INCENDIU PUTERNIC LA ASEZAMANTUL PARINTELUI NICOLAE TANASE. CEI 400 DE COPILASI NU MAI AU CANTINA. ESTE AL TREILEA INCENDIU PE 2011 …

Iata ce aflam din articolul Incendiu la Valea Screzii. Cei 400 de copii orfani ingrijiti de parintele Tanase nu mai au cantina:

In postul Craciunului, cei 400 de copii si batrani, ingrijiti de parintele Tanase la Valea Screzii, in Prahova, trec printr-o grea incercare. Un incendiu devastator i-a inspaimintat pe toti, in zori.

Flacarile au izbucnit in apropierea dormitoarelor pentru cei mici si au mistuit in cateva ore depozitul cu alimente, cantina, clubul si o cladire in care se aflau acte, carti si calculatoare. Alaturi de pompieri, au sarit in foc si oamenii din sat.

Incendiul a izbucnit la 4 dimineata, se pare de la un calculator.

In cateva minute prima cladire, construita acum 10 de ani de Parintele Tanase, era in flacari. Ingrijitorii din tabara, fosti copii crescuti aici, au alergat sa-i scoata pe cei mici din dormitoare.

Satenii din jur au vazut flacarile si au sarit cu totii, in ajutor. Dar parca si vremea s-a impotrivit: a fost ceata deasa, iar pompierii n-au putut goni cu masinile pe sosea, cand s-a dat alarma. Patru echipaje au ajuns cand flacarile erau imense, iar mansardele – cenusa…

Militarii au recuperat doar cateva conserve cu fasole si bulion.

Copiii insa trebuie hraniti: bucatareasa taberei din Valea Screzii s-a apucat sa le faca de mancare, la pirostrii, pe malul raului.

Insa familia cea mare, poate cea mai mare din Romania, trebuie sa-si reia viata mai departe.

“Copiii au mers la scoala, isi fac temele speram sa depasim momentul cu sange rece,” spune Ionut Mavrichi, ginerele preotului Nicolae Tanase.

Pagubele trec de 800.000 de lei si din pacate nicio cladire nu era asigurata.

Pentru cei care vor sa-i ajute pe copiii de la Valea Plopului si Valea Screzii:

RON

Titular cont	Asociatia Pro Vita pentru născuți și nenăscuți cod fiscal 7250 977
Nr .cont bancar	2511.A01.0.1184390.0211.ROL.1 BCR Sucursala Vălenii de Munte
Cod IBAN	RO42 RNCB 0211 0118 4390 0001
Codul băncii	53940
Codul Swift	RNCBROBU
Numele băncii	Banca Comercială Română
Adresa băncii	Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova

EUR

Titular cont	Asociatia Pro Vita pentru născuți și nenăscuți cod fiscal 7250 977
Nr .cont bancar	2511.A01.0.1184771.0211.EUR.3 BCR Sucursala Vălenii de Munte
Cod IBAN	RO85 RNCB 0211 0118 4390 0003
Codul băncii	53940
Codul Swift	RNCBROBU
Numele băncii	Banca Comercială Română
Adresa băncii	Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova

USD

Titular cont	Asociatia Pro Vita pentru născuți și nenăscuți cod fiscal 7250 977
Nr .cont bancar	2511.A01.0.1184771.0211.USD.2 BCR Sucursala Vălenii de Munte
Cod IBAN	RO15  RNCB 0211 0118 4390 0002
Codul băncii	53940
Codul Swift	RNCBROBU
Numele băncii	Banca Comercială Română
Adresa băncii	Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova

CAD

Titular cont	Asociatia Pro Vita pentru născuți și nenăscuți cod fiscal 7250 977
Nr .cont bancar	2511.A01.0.1184771.0211.CAD.5 BCR Sucursala Vălenii de Munte
Cod IBAN	RO31  RNCB 0211 0118 4390 0005
Codul băncii	53940
Codul Swift	RNCBROBU
Numele băncii	Banca Comercială Română
Adresa băncii	Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova

   Din articolul Un alt incendiu a izbucnit în apropierea aşezământului preotului din Valea Plopului, care are grijă de sute de copii abandonaţi mai aflam ca este al treilea incendiu pe 2011:

Flăcările au distrus sediul administrativ, clubul copiilor, bucătăria şi sală de mese, toate acestea aparţinând Asociaţiei creştine Pro Vita condusă de preotul Nicolae Tănase.

La locul intervenţiei s-au deplasat patru autospeciale de lucru cu apă şi spumă, cu un efectiv de 24 de pompieri .La sosirea echipajelor incendiul se manifesta violent la o clădire şi la anexe gospodăreşti (sediul administrative, clubul copiilor, bucătărie, sală de mese) din incinta asociaţiei creştine pe o suprafaţă de aproximativ 800 mp. Intervenţia echipajelor de pompieri a durat aproximativ trei ore.

Un alt incendiu a izbucnit vinerea trecută în localitatea prahoveană Valea Plopului. Mai multe căpiţe cu fân, aflate  pe proprietatea Asociaţiei Pro Vita, au fost mistuite de flăcări. Nu au fost înregistrate victime.

Preotul Nicolae Tanase are grijă de sute de copii orfani sau abandonaţi.

Al treilea incendiu pe 2011

Pe 7 martie 2011, un  incendiu a izbucnit în Valea Plopului, la una dintre clădirile aflate în proprietatea asociaţiei preotului Tănase.

Echipajele Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Prahova  au intervenit cu nouă  autospeciale de lucru cu apă şi spumă şi 53 de pompieri pentru localizarea şi lichidarea incendiului. Au ars acoperişul construit din lemn cu învelitoare tablă pe o suprafaţă de aproximativ 800 metri pătraţi, mobilier, tâmplăria din lemn şi PVC, materiale textile, aparatură electrocasnică şi aproximativ 8 metri cubi lemn de foc.

Pompierii au salvat bunuri de aproximativ 700.000 lei, valoarea pagubelor fiind de 300.000 lei. Potrivit reprezentanţilor ISU, incendiul din martie a izbucnit cel mai probabil din cauza unui coş de fum amplasat ori neprotejat termic faţă de materiale combustibile.

preluare de pe Sursa: Saccsiv’s Weblog

Doar cinci tari europene vor sa-si hraneasca cetatenii cu Organisme Modificate Genetic (OMG). Tarile care vor cel mai tare OMG-uri sunt Spania si Romania

Anunturi

Desi, la cererea mai multor guverne europene, UE intentio-neaza sa dea drept de veto fiecarei tari in parte in privinta transgenicelor, Spania, care detine 80% din culturile din Europa, se opune.

Doar cinci tari UE autorizeaza deja culturile transgenice, printre care si Romania.

Secretara de Stat pentru Schimbari Climatice a Ministerului Mediului spaniol, Teresa Ribera, a aparat “maxima rigoare” a controalelor stiintifice la care sunt supuse toate organismele modificate genetic (OGM) ce se vor introduce in UE si a avertizat asupra riscului pentru piata interna daca cei 27 membri ai UE vor opta pentru “renationalizarea” normelor asupra acestui tip de culturi, informeaza Europa Press.

Ribera nu a dorit, insa, sa comenteze informatiile Wikileaks, divulgate de “El Pais”, care sustin ca secretarul de Stat al Mediului Rural spaniol, Josep Puxeu, a cerut Statelor Unite ale Americii sa “faca presiuni asupra Comisiei Europene in favoarea transgenicelor”.

Este vorba, in opinia lui Ribera, de “pareri personale” despre o conversatie purtata de Puxeu, despre care “ar trebui intrebat dansul”.

Ribera a facut aceste declaratii la sosirea reuniunii de ministrii ai Mediului din UE, de la Bruxelles, unde ministrii au discutat despre propunerea Executivului comunitar pentru a da mai multa flexibilitate tarilor care vor dori sa aiba drept de veto asupra cultivarii transgenicelor, desi acestea sunt autorizate la nivel comunitar.

Austria, Ungaria si Luxemburg, cei mai vehementi opozanti ai culturilor modificate genetic

Acestei propuneri a UE i se opun tari precum Spania si Franta, din diverse motive.

Bruxelles-ul vrea sa dea satisfactie guvernelor Austriei, Ungariei si Luxemburgului, care se opun din rasputeri culturi-lor transgenice, pentru ca doresc protejarea si incurajarea agriculturii ecologice si traditionale. Alte tari, precum Olanda, sunt partizane ale acestei biotehnologii.

In acest context, Ribera a insistat ca Guvernul, prin “departa-mentele” de Mediu, Sanatate si Consum si Stiinta si Inovatie, a “militat pentru maxima rigoare stiintifica in deciziile care se vor lua”.

“Totul trece printr-o comisie nationala de biosecuritate, care analizeaza orice substante si organisme modificate genetic care se introduc in Europa, pentru ca acestea sa treaca toate controalele cu maxima rigoare stiintifica”, a mai spus secretara de Stat pentru Schimbari Climatice.

Ribera recunoaste ca exista State membre “mai vehemente” impotriva prezentei transgenicelor in Uniunea Europeana, dar considera ca “aspectul cel mai sensibil al dezbaterii este riscul pe care si-l asuma privind posibilele diviziuni pe piata interna”.

Romania, intre cele cinci tari care permit culturile transgenice

“Daca ne intoarcem la un proces de nationalizare a deciziilor in acest domeniu, riscam sa cream un precedent care ar putea avea, totodata, consecinte dure asupra mediului inconjuratori”, a continuat Ribera, avertizand ca “intoarcerea la o schema in care fiecare poate avea drept de veto sau de a analiza fara a avea incredere in ceilalti, generam un germen foarte periculos pentru unitatea acestui domeniu”.

80% din totalul spatiului cultivat cu transgenice, din Europa, este in Spania, care destineaza 90.000 de hectare cultivarii de porumb modificat genetic MON 810.

Doar cinci tari din UE (Spania, Romania, Portugalia, Cehia si Slovacia) autorizeaza acest tip de culturi.

preluare de pe sursa: Adevarul

UE vrea sa ne convinga sa mancam insecte

 

Citez din articolul Poftiţi la o supă de muşte şi un pilaf de furnici! UE vrea să ne convingă să mâncăm insecte:

Un proiect de cercetare finanţat de Uniunea Europeană va stabili dacă insectele vor reprezenta hrana zilnică a omenirii.

Profesorul Marcel Dicke, de la Wageningen University din Olanda, a spus: “În 2020 veţi putea cumpăra insecte de la supermarket”.

Oficialii de la Bruxelles cred că insectele sunt o sursă bogată în calciu şi proteine.

Lăcustele, de exemplu, pot oferi 20% proteine şi doar 6% grăsime, în timp ce carnea de vită conţine 24% proteine dar 18% grăsime.

De asemenea, iniţiativa studiului vine şi ca urmare a populaţiei în continuă creştere, care determină un consum uriaş de hrană.

Studiul UE pe alimentaţia cu insectele va analiza şi la siguranţa acestei alternative, potenţiale alergii şi tipurile proteine din insecte.

Ce crezi?

Vei ajunge să găseşti în restaurant tocăniţă de larve, paste cu albine sau budincă cu fluturi?

Şi la desert o plăcintă de cărăbuşi?

 
preluare de pe sursa: Saccsiv’s Weblog

Taxarea Imperiala

O natiune-stat isi taxeaza proprii cetateni, in timp ce un imperiu, taxeaza alte natiuni-state. Istoria imperiilor, de la cel Grec si cel Roman si pina la cel Otoman si cel Britanic, ne invata ca fundatia economica a oricarui imperiu este taxarea altor natiuni si a subiectilor acestora. Abilitatea imperiala de a taxa a fost bazata intotdeauna pe o economie mai buna si mai puternica, si ca o consecinta, o armata mai buna si mai puternica care, prin mijloace pasnice sau militare, enforseaza taxa.

O parte din aceste taxe e folosita pentru a imbunatati standardul de viata al membrilor imperiului iar cealalta parte e folosita pentru a imbunatati dominatia militara care face posibila colectarea acelor taxe.

Istoric, taxarea statelor-subiect s-a facut in diverse forme, de obicei aur si argint, acolo unde acestea erau considerate bani, dar de asemeni sclavi, soldati, recolte, septel, sau alte resurse agricole sau naturale, orice bunuri economice solicita imperiul si puteau fi furnizate de catre natiunile-subiect. Istoric, taxarea a fost intotdeauna directa: natiunile subiect predau pur si simplu banii (aur/argint) sau bunurile economice, in mod direct, imperiului.

Pentru prima data in istorie, in secolul douazeci, America a obtinut puterea de a taxa lumea in mod indirect – nu prin enforsarea unor sisteme de plata a taxelor la fel ca imperiile precedente, ci prin distributia propriei sale monede, dolarul american, celorlalte natiuni, in schimbul bunurilor, cu intentia de a devaloriza in timp acesti dolari si a-i rascumpara inapoi mai tirziu cu mult mai putine bunuri economice. Diferenta intre valoarea dolarului in momentul tranzactiei initiale si valoarea dolarului devalorizat din momentul rascumpararii sale este taxa imperiala americana. Iata cum s-a intimplat.

Devreme in secolul 20, economia americana incepea sa domine economia mondiala. La acea vreme dolarul american era legat de aur, astfel incit valoarea sa nu putea nici sa creasca nici sa descreasca pentru ca era mereu convertibil intr-o aceeasi cantitate, fixa, de aur. Marea Depresiune si inflatia care a precedat-o din 1921 pina in 1929 a marit substantial cantitatea de bani de hartie aflata in circulatie, fara o crestere proportionala a rezervelor de aur.

Asta a facut convertibilitatea in aur a dolarului sa devina imposibila. In consecinta, Presedintele Franklin Delano Roosevelt a decuplat dolarul de aur in 1932. Pina in acest punct America dominase economia mondiala, dar din punct de vedere economic, nu era tehnic un imperiu. Valoarea fixa a dolarului in aur nu permitea americanilor sa extraga beneficii economice de la alte tari furnizindu-le dolari convertibili in aur.
Economic, Imperiul American s-a nascut odata cu ratificarea sistemului Bretton Woods in 1945.

Dolarul a fost facut doar partial convertibil in aur – convertibilitatea in aur era disponibila doar guvernelor straine, dar nu si institutiilor private. Acesta este momentul cind dolarul american a fost stabilit ca moneda de rezerva internationala. Asta era posibil pentru ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial America furnizase aliatilor sai hrana si echipament militar, acceptind plata in aur, si acumulind astfel o portiune semnificativa din rezervele de aur mondiale.

Un imperiu economic nu ar fi fost posibil daca dolarul ar fi ramas complet convertibil in aur, cantitatea de dolari raminind limitata de disponibilitatea aurului, si astfel rascumpararea dolarului facindu-se la valoarea stabilita anterior. Concret insa, cantitatea de dolari a fost crescuta mult peste cantitatea de aur disponibila, iar acesti dolari au fost distribuiti strainilor in schimbul bunurilor acestora. Nu exista nici o intentie de a rascumpara acesti dolari la aceeasi valoare – cantitatea de aur era insuficienta, iar cantitatea de dolari crestea permanent, astfel incit dolarii respectivi se depreciau constant.

Deprecierea constanta a rezervelor de dolari detinute de straini datorita deficitelor comerciale americane este echivalentul unei taxe – o taxare prin inflatie.

Cind in 1971 strainii si-au cerut plata dolarilor in aur, guvernul american a fost pus in imposibilitate de plata. Denumirea “oficiala” a acestei imposibilitati de plata este “ruperea legaturii aur-dolar” sau “suspendarea convertibilitatii dolarului in aur”, dar interpretarea corecta este ca guvernul a dat faliment, asa cum orice banca comerciala este declarata falimentara atunci cind nu-si poate plati datoriile.

Totusi, facind asta, America s-a declarat pe sine un imperiu. Extrasese cantitati enorme de bunuri de la restul lumii, fara a avea vreo intentie sau abilitate de a returna acele bunuri. Restul lumii a fost efectiv taxata, si nu putea face nimic in privinta asta: nu putea forta America in faliment pentru a-i pune sechestru pe posesiunile sale in aur si alte bunuri, si nici nu putea sa isi insuseasca aceste bunuri declarind razboi si cistigindu-l. Esentialmente, America a impus lumii o taxa prin inflatie si a colectat impozit imperial.

Din acel moment, pentru a sustine Imperiul American si a continua sa taxeze restul lumii via inflatie, Statele Unite au decis sa forteze acceptarea dolarului care se deprecia continuu in schimbul unor bunuri economice, si sa faca lumea sa pastreze rezerve mereu crescinde din acesti dolari, chiar in timp ce ei se depreciau.

Trebuia sa dea lumii un motiv economic pentru a acumula acesti dolari, si acest motiv a fost petrolul.

In 1971, cind a devenit clar pentru toata lumea ca guvernul U.S. nu e capabil sa-si rascumpere dolarii cu aur, el a clocit un aranjament alternativ pentru a tine lumea ostatica dolarului ei fictiv. A incheiat o intelegere ferma in 1972-73 cu Arabia Saudita – va suporta puterea Casei de Saud cu conditia ca acestia sa accepte doar dolari in schimbul petrolului lor. Impunindu-si dolarul ca unica moneda pentru liderul OPEC, dolarul a fost practic impus tuturor membrilor OPEC. Pentru ca intreaga lume trebue sa cumpere petrol de la tarile arabe, are astfel un motiv de a-si face rezerve de dolari. Si deoarece, nevoia de petrol a lumii e in crestere iar pretul petrolului e de asemeni in continua crestere, cererea de dolari de pe piata nu poate decit sa creasca la rindul ei. Dolarii nu mai puetau fi schimbati pe aur, dar acum puteau fi schimbati pe petrol.

Esenta economica a acestei intelegeri este ca dolarul era acum suportat de petrol. Cit timp situatia ramine asa, lumea trebuie sa acumuleze cantitati mereu crescinde de dolari, pentru ca acesti dolari sint necesari pentru a cumpara petrol. Cit timp dolarul este singura moneda acceptata ca plata pentru petrol, dominatia sa este asigurata, iar Imperiul American poate continua taxarea restului lumii. Daca, dintr-un motiv oarecare, dolarul si-ar pierde convertibilitatea in petrol, Imperiul American ar inceta sa existe, pentru ca n-ar mai fi capabil sa taxeze o lume independenta de nevoia de a acumula dolari.

Astfel, supravietuirea imperiului dicteaza ca petrolul sa fie vandabil doar in dolari. De asemeni, implica ca restul statelor detinatoare de rezerve de petrol nu sint nici unul suficient de puternice, nici economic si nici militar, pentru a accepta plata pentru petrolul lor in altceva decit dolari. Daca cineva accepta plata in alta moneda, el trebuie convins, fie prin mijloace politice, fie militare, sa se razgindeasca.

Omul care a inceput sa ceara plata pentru petrolul sau in Euro, a fost Saddam Hussein, la sfirsitul anilor 2000. La inceput, cererea sa a fost intimpinata cu dispret, apoi neglijata, dar pe masura ce devenea clar ca era extrem de serios, si si-a convertit chiar si rezerva Iraqiana de 10 miliarde de dolari, de la Banca Mondiala, in Euro, au inceput sa se exercite presiuni politice pentru a-l ajuta sa-si schimbe parerea. Alte tari, ca Iranul, incepeau sa accepte de asemeni plata pentru petrol in alte monede, cele mai notabile fiind Euro si Yen.

Pericolul pentru dolar era clar si prezent, si se impuneau actiuni punitive. Razboiul lui Bush cu Iraqul nu a avut nimic de-a face cu vreo arma de distrugere in masa, cu apararea drepturilor omului, cu raspindirea democratiei sau macar cu capturarea cimpurilor petroliere. A fost despre apararea dolarului, adica a Imperiului American. A fost despre darea unui exemplu pe care oricine care cere plata in alte monede decit dolari pentru petrol, sa-l tina bine minte.

Multi l-au criticat pe Bush pentru regizarea razboiului din Iraq cu scopul capturarii cimpurilor petroliere. Acesti critici nu pot explica de ce avea Bush nevoie de acele cimpuri – putea sa tipareasca pur si simplu dolari, gratis, si cu ei sa cumpere petrolul, cum a facut-o intotdeauna. Trebuie sa fi avut un alt motiv ca sa invadeze Iraqul.

Istoria ne invata ca un imperiu porneste un razboi pentru unul din doua motive: (1) pentru a se apara sau (2) pentru a profita de pe urma lui. Economic vorbind, pentru ca un imperiu sa initieze si intretina un razboi, beneficiile acestui razboi trebuie sa depaseasca costurile lui militare si sociale. Beneficiile derivate in mod direct din cimpurile petroliere nu pot justifica pe termen lung, costul militar al operatiunii. Bush a pornit razboiul pentru a apara abilitatea de a taxa a Imperiului American.

Intr-adevar, actiunile ulterioare confirma aceasta: doua luni dupa ce Statele Unite au invadat Iraqul, programul “Petrol pentru Hrana” a fost suspendat, conturile irakiene de la Banca Mondiala au fost convertite la loc in dolari, iar petrolul a inceput din nou sa fie vindut doar pe dolari. Nimeni nu mai putea cumpara petrol in Euro. Suprematia globala era restaurata. Bush a coborit din avionul sau cu reactie si s-a declarat victorios: misiunea era intr-adevar indeplinita – Bush a aparat cu succes dolarul american, si astfel, Imperiul American.


preluare de pe sursa: http://piatza.net/taxarea-imperiala/

Am fi putut hrăni toată Germania, dăm de mâncare la doar un sfert de Românie

După două decenii de capitalism, agricultura României poate hrăni doar un sfert din populaţia ţării, în condiţiile în care ar putea produce pentru 80 milioane de persoane. Este cel mai mare eşec al tranziţiei. Citiţi de ce am ajuns din mândrul „grânar al Europei” importator de mâncare într-o analiză capital.ro din seria ”România după 20 de ani”.

   

România realizează doar 10% din potenţialul său agricol şi importă aproape trei sferturi din necesarul intern de alimente. Din mare producător agricol, ţara noastră a ajuns să aibă o agricultură de subzistenţă, care nu poate asigura hrana propriilor cetăţeni.

   „În 20 de ani s-a reuşit neutralizarea celui mai important factor competitiv al României – agricultura. De la o agricultură de suport s-a ajuns la una de subzistenţă. Agriculura este cel mai mare eşec al perioadei de tranziţie”, spune analistul economic Mircea Coşea.

   În ciuda faptului că ar putea hrăni 15% din populaţia Uniunii Europene, agricultorii români nu pot asigura alimentele de strictă necesitate decât pentru un sfert din populaţia României. Aceasta în condiţiile în care potenţialul agricol al ţării noastre ar permite asigurarea hranei pentru 80 milioane de persoane, iar UE are 500 de milioane de locuitori.

   „Noi nu suntem în stare să producem pentru populaţia ţării. În loc să exportăm şi să fim o forţă pe piaţa agricolă europeană, am ajuns să mâncăm de la carne, până la legume şi fructe aduse din străinătate. Şi pentru a fi şi mai rău, produsele importate sunt de slabă calitate, mai ales în comparaţie cu cele româneşti. Românii sunt infometaţi pentru că agricultura a fost neglijată”, consideră Culiţă Tărâţă.

   Potrivit datelor oficiale, zonele rurale din România acoperă 87% din teritoriul ţării, cuprinzând 45% din populaţie, adică 9,7 milioane de locuitori. Având o suprafaţă agricolă de 14.741,2 mii de hectare (sau 61,8% din suprafaţa totală a ţării), România dispune de resurse agricole importante în Europa Centrală şi de Est.

   Agricultura ne putea salva din criză

   Analiştii economici, politicienii şi oamenii de afaceri din domeniul agricol sunt de acord că România nu a ştiut să folosească potenţialul de care beneficiază şi că autorităţile au făcut multe greşeli în ultimii 20 de ani. În primul rând, au ignorant agricultura, considerându-o un domeniu marginal, când de fapt era printre primele sectoare care trebuiau dezvoltate pentru ca economia în ansamblu să funcţioneze bine pe termen lung.

   „La cât pământ are România şi la ce producţie agricolă ar fi putut obţine dacă se investea serios în acest domeniu, ţara noatră trebuia să treacă fluierând peste această criză economică. Dacă aveam agricultura bine pusă la punct, pământul era cultivat şi aveam o strategie de valorificare a producţiei agricole şi zootehnice, România se afla acum printre fruntaşele Europei, cu un PIB bine alimentat”, explică Culiţă Tărâţă, unul dintre principalii agricultori din ţară.

România se putea salva din criză dacă avea o producţie agricolă mare  pe care să o exporte. „Acum nu mai trăiam cu teama că nu putem asigura hrana celor 22 de milioane de locuitori. Aveam posibilitatea de a vinde altora alimente şi de a avea bani pentru a scăpa cu bine din criză”, crede Valeriu Tabără.

   Pământul, principalul atuu ratat

   Principala greşeală făcută a fost de neglijare a principalului element care trebuia valorificat – pământul.
„Nu mai există nicăieri în lume atâta risipă de teren arabil ca la noi. Fie pământul este lăsat nelucrat, fie este transferat în intravilan pentru a se construi diverse, de la case la mall-uri. Am fost în multe zone ale lumii şi peste tot oamenii sunt interesaţi să folosească şi ultima bucăţică de pământ pentru a-l cultiva şi a obţine produse agricole. Numai la noi terenul agricol a ajuns o bătaie de joc”, acuză Tabără.

   Primul pas care trebuia făcut după Revoluţie a fost ratat, spun specialiştii. Dacă împroprietărirea avea loc rapid şi fără imixtiuni, situaţia terenurilor era clară şi oamenii se puteau ocupa de agricultură. Dacă problema proprietăţii era rezolvată mai repede, agricultura ar fi fost un domeniu profitabil şi nu doar unul cu potenţial extraordinar. S-a ajuns acum în situaţia în care terenul este mult prea fărâmiţat pentru a se putea face o agricultură performantă.

   „A durat prea mult rezolvarea problemei proprietăţilor. În plus, privatizarea fostelor IAS-uri s-a făcut fără să se pună în mâna prorietarilor şi mijloacele de utilizare a pământului”, a arătat Tabără.

   Aproape jumătate din suprafaţa totală şi din efectivul total de animale se află în exploataţii de subzistenţă, care acoperă 45% din suprafaţa agricolă a României, reprezentând 91% din numărul total de ferme. Majoritatea exploataţiilor au sub 5 hectare de teren, având în medie 1,63 hectare, potrivit datelor Ministerului Agriculturii.

   Majoritatea acestor exploataţii de subzistenţă nu sunt nici măcar considerate ferme. Condiţia preliminară pentru a fi înregistrat în Registrul Fermelor şi pentru a beneficia de subvenţii europene este aceea de a lucra cel puţin un hectar de teren, compus din parcele care nu sunt mai mici de 0,3 hectare.

   Analiştii economici spun că mediul rural în general a fost neglijat, nefăcându-se nici un fel de investiţii. „Nu s-a făcut nimic. Ruralul românesc s-a transferat la urbanul din Spania şi Italia. Sunt necesare servicii alternative în mediul rural, este nevoie de altceva decât agro-turism”, crede Liviu Voinea, directorul Grupului de Economie Aplicată.

   În plus, produsele româneşti nu beneficiază nici de o piaţă de desfacere bine reglementată şi nici de promovare. „Nu s-a reuşit crearea unei pieţe a pământului, dar nici a unei pieţe de desfacere a produselor. În plus, nu există o reţea de depozitare, prelucrare, de punere în valoare şi de distribuţie a produselor”, susţine Coşea.

  

O criză alimentară ar putea îmbogăţi România agrară

   Pe termen lung, specialiştii nu dau prea mari şanse agriculturii. Aceasta nu pentru că nu s-ar putea face foarte mult în acest domeniu, ci pentru că, în continuare, autorităţile nu par a-şi da seama de importanţa agriculturii. „Nu există interes pentru a rezolva problemele acestui sector. Mai mult, pentru anii 2020-2025 se preconizează o criză mondială a alimentelor, iar ţările cu potenţial agricol vor devein atunci ceea ce sunt acum ţările petroliere, furnizoarele materiei de bază şi transformarea în nişte state super bogate”, arată Coşea.

   Specialiştii estimează că principalele sectoare în care trebuie investit sunt  infrastructura de irigaţii, tehnologia modernă şi zootehnia. „Sunt necesare investiţii masive în elementele care să ne elibereze de meteodependenţă. Aceasta înseamnă în primul rând că trebuie să punem la punct un sistem de irigaţii eficient. Apoi, avem nevoie de investiţii în industria echipamentelor agricole, pe care noi tocmai am reuşit să o distrugem şi să nu mai producem tractoare aproape deloc”, a spus Coşea.

   Pentru că România beneficiază de 4,5 milioane hectare de păşuni, dezvoltarea fermelor ar trebui să vină de la sine. „Noi am ajuns să importăm muşchi de vită din  Argentina, în timp ce păşunile sunt neutilizate”, spune Culiţă Tărâţă.

  Polonia şi Ungaria au găsit soluţii

   Dacă România nu a reuşit să se trezească la realitate nici după aderarea la Uniunea Europeană, nereuşind să atragă fondurile puse la dispoziţia agriculturii româneşti de UE, nu acelaşi lucru se poate spune de Polonia.

„După integrare, polonezii au regândit întrega politică agricolă. În primul rând, au renegociat condiţiile privind agricultura pentru că şi ei, ca şi noi, n-au ştiut să negocieze de la îneput foarte profitabil. Au reuşit însă să schimbe lucrurile în favoarea lor şi acum au o agricultură tot mai performantă. Polonia este singura ţară europeană care înregistrează creştere economică în această perioadă de criză mondială şi asta se datorează şi agriculturii, căreia i s-a dat mare atenţie după aderarea ţării al UE”, spune Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii.

   Un alt stat din fostul bloc comunist care a ajuns să aibă o agricultură mai avansată decât a României este Ungaria. Deşi au puţin teren agricol, ungurii au ştiut să găsească exact modalităţile care să le creeze avantaje. „Ungaria are producţie bună chiar dacă are pământ puţin pentru că a înţeles să investească în sisteme de irigaţii şi în tehnologie modernă. În plus, au stimulat fermierii să investească pentru dezvoltarea pe termen lung”, a precizat Culiţă Tărâţă.

preluare de pe sursa: Fata nevazuta a lumii….

Oamenii infometati vor face orice pentru hrană, ceea ce înseamnă că cei care deţin controlul asupra hranei, se vor folosi de aceasta spre propriul avantaj

Citez:Mancarea folosita ca arma impotriva populatiilor 

” Oamenii infometati vor face orice pentru hrana, ceea ce inseamna ca cei care detin controlul asupra hranei, se vor folosi de aceasta spre propriul avantaj.”

In anul 1974, Henry Kissinger sugera folosirea hranei ca arma pentru a induce reducerea numarului populatiei tinta, in cadrul unui raport secret de 200 de pagini intitulat: Studiu pentru Securitatea Nationala – Memorandumul 200 – Implicatiile cresterii numarului populatiei la Nivel Mondial pt Securitatea SUA si Interesele din strainatate.

Tactica primara care urma sa fie aplicata conform acestui raport era aceea ca ajutorul aliementar sa fie retinut pentru tarile in curs de dezvoltare, pana cand aceste tari nu vor adopta politici de control a natalitatii.

“Deoarece cresterea populatiei este un factor determinant pt cresterea cererii de alimente, alocarea resurselor limitate ar trebui sa tina seama de pasii pe care o tara ii adopta pentru controlul demografic cat si pentru productia de alimente.

Pentru aceste relatii “sensibile”, totusi, este important sa se evite, atat ca modalitate precum si in substanta, aparitia constangerii” spunea Kissinger

Din citatul de mai sus reiese ca produsele alimentare se folosesc ca si o alta metoda de “colonizare” imperiala, pentru a forta tarile sa se supuna politicilor ce se doresc a fi aplicate de catre cei care detin controlul.

In special, aceasta tactica functioneaza precum o arma contondenta in teritoriile care sufera un colaps economic sever si care detin putine resurse pentru productia de alimente.

Insa cu toate acestea, in zilele noastre, se pare ca intregul glob este asaltat de un arsenal de bombe aliementare.

Se poate observa ca exista un atac pe mai multe fronturi in ce priveste accesul oamenilor la alimente.

Cu alte cuvinte, ceea ce a fost o tactica admisa pentru ultimii 40 de ani de control al ajutoarelor alimentare pentru reducerea populatiei in diverse regiuni, a devenit acum o tactica deosebit de compexa si de expansiva.


Mai jos sunt expuse cele 6 cai prin care, prin intermediul hranei, s-a declarat razboi impotriva populatiilor:


1. Inflatia: Inflatia paralizanta a preturilor alimentelor afecteaza actual fiecare colt al planetei, saracii simtind acut aceste neajunsuri.

Indexul pretului alimentelor cnf Organizatiei Natiunilor Unite pentru Alimente si Agricultura a crescut cu 3 puncte ajungand la 234 puncte in Iunie - o crestere de 39% anul acesta.

Aceste cresteri provoaca foamete in masa si rascoale in multe regiuni sarace ale lumii, insa au inceput sa afecteze si patura de mijloc. Astfel, pretul alimentelor creste in primul rand datorita devalorizarii din cauza printarii masive de bani dar si datorita speculatiilor (marfa trece prin x “maini” pana la consumatorul final).

Speculatii poate este totusi un termen prea bland, trebuie sa fie clar, aici este vorba despre manipularea pietei de bunuri, nu numai de speculatii. Ceea ce alimenteaza speculatiile de bunuri nu este numai declinul monedelor, insa si problemele de aprovizionare care pot fi cauzate de o serie de factori ce conduc la recolte mai sarace: conditiile meteorologice extreme sau boli.

Indiferent daca avem de-a face cu hrana insuficienta in realitate sau insuficienta prin manipulare, preturile alimentelor vor continua sa creasca datorita cererii, dar si datorita monedelor slabite. Din fericire, exista multe metode de a ne proteja de inflatia alimentelor si de acest razboi alimentar in general.


2. Hrana insuficienta: Prin controlul aprovizionarii, insuficienta alimentelor s-a folosit precum:

- o arma pentru a creea conflicte regionale

- pentru a incuraja misiunile de pace

- si, pe post de momeala a politicii externe – dupa cum se subliniaza clar in Memorandumul 200 al lui Kissinger din 1974.

Cele mai recente exemple se pot gasi printre:

- negocierile actuale si in desfasurare tinute cu Korea de Nord, care tine mereu o arma nucleara indreptata catre “capul” Vestului in schimbul aliemntelor.

- Somalia, care producea destula hrana pentru proprii locuitori pana in 1970, a devenit o “tara ratata” datorita harnei insuficiente. In mod semnificativ, situatia din Somalia si din alte zone afectate de foametela scara larga, este cauzata de un colaps economic prin manipulare.

- multe persoane au sustinut deasemenea ca lipsa hranei a fost un factor determinant si al recenteirevolutii din Egipt.

Datorita consolidarii corporative a culturilor de baza: precum porumbul, boabele de soia, graul – si controlului central al ajutoarelor alimentare – este usor acum ca insuficienta hranii sa fie manipulata.

Insa, in mod clar exista deasemena catastrofe meteorologice care distrug productia in regiuni intregi, cum s-a intamplat vara trecuta in Rusia din cauza valului de caldura care a condus la restrictia exporturilor de grau.

Multe tari care aveau contracte incheiate cu Rusia au fost nemultumite de aceste restrictii, iar aceasta manevra de protectie a Rusiei a avut efecte globale asupra preturilor aliementelor.

Cu alte cuvinte, insuficientele iminente de hrana sunt in mod tipic o problema locala, insa, datorita faptului ca sistemul hranei este atat de interconectat, problemele locale afecteaza acum comunitatea globala.

3. Aditivii chimici: Aditivii chimici, de la pesticide la conservanti, pot fi priviti numai ca o arma pentru indeplinirea agendei de depopulare.

Cu siguranta, substantele chimice nascocite in laborator nu au fost niciodata potrivite pentru consum uman.

Asadar, acestea pot fi considerate numai ca fiind un efort deliberat de a otravi lent populatia. Multe toxine care se regasesc in alimente si bauturi cum sunt: fluorul, aspartamul, sau monoglutamatul de sodiu, sunt acum bine-cunoscute ca avand efecte negative asupra sanatatii noastre.

Alte asemenea creatii de laborator cum sunt siropul de fructoza obtinut din porumb, incep sa se dovedeasca a fi foarte nesanatoase, in urma testelor reiesind ca exista mercur in siropul de porumb.

Chiar va rog, intamplator, sa gasiti orice aliment dulce din comert care sa nu contina aspartam sau sirop de fructoza. Chiar si ketchup-urile cat si orice bomboane sau gume de mestecat contin ASPARTAM!

Pesticidele intra deasemenea in categoria aditivilor chimici (denumite toxine Bt). Acestea se regasesc aproape in sangele tuturor nord americanilor, si chiar in procentaj de 80% in sangele bebelusilor nenascuti inca.

Se spune ca aceste toxine sunt asimilate prin consumul de porumb sau soia modificata genetic, si din carnea animalelor care sunt hranite cu acestea. Un studiu recent a dovedit ca aceste chimicale care se regasesc in cel mai vandut pesticid, glifosat, cauzeaza defecte congenitale printre alte afectiuni.

Trebuie sa intelegem ca, desi toate aceste toxine plus multe altele, sunt aprobate spre consum, acest lucru nu inseamna ca prezinta siguranta. Si chiar si cele cu denumiri exotice, chiar daca nu s-a dovedit inca cum ca ar avea efecte toxice, cu siguranta au un impact cumulativ asupra sanatatii umane. Pesicidele sunt omniprezente si ne poate parea imposibil sa le evitam, insa exista inca cai de a manca precum o fiinta umana.


4. Reglementarile: Prin restragerea libertatii de acces la alimente, agentiile de reglementare gen Codex Alimentarius, doresc sa augmenteze intentionat dependenta fata de cartelurile de monopol care controleaza in totalitate hrana de baza.

Mai simplu spus, aceste carteluri de monopol sunt cei care detin controlul asupra porumbului, graului, boabelor de soia si orezului, prin urmare asupra tuturor alimentelor, din moment ce toate efectivele de animale si toate alimentele procesate depind de aceste surse de hrana.

In America, si din ce in ce mai mult in intreaga lume, aceste carteluri de monopol isi plaseaza acolitii in agentii guvernamentale de reglementare, pentru a elimina concurenta prin intermediul unor reglementari excesive.

Mai mult, aceste restrictii ale libertatii hranei sunt impuse acum pe tot globul, tocmai pentru ca sunt practic niste initiative globalizatoare de sus in jos, conduse de agentii internationale de reglementare cum sunt
Organizatia Internationala a Comertului si Organizatia Natiunilor Unite.

Aceste agentii parcurg o agenda complexa, interconectata, care ia in considerare totul, de la siguranta sanatatii la drepturile de utilizare a terenurilor, pentru a forta producatorii independenti de alimente sa se conformeze, astfel incat la final numai structura corporatista globalizata va avea beneficii.

Agentiile de reglementare reprezinta una dintre cele mai importante arme indreptate impotriva unei vieti independente.

5. Modificarile genetice: Exista multe motive pentru a evita sa consumam alimente modificate genetic, incepand cu problemele de sanatate si pana la sprijinirea cartelurilor alimentare machiavelice.

Alimentele modificate genetic reprezinta calea de a monopoliza viata umana prin intermediul tehnologiei patentate si prin distrugerea mediului datorita practicilor de monocultura ce utilizeza chimicale “la greu”.

Multe state europene cat si alte regiuni au respins organismele modificate genetic. Ungaria a distrus recent culturile ilegale de porumb modificat genetic si doreste sa ia masuri pentru a include distribuirea unor astfel de seminte in categoria delict grav.

Cu toate acestea, din cauza presiunilor corporatiste/politice, chiar si cele mai rezistente state sunt fortate incet-incet sa adopte organismele modificate genetic. Chiar si in ciuda faptului ca infectarea si contaminarea mediului sunt efectele unor plante transgenice. Intre timp, se urmareste implementarea unui control in temeiul unor legi de brevetare, prin care mutatia in sine se doreste sa insemne originalitate si control asupra organismelor naturale pe care le imita.


6. Conditiile meteorologice: Fara doar si poate, conditiile meteorologice afecteaza accesul la hrana precum si costurile acesteia. Daca aruncam o singura privire pe harta globala, vom vedea ca zonele de productie a alimentelor sunt greu lovite, si in consecinta- preturile cresc.

Aceste evenimente naturale pot fi exploatate atat de speculatori cat si de guverne. Totusi, odata cu inceputul programelor de modificare a conditiilor meteo, in care au investit cei ca Bill Gates, si care au fost promovate de catre elitele globaliste “think tanks”, au aparut si ingrijorarile privind posibilitatea ca guvernele sa se foloseasca de acest lucru ca de o arma pentru a creea razboaie alimentare.

Deja au aparut acuzatii in acest sens. In timp ce unii ar putea respinge ideea existentei unor posibilitati de a “manevra conditiile meteo” in scopuri rauvoitoare – conspiratie, este din ce in ce mai dificil de ignorat documentul prezentat in anul 1996 Fortelor Aeriene Americane intitulat ” Owning the Weather 2025″, document care prevede in mod explicit ca titlu in pagina a 10-a: Aplicarea de modificari meteo- Operatiuni Militare.

Un segment cheie prevede ca controlul asupra conditiilor meteo poate fi virtual, insa si literalmente real:

“Abilitatile ofensive ar putea furniza posibilitati de spoofing pentru a creea virtual conditii meteo in sistemele inamice senzoriale si de informatii, astfel fiind mai probabil ca acestia sa ia decizii care vor conduce la rezultatele pe care le dorim noi mai degraba decat la cele pe care le doresc ei.

Aceasta ar permite deasemenea capacitatea noastra de a masca sau ascunde activitatile noastre de modificare a conditiilor meteo

Esentiala pentru fezabilitatea unui astfel de sistem este abilitatea de a modela un sistem global nonlinear deosebit de complex pentru conditiile meteo, in sensul ca se va putea prezice cu precizie rezultatul schimbarilor in ce priveste variabilele influentatoare.”

Este admisibil deci, ca in conditii propice, si cu un interval corect intre initiere si executie, sa obtinem “conditii meteo la comanda”.

“Vremea la comanda” ar fi cu siguranta masura extrema pentru oricine ar dori sa se foloseasca de hrana ca si de o arma de control si profit. Aceasta posibilitate nu ar trebui respinsa cu usurinta, ci mai degraba ar trebui sa ne deschida mintea si sa ne conduca spre investigatii si cercetari.

Dupa cum reiese din acest articol, controlul hranei este un spectru complet, cu razboaie declarate simultan fiecaruia dintre noi, statelor si natiunilor suverane. Cei ce detin controlul asupra alimentelor se folosesc de sanatate, politica si economie pentru a-si duce la indeplinire agenda. Numai un intreg spectru de solutii ar putea reprezenta o protectie. Inca exista speranta care vine din partea pietelor alternative, sistemelor de troc (care la noi in tara inca mai exista) si cooperativelor locale.

PS: ” Adevarata libertate individuala nu poate exista fara securitate economica si independenta. Oamenii care sunt flamanzi si au ramas fara locuri de munca reprezinta materia din care sunt facute dictaturile” – Franklin Roosevelt

preluare de pe: Sursa: BLOG CREȘTIN ORTODOX

Puricele – micul ucigaş

Salut! Eu sunt Pulex iritans, cel puţin aşa m-au botezat oamenii de ştiinţă.

Ştiu că vă vine să râdeţi, deoarece numele este în latină şi are, pe undeva, o rezonanţă hilară pentru voi.

Reţineţi, totuşi, că sunt printre cei mai periculoşi paraziţi externi.

Şi vă asigur că nu v-aţi dori să mă cunoaşteţi când mi-e foame…

Senzaţiile neplăcute de iritaţii şi mîncărimi ar trebui să fie ultima ultima voastră grijă.

Strămoşii mei v-au transmis de-a lungul istoriei zeci de maladii mortale (asta aşa, ca o scurtă paranteză).

Dacă treceţi de sila şi teama pe care v-o provoc, mă veţi descoperi în întreaga mea ”splendoare”.

Sunt sigur că după ce veţi parcurge acest articol, veţi şti cine sunt, ce fac, de ce fac, şi, din nefericire pentru noi, şi cum să scăpaţi în mod eficient de mine şi de neamurile mele.

Asta e viaţa. Care pe care. Aşa, ca între paraziţi…

Sub lupă

Alături de păduchi, ploşniţe şi căpuşe, puricele face parte dintre adevăraţii “vampiri” ai lumii vii, lăsând cu mult în urmă alte făpturi, precum liliacul-vampir din America de Sud.

Dintre toate artropodele care parazitează organismul uman, puricii sunt probabil cele mai celebre, deşi, ca periculozitate, sunt pe undeva la egalitate cu căpuşele. (Aici, o precizare: puricii sunt insecte, dar nu şi căpuşele; acestea fac parte din clasa arahnidelor, fiind mai degrabă înrudite cu păianjenii, având, ca şi aceştia, opt picioare, nu şase cum au insectele.)

Istoric vorbind, nimeni nu ştie cu siguranţă momentul în care drăcoasele insecte mici şi negricioase au apărut în arena evoluţiei.

Bazându-se pe faptul că cele peste 2.000 specii de purici din prezent se hrănesc exclusiv cu sângele mamiferelor şi al păsărilor, entomologii avansează ideea că aceste insecte hematofage s-au dezvoltat odată cu apariţia vieţuitoarelor cu sânge cald, cu toate că unele studii susţin că strămoşul comun al puricilor şi al insectelor mecoptere ar fi apărut acum 160 milioane ani.

Deci, spre bucuria lor, se pare că faimoşii dinozauri nu au avut probleme din partea puricilor.

Dacă aveţi ocazia (pe care nu v-o doresc cu tot dinadinsul) de a admira pe viu sau în insectar un purice, veţi descoperi o făptură pe cât de minusculă, pe atât de interesantă.

Nu vorbim doar de un vampir nesuferit, aducător de mâncărimi insuportabile şi, uneori, boli grave (Doamne fereşte!).

Eroul îmbrăcat în armură întunecată este un deţinător de recorduri al Lumii Vii. Da! Mica arătare este deţinătoarea titlului de vice-campion mondial la sărituri (fiind întrecut la această probă doar de nişte insecte hemiptere, din neamul ploşniţelor de plante).

Bădăranul sugător de sânge şi dătător de mâncărimi, cu a sa lungime corporală cuprinsă între 1,5 – 3,3 milimetri, este capabil de performanţe incredibile.

Astfel, puricele sare în înălţime pînă la 20 centimetri, iar în lungime (proba sa de aur), până la uluitoarea distanţă de 33 centimetri – de peste 200 ori lungimea propriului corp!

Fascinaţi de performanţa atletică a parazitului îmbrăcat în chitină, un grup de cercetători ai prestigioasei Universităţi Cambridge din Anglia a vrut să descifreze misterul biomecanicii care-i permite acestei insecte să facă salturi atât de spectaculoase.

Spre surprinderea lor, entomologii au descoperit că puricii sar ajutându-se strict de tibie şi tars (acele segmente ale membrelor echivalente gambei şi labei piciorului vertebratelor) şi nu de trochantere, corespondentele genunchilor la insecte.

Ca o adaptare în plus, trupurile puricilor sunt foarte comprimate lateral, permiţându-le o deplasare optimă printre firele de păr sau penele gazdei.

În plus, trupul chitinos este acoperit cu peri şi spini scurţi, orientaţi posterior, factori care de asemenea ajută deplasarea pe corpul victimei.

Puricii sunt insecte holometabole (cu metamorfoză completă), adică trec prin cele patru stadii de dezvoltare caracteristice acestei clase de vieţuitoare: ou, larvă, pupă (sau nimfă) şi adult.

Eclozarea larvei intervine după 2 zile sau 2 săptamani de la depunerea oului, totul depinzând de temperatura mediului înconjurător.

Femela puricelui depune în medie 700-800 ouă, în serii de cîteva duzini.

Ştiţi cum se desfăşoară întregul proces?

Femela trebuie să sugă o cantitate cât mai mare de sânge, pentru ca astfel rezerva proteică din organism să-i permită producerea optimă de ouă. Imediat ce şi-a scos trompa din pielea victimei-gazde, femela puricelui începe să depună ouăle.

Ouăle sunt depuse pe gazde, adică în special pe oameni, câini, pisici, şobolani, şoareci, vulpi, păsări domestice etc. Aşadar, următoarea generaţie de purici se naşte cu hrana la nas – sau la trompă, ca să rămânem în context.

O parte din ouăle depuse cad în mediul înconjurător (un motiv în plus, din punctul nostru de vedere, să avem grijă de igienă).

Dar ouăle care au căzut de pe trupul gazdei nu sunt neapărat ghinioniste.

S-a descoperit că din ouăle de purice căzute pe covor, sub pat sau în micile crăpături din mobilă sau podea, eclozează la fel de mulţi viitori purici precum din cele rămase pe corpul gazdelor.

Alte medii propice eclozării sunt cele nisipoase, sau porţiunile din locuinţe unde se găseşte praf sau rumeguş.

Scarpină-te sau păstrează curăţenia!

Aşa, ca fapt divers, merită să ştiţi că nesuferitul purice se ataşează foarte repede de dumneavoastră sau de animalul de companie favorit.

După nici 10 minute de când a sărit pe dvs., parazitul s-a “îndrăgostit” iremediabil de noua sa gazdă.

Din nefericire, relaţia nu-i aduce beneficii decât lui, puricelui. Pentru gazdă, coşmarul abia acum începe.

Puricii nu produc doar nesuferite mîncărimi de piele, datorate substanţelor toxice pe care le eliberează în fluxul sangvin al victimei, înainte de a începe hrănirea propriu-zisă.

Insectele pot cauza unor persoane sensibile cumplite alergii la toxinele din saliva lor, dermatite urâte, iritaţii secundare ale epidermei şi, în cazuri mai grave, anemie, infestare cu viermi intestinali sau afecţiuni stomacale.

Zonele corporale preferate de purici pentru a se hrăni sunt, în general, gleznele şi picioarele, iar iritaţiile şi senzaţiile neplăcute de mâncărime durează de la câteva minute până la ore sau chiar zile, depinzând de vârsta, zestrea genetică şi starea de sănătate a persoanei muşcate (de fapt, înţepate, pentru că puricele înţeapă, cu trompa, piele gazdei; însă aşa ne-am obişnuit să spunem: muşcături – sau pişcături – de purice).

Reacţia imediată constă în apariţia unei zone mici, de consistenţă mai tare, colorată în roşu, cu un singur punct în centru; punctul marchează locul uvinde puricele tocmai şi-a introdus organul prin care a supt sângele.

Acum încep problemele. Unele extrem de serioase.

S-a demonstrat că puricii transmit în mod destul de frecvent, prin intermediul muşcăturii, o serie de virusuri, bacterii, viermi paraziţi şi protozoare.

Consecinţele au fost, în special în trecut, deosebit de grave.

Răspândirea ciumei bubonice în Evul Mediu, cu milioanele sale de victime umane, s-a datorat în mare măsură puricilor, nu neapărat şobolanilor cenuşii.

Este adevărat că şobolanii cenuşii au adus temuta maladie din Asia în Europa.

Dar odată ajunsă pe Bătrânul Continent, ciuma bubonică a fost transmisă de la rozătoare la oameni prin intermediul miliardelor de purici, care muşcau deopotrivă atât şobolanii infestaţi, cât şi oamenii întâlniţi în cale.

Fără a exagera deloc, putem afirma că acesta a fost momentul în care Occidentul european medieval a plătit cel mai dur tribut, în vieţi omeneşti, mizeriei, jegului omniprezent şi lipsei celor mai elementare noţiuni de igienă.

Atât şobolanii, cât mai ales puricii prosperă în condiţii de mizerie generalizată, sărăcie şi indolenţă în privinţa curăţeniei, atât a oraşelor, cât şi a indivizilor.

Nu uitaţi că vorbim de o perioadă istorică de cîteva sute de ani în care occidentalii se fereau de apă, considerând-o ca o sursă de boli sau chiar moarte.

Nici clasele nobiliare sau chiar capetele încoronate nu iubeau igiena personală, istoria reţinând mărturii şi dovezi imbatabile în acest sens.

Evident, puricii nu puteau decît să se bucure şi să se înmulţească. Fără număr…

Alte nenorociri aduse oamenilor de micile insecte au constat în numeroasele epidemii de tifos exantematic, izbucnite în perioadele războaielor din epoca modernă.

Primul şi al doilea Război Mondial au provocat şi grave epidemii de tifos, aduse de cohortele nesfârşite de purici, care transmiteau bacterii din genurile Yersinia, Rickettsia şi Bartonella, de la şoarecii şi şobolanii infestaţi la nefericitele gazde umane.

“Cadourile” mortale aduse de purici oamenilor se menţin şi în prezent, în special în zonele de război sau în ţările sărace, unde igiena personală este ultima grijă pentru milioane de oameni care literalmente nu au de unde să bea apă sau să mănânce.

Jos cu puricii!

Bineînţeles, şi în cazul puricilor, la fel ca în cazul tuturor paraziţii externi sau interni, este mult mai bine să previi decât să tratezi.

Cel mai bun şi mai eficient mijloc de a scăpa de “invadatori” constă, pur şi simplu, în menţinerea curăţeniei exemplare a locuinţei şi, evident, a igienei corporale.

La fel de important este să evitaţi contactul cu zone sau locuinţe omeneşti care debordează de murdărie.

Încă şi mai importantă este evitarea oricărui contact fizic cu indivizi murdari, nespălaţi, care miros de la o poştă.

Aproape sigur adăpostesc pe propriile organisme adevărate legiuni de purici şi păduchi.

Să vă mai aduc aminte cât de uşor sare puricele de la o gazdă actuală la una potenţială?

Dacă inevitabilul s-a produs şi micul drac săritor a ajuns să vă muşte, nu vă panicaţi.

Specialiştii afirmă că sunt eficiente, împotriva mâncărimii şi iritaţiilor, unguentele şi soluţiile care conţin substanţe antihistaminice sau hidrocortizoni, ca şi loţiunile pe bază de calamină.

Pentru stârpirea insuportabilelor insecte, oamenii au descoperit o serie de substanţe relativ eficiente.

Între acestea se detaşează insecticidele pe bază de lufenuron pentru puricele adult şi în putere, precum şi cele care conţin methopren, destinat “pruncuciderii” larvelor vajnicului săritor.

În cazul infestării animalelor de companie, cele mai noi tratamente de eradicare a puricimii invadatoare folosesc aşa-numitul ulei de cedru, o substanţă naturală non-toxică.

Uleiul de cedru a fost folosit recent şi în tratarea soldaţilor americani detaşaţi în Irak, după ce aceştia au fost infestaţi de milioane de purici lihniţi de foame sub soarele arzător al deşertului (şi, pesemne, foarte recunoscători ultimelor evenimente internaţionale, concretizate, pentru ei, într-o cantiatate uriaşă de sânge american.)

În cazul locuinţelor invadate de purici, unul dintre cei mai eficienţi duşmani ai acestora s-a dovedit a fi banalul aspirator, cu condiţia ca sacul colector de praf şi mizerii să fie aruncat imediat după încheierea operaţiunii de aspirare.

Aparatele de climatizare dotate cu dispozitive de dezumidificare a atmosferei locuinţelor joacă şi ele un rol important în ciclul dezvoltării puricilor, deoarece s-a dovedit ştiinţific că ouăle de purice au nevoie de o umiditate de cel puţin 70-75%, pentru a ecloza, iar larvele de cel puţin 50% pentru a supravieţui.

Deci, o atmosferă uscată în locuinţă nu prieşte deloc acestor insecte parazitare.

Dacă ai reuşit, cumva, să pui mâna pe el, nimic nu-i mai dulce ca răzbunarea, nu-i aşa?

Dacă însă nu ştii cu cine ai de-a face, vei avea parte de o surpriză de proporţii.

Puţine insecte sunt mai greu de zdrobit decât puricele. Armura sa din chitină este incredibil de rezistentă pentru o insectă de dimensiunile sale.

Chiar dacă-l prinzi întree degete şi strângi cu toată puterea, acest mic drac cu 10 vieţi tot nu moare.

Reţeta clasică şi verificabilă a uciderii puricilor “cu mâinile goale” necesită o tehnică specifică.

Puricele trebuie prins între unghii şi strâns până se scurge toată viaţa din el.

La fel de eficient este şi înecul, deci cei slabi de înger care nu-l pot zdrobi, de milă sau silă, pot să-l arunce în apă.

Fapte şi recorduri

Femela de purice are nevoie doar de o simplă crăpătură în podea, adâncă de doar 4 milimetri, pentru a-şi depune ouăle.

Cel mai mare purice din lume – atinge o lungime de 8-10 milimetri – aparţine speciei Hystrichopsylla schefferi, care parazitează vizuinele unor rozătoare din America de Nord (dar muşcă şi din oameni dacă are ocazia.)

La aproape toate speciile de purici, “şefa” este femela. Ea este mai mare şi mai agresivă decît masculul.

Dacă 500 purici ajung într-o locuinţă, în următoarele 3 zile, invadatorii depun circa 20.000 ouă.

Cea mai mare aglomerare de purici din lume a fost descoperită în anul 1986, într-o fermă de porci din Marea Britanie.

Cercetătorii au estimat că, pe o suprafaţă de sol de dimensiunea unui teren de tenis, trăiau liniştite circa 133.378 450 de asemenea insecte.

Puricele şobolanului negru (Xenopsylla cheopis) a fost implicat într-o epidemie de ciumă fără precedent, survenită în Anglia în secolul al XIV-lea.

Tot puricii care au transmis ciuma bubonică au dus la moartea a 35.000 de londonezi în anul 1625, pentru ca, în anul 1665, tot ei să provoace decesul a alţi 20 000 lopcuitori ai capitalei britanice.

Bărbaţii din triburile Lundaya Murats, din Borneo, care îşi permit să ia un purice de pe trupul unei femei măritate sunt amendaţi cu câte un porc pentru fiecare insectă luată de pe femeia în cauză.

Dintre toţi masculii de insecte, cel de purice se poate lăuda cu cel mai mare penis, proporţional cu talia sa – de 2,5 ori mai lung decât propria-i lungime corporală.

Cercetătorul şi istoricul Jean-Paul Clebert relatează că poeţii secolului al XVI-lea din Franţa îşi doreau să fie metamorfozaţi, pe moment, în purici, “pentru a explora astfel, pe îndelete, peisajele şi formele trupurilor femeilor pe care le admirau”, dar de care nu s-ar fi putut apropia altfel.

Puricele la români 

Curăţenia personală, a casei şi, prin extensie, a întregii gospodării a fost preţuită în comunităţile rurale româneşti din toate timpurile.

Avem drept dovezi numeroase date folclorice şi mitologice care arată că paraziţii de toate felurile erau stârpiţi prin diverse mijloace, iar oamenii certaţi cu curăţenia erau ironizaţi acid prin zicători, proverbe, cântece, snoave sau chiar descântece specifice.

Puricele nu a scăpat nici ei atenţiei românilor.

Această insectă parazitară este prezentă mai ales în credinţele populare. Simbolistica puricelui are ca punct de plecare dimensiunile sale minuscule, capacitatea de a se deplasa rapid prin salturi şi, mai ales, pişcăturile sale nesuferite.

În mitologie, el este o făptură chtoniană, cu legături clare cu Lumea de Jos, fapt punctat prin unele legende vechi româneşti, conform cărora puricele a apărut pe lume din cenuşa năpârcii.

Mitul popular se întâlneşte aici cu referinţele biblice.

Povestea românească spune că, pe când Noe rătăcea peste ape cu Arca sa plină de felurite vieţuitoare, s-a produs o gaură în corabie, iar aceasta a început să ia apă cu repeziciune, periclitând astfel vieţile tuturor.

Salvarea a venit sub forma unui compromis păgubos.

Dintre toate animalele, năpârca a fost singura care s-a oferit să scape Arca, astupând cu coada ei spărtura din peretele ambarcaţiunii.

Drept răsplată, năpârca a cerut dreptul de a mânca în fiecare zi câte un om.

Mâniat de pretenţia neobrăzată a reptilei, Noe a înşfăcat-o şi a aruncat-o în foc.

Din cenuşa ei au apărut pe lume puricii, care de atunci, ca o amintire a dorinţei năpârcii, se hrănesc cu sângele oamenilor.

Asocierea tradiţională a puricilor cu vatra focului şi cenuşa, precum şi prezenţa sa în preajma omului, introduc insecta în familia duhurilor casei.

Evident, puricele este un duh malefic, dar uneori are şi valenţe coercitive.

Vedem, bunăoară, că una dintre consecinţele nerespectării interdicţiilor care reglează relaţiile omului cu duhurile casei se concretizează în înmulţirea fără precedent a puricilor, ca formă directă de pedeapsă.

În lumea satului se spunea că este “rău de purici”, atunci cînd nu se respectau, prin nelucrare, anumite zile consacrate pomenirii morţilor.

Odată ce puricele a fost “înregimentat” în armata vastă a spiriduşilor şi a altor duhuri ale case, au rezultat şi mijloacele magice de luptă contra lor.

Omniprezente sunt usturoiul, hreanul, pelinul, dar şi ofrandele şi descîntecele.

Credinţele strămoşilor noştri cu privire la purici reflectă un mit fundamental indo-european, conform căreia zeul suprem al cerului, supărat fără măsură la auzul veştii că soţia sa îl înşela cu un monstru din adâncuri, îi transformă pe ea, pe monstru şi pe copii rezultaţi din acest adulter în purici, după care decide să-i arunce pe Pământ.

În general, puricele este considerat în bestiarul străvechi românesc drept o creatură demonică, strâns înrudită cu diavolul.

Unele legende spun că puricele s-a născut din lacrimile de ciudă ale diavolului, de aici culoarea sa negricioasă.

Relaţia insectei cu maleficul este deosebit de interesantă.

Alte mituri româneşti ne spun că puricele a fost nimeni altul decât calul dracului, atunci cînd Satan a pornit războiul şi rebeliunea sa împotriva lui Dumnezeu.

Cu sau fără implicaţiile interesante ale mitologicului, simbolismului şi foclorului, puricele rămâne un inamic serios, de care trebuie să ne ferim cu orice preţ.

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA