O istorie a Apocalipselor ratate

Pe 21 mai 2011, ora 18 (22 mai ora 4, ora României) ar fi trebuit să aibă loc sfârşitul lumii. Cu toţii am văzut unele afişe apărând şi în Bucureşti cu acest mesaj. Însă surpriză! Nu s-a petrecut nimic. Pastrorul american Harold Camping, cel care a prezis că sfârşitul lumii va avea loc la 21 mai, este de negăsit, iar postul său de radio difuzează muzică religioasă şi sfaturi, toate înregistrare înainte de 21 mai. Se pare că a dispărut cu vreo 72 de milioane de dolari. Scamatoria cu sfârşitul lumii, e veche de când lumea.

De la apariţia creştinismului, religie care vorbeşte expres despre acest moment, până în ziua de azi Apocalispsa a fost prevestită de mulţi sub diferite forme. Dincolo de religie Armaghedon, Apocalipsa sau sfârşitul vremurilor a început să mai îmbrace şi alte haine: ştiinţifică şi chiar politică.


Apocalipsa lui Montanus

Montanus a fost un “eretic” timpuriu în creştinism care a prezis că sfârşitul lumii este aproape. Acesta a pretins a fi întruchiparea Duhului Sfânt şi au început să predice un al treilea testament. Credinţele lui Montanus s-au răspândit cu repeziciune provocând o mare confuzie în cadrul bisericii creştine timpurii. Montanus a fost în cele din urma condamnat la Sinodul Ecumenic de la Efes din anul 431.



3 Octombrie 1533 Apocalipsa lui Michael Stifel

La scurtă vreme după rupture produsă de Martin Luther, un alt german, Michael Stifel, şi-a îndemnat adepţii să-şi vinde toate proprietatile lor deoarece potrivit calculelor sale făcute după Biblie sfârşitul lumii va avea loc la data 3 Octombrie 1533. Astfel, el şi-a condus adepţii pe un deal, de unde potrivit acestuia trebuiau să fie ridicaţi la cer. Câteva ore mai târziu, profetul a trebuit să fugă de pe deal, având în vedere că previziunea sa nu s-a adeverit.



1794 Apocalipsa lui Charles Wesley

Charles Wesley a fost unul dintre fondatorii Bisericii Metodiste şi credea că lumea avea să îşi afle sfârşitul în 1794. În ciuda faptului că anul a trecut ca oricare altul, fratele lui Charles, John, a făcut şi el o “profeţie” despre sfârşitul vremurilor. Acesta a prezis că 1836 va fi anul în care Bestia Mare va veni pe pământ, marcând începutul sfârşitului.



19 octombrie 1814 - Apocalipsa Joannei Southcott

Joanna Southcott, iniţial practicantă a cultului metodist, a devenit convinsă de faptul că are puteri supranaturale şi s-a declarat femeia despre care se vorbeşte în Apocalipsa – în versiunea King James, Apocalipsa 12:1-6: “Şi s-a arătat un semn mare în ceruri; o femeie învăluită în soare, şi luna sub picioarele ei, şi pe cap o coroana de douăsprezece stele “. Joanna a prezis că ea va da naştere lui Mesia – aclamând sfârşitul lumii, la 19 octombrie 1814. Lumea nu s-a sfârşit la aceasta data, dar la scurt timp Joanna a murit. Adepţii ei i-au păstrat trupul ceva timp în speranţa că ea se va ridica din morţi. În cele din urma l-au predat autorităţilor atunci când cadavrul a început sa se deterioreze.



22 Octombrie 1844 Apocalipsa şi Biserica lui William Miller

Între anii 1831 şi 1841, William Miller (un pastor baptist), a prezis revenirea lui Isus şi sfârşitul lumii bazându-se pe profeţii din Cartea lui Daniel (Daniel 8:14). El considera că în perioada 21 martie 1843 şi 21 martie 1844. După câteva date greşite în care acesta şi adepţii săi au aşteptat venirea lui Isus au stability că pe 22 octombrie 1844 este ultima dată când sigur sfârşitul se va arăta. Însă nimic nu s-a petrecut concret, însă Miller a continuat să aştepte sfârşitul până la moartea sa în 1849. Un lucru interesant este că mişcarea religioasă a lui Miller a devenit în cele din urma Biserica Adventistă Ziua a Şaptea. Ei cred ca previziunea a fost corectă, dar ca se refera la un eveniment în cer, nu pe pamânt.



18 mai 1910 Cometa Halley şi Apocalisa

Poate pentru prima oară când media a jucat un rol esenţial în popularizarea unui eveniment de acest gen a fost la trecerea cometei Harley în 1910. Chiar dacă cometa fusese de multe ori vizibilă înainte fără nici un deces raportat, pe 18 mai 1910 a fost considerat a fi o ameninţare mortală pentru oameni din cauza gazelor otrăvitoare provenite din coada. Acesta nu mai este un scenariu apocaliptic religios, ci ar putea fi prima dată când ştiinţa a fost responsabilă pentru panica ce s-a instalat datorita unui scenariu apocaliptic.
1914 Sfârşitul lumii după Martorilor lui Iehova


Martorii lui Iehova au estimat şi ei data sfârşitului lumii.

Charles Taze Russell, care a pus bazele revistei Watch Tower, a calculat ca Isus Hristos va ajunge pe pământ în 1914. Aceasta data a coincis cu data izbucnirii primului război mondial, care părea a oferi sprijin pentru predicţiile sale. Predicţia lor se baza ca şi ale altora pe profeţii din Cartea lui Daniel. După ce sfârşitul s-a lăsat aşteptat, aceştia au schimbat sensul predicţiei şi au declarat că a fost data la care Isus a început să se pronunţe invizibil (da – invizibil). Alţi ani în care aceasta sectă a prezis sfârşitul lumii sunt: 1914, 1915, 1918, 1920, 1925, 1941, 1975, 1994, etc.



17 decembrie 1919 O nouă Apocalipsă ştiinţifică

Respectatul meteorolog Albert Porta a prezis că la 17 decembrie 1919 o conjuncţie de şase planete ar putea “provoca un curent magnetic, care va străpunge soarele, iar din cauza explozii mare de flacări şi de gaze în cele din urma va înghiţi Pamântul.” Aceasta previziune a condus la unele acte de violenţă şi câteva sinucideri. A cauzat, de asemenea, pierderea slujbei pentru Albert care a ajuns sa lucreze pentru un ziar local unde scria coloana meteo.



1969 Apocalisa criminalului Manson

Charles Manson a crezut că tensiunile rasiale din SUA ar conduce la o confruntare apocaliptică, după care trupa lui de criminali “Manson Family“ va conduce lumea. Când nu s-a întâmplat nimic, acesta a început să ucidă oameni. Manson este închis pe viaţă pentru crime.


1980 Apocalipsa Politică

Hal Lindsey, un evanghelist din SUA , a crezut că Uniunea Eupropeană, pe care el a numit-o Statele Unite ale Europei conduse de Anticrist, va deveni oponetul SUA şi a celorlate state şi de aici va pleca războiul final. El a reuşit să stabilească şi o dată pentru sfârşitul lumii şi a crezut că o luptă finală dintre bine şi rău este iminentă. Acesta are o serie de emisiuni pe tema venirii Apocalipsei în SUA.



10 martie 1982. Apocalisa ştiinţifică revine

Termenul de “Efectul Jupiter” a apărut în 1974, scris de doi astrofizicieni, John Gribben si Stephen Plagemann. Aceştia spuneau că efectul este vorba despre alinierea tuturor cele nouă planete pe 10 martie 1982. În acel moment se va crea o atractie gravitaţională care ar provoca o creştere uriaşă a petelor solare, a razelor soarelui şi / sau a cutremurelor. Deşi autorul Gribben chiar a ieşit şi a spus că această ipoteza a fost un festival teoretic de genul “ce ar fi dacă” fără prea multă substanţă reală în spatele ei, oamenii au crezut că acest lucru avea să se întâmple, iar lumea o să îşi afle sfârşitul. Singurul efect al acestui eveniment a fost o creştere a mareei cu 0.04 milimetri peste limitele normale.



11-13 Septembrie 1988 Apocalipsa, vândută ca pâinea caldă

Un fost inginer N.A.S.A., Edgar Whisenant a vândut 4,5 milioane de exemplare din cartea lui “88 motive pentru care ar putea fi Apocalipsa în 1988″. Aceasta a fost cumpărată de către cea mai mare parte a creştinilor evanghelici din SUA. După ce a revăzut datele predicţiilor sale, pentru anii 1990, nu a mai reuşit să îşi vânda ideile.



1993 Apocalipsa asediată de FBI

David Koresh şi mai mult de 100 de adepţi s-au baricadat la sediul Adventiştilor Davidieni “ o ferma în Waco, Texas, în asteptarea sfârşitului lumii. Ferma a fost înconjurată de FBI, iar după a 51-a zi de asediu, 76 din cei aflaţi în interior, inclusiv Koresh au murit într-un incendiu.



Martie 1997 Cum scapi de Apocalipsă … prin suicid

În 1997 s-a înregistrat un record: Cometa Hale-Bopp a fost vizibilă cu ochiul liber pentru un record de 18 luni. Pentru mulţi semnul a fost o curiozitate astronomică pentru alţii o previziune a sfârşitului lumii. Astronomul amator, Chuck Shramek a “observat” un obiect companion ce urmărea cometa. El a chemat apoi show-ul de radio Art Bell pentru un raport al constatarilor. Totuşi membrii cultului Heaven’s Gate au crezut ca apariţia cometei Hale-Bopp a fost un semn că Pământul va fi distrus, iar acest obiect companion ar fi o nava spaţială care vine să îi ridice. Singura modalitate de a supravieţui sfârşitului lumii a fost în viziunea lor, sinuciderea în masă, pentru ca sufletele lor să călătorească în spatele cometei în nava spaţială. Cadavrele celor 38 de adepţii s-au găsit într-o casa în California pe 26 martie.



Anul 2000, anul sfârşitului

Zeci de culte creştine au anticipat că trecerea în noul mileniu ar coincide cu cea de a doua venire a lui Hristos şi sfârşitul lumii. În plus şi previziunile lui Nostradamus indicau că sfârsitul timpului începe undeva în 1999 în iulie. Un “mare rege al terorii” trebuia să coboare din cer. Când nu a venit cu adevarat profeţiile apocaliptice au început răspândirea de zvonuri cu adevarat apocaliptice – şi anume că sonda spaţială Cassini urmează să se prăbuşească pe Pământ. Sonda Cassini era umplută cu combustibil radioactiv.



Mai 2008 Apocalipsa din peşteră

Un număr de 35 de membri ai unui cult auto-intitulat Adevarata Biserică Ortodoxă Rusă au petrecut şase luni într-o peştera, în anticiparea Apocalipsei, prezise de către liderul lor de Piotr Kuznetsov. Kuznetsov, care niciodată nu a însoţit adepţii în peştera, a fost obligat să se supună unui tratament psihiatric de către o instanţă rusă.



Apocalipsa găurii negre de la Geneva

10 septembrie 2008 – Pornirea acceleratorului gravitaţional de la Geneva a generat temeri că va sfârşitul lumii va fi declanşat de o gaura neagra care va înghiţi pământul. Această gaură neagra ar fi urmat să apară în urma cercetărilor de aici. Dar lucrurile s-au amânat pentru că au apărut niste defecţiuni.

preluare de pe sursa: Sursa: blogul meu

Am fi putut hrăni toată Germania, dăm de mâncare la doar un sfert de Românie

După două decenii de capitalism, agricultura României poate hrăni doar un sfert din populaţia ţării, în condiţiile în care ar putea produce pentru 80 milioane de persoane. Este cel mai mare eşec al tranziţiei. Citiţi de ce am ajuns din mândrul „grânar al Europei” importator de mâncare într-o analiză capital.ro din seria ”România după 20 de ani”.

   

România realizează doar 10% din potenţialul său agricol şi importă aproape trei sferturi din necesarul intern de alimente. Din mare producător agricol, ţara noastră a ajuns să aibă o agricultură de subzistenţă, care nu poate asigura hrana propriilor cetăţeni.

   „În 20 de ani s-a reuşit neutralizarea celui mai important factor competitiv al României – agricultura. De la o agricultură de suport s-a ajuns la una de subzistenţă. Agriculura este cel mai mare eşec al perioadei de tranziţie”, spune analistul economic Mircea Coşea.

   În ciuda faptului că ar putea hrăni 15% din populaţia Uniunii Europene, agricultorii români nu pot asigura alimentele de strictă necesitate decât pentru un sfert din populaţia României. Aceasta în condiţiile în care potenţialul agricol al ţării noastre ar permite asigurarea hranei pentru 80 milioane de persoane, iar UE are 500 de milioane de locuitori.

   „Noi nu suntem în stare să producem pentru populaţia ţării. În loc să exportăm şi să fim o forţă pe piaţa agricolă europeană, am ajuns să mâncăm de la carne, până la legume şi fructe aduse din străinătate. Şi pentru a fi şi mai rău, produsele importate sunt de slabă calitate, mai ales în comparaţie cu cele româneşti. Românii sunt infometaţi pentru că agricultura a fost neglijată”, consideră Culiţă Tărâţă.

   Potrivit datelor oficiale, zonele rurale din România acoperă 87% din teritoriul ţării, cuprinzând 45% din populaţie, adică 9,7 milioane de locuitori. Având o suprafaţă agricolă de 14.741,2 mii de hectare (sau 61,8% din suprafaţa totală a ţării), România dispune de resurse agricole importante în Europa Centrală şi de Est.

   Agricultura ne putea salva din criză

   Analiştii economici, politicienii şi oamenii de afaceri din domeniul agricol sunt de acord că România nu a ştiut să folosească potenţialul de care beneficiază şi că autorităţile au făcut multe greşeli în ultimii 20 de ani. În primul rând, au ignorant agricultura, considerându-o un domeniu marginal, când de fapt era printre primele sectoare care trebuiau dezvoltate pentru ca economia în ansamblu să funcţioneze bine pe termen lung.

   „La cât pământ are România şi la ce producţie agricolă ar fi putut obţine dacă se investea serios în acest domeniu, ţara noatră trebuia să treacă fluierând peste această criză economică. Dacă aveam agricultura bine pusă la punct, pământul era cultivat şi aveam o strategie de valorificare a producţiei agricole şi zootehnice, România se afla acum printre fruntaşele Europei, cu un PIB bine alimentat”, explică Culiţă Tărâţă, unul dintre principalii agricultori din ţară.

România se putea salva din criză dacă avea o producţie agricolă mare  pe care să o exporte. „Acum nu mai trăiam cu teama că nu putem asigura hrana celor 22 de milioane de locuitori. Aveam posibilitatea de a vinde altora alimente şi de a avea bani pentru a scăpa cu bine din criză”, crede Valeriu Tabără.

   Pământul, principalul atuu ratat

   Principala greşeală făcută a fost de neglijare a principalului element care trebuia valorificat – pământul.
„Nu mai există nicăieri în lume atâta risipă de teren arabil ca la noi. Fie pământul este lăsat nelucrat, fie este transferat în intravilan pentru a se construi diverse, de la case la mall-uri. Am fost în multe zone ale lumii şi peste tot oamenii sunt interesaţi să folosească şi ultima bucăţică de pământ pentru a-l cultiva şi a obţine produse agricole. Numai la noi terenul agricol a ajuns o bătaie de joc”, acuză Tabără.

   Primul pas care trebuia făcut după Revoluţie a fost ratat, spun specialiştii. Dacă împroprietărirea avea loc rapid şi fără imixtiuni, situaţia terenurilor era clară şi oamenii se puteau ocupa de agricultură. Dacă problema proprietăţii era rezolvată mai repede, agricultura ar fi fost un domeniu profitabil şi nu doar unul cu potenţial extraordinar. S-a ajuns acum în situaţia în care terenul este mult prea fărâmiţat pentru a se putea face o agricultură performantă.

   „A durat prea mult rezolvarea problemei proprietăţilor. În plus, privatizarea fostelor IAS-uri s-a făcut fără să se pună în mâna prorietarilor şi mijloacele de utilizare a pământului”, a arătat Tabără.

   Aproape jumătate din suprafaţa totală şi din efectivul total de animale se află în exploataţii de subzistenţă, care acoperă 45% din suprafaţa agricolă a României, reprezentând 91% din numărul total de ferme. Majoritatea exploataţiilor au sub 5 hectare de teren, având în medie 1,63 hectare, potrivit datelor Ministerului Agriculturii.

   Majoritatea acestor exploataţii de subzistenţă nu sunt nici măcar considerate ferme. Condiţia preliminară pentru a fi înregistrat în Registrul Fermelor şi pentru a beneficia de subvenţii europene este aceea de a lucra cel puţin un hectar de teren, compus din parcele care nu sunt mai mici de 0,3 hectare.

   Analiştii economici spun că mediul rural în general a fost neglijat, nefăcându-se nici un fel de investiţii. „Nu s-a făcut nimic. Ruralul românesc s-a transferat la urbanul din Spania şi Italia. Sunt necesare servicii alternative în mediul rural, este nevoie de altceva decât agro-turism”, crede Liviu Voinea, directorul Grupului de Economie Aplicată.

   În plus, produsele româneşti nu beneficiază nici de o piaţă de desfacere bine reglementată şi nici de promovare. „Nu s-a reuşit crearea unei pieţe a pământului, dar nici a unei pieţe de desfacere a produselor. În plus, nu există o reţea de depozitare, prelucrare, de punere în valoare şi de distribuţie a produselor”, susţine Coşea.

  

O criză alimentară ar putea îmbogăţi România agrară

   Pe termen lung, specialiştii nu dau prea mari şanse agriculturii. Aceasta nu pentru că nu s-ar putea face foarte mult în acest domeniu, ci pentru că, în continuare, autorităţile nu par a-şi da seama de importanţa agriculturii. „Nu există interes pentru a rezolva problemele acestui sector. Mai mult, pentru anii 2020-2025 se preconizează o criză mondială a alimentelor, iar ţările cu potenţial agricol vor devein atunci ceea ce sunt acum ţările petroliere, furnizoarele materiei de bază şi transformarea în nişte state super bogate”, arată Coşea.

   Specialiştii estimează că principalele sectoare în care trebuie investit sunt  infrastructura de irigaţii, tehnologia modernă şi zootehnia. „Sunt necesare investiţii masive în elementele care să ne elibereze de meteodependenţă. Aceasta înseamnă în primul rând că trebuie să punem la punct un sistem de irigaţii eficient. Apoi, avem nevoie de investiţii în industria echipamentelor agricole, pe care noi tocmai am reuşit să o distrugem şi să nu mai producem tractoare aproape deloc”, a spus Coşea.

   Pentru că România beneficiază de 4,5 milioane hectare de păşuni, dezvoltarea fermelor ar trebui să vină de la sine. „Noi am ajuns să importăm muşchi de vită din  Argentina, în timp ce păşunile sunt neutilizate”, spune Culiţă Tărâţă.

  Polonia şi Ungaria au găsit soluţii

   Dacă România nu a reuşit să se trezească la realitate nici după aderarea la Uniunea Europeană, nereuşind să atragă fondurile puse la dispoziţia agriculturii româneşti de UE, nu acelaşi lucru se poate spune de Polonia.

„După integrare, polonezii au regândit întrega politică agricolă. În primul rând, au renegociat condiţiile privind agricultura pentru că şi ei, ca şi noi, n-au ştiut să negocieze de la îneput foarte profitabil. Au reuşit însă să schimbe lucrurile în favoarea lor şi acum au o agricultură tot mai performantă. Polonia este singura ţară europeană care înregistrează creştere economică în această perioadă de criză mondială şi asta se datorează şi agriculturii, căreia i s-a dat mare atenţie după aderarea ţării al UE”, spune Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii.

   Un alt stat din fostul bloc comunist care a ajuns să aibă o agricultură mai avansată decât a României este Ungaria. Deşi au puţin teren agricol, ungurii au ştiut să găsească exact modalităţile care să le creeze avantaje. „Ungaria are producţie bună chiar dacă are pământ puţin pentru că a înţeles să investească în sisteme de irigaţii şi în tehnologie modernă. În plus, au stimulat fermierii să investească pentru dezvoltarea pe termen lung”, a precizat Culiţă Tărâţă.

preluare de pe sursa: Fata nevazuta a lumii….