Legea cauzei şi a efectului (karmei)

Legea cauzei şi efectului spune că orice cauză are un efect rezultant şi fiecare efect devine cauza unui alt efect. Nu există nimic la întâmplare. Nimic nu începe un nou lanţ de evenimente. Universul e un ciclu perpetuu. Orice spunem sau facem are o consecinţă. Asta nu înseamnă că trebuie sa privim consecinta ca pe o pedeapsă. Pur şi simplu, are un rezultat. Karma e doar rezultatul sau consecinţa unei acţiuni.

Există multe expresii care ilustrează această lege: "Ce semeni, aia culegi", "Părinţii mănâncă aguridă şi copiilor li se strepezeşte gura", "Cum îţi aşterni, aşa dormi", "După faptă şi răsplată". Altfel spus, ceea ce emiţi se întoarce la tine (de fapt, nici nu te părăseşte vreodată).

E important să examinăm efectele din viaţa noastră şi cauzele lor. Trebuie să devenim conştienţi de toate alegerile pe care le facem, pentru că toate vor deveni cauzele rezultatelor de pe parcursul drumului. Dacă gândurile noastre sunt cele care ne creează viaţa, cum trebuie să ne schimbăm gândurile (cauza) pentru a obţine un efect diferit? Şi căror forţe exterioare le permitem să provoace efecte asupra vieţii noastre?

Legea karmei este legea vindecării în acţiune. Ea afirmă că nu poţi ataca o persoană, fără să te ataci pe tine însuţi. Într-un final, trebuie să simţi suferinţa pe care ai cauzat-o.

Agresiunea este o forma de proiecţie prin care încercăm să-i dăm altuia durerea noastră. Dacă suferim, dorim ca şi alţii să sufere – aşadar, agresam, iar apoi ne simţim vinovaţi. Vina menţine agresiunea în câmpul nostru energetic. Credem că am scăpat de suferinţa noastră, dar nu este aşa. Ea se află încă acolo. Apoi, într-o zi, în viaţa noastră intră cineva sau ceva care ne declanşează vina şi o aduce la suprafaţă pentru a fi vindecată. Poate că suntem agresati sau răniţi de către altcineva. Poate că doar vizionăm un film sau citim o carte care ne tulbură.

Atunci când vina se ridică la suprafaţă şi ne cuprinde, iese la lumină şi ocazia de a ne vindeca. Primim o şansă pentru a ne asuma greşelile şi remuşcările cu privire la ceea ce am spus sau făcut altuia. Avem ocazia să ne recunoaştem greşeala, să o corectăm şi să cerem iertare.

Negarea ne împiedică întotdeauna să ne manifestăm responsabilitatea adecvată pentru gândurile, sentimente-le, cuvintele şi acţiunile noastre. Până nu înlăturăm acest mecanism de negare, nu putem înfrunta adevărul despre noi înşine. Legea karmei ne asigură că vina şi ruşinea noastră vor fi conştientizate şi aduse spre vindecare. Deci, chiar dacă nu facem nimic spre a ne sparge cochilia negării, viaţa o va face, într-un final, în locul nostru, întrucât, mai devreme sau mai târziu, trebuie să ne asumăm responsabilitatea corespunzătoare.

Majoritatea dintre noi suntem mai fericiţi atunci când ne oferim benevol să ne asumăm responsabilitatea, decât atunci când suntem “forţaţi” de evenimente să o facem. De ce să ne proiectăm vina asupra celorlalţi, când aceasta creează o distanţă inutilă sau o amânare între păcatul nostru şi îndreptarea lui? De ce să-i implicăm şi pe alţii în melodrama noastră, dacă putem descoperi rădăcina suferinţei sau a fricii şi tratarea ei?

Roata karmică nu reprezintă decât oameni care îşi proiectează durerea şi încearcă să o trateze într-o relaţie cu altcineva. Ea ne oferă multe ocazii de a ne privi problemele şi de a ni le asuma.

Roata karmică nu este alimentată de electricitate. Ea se autosusţine. Prin urmare, nu încetează să se rotească.

 

Nu te dai jos de pe roata karmică, oprind-o. Te dai jos, prin asumarea propriilor probleme – o dată pentru totdeauna.

Acesta nu e însă un lucru uşor, dar avem cu toţii însoţitori puternici, iar ajutorul de care avem nevoie ne va fi dat. Trebuie să avem încredere în acest lucru. Şi, cu cât vom crede mai mult, cu atât mai repede vom avea rezultate. Arhanghelii Metatron, Gabriel, Mihail, Uriel şi Rafael, îngerul păzitor, îngerii înţelegerii, ai cunoaşterii, ai dicernământului, îngerii înţelepciunii aşteaptă momentul în care să le solicităm ajutorul. S-o facem chiar în momentul în care ne confruntăm cu situaţia în sine, înainte de a trece la fapte şi a crea efecte pe care apoi să le regretăm. Să le cerem îndrumarea şi ea ne va fi oferită.

 

preluare de pe: http://www.forum.santamia.ro/showthread.php/principii-legi-spirituale-1012.html

Legea universala a egalităţii

Această lege afirmă că fiecare fiinţă umană este egală şi că nu putem iubi un om, în detrimentul altuia. Bărbaţii şi femeile sunt egali, rasele neagră, albă, galbenă şi roşie sunt egale. Hinduşii, creştinii, musulmanii, evreii şi budiştii sunt egali. Heterosexualii şi homosexualii sunt egali, cei bolnavi şi cei sănătoşi, cei cu handicapuri şi cei fără, sunt egali.

Pentru că toţi suntem aspecte ale lui Dumnezeu, nici unul dintre noi nu este, în esenţa lui spirituală, mai bun sau mai rău decât celălalt. Pornim toţi pe picior de egalitate, ca aspecte ale divinului. La nivelul sufletului, nimeni nu poate avea putere asupra ta, nici tu nu poţi avea putere asupra altcuiva. Sufletul nu stie de titluri, de poziţie socială sau de statut economic. Sufletul ştie doar că întâlneşte un alt suflet şi cinsteşte călătoria făcută împreună.

Iisus a mers chiar mai departe, spunând că trebuie să învăţăm să-i iubim pe toţi, până şi pe cei mai sadici criminali. El a spus: „Aşa cum aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, aşa Mi-aţi făcut Mie”. Iar aceasta nu este o învăţătură simplă.

Legea Egalităţii creează o punte între oameni – punte ce deschide canalul spre iubirea divină. Iubindu-se şi acceptându-se unii pe alţii, oamenii îşi pot redeştepta conştiinţa legată de iubirea lui Dumnezeu. Nimeni nu este mai spiritualizat decât altul. Din punct de vedere spiritual, noi suntem cu toţii egali. Cu toţii merităm iubire şi toţi trebuie să învăţăm să o dăruim şi să o primim fără condiţii. În lumea spiritului, nu există ierarhie.

O persoană care trăieşte conform Legii Egalităţii simte, în mod constant, că e nevoie să-şi extindă limitele şi să păşească dincolo de propria zonă de confort. Simte că e necesar să renunţe la prejudecăţi şi să-şi însuşească o perspectivă mai largă şi mai altruistă în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi. I se cere să „intre în pielea” duşmanului său şi să înţeleagă perspectiva aceluia cu care nu este de acord.

Cel care îşi propune să respecte drepturile omului – care sunt dovada, pe planeta Pământ, a principiului spiritual al egalităţii – nu poate avea o minte îngustă şi o inimă închisă. Calea spirituală a acelora care îşi iau un angajament faţă de egalitatea dintre oameni le prezintă ocazii mereu provocatoare de a renunţa la ideile false şi limitate de a adopta un adevăr mai profund şi mai cuprinzător. O astfel de persoană îşi ia angajamentul de a-i iubi nu doar pe aceia care îi aprobă setul de valori şi credinţe, ca şi pe cei care nu o fac.

„Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”. Aceasta este regula de aur pentru toate interacţiunile umane.

Învăţăturile separării spun că unii au dreptate şi alţii greşesc – iar cei care au dreptate trebuie să-i învingă sau să-i doboare pe aceia care nu au dreptate.

Învăţăturile egalităţii afirmă că nici una dintre părţi nu deţine adevărul întreg. Prin urmare, fiecare parte trebuie ascultată cu respect.

Calea spre pace, conform învăţăturilor egalităţii, este de a onora viziunea şi credinţele unei persoane care se află de partea opusă – chiar şi dacă nu suntem de acord cu ele.

Practica acceptării afirmă că nu e nevoie ca o persoană să fie de acord cu alta pentru a o accepta, ci doar să asculte ce are de zis, să-i respecte părerea, chiar şi dacă o face să nu se simtă în largul ei. Prin practica acceptării noi creăm egalitatea, pornind tot timpul de la atitudinea că ideea celuilalt este la fel de importantă şi demnă de a fi ascultată, ca şi a noastră.

Aceasta reprezintă un progres revoluţionar în interacţiunea umană. Este o deplasare din perspectiva deosebirii – care alimentează conflictul şi neînţelegerile, spre cea a egalităţii – care susţine pacea şi toleranţa.

 

Dacă vrem să avem pace în suflet şi pace în lume, trebuie să renunţăm la următoarele nevoi: nevoia de a avea dreptate (a considera că alţii greşesc) şi nevoia de a fi de acord.


Emiterea de judecăţi atrage după sine nerespectarea acestei legi divine.

Cu toţii avem în viaţă oameni pe care îi excludem din legea egalităţii. Suntem dispuşi să acceptăm egalitatea oricăror altor oameni şi grupuri, dar nu şi a „acestuia” – indiferent cine este acesta pentru noi.

Mai mult, în fiecare zi, fiecare dintre noi emite sute de judecăţi în legătură cu alţi oameni. Încercăm să justificăm aceste judecăţi în mintea noastră. Considerăm că sunt obiectivi, atunci când nu suntem. Îi privim pe ceilalţi, nu aşa cum îi vede Dumnezeu – cu înţelegere şi compasiune – ci aşa cum îi percepem noi la un moment dat. Nu avem perspectiva spirituală care să cuprindă întreaga imagine – şi anume, reţeaua de interconexiuni ce o influenţează pe persoana pe care o judecăm. Această perspectivă vine doar dintr-o conştiinţă eliberată de judecată.

Unul din primele lucruri pe care e necesar să le conştientizăm pe cărarea spirituală este că judecăţile noastre nu sunt corecte, nici justificabile. Ceea ce percepem nu este, în mod necesar, adevărat. Ori de câte ori vedem o persoană într-o lumină negativă, o atacăm pe ea şi, în cele din urmă, ne atacăm pe noi înşine. A considera că cineva este rău, nu numai că este supărător pentru acea persoană; este supărător şi pentru noi înşine.

Fiecare inegalitate pe care o percepem este, pur şi simplu, o eroare de percepţie. Dacă dorim să trăim o viaţă de adevăr, trebuie să ne rectificăm percepţiile de inegalitate, înainte de a le lăsa să ne influenţeze şi să provocăm astfel suferinţă pentru noi înşine şi pentru alţii.

Conştiinţa noastră este rezultatul gândurilor pe care le avem şi, dacă emitem multe gânduri negative sau neadevărate, vom fi temători şi necăjiţi tot timpul. Cu toate acestea, nu este nevoie să încercăm să ne formăm să fim pozitivi, atunci când avem gânduri negative. Acest lucru nu face altceva decât să întărească negativitatea, făcând-o să fie ceva rău sau greşit.

Trebuie doar să devenim conştienţi de gândirea noastră negativă şi să ne amintim că nici una dintre judecăţile noastre nu este corectă sau justificabilă. Trebuie doar să înţelegem judecata, fără să ne pedepsim sau să ne umilim pe noi înşine şi, pur şi simplu, să spunem: „Sunt conştient de faptul că judec”, sau „Pot vedea că mi-am închis inima şi că, atunci când ma aflu în această stare, nu privesc lucrurile corect sau drept”.

 

Conştientizarea este, prin ea însăşi, o rectificare. Nu trebuie să schimbăm nimic. Nu trebuie să negăm judecata sau să o îndepărtăm. Nu trebuie să o considerăm ca fiind ceva rău sau care necesită modificări.

 

Trebuie doar să fim conştienţi de existenţa ei şi să o tratăm cu blândeţe. Dacă ne tratăm judecăţile cu blândeţe, ne vom da seama că multe dintre ele se nasc din frică. Apoi, ne putem privi frica în faţă şi o putem aborda cu compasiune. Dacă procedăm astfel, într-un final, frica se diminuează. Frica se dizolvă întotdeauna în prezenţa iubirii. Iar judecata nu poate rămâne prezentă , atunci când ne-am luat angajamentul de a practica egalitatea.


Dacă avem nevoie de ajutor, mai ales în procesul de conştientizare a emiterii judecăţilor, dar şi în cel de raportare concretă la cei din jur, îngerul păzitor, îngerii iubirii, ai iertării, îngerii cunoaşterii, ai discernămân-tului, Arhanghelul Mihail, îngerii compasiunii, îngerii împăcării, ai păcii sau ai fraternităţii ne sunt alături şi aşteaptă chemarea noastră. Să nu ezităm să o facem, întrucât procesul de eliminare a judecătilor e anevoios şi necesită o înţelegere profundă a lucrurilor şi multă atenţie, cu atât mai mult cu cât avem în jur persoane care judecă. Iar pacea sufletului nu poate fi obţinută decât integrând această lege divină în viaţa noastră.

 

preluare de pe: http://www.forum.santamia.ro/showthread.php/principii-legi-spirituale-1012.html

Legea polarităţii

Legea polaritatii e mai uşor de înţeles dacă ana lizăm mai întâi derivata ei, legea relativităţii. Aceasta din urmă afirmă că nici un lucru nu poate exista singur, ci doar în relaţie cu opusul său. Sus şi jos, corect şi greşit, simplu şi dificil nu există decât unul în relaţie cu celălalt. Nu putem simţi bucuria dacă nu am fost niciodată trişti, curajul, fără să fi cunoscut teama, lumina, fără să fi avut experienţa întunericului. Mai mult, nu există niciodată doar două posibilităţi.

Legea polarităţii ne spune că totul există pe un spectru şi că între extremităţile spectrului există un număr infinit de punc te. Întunericul e o lumină mai slabă; teama, un grad de curaj mai scăzut; tristeţea înseamnă mai puţină bucurie. Nimic nu este în întregime alb sau negru.

Există mii de nuanţe de gri. Prin urmare, legea polarităţii ne arată că atunci când avem de luat o hotărâre nu trebuie să rămânem cu senzaţia că avem doar două posibilităţi. Întotdeauna există mai multe opţiuni, dacă privim lucrurile mai în profunzime sau ne schimbăm perspectiva.

Consultând termometrul vom vedea că nu e posibil de delimitat unde se termină căldura şi unde începe frigul.

 

Nu există o caldură absolută şi nici un frig absolut. Aceşti doi termeni “cald şi frig” indică numai grade diferite ale aceluiaşi lucru, ce se manifestă cu frig şi cald şi care constituie numai o variantă a vibraţiei. Astfel, cald şi frig nu sunt decât doi poli a ceea ce noi numim “caldură” şi fenomenele care le însoţesc sunt manifestările legii polarităţii. Acelaşi fenomen este adevărat în cazul luminii şi întunericului, care sunt unul şi acelaşi lucru, deosebirea constând într-o diferenţă de grade între cei doi poli ai fenomenului: când ne părăseşte noaptea şi când începe ziua.

Din moment ce totul există de-a lungul unui spectru, contrariile se întrepătrund. Aşadar, în orice situaţie există toate posibilităţile în care situaţia respectivă poate evolua, iar aceasta înseamnă că orice problemă îşi are soluţia în ea însăşi, că orice eşec conţine o şansă de succes. Nu putem recunoaşte succe sul decât dacă am avut experienţa înfrângerii. Prin eşecuri ne dezvoltăm aptitudinile şi cunoştinţele care ne vor aduce succe sul.

 

Învăţăm să facem alegeri înţelepte prin experienţa pe care o câştigăm făcând alegeri gre şite. În final, nu există eşec sau alegere greşită. Există doar rezultate. Pur şi simplu am învăţat un alt mod de a nu face ceva, am aflat o altă opţiune care nu aduce rezultatele dorite. În timp, vom găsi calea cea bună.

Interpretarea legii polarităţii poate fi dusă şi mai departe, la ideea că toate posibilităţile şi înţelepciunea de care avem nevoie se află deja în noi. Prin legea reflectării, ştim că trebuie doar să ajungem la nivelul de conştiinţă la care acea înţelepciune este complet dezvoltată. Încrederea şi convingerea că drumul începe în interior şi că toate hărţile şi uneltele de care avem nevoie pentru această călătorie se află în noi vor repre zenta o transformare radicală de concepţie pentru o mare parte a societăţii moderne.

Printr-o conştientizare lucidă putem observa modul în care legea polarităţii se reflectă în viaţa noastră, ea generând manifestări pe care, cunoscând această lege, să le putem modula printr-un efort minim.

Nu suntem puşi niciodată în situaţia de a alege între necesităţile fizice ale fiinţei (ale eu-lui) şi cele sufleteşti.

 

Dansul magic al vieţii se desfăşoară într-un echilibru dinamic constant, în cadrul spectrului eu-suflet. O fi sufletul căpitanul navei, dar există şi momente când trebuie să se dea la o parte pentru a lăsa eul să-şi facă treaba, să ducă la bun sfârşit aspectul fizic al misiunii. Alteori, eul trebuie să renunţe la perspectiva lui limitată, lăsând sufletul să fie călăuza.

La fel cum ne explorăm Sinele la fiecare nivel, analizăm şi situaţiile din viaţa noastră, la multele lor niveluri, ca să vedem unde e loc pentru dezvoltare sau schimbări. E necesar să privim din toate perspectivele po sibile situaţia în care ne aflăm şi vom vedea soluţia din fiecare problemă, darul din fiecare dificultate, ocazia favorabilă din fiecare conflict. În fiecare experienţă de viaţă se află comori nepreţuite. Marea provo care constă în a le recunoaşte şi a le fructifica la maximum.

Dragostea şi ura, de pildă, sunt doua stări în aparentă total diferite; şi încă sunt grade diferite în ură şi în dragoste. De asemenea, sunt sentimente intermediare pentru care noi folosim cuvintele simpatie si antipatie, care ajung să se confunde atât de strâns încât deseori este dificil să se ştie dacă vreunul ne este simpatic sau antipatic, sau ne este indiferent. Aceste sentimente opuse nu sunt decât grade diferite ale unui sentiment unic, cum îl vom putea înţelege daca vom reflecta o clipă la aceasta.

Mulţi dintre noi am făcut experienţa personală de tranziţie rapidă, involuntară, care poate să se facă între dragoste şi ură şi invers, în propria persoană şi în a altora, printr-un proces de alchimizare. În cazul de faţă, iertarea, compasiunea sau înţelegerea sunt fenomene ce pot declanşa alchimizarea unor resentimente în iubire.

Astfel, putem suprima părţile negative ale unui fenomen psihic prin focalizarea asupra polului opus celui pe care vrem să-l anihilăm. Vom reuşi astfel să cultivăm în fiinţă calităţi prin transmutarea vibraţiilor negative în vibraţii pozitive, în diferite grade, din ce în ce mai elevate. Înţelegând cât mai bine această lege şi aplicând-o vom fi capabili de a ne stapâni sentimentele, de a ne modifica predispoziţiile, de a ne modela personalitatea după cum considerăm că o putem alinia binelui personal cel mai înalt.

Deşi ne dorim acest salt calitativ, deseori avem nevoie de o energie care să declanşeze sau să susţină ascensiunea, fie că e vorba de încredere, înţelegere, forţă, iubire sau curaj. Acest surplus energetic ni-l pot oferi îngerii. În funcţie de situaţia în care suntem sau de fenomenul pe care dorim să-l modulăm, putem apela îngerii cu vibraţia specifică. Îngerul păzitor, care solicită pentru noi ajutorul îngerilor specializaţi, sau arhanghelul Uriel, care are rol alchimizator, pot fi apelaţi în orice situaţie.

 

preluare de pe: http://www.forum.santamia.ro/showthread.php/principii-legi-spirituale-1012.html

SAPTE PRINCIPII HERMETICE

Principiile adevarului sint in numar de sapte. Acela care le cunoaste si le intelege, poseda cheia magica care va deschide toate portile Templului, chiar inainte de a le atinge. Cele sapte principii hermetice pe care se bazeaza intreaga filozofie hermetica, sint urmatoarele:

Principiul mentalismului
Principiul corespondentei
Principiul vibratiei
Principiul polaritatii
Principiul ritmului
Principiul cauzei si efectului
Principiul genului (distinctiei).
Aceste principii vor fi discutate si comentate pe masura ce vom avansa in aceste lectii. Acum chiar voi da de la inceput o scurta explicatie a fiecaruia.



1. Principiul mentalismului
"Totul este spirit; Universul este mental." Kybalion.

Principiul implica acest adevar ca "totul este spirit". El explica ca Totul, care este realitate substantiala, aflindu-se in toate manifestarile si aparentele exterioare pe care le cunoastem sub numele de Universuri materiale, Fenomene ale vietii, Materie, Energie, intr-un cuvint tot ce este aparent simturilor noastre materiale este spirit, care in el insusi este incognoscibil si nedefinitibl, insa care poate fi considerat si gindit ca un Spirit Universal. Infinit, Viu. El explica inca, ca "lumea sau universul fenomenal nu-i decit o simpla creatie mentala a totului, subiect al legilor lucrurilor create, ca universul considerat in intregul sau, sau in partile sale, exista in Spiritul Totului, ca in acest Spirit noi traim, noi lucram si sintem noi insine". Acest principiu stabilind natura mentala a Universului, explica usor toate diferitele fenomene mentale si psihice car eocupa un loc atit de mare in atentia publica si care fara explicatie nu sint inteligibile si desfid orice interpretare stiintifica.

A intelege acest mare principiu hermetic al mentalismului, permite individului sa inteleaga cu usurinta legile Universului Mental si sa le aplice la buna sa stare si la perfectionarea sa.

Discipolul hermetic este capabil sa aplice inteligent Marile Legi Mentale in loc sa se serveasca de ele la intimplare. In posesia cheii maestriei universale, studentul poate sa deschida nenumaratele porti ale Templului Mental si psihic al Cunoasterii si sa patrunda in el liber si inteligent. Acest principiu explica veritabila natura a Energiei si Puterii, a Materiei si pentru ce si cum ele sint subordonate Stapinirii Spiritului. Unul din Maistrii Hermetici a scris demult: "Acela care intelege adevarul naturii mentale a Universului, este deja bine inaintat pe drumul maestriei". Aceste cuvinte sint tot atit de adevarate astazi, cit erau ele la timpul cind au fost scrise. Fara cheia maestriei (cheia conducatoare, principala, universala) maestria este imposibila si elevul va bate zadarnic la nenumaratele porti ale Templului.



2. Principiul corespondentei
"Ceea ce este sus, este ca si ceea ce este jos;
ceea ce este jos, este ca si ceea ce este sus." Kybalion.

Acest principiu implica adevarul ca este totdeauna un raport constant intre legile si fenomenele diferitelor planuri ale fiintei si vietii. Vechea axioma hermetica il explica in acesti termeni: "Ceea ce este sus este ca si ceea ce este jos; ceea ce este jos este ca si ceea ce este sus". Intelegerea acestui principiu confera mijloace de a rezolva destule paradoxuri obscure si destule secrete ascunse ale Naturii. Exista planuri ale vietii pe care noi le ignoram complet, insa cind noi le aplicam principiul corespondentei, vom deveni capabili sa intelegem mai departe ca nu este posibil sa facem altfel. El se manifesta si se aplica peste tot in Univers, pe diferitele planuri ale Universului material, mental si spiritual; este o lege universala.

Vechii hermetisti il considerau ca unul dintre instrumentele mentale cele mai importante, cu ajutorul caruia omul este capabil sa rastoarne victorios obstacolele care i se ridica in fata, in fata necunoscutului. Acestuia i-a fost posibil a se indeparta, a inlatura voalul lui Isis pina la punctul de a intrezari intr-o lumina o parte a figurii Zeitei. La fel cum cunoastem principiile geometriei si aceasta cunoastere permite astronomului asezat in laboratorul sau sa masoare distanta dintre astri si sa urmareasca miscarile lor, la fel cunoasterea principiul corespondentei permite omului sa deduca inteligent din necunoscut, cunoscutul. Studiind monada, el intelege arhanghelul.



3. Principiul vibratiei
"Nimic nu sta, totul se misca, totul vibreaza." Kybalion.

Acest principiu implica adevarul ca totul este in miscare, totul vibreaza, nimic nu-i in stare de repaus, fapte pe care stiinta moderna le accepta si pe care orice noua descoperire stiintifica tinde sa le verifice.

Sint mii de ani de cind invatatii vechiului Egipt au anuntat acest principiu hermetic. El explica ca diferentele existind intre diferitele manifestari ale materiei, a energiei, a sufletului si chiar a spiritului, sint consecinta unor proportii inegale ale vibratiei. De la Totul care este Spiritul Pur si pina la formele cele mai grosolane ale materiai, totul vibreaza; cu cit este mai intensa vibratia, cu atit mai inalta este pozitia pe scara. Vibratia Spiritului este atit de intensa si atit de infinit de rapida, incit practic el este in repaos, la fel cu o roata care se invirteste cu o asa de mare rapiditate incit pare ca sta pe loc.

La cealalta extremitate a scarii, sint formele grosolane ale materiai, ale carei vibratii sint atit de lente incit parca nici nu ar exista, la fel ca si unele sunete de rara frecventa pe care urechea omeneasca nu le poate percepe. Intre acesti doi poli opusi sint milioane si milioane de grade de vibratii. De la corpuscul la electron, de la atom la molecula pina la lumi si universuri, totul se misca, totul vibreaza. Aceasta e la fel pentru energie si pentru forta, care nu sint decit grade diferite ale vibratiei. Aceasta corespunde si planului mental, caruia vibratiile ii guverneaza starea si chiar planul spiritual. Discipolul in hermetism care intelege bine acest principiu si formele sale corespunzatoare, este capabil sa controleze propriile sale vibratii mentale si de asemeni pe ale altora. Maestrii folosesc in mod egal acest principiu in diferite maniere pentru a invinge fenomenele naturii. "Cel care a inteles principiul vibratiei a cistigat sceptrul puterii" a spus un vechi scriitor.



4. Principiul polaritatii
"Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are doua extreme; asemanatorul si neasemanatorul au aceeasi semnificatie; polii opusi au o natura identica insa de grade diferite; extremele se ating; toate adevarurile nu sint decit neadevaruri; toate paradoxurile pot fi conciliate." Kybalion.

Acest principiu implica adevarul ca "totul este dublu, totul are doi poli, totul are doua extreme". Aceste fraze sint vechi axiome hermetice. Ele explica vechile paradoxuri care au facut perplexa atita lume si se exprima dupa cum urmeaza: "Teza si antiteza au o natura identica, insa de grade diferite; contrariile sint asemanatoare si nu difera decit prin gradul lor, polii opusi se pot concilia; extremele se ating; Totul este si nu este in acelasi timp"; toate adevarurile nu sint decit semiadevaruri; orice adevar este pe jumatate fals; sint doua fete ale aceluiasi lucru etc etc.

Principiul polaritatii explica ca in orice lucru sint doi poli, doua aspecte opuse si ca contrariile nu sint in realitate decit extreme ale aceluiasi obiect intre care sint intercalate grade diferite, de exemplu: caldura si frigul, desi sint opuse sint in realitate un singur si acelasi lucru, ele se disting numai prin diferenta de grade. Consultati termometrul si dv.veti putea vedea daca este posibil de descoperit unde caldura se termina si unde incepe frigul. Nu exista o caldura absoluta si nici un frig absolut. Acesti doi termeni "cald si frig" indica numai grade diferite ale aceluiasi lucru si acest lucru care se manifesta cu frig si cald este numai o varianta a vibratiei. Astfel cald si frig nu sint decit doi poli a ceea ce noi numim "caldura" si fenomenele care le insotesc sint manifestarile principiului polaritatii. Acelasi fenomen este adevarat in cazul luminii si intunericului, care sint unul si acelasi lucru, deosebirea constind intr-o diferenta de grade intre cei doi poli ai fenomenului: cind ne paraseste noaptea si cind incepe ziua.

Ce diferenta este intre mare si mic; intre facil si dificil; intre alb si negru; intre taios si tocit; intre calm si nelinistit; intre sus is jos; intre pozitiv si negativ; principiul polaritatii explica aceste paradoxuri si nici unul nu poate sa-l inlocuiasca. In planul mental tot acest principiu lucreaza. Sa luam un exemplu extrem insa radical, al urii si al dragostei, doua stari mentale, in aparenta total diferite. Si inca sint grade diferite in ura si in dragoste; de asemeni sint sentimente intermediare pentru care noi folosim cuvintele simpatie si antipatie, care ajung sa se confunde atit de strins incit deseori este o dificultate sa se stie daca vreunul va este simpatic sau antipatic, sau va este indiferent. Aceste sentimente opuse nu sint decit grade diferite ale unui sentiment unic, cum il veti putea gindi si intelege daca veti medita o clipa la aceasta. Mai mult decit toate acestea si hermetistii ii atribuie o deosebita importanta; este posibil de schimbat in propriul sau spirit si in spiritul altora, vibratiile urii in vibratiile dragostei.

Multi dintre voi care cititi aceste rinduri ati facut experienta personala de tranzitia rapida, involuntara, care poate sa se faca intre dragoste si ura si invers, in propria persoana si in a altora. Veti intelege atunci ca va este posibil sa realizati acest lucru cu ajutorul vointei, folosind formulele hermetice. Binele si raul nu sint decit doi poli diferiti ai aceluiasi lucru; hermetismul cunoaste arta de a transforma Raul in Bine prin aplicarea principiului polaritatii. In totalitate, arta polarizarii este o faza a alchimiei mentale, cunoscuta si aplicata de maestrii vechi si moderni ai hermetismului.

Intelegerea acestui principiu permite sa modifici polaritatea tot asa de bine ca pe aceea a altora, daca vrei sa consacri timpul si studiul necesar pentru a deveni un maestru al artei.



5. Principiul ritmului
"Totul se scurge inlauntru sau inafara; orice lucru are durata sa; totul evolueaza, apoi degenereaza; balansul pendulei se manifesta in totul: masura oscilatiei sale la dreapta este asemanatoare cu masura oscilatiei de la stinga. Ritmul este constant." Kybalion.

Acest principiu implica adevarul ca in orice lucru se manifesta o miscare inainte si inapoi, o miscare asemanatoare unei pendule, ceva asemanator unei maree suitoare si coboritoare, a unei mari pline si a unei mari scazute. Aceasta miscare de plecare si venire se produce intre doi poli al caror principiu al polaritatii ni s-a demonstrat ca exista. Este totdeauna o reactiune si o actiune, un progres si un recul, un maximum si un minimum. Tot asa este pentru toate elementele universului: sori, lumi, oameni, animale, spirit, energie, materie.

Aceasta lege se manifesta in creatia si distrugerea lumilor, in progresul si decadenta natiunilor; in viata oricarui lucru si in sfirsit in starea mintala a omului; pentru acest din urma lucru, hermetistii apreciaza importanta intelegerii acestui principiu. Hermetistii l-au inteles bine si au gasit ca aplicarea acestuia este universala. Ei au descoperit anumite mijloace pentru a anihila prin ele chiar efectele prin folosirea de formule si metode adecvate. Ei aplica legea mentala a neutralitatii. Ei nu pot anula principiul, nici sa-i opreasca cursul, dar ei au invatat sa-i opreasca, mai bine zis sa-i evite efectele asupra lor insisi si intr-un anumit grad care depinde de gradul de maiestrie. Ei au invatat sa-l utilizeze in loc de a fi utilizati de el. In aceasta si in metode similare consta arta hermetistilor. Maistrul in hermetism se polarizeaza el insusi la punctul unde el vrea sa ramina, apoi neutralizeaza balansul ritmic al pendulei car ear tinde sa-l transporte care celalalt pol. Toti acei care si-au insusit un anumit grad de maiestrie personala lucreaza astfel intr-o oarecare masura mai mult sau mai putin inconstient. Maestrul, din contra, o face constient, prin folosirea vointei sale. Astfel el ajunge sa atinga un grad de echilibru si de fermitate mentala aproape de necrezut din partea maselor care sint tirite inainte si inapoi ca o pendula.

Acest principiu si principiul polaritatii precum si metodele pentru a le contracara, a le neutraliza, au fost studiate in amanunt de hermetisti si a le folosi constituie o importanta parte a alchimiei hermetice mentale.



6. Principiul cauzei si efectului
"Orice cauza are efectul sau; orice efect are cauza sa; totul se intimpla conform legii. Hazardul este un nume dat unei legi necunoscute. Sint numeroase planuri ale cauzalitatii, insa nimic nu scapa legii". Kybalion.

Acest principiu implica faptul ca exista o cauza pentru orice efect produs si un efect pentru orice cauza. El explica ca totul se intimpla conform unei legi, ca niciodata nimic nu se intimpla accidental, neprevazut, ca hazardul nu exista si ca, pentru ca exista planuri diferite de cauza si efect, planul superior dominind totdeauna planul inferior, nimic nu poate scapa in intregime legii. Hermetistii cunosc pina la un punct arta si metodele de a se ridica deasupra planului obisnuit al cauzei si efectului. Ridicindu-se mental la un plan superior, ei devin cauza in loc de a fi efect. Multimile se lasa docil duse, ele asculta la tot ce le inconjoara, la vointele si dorintele celora care sint mai puternice decit ele, la hereditate, la sugestie si la toate cauzele exterioare care le dirijeaza ca pe simpli pioni pe drumul vietii. Maestrii din contra, ridicindu-se pe plan superior, domina sentimentele lor, caracterul lor, calitatile si puterile lor, tot asa de bine ca pe tot ce ii inconjoara. Ei devin stapini in loc de a fi pioni. Ei joaca jocul vietii in loc de a fi jucati si dirijati de vointa altora si de influente exterioare. Ei se servesc de principiu in loc de a fi instrumentul sau. Maestrii asculta de cauzalitatea planului superior insa ei comanda planul lor. Este in aceasta afirmatie o adevarata bogatie de cunostinte hermetice. Le intelege cine va putea.



7. Principiul genului
"Este un gen in toate lucrurile; totul are principiile sale; masculin si feminin; genul se manifesta pe toate planurile". Kybalion.

Acest principiu implica adevarul ca genul exista peste tot; principiile masculin si feminin sint in actiune constant. Acesta-i adevarul nu numai pe plan fizic, ci si pe plan mental si chiar pe plan spiritual.

Pe plan fizic, principiul se manifesta sub forma sexului, pe plan superior el ia forme mai elevate insa este mereu acelasi. Nici o creatie fizica, mentala sau spirituala nu este posibila fara el. Intelegerea legilor sale va arunca lumina asupra multor subiecte care in mod constant au uimit spiritul oamenilor.

Principiul genului a lucrat intotdeauna pentru a crea si reinnoi. Orice lucru, orice individ, contine cele doua elemente: masculin si feminin sau chiar marele principiu. Orice element masculin are elementul sau feminin; orice principiu feminin are principiul sau masculin. Daca voiti sa intelegeti filozofia Creatiei si a Regenerarii Mentale si Spirituale, trebuie sa studiati si sa intelegeti acest principiu hermetic. El ascunde solutia unui mare numar de mistere ale vietii. Tinem sa va avertizam ca nu e nici o inrudire cu numeroasele teorii, fundamentale, periculoase si degradate, cu invataturile care sint raspindite sub titluri fanteziste si care nu sint decit o prostituare a marelui principiu natural al genului. Astfel de ramasite ale vechilor forme infamante ale cultului falusului tind sa distruga inteligenta, corpul si spiritul; filozofia hermetica s-a ridicat totdeauna cu indignare impotriva invataturilor degradante care conduc la destrabalare, la pasiuni necumpatate si la pervertirea principiilor naturii. Daca pe acestea le cautati, parasiti imediat aceasta carte. Hermetismul nu are nimic care poate sa va fie util in acest sens. Pentru aceia care sint puri (curati sufleteste) totul e pur; pentru acei care sint murdari, totul e murdar.

CARMEN HARRA

(extras din cartea "KARMA DE FIECARE ZI")

preluare de pe: http://www.forum.santamia.ro/showthread.php/principii-legi-spirituale-1012.html