ce se intmpla si sa ne gndim ca este imaginea actuala si de perspective a sistemului capitalist?

Ne dorim razboi pe strazile oraselor noastre, asa cum este in America in momentul de fata?

In acest moment, in SUA si in sistemul capitalist in general, sint zeci de milioane de tineri fara locuri de munca, care nu pot gasii un loc de munca, care traiesc intr-o saracie de neimaginat, care sint disperati si nu stiu daca vor mai avea ce sa puna pe masa pentru ei si copiii lor si care nu au un standard moral sau au renuntat la el, pentru ca nu le aducea nici un avantaj. Acesti oameni sint disperati si apeleaza, cum este si normal, la actiuni disperate.

Pentru cei sub 18 ani, care traiesc in Detroit, SUA, rata saraciei este cu mult pesste 60%, cit apare in cifrele oficiale, iar la intrarea in Detroit, politia a pus o pancarda pe care scrie: “enter Detroit at your on risk”. Asa ne dorim sa scrie si la intrarea in orasele din Romania?

Cu farte putin timp in urma, FBI-ul a emis un raport in care se spune ca in America exista cel putin 1,4 milioane de membri ai gruparilor criminale distribuiti in marile orase ale tarii. Numarul lor a crescut cu peste 40%, dupa cum ne arata raportul, numai din 2009,pina in 2012. Se gindesc americanii la consecinte sau mai cred in autoritati si utilizarea taxelor pe care le platesc in mod favorabil lor. Evident ca nu, pentru ca multi au renuntat chiar sa isi mai caute un loc de munca, iar altii prefera sa lucreze la negru si sa nu mai plateasca taxe. Cartelul mexican al drogurilor, actioneaza in peste 1000 de orase americane. Acesta este doar inceputul si starea de fapt va fi transmisa si in Romania ,unde cu siguranta va prinde rapid.

Hai sa ne concentram atentia asupra citorva orase si ceea ce se intimpla acolo.

Los Angeles. Gastile criminale din tarile latino americane, pun pe fuga negri si familiile lor, lasindu-le alte zone de influenta in sud est sau nord. Cu citiva ani in urma, orasul Compton, era predominant afro american, dar acum mai mult de 65% dintre rezidenti sint hispanici si este o campanie pe fata de intimidare a cetatenilor de culoare si de izgonire a lor. Spun asta pentru a se sti faptul ca acesti americani care militeaza pentru multiculturalism si pentru eliminarea urei interetnice in alte tari, au o alta atitudine la ei acasa si autoritatile permit acest lucru in multe orase americane. In fiecare zi apare in Los Angeles Times, un articol legat de modul barbar in care un negru a fost batut in strada de gastile asa zis “latino”.

Numai in ultimele saptamini , au avut loc atacuri armate in strada si in locuinte, in orasele din apropiere, cum ar fi Harbor Gateway, Highland Park, Pacoima, San Bernardino, Canoga Park si Wilmington, acestea fiind numai cele anuntate in cotidianul american.

Oakland. Detine cele mai violente gasti criminale, care sint complet iestite de sub controlul autoritatilor locale si politiei statului. In numai un singur an, 2012, crimele extrem de violente au crescut cu 23% si numai in a doua parte a anului 2012, au avut loc in oras, peste 2000 de spargeri de case si jafuri cu mina armata si 65 de crime de o violenta de neimaginat. San Francisco Chronicle, explica sumar crestrea violentei in zona si faptul ca este iesita de sub control. Parte din crime au fost savirsite in razboiul dintre gatile criminale care domina zona si au fost comise cu arme de foc.

Chicago. Crimele se intimpla cu asa o regularitate ca, sint din ce in ce mai putini cetateni ai orasului care mai sint socati. Rata crimelor cu violenta a crescut numai in anul 2012, cu peste 17%, iar 2013, a inceput rin violente incredibile in oras si crime monstruoase. Numai cu citeva zile in urma, Chicago Tribune , anunta ca 7 oameni au fost omoriti si alti sase sint in stare grava in spital, dupa un atac in plina strada cu arme semiautomate. Pe strada West Van Buren, se putea vedea un cadavru intins intre un club si statia de autobuz, impuscat in cap. Sint scene commune unui asemnea oras si Romania poate oricind avea parte de asa ceva, daca sistemul capitalist va fi predat pina la capat.

Sint mii de orase americane atit de violente, datorita gastilor criminale?

Astazi, peste 80% din toate crimele comise in Chicago, sint datorate gastilor criminale si sint numai 200 de politisti in oras , desemnati in cadrul serviciului Gang Enforcement Unit, pentru a “tine piept” la mai mult de 100.000 de criminali, cit numara aceste gasti violente.

Am luat numai citeva orase, dar pot raspunde solicitarilor voastre si va pot da zeci de pagini cu crime, care se produc zilnic in SUA de la est la vest si de la nord la sud.

In 2006, cartelul Mexican al drogurilor actiona in 50 de orase mari ale SUA. In 2012, se inregistrau peste 1.286 de orase, in care acest cartel era activ si foarte activ, o crestere care ne arata in ce directie merg americanii, pentru ca nu ne putem gindii la o restringere a activitatilor criminale ale acestui cartel.

Deocamdata Obama si trupa lui ,discuta de cu totul altceva, lasind siguranta oamenilor la voia intimplarii, fara sa realizeze impactul social si economic enorm care il au aceste gasti criminale.

Vad in fiecare seara, reportaje din orasele americane si canadiene, unde sint retinuti traficanti de droguri, care zimbesc in fata camerelor de luat vederi. In toate reportajele realizate, vedem saci de bani sau genti de fisicuri de sute de dolari, in valori de sute de mii. Pentru ce prezinta acesti reporteri aceste valori? Vor ei sa arate tinerei generatii, care nu isi gaseste un loc de munca si care, atunci cind lucreaza, nu pot face bani pentru a se intretine, ca bani sint in alta parte si sint usor de cistigat? Ce exemplu dau aceste televiziuni, care arata sacii de bani ai traficantilor, in loc sa arate conditii grele de detentie si tratamente dure de dezintoxicare la care sint supusi, sa arate sali de judecata cu verdicte finale potrivite faptelor si asa mai departe.

Nu, acestea nu vor fi aratate niciodata in capitalism, pentru ca de acolo, din zona neagra si gri , vin banii politicienilor si celor care comanda aceste reportaje.

Ne dorim acest tip de societate? Mai vrea cineva capitalism? Mai doreste cineva ca fiul a fica lui sa iasa pe strada in aceste conditii de “siguranta”? Mai doreste cineva sa stie ca fiul sau fica lui va putea fi transformata din cauza lipsurilor si disperarii, in membru al acestor gasti criminale tolerate si incurajate? Poate ca nu, dar daca mai este cineva, il invit la o dezbatere pe orice teme. Trebuie stiut ca ieri a fost impuscata in Chicago, fata de numai 15 ani , care a cintat la inaugurarea celui de-al doilea mandat al lui Obama. Ce ar mai trebui spus?

Hai sa fim seriosi, este un sistem pe care nimeni nu il poate adora, dar trebuie sa o spunem.

Adrian Cosereanu

preluare de pe sursa:

http://www.alternativaromaniei.com/index.php?option=com_content&view=article&id=984:ce-urmeaza-saraciei-dezintegrarii-sociale-frustrarilor-si-eliminarii-sistemului-edicational-fara-dicutie-o-violenta-de-nedescris-pe-straile-oricarui-oras-asa-zis-capitalist-atentie-romania-america-este-aici-&catid=1:latest-news&Itemid=50

Efectele televizorului asupra mintii umane

 

“Nu poti spune cã nu existã progres… caci in fiecare razboi te-omoara altfel.” Asa suna un clip publicitar de pe canalul Discovery. Dar, dupa cum constata si Sfantul Iustin Popovici, ce nevoie am de progres cand in spatele lui m-asteapta moartea? Singurul progres adevarat este desavarsirea omului, scara virtutilor, sfintenia.

Cand te ridici deasupra naturii, cand ai biruit firea cu ajutorul lui Dumnezeu, atunci ai progresat, atunci ai invins moartea si ai atins nivelul maxim la care poate ajunge omul. Dar, omul zilelor noastre l-a ucis pe Dumnezeu! Dumnezeu, pentru el, a murit!

Prin urmare, crucea prin care Fiul Omului a stricat incuietori-le iadului este pentru el obiect de hula. in paralel isi faureste propriile cruci pe care singur se rastigneste. Isi face proprii idoli si-i invoca sa-l scape de belelele pe care singur si le face. in zadar insa! Idolii lui se intorc asupra-i, iar sperantele puse-n ei se transforma in blesteme.

Unul din idolii omului modern care face nenumarate victime intr-un mod perfid si viclean este si televizorul. Oamenii, chipu-rile, vor s-alunge plictiseala, apatia, deznadejdea, singuratatea, cu televizorul, nestiind ca, de fapt, se afunda tot mai adanc in ele. Din cauza efectului sublimial al televiziunii, care impiedica constientizarea deplina a informatiei (adica luam de bun tot ce ni se prezinta chiar daca poate fi si contrariul, cum deseori si este), omul este practic remodelat; este asemenea unui robot dirijat sa faca si sa creada ceea ce i se spune.

Oamenii nu-si dau seama ca televizorul ii introduce intr-o stare semi-hipnotica ce diminueaza puterea de judecata nu numai in acel moment dar si mult dupa. Astfel, televizorul ajunge sa ne dicteze viata de zi cu zi, manipulandu-ne sa ne insusim pareri si atitudini ca acelea vizionate. Este pur si simplu socant sa vezi cum neuropsihologii pot demonstra cele amintite mai sus.

Ei afirma raspicat, pe baza studiilor efectuate de-a lungul zeci-lor de ani, ca televizorul afecteaza cortexul prefrontal, adica partea creierului uman, unde sunt mediate procesele mentale superioare, functiile executive, practic ceea ce ne diferentiaza de animale. Mai mult, emisfera stanga, care se ocupa cu organi-zarea, analiza si judecata datelor primite, este inhibata!

Initiativa, creativitatea, curiozitatea, discernamantul si judeca-ta sunt alterate semnificativ. Pe termen lung, vizionarea TV poate impiedica implicarea in propria existenta, poate pasiviza planificarea activitatilor viitoare si organizarea agendei zilnice sau poate scadea perseverenta, vointa si dispozitia de a urmari activ rezolvarea unei probleme.

Afectarea cortexului prefrontal se manifesta in activitatea cotidiana prin neglijenta si delasare, aspontaneitate, saracie si stereotipuri verbale. Oamenilor pur si simplu nu le mai vine sa reactioneze fata de nimic, nu se mai pot opune niciunei hotarari politice si nu mai sunt in stare sa decida singuri: televizorul hotaraste si dicteaza in locul lor. Deci, oamenii, din fiinte rationale cu putere si libertate de alegere sunt transformati (mai bine zis manipulati, dirijati) sa devina… momai (zombi).

Va suna cunoscut ceva? Va regasiti cumva in descrierea de mai sus? Televizorul lucreaza foarte fin la pervertirea si indobitoci-rea noastra, fara ca noi sa ne dam seama. De ce? Pentru ca privitul la televizor echivaleaza cu starile hipnotice. Suntem impiedicati prin acest efect hipnotic al televizorului sa mai gandim, sa mai constientizam ce vedem. Vreti un exemplu? Ce anume va mai amintiti dintr-un Jurnal TV la o ora dupa vizionare? Cercetatorii spun ca undeva in jur de 20%.

Mai ales copiii sunt afectati de micul ecran. in conditiile in care copiii nostri privesc la televizor inca de la varsta de doi ani cate 3-4 ore pe zi, creierul lor va suferi modificari semnificative, dezvoltandu-se anormal.

Cat de anormal? Ne spune o statistica americana: doar 44% din absolventii de liceu pot calcula restul de la 3 dolari ce au fost platiti pentru doua articole comandate la masa de pranz; doar 20% din tinerii de 20 de ani pot scrie corect o cerere de angajare; doar 4% inteleg o mostra de traseu de autobuze; doar 12% pot aranja 6 fractii comune in ordinea marimii; doar 20% pot invata fara ajutorul calculatorului1.

Majoritatea copiilor din tarile occidentale prezinta dificultati in ascultarea cu atentie a unui mesaj. Tot in America, spre exemplu, 80% din copii de scoala sufera de deficiente de invata-re; peste 15 000 de elevi americani sunt diagnosticati saptama-nal cu aceasta boala; majoritatea tinerilor din America intam-pina mari dificultati in intelegerea unui text ce depaseste nive-lul gimnaziului, in a trage concluzii dincolo de faptele simple, in a urmari punctul de vedere al autorului sau succesiunea unei argumentatii.

Copii care se uita la televizor vorbesc mai prost si gandesc mai slab decat cei ce au ales cartile cu povesti in locul micului ecran. Scaderea cunostintelor de vocabular, raspandirea ticuri-lor verbale, comunicarea prin gesturi odata cu cuvintele, sunt doar cateva din efectele cauzate de dezvoltarea anormala a rete-lelor neuronale in timpul petrecut in fata ecranului luminos.

Pentru a avea parte de o dezvolatre corecta a creierului, copilul trebuie sa ia parte activ la existenta cotidiana, sa se implice in problemele de zi cu zi, caci un creier normal se autostimuleaza prin interactiunea activa cu ceea ce gaseste in mediul inconju-rator.

Cel mai important mijloc sau mediu de dezvoltare a conexiu-nilor inter-corticale este limba! Stapanind limba, copilul castiga capacitatea de a extrage concluzii din propriile observatii, de a face deductii si de a-si structura si organiza perceptia si memo-ria. El dobandeste lucrul cel mai important, gandirea reflexiva.

Mai ales dialogul, cuvantul rar, clar, rostit cu rabdare si dra-goste, inca de la varste fragede, are rolul cel mai important in configurarea retelelor neuronale. Televizorul, spre deosebire, este total impropriu pentru aceasta, deoarece copilul in fata televizorului nu are parte de experienta reala, palpabila a reali-tatii, fiind atras de efectele luminose si auditive, nemaivrand sa dscopera lumea inconjuratoare.

De asemenea, gandirea reflexiva este inhibata in fata televizo-rului. si ca sa vedeti ce impact are televizorul asupra mintii micutilor, amintim ca in data de 16 decembrie 1998, in Japonia, 700 de copii au fost spitalizati datorita declansarii crizelor de epilepsie, survenite in urma vizionarii desenului animat Pokemon! Dar iata si alte statistici:

1) in ce priveste erotismul TV, s-a constatat ca in telenovele relatiile sexuale intre persoanele necasatorite sunt de 24 de ori mai frcvente; 94% din intamplarile erotice se desfasoara intre persoanele necasatorite; 200 de femei s-au sinucis intr-o sapta-mana in America dupa o scena deprimanta dintr-o telenovela; 75% din videoclipurile MTV au o tenta erotica. De aici rezulta nemultumirea fata de sot, descresterea varstei primului act sexual, cresterea frecventei relatiilor sexuale, reducerea vointei de a mai avea copii, violuri, divorturi, prostitutie, avorturi.

2) in ce priveste violenta TV s-a constatat ca 50% din crimele din SUA sunt stimulate de televizor; 90% spun ca au invatat trucuri criminale la televizor; 40% au copiat exact aceleasi crime; 28 de persoane s-au sinucis jucand ruleta ruseasca, dupa ce au vizionat un film ce evoca acest joc.

In incheiere, mai amintim ca vizionarea TV este un proces anor-mal organismului omenesc, favorizand aparitia unor boli, cum ar fi obezitatea (21%), diabetul (14%), precum si afectiuni ale ochilor (astigmatismul).


preluare de pe sursa: http://piatza.net/efectele-televizorului-asupra-mintii-umane/

ÎN PLINĂ CRIZĂ, MAI MULT CA ORICÎND, INFORMAŢIILE DETERMINĂ ACŢIUNEA DIRECTĂ

În Franţa, Grecia şi Spania, tinerii îşi exprimă nemulţumirea faţă de situaţia lor, la Londra ei dau foc la cartiere.

Orientul Mijlociu e în fierbere, Polul Nord devine obiect de dispută, iar bursele din întreaga lume se află pe tobogan.

Toate ţările europene au trăit cu mult peste nivelul lor şi vor trebui fără excepţie să-şi strîngă cureaua.

Ceea ce va însemna sfîrşitul uneia dintre iluziile prăfuite ale Uniunii: ideea că, într-o Europă prosperă, totul se aranjează întotdeauna fără prea mult efort.

Pacea din ultimii 66 de ani a avut un cost: creşterea generozităţii statului social.

Astăzi, s-a terminat!

În Italia şi Spania, rata şomajului a atins recorduri: orizontul tinerilor este din ce în e mai mărginit, viitorul e ceva mic, negru şi urît, iar politicienii nu se mai bucură de nici un dram de încredere!

Pe negîndite, Noua Criză şi Noua Recesiune globală au afectat grav chiar măduva spinării societăţii globale, mult prea ocupate de binele imediat.

Dar, oare, chiar pe negîndite?

Înclin să cred că nu!

Numeroase agenţii, companii şi laboratoare de intelligence din întreaga lume au analizat situaţia economică globală care prevestea haosul ce pare că îl trăim în aceste zile.

Unele au emis avertismente, însă, acelaşi DECIDENT POLITIC preocupat doar de binele unui ciclu electoral, de 4 sau 5 ani, nu le–a luat în seamă.

Potrivit unui raport realizat de Oxford Research Group, criza financiară globală şi recesiunile economice, provocate de aceasta, reprezintă cea mai mare ameninţare la adresa securităţii mondiale.

Autorul raportului, Paul Rogers, profesor la Universitatea Bradford, detaliind consecinţele acestor crize, susţine că deciziile viitoare luate la nivel mondial vor fi decisive în ceea ce priveşte securitatea internaţională.

El mai precizează că alegerea pe care o vom face acum, în cîteva luni, va determina dacă lumea devine mai

paşnică sau mai beligerantă în următorii zece ani.

Pe de altă parte, la 12 februarie 2009, în faţa Comisiei Senatului pentru Informaţii a Congresului Statelor Unite, Directorul Informaţiilor Internaţionale, Dennis C. Blair, a prezentat, pentru prima oară, un document provenind din analiza tuturor celor 16 servicii de informaţii şi securitate ale SUA, precum şi din informaţiile furnizate de companii private de intelligence care lucrează pentru Guvernul Statelor Unite.

Potrivit unui raport din 2008, 70% din informaţiile prezentate în sinteza din fiecare dimineaţă preşedintelui SUA provin de la Companiile Private de Intelligence!

Blair s-a referit la cele mai importante ameninţări de securitate cu care se confruntă, în prezent, societatea americană, menţionînd, în principal: -criza economică globală şi impactul său destabilizator asupra aliaţilor şi adversarilor, inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea scăderii capacităţilor aliaţilor de a-şi asigura apărarea şi obligaţiile de asistenţă umanitară; -impactul intern şi internaţional al schimbărilor climatice globale; -accesul la resurse energetice în deplină securitate şi asigurarea managementului aprovizionării cu alimente şi apă, mai ales în condiţiile unei previziuni de creştere a populaţiei globului cu 1 miliard de locuitori pînă în anul 2025; -securitatea informatică şi ameninţările la structura informatică a SUA, atît din partea unor actori statali cît şi nestatali.

Dacă privim atent cele patru tipuri de ameninţări expuse, ele sînt valabile la nivelul întregului Bloc NATO, deci, şi România!

Referindu-se la criza economică globală, începută în SUA şi răspîndită rapid în alte ţări, Blair a spus: “Timpul este probabil cea mai mare amenintare pentru noi.

Cu cît trece mai mult timp pînă la începerea redresării, cu atît devin mai periculoase eventualele efecte negative asupra intereselor strategice ale SUA.

Analizele noastre arată că această criză economică duce la creşterea riscului de instabilitate a regimurilor politice, dacă ea continuă pentru o perioadă de înca 1-2 ani… instabilitatea poate duce la pierderea echilibrului fragil pe care multe state în curs de dezvoltare îl au în domeniile justiţiei şi ordinii interne de drept… fără a imprima o notă alarmistă, apreciez că, mult timp de acum înainte, abordările cu privire la securitate – naţională şi mondială – trebuie făcute numai în contextul crezei financiare globale şi a recesiunilor economice generate de aceasta”. Era 2009, dar, la Bucureşti “nu sosise criza”, iar România se pregătea de alegeri!

Într-un context firesc, neviciat de bruiaje electorale, o analiză de detaliu a situaţiei actuale, şi a evoluţiei ei probabile, pe palierele economic, financiar, politic şi social al României, dar şi al oricărei ţări europene, aflată în criză, scoate în evidenţă o serie de vulnerabilităţi, riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale şi internaţionale, asociate crizei financiare globale şi recesiunii economice.

O asemenea construcţie poate fi realizată de pe poziţia analistului de securitate, conform căreia, aprecierea gradului de periculozitate al unei ameninţări începe de la valoarea maximă şi se diminuează apoi, pe măsura obţinerii de noi informaţii!

Sînt ferm convins că intelligence-ul românesc are o astfel de analiză, cum la fel de convins sînt că DECIDENTUL POLITIC a luat la cunoştinţă concluziile acesteia, dar veşnica politică gregară românească împiedică actuala putere să ia măsurile ce se impun.

Ce ar trebui luat în calcul?

- accentuarea sărăciei, ca urmare a desfiinţării unui număr mare de locuri de muncă, ce duce, inevitabil, la creşterea numărului de persoane care nu se pot hrăni în mod adecvat, în consecinţă – sporirea numărului de îmbolnăviri.

Amploarea unui asemenea fenomen va influenţa negativ sistemul de securitate socială, care şi aşa nu mai face faţă; -fragmentarea politică internă, apariţia de “partide miracol”, sau “adevăratele partide”, ce determină migraţia politică, urmare a inabilităţii şi eşecului unor politici guvernamentale de estompare sau ieşire din criză.

Aceasta ar putea duce la radicalizarea unor forţe politice, ce ar putea afecta sistemul democratic şi ar deschide drumul spre autoritarism şi dictatură.

Ca orice organism, primul pas spre vindecare este recunoaşterea faptului că eşti bolnav, iar punerea în discuţie, tot mai vocal, a sistemului democratic, în special în ţări europene, mă face să cred că politicienii, de pe Dîmboviţa, Sena sau Rhin, nu-şi recunosc boala; -extinderea sărăciei care, după estimări “optimiste” loveşte zeci de milioane de oameni!, ar putea determina apariţia unor mişcări sociale extrem de radicale şi violente, în faţa cărora o parte a puterii politice ar putea fi tentată să recurgă la forţă;

-reînvierea şi extinderea naţionalismului extremist, xenofobiei şi rasismului pe fondul instabilităţii sociale şi politice interne şi externe, reprezintă realitatea contemporană în Uniunea Europeană;

-diminuarea drastică sau, în cel mai fericit caz, limitarea bugetelor destinate securităţii naţionale, alocate dintr-un buget de stat foarte mic, ca urmare a falimentării unui număr mare de firme, a disponibilizărilor masive de angajaţi, sau acolectării submediocre a taxelor şi impozitelor de la contribuabili, sufocţindu-i cu creşteri aberante de cote pe puţinii plătitori care vor sfîrşi, la rîndul lor, în incapacitate de plată!

Este, din nou, imaginea României, în plin proces de diminuare a aparatului securităţii interne, prin disponibilizări masive de pompieri, jandarmi şi poliţişti, la care se mai adaugă discreditarea publică concertată a structurilor specializate în domeniul securităţii naţionale de către o parte a media şi a formatorilor de opinie, sau, mai rău, chiar de propriul ministru!

Acest comportament duce la scăderea accentuată a încrederii populaţiei în aceste structuri şi diminuarea severă a atracţiei tineretului valoros pentru aceste profesii.

La toate aceste riscuri şi vulnerabilităţi, desprinse din realitatea românească, aş mai aminti şi posibilitatea extinderii restricţiilor în domeniul cheltuielilor militare şi angajamentelor din cadrul alianţelor politico – militare internaţionale, soldate cu diminuarea prezenţei sau cu retragerea completă a forţelor multinaţionale din zone de conflict, posibila re-amorsare a unor conflicte latente şi chiar creşterea riscurilor de acţiuni teroriste.

După cum am mai scris pe acest blog, insecuritatea socială şi alienarea culturală crează premise favorabile pentru producerea de atentate teroriste de mare amploare.

Să nu uităm de creşterea riscului apariţiei războaielor civile ca urmare a posibilelor falimente statale, pe plan mondial!

Aceste vulnerabilităţi, riscuri şi ameninţări sînt, mai mult ipotetice şi oarecum alarmante.

Dar ele sunt posibile!

În primul rînd, pentru că sînt specifice şi asociate unei crize globale.

În al doilea rînd, pentru că sîntem contemporani cu ele, s-au declanşat deja în cele mai dezvoltate ţări economice şi în forme extrem de violente.

Această criză este aproape unanim apreciată ca fiind fără precedent care va crea o transformare atît de complexă în întreaga lume, cum nu a mai fost cunoscută de la al Doilea Război Mondial şi pînă acum.

Evoluţia ei este imprevizibilă şi obligă serviciile de intelligence să identifice permanent noi riscuri şi ameninţări.

De aceea, eu cred, că mai mult ca oricînd, zilele acestea sînt ale informaţiilor, mai mult decît ale acţiunii directe.

Determinată de acestea!

Sigur, asta doar dacă nu eşti preocupat EXCLUSIV de un nou mandat în 2012. La Bucureşti, Paris, Berlin, Washington sau, aiurea!

preluare de pe sursa: MERKAVA

REVOLUTIA MONDIALA A INCEPUT!

Mania cauzata de rata somajului si cresterile de preturi i-a acaparat pe oamenii din toata lumea. Tintele principale au devenit guvernele lumii.

In multe tari arabe, iesirea in strada s-a transformat in razboaie civile in toata regula.

In Europa si Statele Unite, politicienii isi pierd credibilitatea si sustinerea, unii dintre ei si pozitiile oficiale.

Nici tarile asiatice nu sunt imune, in fata acestui val, potrivit Business Insider.

Gerald Celente, printre alti analisti, spune ca acesta este doar inceputul.

“Pana in iarna, revolutia va fi globala”, spune acesta.


Semnele revolutiei globale
In noiembrie 2010, in contextul unei recesiuni fara sfarsit, dublata de costuri ridicate de sanatate, deficite record si de numarul redus de locuri de munca, republicanii obtin controlul Casei Reprezentantilor, in
Congresul american.

Cele peste 60 de locuri castigate sparg un record vechi de 80 de ani.
In luna decembrie a aceluiasi an, mandatul de 23 de ani al presedintelui Zine El Abidine Ben Ali ia sfarsit brusc, ca urmare a unei revolte, in Tunisia.


Algerienii prind gustul revoltei si satui de cei 19 ani de “stare de urgenta” prin care au trecut, ies in strada. Rezultatul: 1000 de oameni arestati, 826 de raniti si cel putin 4 morti.
Pe 14 ianuarie, iordanienii cer violent inlocuirea premierului Samir Rifai, precum si preturi mai mici la mancare si la benzina, un rezultat pe care il obtin.
La numai 3 zile, este randul locuitorilor din Oman sa ceara salarii mai mari.

Sultanul Omanului dizovla Ministerul Economiei si isi reorganizeaza cabinetul de trei ori. Se creeaza 50.000 de locuri de munca in setorul privat.

Pe 25 ianuarie, Egiptul incepe sa fiarba.

Se cere sfarsitul dictaturii de 30 de ani a lui Hosni Mubarak si alegeri libere.

Va fi nevoie de cateva saptamani pana cand Mubarak sa fie alungat.

840 de protestatari isi pierd viata in tot acest timp.

In iunie, egiptenii se intorc in strada, reclamand lipsa schimbarii pentru care s-au luptat cu jumatate de an in urma.

Sirienii incep sa se stranga pe 26 ianuarie, pentru a cere plecarea lui Bashar Al-Assad.

Vor muri 1.640 de oamni, insa Al-Assad nu pleaca.

Pe 1 februarie, este randul Palestinei sa se aprinda.

Se cer alegeri libere, precum si unificare partidelor Fatah si Hamas, pentru o mai bune evolutie economica.

Premierul Fayyad isi da demisia, si odata cu el, tot cabinetul sau.

Dupa numai 2 zile, virusul revoltei se raspandeste in Yemen, unde cerinta principala a revolutionarilor este indepartarea presedintelui Ali Abdullah Saleh.

In urma unui atac, Saleh este ranit grav.

Libia explodeaza pe 15 februarie.

Revolta este dublata de interventia NATO, care doreste eliminarea lui Gaddafi si instaurarea unei democratii.

Razboiul civil continua si acum.

Pe 26 martie, crestin democratii isi pierd majoritatea pe care o detineau de 60 de ani, in Germania.

Pe 17 aprilie, partidul finlandez care se opune salvarii statelor cu datorii suverane castiga 34 de locuri in Parlament.

Pe 7 mai, proteste din Singapore reusesc sa darame siguranta si lejeritatea cu care Partidul Popular a castigat pana acum alegerile.

Au fost cele mai contestate alegeri din ultima perioada.

Ca urmare a scandalurilor in care a fost implicat in ultimele luni, Berlusconi primeste un vot de neincredere din partea alegatorilor din Milano.

Orasul de origine a premierului, unde si-a inceput cariera Berlusconi, a ales alt partid la conducerea locala.

Pe 5 iunie, social democratii castiga alegerile in Portugalia. In primul sau discurs, Pedro Passos Coelho anunta masuri serioase de austeritate.

preluare de pe sursa: Bloombiz

PARADIGMA SCHIMBĂRII PRIN VIOLENŢĂ

 

Lumea stă pe un butoi cu pulbere de revolte sociale, ce riscă să explodeze pe masură ce drepturile omului sînt erodate de criza economică, a avertizat organizaţia Amnesty International, încă din 2009.

“Există din ce în ce mai multe semne de nellinişte politică şi violenţă, care se adaugă insecurităţii globale ce există deja din cauza conflictelor pe care comunitatea internaţională pare incapabilă sau nu vrea să le rezolve.

Cu alte cuvinte, stăm pe un butoi cu pulbere de inegalitate, nedreptate şi insecuritate, şi este pe punctul de a exploda”, arăta şefa Amnesty, Irene Khan.

Anul acesta, mai mult decît oricînd în ultimul secol, lumea occidentală a fost zguduită de proteste şi revolte succesive ale societăţii civile.

Fie că au avut loc în Ţările Arabe, Franţa, Anglia, Spania, Grecia, Germania, Israel sau Canada, oamenii au reacţionat la o serie de măsuri guvernamentale ţintite să lovească direct în oameni.

Preţurile ridicate ale alimentelor sînt una dintre cele mai mari chestiuni politice ale anului 2011.

Cei mai săraci oameni din Kansas pînă-n Yemen suferă de pe urma impactului preţurilor la produsele alimentare.

Volatilitatea preţurilor la alimente a împins zeci de milioane de oameni în sărăcie şi a contribuit la violenţă şi instabilitate, care sînt periculoase pentru securitatea globală şi costisitoare pentru contribuabili.

Reacţia guvernelor? Simplă şi seacă.

Ni se tot repetă, chiar şi nouă, românilor, care am avut doar tentavile de proteste, că niciodată prin revolte şi proteste violente nu se schimbă o paradigmă.

Nimic mai fals! Problemele sociale, politice şi economice agravate de criza economică sînt “o bombă cu ceas”! Eşecul pieţelor merge mînă în mînă cu frustrarea oamenilor.

Între timp concepţia potrivit căreia social-democraţia, cu protecţia ei socială, educaţia scumpă şi asistenţa de sănătate pentru toţi este nesustenabilă în actuala perioadă tulbure, cîştigă teren.

Tot mai multă lume se grăbeşte să proclame dispariţia statului asistenţial! În realitate, este singura soluţie!

 “Revoltele din Londra sînt produsul unei naţiuni fărîmiţate şi al unei clase politice care şi-a întors faţa de la reprezentanţii acesteia”, consideră un cronicar al The Daily Telegraph.

Partea violentă nu vine din dorinţa oamenilor de „sînge”, ci din înverşunarea cu care clasa politică se opune schimbării dorite şi cerute de oameni!

Ziariştii britanici consideră că ce se întîmplă zilele acestea la Londra şi în alte oraşe ale Marii Britanii este cea mai “ezoterică şi cea mai modernă dintre revolte”.

Participanţii la ea, organizaţi şi coordonaţi prin Twitter, sînt protagoniştii unui sinistru revers al “Primăverii Arabe”.

“Vara de la Tottenham”, care a avut în prim-plan şi copii de numai şapte ani, este un atac nu asupra unui regim tiranic, ci asupra ordinii stabilite a unei democraţii benigne!

Privind înlăuntrul nostru naţional, lumea aşezată şi predictibilă pe care o cunoşteai a dispărut peste noapte, lăsînd, în locul ei, incertitudine şi frica zilei de mîine.

Coeziunea socială nu mai există, solidaritatea se manifestă din cînd în cînd, cînd cuţitul ajunge la os, compasiunea apare mai rar. Societatea în care te-ai născut nu mai există!

Trăieşti acum într-o societate destructurată, incapabilă să se opună agresiunilor interne şi externe de orice fel!

România pare o ţară eşuată! Cel puţin, din punct de vedere social!

Căderea comunismului în Europa de Est a însemnat o oportunitate extraordinară pentru marile corporaţii occidentale de a-şi extinde afacerile în aceste noi zone.

Globalizarea nu mai poate fi oprită şi ea reprezintă o nouă perioadă din viaţa omenirii, chiar dacă ea nu aduce nimic bun pentru unele societăţi.

Din nefericire, România se poate încadra la „nimic bun”!

Poate sînt pesimist. Dar, de mai mulţi ani, în articolele pe care le scriu, atrag atenţia că România este o ţară sub ocupaţie.

O ţară care renunţă la propria economie, la propriul sistem de valori, pentru a îmbrăţişa cu totul alte repere.

Poate foamea cu care am ieşit din comunism ne-a făcut atît de hulpavi.

Poate bruiajul de neînţeles – pentru cei mai mulţi – a recesiunii şi crizelor economice, valorice, politice, de sistem etc în care ne aflăm?

Cauzele recesiunii prezentate de J K Galbraith în cartea lui “Marea Prăbuşire din 1929” erau: proasta distribuţie a veniturilor, un mediu de afaceri angajat în “furtul corporatist”, o structură bancară slabă şi un dezechilibru între importuri şi exporturi.

Nu spunea nimic despre parazitarea politică a economicului, a instituţiilor etc. America Marii Crize nu ştia această realitate de secol 21 din România!

După 20 de ani de la schimbarea „după manual” a Regimului Ceauşescu, România a dispărut de pe harta lumii.

În acest moment, singurele componente economice prezente în ţara noastră sînt cele de la periferia lanţului de producţie, cele de consum direct şi cele de extracţie de materie primă.

Asistăm la o accentuare a dezastrelor naturale, epuizare a resurselor energetice, creştere demografică corelată cu reducerea resurselor de apă şi hrană, încălzire a climei etc., fenomene ce continuă să influenţeze stabilitatea şi securitatea globală.

„Prăbuşirea” unor state din cauza proastei guvernări, condiţiilor economice precare (Atenţie România!), tulburărilor sociale etc., răspîndirea conflictelor de tip etnico-religios, precum şi inconstanţa relaţiilor transatlantice rămîn o realitate a mediului de securitate actual.

Crahurile financiare şi catastrofele umane sînt ciclice.

Fiecare ameninţă să fie mai grav decît precedentul!

Avem nevoie de oameni care să gîndească un nou sistem şi cert este că paradigma trebuie schimbată, iar societatea nu numai că este pregătită dar şi cere aceasta schimbare!

La Londra, 16.000 de poliţişti au fost mobilizaţi să intervină în teatrul de operaţiuni urbane, iar analiştii vorbesc apăsat şi englezeşte, la BBC, despre eşecul poliţiei în asigurarea legii şi ordinii!




În România, o clasă politică inconştientă, sau direct provocatoare şi antinaţională, decimează efectivele Ministerului de Interne, le împroşcă cu lături şi le tratează ca pe bandele de infractori.

În euforia distrugerii structurilor de securitate internă ale Statului Român, ministrul Traian Igaş – al cărui singură legătură cu Internele a fost TATĂL, şef de post! – vorbeşte de 30.000 de “internişti” şpăgari şi piloşi.

Nici o remarcă despre profesioniştii extraordinari din Jandarmerie, pompieri sau poliţie, eroii care, în fiecare dimineaţă deschid primele jurnale de ştiri cu salvări de vieţi şi bunuri materiale!


Dacă ar fi să se întîmple şi la noi, paradigma (paradigma este o construcţie mentală larg acceptată, care oferă unei comunităţi sau unei societăţi pe perioadă îndelungată o bază pentru crearea unei identităţi de sine) schimbării prin violenţă ar trebui desăvîrşită chiar în cabinetele guvernanţilor!

Sursa: MERKAVA

preluare de pe:http://bloguri.piatza.net/paradigma-schimbarii-prin-violenta/