Fenomenul Inedia – a trăi doar cu lumină divină

Postul complet a fost considerat în toate tradiţiile spirituale drept o modalitate foarte puternică de purificare a corpului sau a minţii. Există însă o categorie de fiinţe spirituale care au dus practica postului la perfecţiune: nu au mai mâncat nimic timp de ani de zile. Care este secretul acestei puteri paranormale veţi afla în cele ce urmează.

Fenomenul Inedia este explicat în Dicţionarul Scepticului (Dicționarul scepticului (engleză The Skeptic's Dictionary) este o colecție de eseuri sceptice și de referințe scrise de Robert Todd Carroll, publicată pe site-ul său skepdic.com și într-o carte tipărită, una dintre cele mai complete ghiduri de informații sceptice, pe teme pseudoștiințifice, paranormale, oculte și altele. Carroll afirmă că această carte nu este menită să prezinte o viziune echilibrată pe teme oculte - dimpotrivă ea este destinată să fie o mică contrapondere contra literaturii oculte și paranormale foarte voluminoasă.) drept capacitatea de a trăi şi desfăşura o activitate normală pe timp nedefinit, în absenţa oricărei forme cunoscute de alimentaţie. Cuvântul „inedia” provine de la cuvântul latinesc ce înseamnă „fără hrană”. Acest fenomen mai este cunoscut şi sub numele de „respiraţionism”, prin analogie cu vegetarianismul, adică a te hrăni numai prin intermediul respiraţiei.

Inedia este un fenomen asociat misticismului şi credinţei în Dumnezeu. Istoria consemnează cazurile a numeroşi sfinţi creştini care au renunţat complet la hrană pe perioadă de mai multe zile, fără ca aceasta să le altereze starea de sănătate şi vitalitate. Printre aceştia îi menţionăm pe sfânta Caterina din Siena, sfânta Lydwine din Schiedam, preafericita Elisabeth Achler din Reute (15 ani fără hrană), sfântul Nicholas de Flüe (20 de ani fără hrană), considerat drept patronul spiritual al Elveţiei, Louise Lateau (14 ani fără hrană), Therese Neumann (39 de ani fără hrană). În cazurile acestora, cel mai adesea fenomenul Inedia era însoţit şi de cel al stigmatelor lui Iisus, care le apăreau de obicei vinerea sau în Săptămâna Patimilor.

Pentru cazurile din secolul XX, oamenii bisericii şi medicii au întreprins cercetări şi verificări amănunţite, ba chiar supravegheri ale subiecţilor pe perioade îndelungate, pentru a se convinge de autenticitatea fenomenului şi pentru a elimina orice posibilitate de fraudă.

Unul din cele mai cunoscute cazuri de fenomen Inedia din secolul trecut este cel al lui Therese Neumann, care prezenta totodată şi fenomenul stigmatelor. Ea a constituit subiectul a numeroase verificări medicale, care au confirmat de fiecare dată autenticitatea fenomenului. Astfel, un raport medical din 1927 arată că, în timpul unei supravegheri severe care a durat 15 zile, interval în care Therese nu a mâncat şi nu a băut nimic, greutatea sa corporală a variat astfel: 55 kg în prima zi, 51 kg în a patra zi, 54 kg în a opta zi, 52,5 kg în a unsprezecea a zi şi din nou 55 kg în a cincisprezecea zi.

Sfânta Therese Neumann nu s-a hrănit 39 de ani

În călătoria sa prin Europa, spre India, în anul 1935, marele yoghin Paramahamsa Yogananda a întâlnit-o pe sfânta catolică Therese Neumann. El povesteşte această întâlnire într-un capitol din cartea sa „Autobiografia unui yoghin”:

„Cu mulţi ani înainte citisem un reportaj uimitor despre ea, care se poate rezuma astfel:
1. Therese, născută în 1892 şi rănită într-un accident, la vârsta de 20 de ani, a orbit şi a paralizat.
2. Şi-a recăpătat vederea în mod miraculos în 1923, rugându-se sfintei Therese de Lisieux. Mai târziu picioarele Theresei Neumann s-au vindecat instantaneu, datorită credinţei ei în Dumnezeu.
3. Începând din 1923, Therese a renunţat să mănânce şi să bea, cu excepţia unei cuminecături pe care o ia zilnic.
4. În 1926 i-au apărut stigmatele sacre ale lui Iisus pe cap, pe piept, la mâini şi la picioare. La început în fiecare vineri, iar după al doilea război mondial – doar în anumite zile sfinte ale anului, ea trecea prin suferinţele Patimilor lui Iisus.
5. Deşi nu vorbeşte decât dialectul german al satului ei, în timpul transelor de vineri Therese pronunţă fraze într-o limbă necunoscută în care erudiţii au recunoscut vechea limbă aramaică. În anumite perioade ale viziunilor ei, ea vorbeşte greaca sau ebraica.
6. Cu autorizarea bisericii, Therese a fost supusă de mai multe ori unui control ştiinţific riguros. Dr. Fritz Gerlich, directorul unui ziar protestant german, s-a dus la Konnersreuth pentru a «demasca frauda catolică», dar la întoarcerea sa el a descris cu devotament viaţa sfintei”.

Iată dialogul dintre Yogananda şi Therese Neumann:
- Nu mâncaţi absolut nimic?
Voiam să aud răspunsul din propria ei gură.
- Nimic, cu excepţia unei cuminecături sfinţite, la ora 6 în fiecare dimineaţă.
- Ce dimensiune are?
- Subţire ca o foaie de hârtie şi de mărimea unei monezi mici.
Ea adaugă:
- O iau din motive confesionale: dacă ea nu e binecuvântată, nu o pot înghiţi!
- Desigur că nu aţi trăit 12 ani numai cu aceasta!
- Eu trăiesc cu lumina lui Dumnezeu.
Cât de simplu şi einsteinian era răspunsul ei!
- Văd că dumneavoastră ştiţi că energia eterului, a soarelui şi a aerului vă pătrunde în corp.
Faţa ei a fost iluminată de un surâs:
- Sunt fericită să văd că înţelegeţi cum trăiesc.
- Viaţa dumneavoastră sfântă este o dovadă zilnică a acestui adevăr enunţat de Iisus: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
Din nou explicaţia mea a bucurat-o foarte tare:
- Adevărat. Unul din motivele pentru care eu mă aflu pe pământ este pentru a demonstra că omul poate trăi cu lumina divină şi nu numai cu hrană.

Therese Neumann a murit la 18 septembrie 1962, la Konnersreuth.

Yoghina Giri Bala nu a mâncat 50 de ani

În aceeaşi carte, „Autobigrafia unui yoghin”, Yogananda descrie întâlnirea sa cu o altă sfântă, de data aceasta hindusă, care s-a abţinut de la a mânca vreme de mai bine de 50 de ani. Ea impresiona plăcut prin modestia şi umilinţa sa. „Ochii îi străluceau ca jarul, faţa ei blândă şi binevoitoare sugera realizarea divină şi detaşarea totală de bunurile acestei lumi.” Întrebată de Yogananda de ce a ales să nu mai mănânce, ea a povestit cu simplitate evenimentele care au condus-o la o veritabilă transformare lăuntrică şi chiar la conştientizarea menirii ei spirituale.

„M-am născut în acest ţinut împădurit. Copilăria mea nu a avut nimic remarcabil, cu excepţia faptului că aveam o poftă nepotolită de mâncare. Am fost logodită de foarte tânără. (…) N-aveam decât 12 ani când am intrat în familia soţului meu la Nawabganj. Soacra mea îşi bătea joc zi şi noapte de lăcomia mea. Era atât de penibil să îndur ironiile ei încât, la un moment dat, voinţa mea s-a trezit. Într-o dimineaţă, reproşurile ei au fost deosebit de crude.
«Îţi voi dovedi, am zis eu, că nu mă voi mai atinge de mâncare cât voi trăi!»
Soacra mea a râs dispreţuitoare:
«Cum ai putea să trăieşti o viaţă fără să mănânci nimic, când îţi este imposibil să trăieşti o zi fără să te îndopi cu mâncare?»
N-aveam răspuns la această replică! Totuşi hotărârea mea era definitivă. M-am retras într-un colţ singuratic pentru a-L ruga pe Dumnezeu.
«Doamne, mă rugam eu, binevoieşte să-mi trimiţi un Ghid spiritual care să mă înveţe să trăiesc cu lumina ta, şi nu cu hrană! »”

Am intrat într-o stare de extaz divin. Condusă de o mână invizibilă, m-am dus la templu de la Nawabganj, pe malul Gangelui.

Soarele matinal îmbrăca fluviul auriu; m-am purificat în apele sfinte, ca pentru o iniţiere. Cu hainele ude tocmai părăseam malul când, deodată, Ghidul meu spiritual a apărut într-o lumină orbitoare.
- Fetiţo, mi-a zis el cu o voce plină de compasiune, eu sunt Ghidul spiritual pe care Dumnezeu ţi l-a trimis ca răspuns la rugile tale fierbinţi, înduioşat de caracterul lor neobişnuit! De azi înainte, tu vei trăi cu lumină astrală, iar toţi atomii corpului tău se vor hrăni din curentul infinit de PRANA (energia universală).
Templul era pustiu şi totuşi Ghidul meu spiritual ne-a înconjurat cu o aură protectoare pentru a nu ne surprinde nimeni. El m-a iniţiat într-o tehnică YOGA care eliberează corpul de nevoia de a absorbi alimente terestre grosiere. Tehnica include utilizarea unei anumite MANTRA (un cuvânt ce corespunde unui sunet subtil de rezonanţă) şi exerciţii de respiraţie mai complicate decât cele care se fac de obicei. Nici medicamente, nici magie – nimic altceva decât Kriya Yoga.”

Întrebată de Yogananda la ce crede ea că foloseşte să fie singura care nu se hrăneşte dacă nu poate revela secretul şi altora, Giri Bala i-a răspuns cu aceeaşi simplitate: „că în acestă reîncarnare trebuia să dovedească omenirii că omul este spirit. Iar pentru a progresa pe calea care duce la Dumnezeu, omul trebuie sa învețe să trăiască cu Lumină Divină, nu doar cu mâncare!”

Explicaţii ale fenomenului Inedia

În cazul belgienei Louisei Lateau (1850-1883), căreia îi apăreau stigmate, raportul medicului arată neputinţa ştiinţei de a explica, la acea vreme, acest fenomen neobişnuit. „Louise Lateau pierde în fiecare vineri o cantitate de sânge (datorită fenomenului stigmatelor. Gazele expirate conţin apă şi dioxid de carbon. Greutatea ei nu s-a modificat considerabil de când se află sub observaţie, deci ea arde carbon pe care nu-l preia din corpul său. De unde îl obţine? Fiziologia ar răspunde: ea mănâncă. Şi totuşi, abţinerea ei de la hrană şi de la lichide contravine acestor legi fiziologice… Este evident că ea nu se supune acestor legi.”

Unii autori au explicat Inedia printr-o condensare energetică, adică de transformare a energiei existente în mediul înconjurător, a energiei vehiculate de aerul respirat, în materie. Se ştie la ora actuală că şi substanţa fizică este, în ultimă instanţă, lumină sau energie condensată.

Tradiţiile spirituale orientale consideră că funcţiile corpului fizic sunt asigurate de energia vitală, numită PRANA la indieni şi Qi la chinezi. Aceasta poate fi preluată în organism indirect, prin intermediul hranei asimilate, sau direct din Macrocosmos, de exemplu prin intermediul respiraţiei. Centrii subtili de forţă cunoscuţi în sistemul milenar YOGA sunt nişte sui-generis rezonatori prin care ne putem reîncărca organismul cu energie modulată pe diverse frecvenţe. Lumina soarelui se consideră că este un generator de PRANA şi de aici ideea indianului Hira Ratan Manek de a se „hrăni” privind soarele la răsărit şi la asfinţit.

Însă cea mai generală explicaţie a fenomenului o putem găsi în cartea doctorului Lindlahr, scrisă în 1914 – „Terapii naturale – Dietetică, vol. III”: „În concepţia noastră viaţa este generată de forţa tuturor forţelor ce provine din Sursa centrală a întregii puteri creatoare. Această forţă care pătrunde, încălzeşte şi animă întreaga creaţie este expresia Voinţei Divine, a Logosului creator, Cuvântul lui Dumnezeu. Soarele nostru este doar una din milioanele de staţii de distribuţie a acestei energii divine care pune în mişcare vortexurile energetice, corpusculii electrici şi ionii ce alcătuiesc atomii materiali.
Această energie inteligentă are o singură sursă – Sursa întregii vieţi şi a voinţei creatoare din univers. Din această perspectivă, materia, în loc să apară drept sursă a  întregii vieţi şi a complicatelor ei fenomene mentale şi psihice, nu este decât o expresie a Forţei Vieţii, ea însăşi manifestare a Inteligenţei Creatoare pe care unii o numesc Dumnezeu, alţii – Natură, Spirit, BRAHMA, PRANA etc., fiecare după înţelegerea sa.

Această Inteligenţă şi Putere Supremă acţionează în fiecare atom, moleculă sau celulă a corpului uman şi este adevăratul vindecător, care permite procesul de reparare, de vindecare şi de restabilire.
Tot ceea ce poate face medicul este să îndepărteze obstacolele din faţa acestei Forţe, pentru a-i permite să se manifeste plenar.
Această energie a vieţii este sursa tuturor energiilor – din care derivă toate celelalte forme de energie. Ea este independentă de corpul fizic, de hrană şi de băutură, tot aşa cum curentul electric nu depinde de bec şi nici de filamentul prin care se manifestă ca lumină şi căldură.”

 

Articol preluat din REVISTA MISTERELOR nr. 60