Sunt nenumărate moștenirile benefice lăsate în urmă de Imperiul Roman. Dar
sunt și câteva chestiuni negative
din punctul meu de vedere care apasă mult balanța unei analize asupra istoriei complete a acestui neam.
Chestiuni care ne pot face să realizăm brusc faptul că de mai bine de 2000 de
ani trăim într-o veritabilă minciună generată de un șirag de astfel de „furăciuni” și care, mie îmi lasă senzația că trăiesc într-un timp fals ghidat de un reper moral
la fel de fals.
PRIMA MINCIUNĂ
Istoricii și arhivele unor vremuri foarte îndepărtate, ne arată
că, odată cu scindarea acestui mare imperiu au fost confecționate și două
importante instituții la
nivel mondial prin cele două biserici catolică și orthodoxă. Deosebit de faptul că ambele instituții venerau același dumnezeu, scindarea în sine mie îmi arată o simplă
împărțire a puterii și nimic altceva, nimic sfânt ca să spun așa. Istoria acestui important eveniment a fost numai
strict consemnată, documentariată însă niciodată criticată, căci nici una din
părți nu a reușit încă să expună clar de ce religia lor este mai
adevărată sau mai bună. Însă pe mine nu această latură mă preocupă. Ci faptul
că manevra în sine lasă loc de multă interpretare și mai ales de minciună. Iar această minciună nu este
singura cu însemnătate planetară lăsată în urmă de acest imperiu.
A DOUA MINCIUNĂ
Tam-nesam la un moment dat al istoriei umanității cineva, pe numele său Augustus Caesar
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Caesar_Augustus), recomandat de istorici ca
un excelent propagandist, a „resetat” calendarul normal al zonei creștine după bunul interes al forței bisericii, calendarul fiind de atunci divizat între
înainte/după Iisus Hristos. Mie mi se pare o mare mistificare că pământenii
s-au supus orbește acestei
„interesante” decizii și că nu
i-au analizatoportunitatea păstrării în ultimii 2000 de ani. Cu alte cuvinte
lumea întreagă funcționează
după un calendar fals care nu ține cont nici de apariția omului civilizat pe Terra și nici măcar de ciclul istoric firesc de la care diferite
civilizații au început să măsoare și să calculeze trecerea timpului. Deosebit de faptul că
această reîncepere a calendarului de la zero a conferit o aură de magie lui
Iisus care, așa cum o arată nenumărați istorici acreditați pe lângă mari academii din lume și așa cum au
început să analizeze chiar și instituții de tip Discovery sau National Geographic, a fost mai
degraba un ilustru sectant dibaci al vremii sale decât descendent roial al
divinității.
„Putini stiu Iisus Hristos nu s-a născut pe 25 decembrie.
Această dată si sărbătoare a nasterii lui a fost fixată de biserică târziu,
abia în secolul 5, în timp ce biserica primară nu sărbătorea nasterea domnului
pentru simplul motiv că nu cunostea data. Irod a murit pe 14 ianuarie,
anul 1 îH. Tertulian (n. 160 dH) spune că împăratul Augustus si-a început
domnia cu 41 de ani înainte de nasterea Domnului si a murit la 15 ani de la
acest eveniment. Augustus a murit pe 19 august 14 dH, ceea ce înseamnă că
Iisus s-a născut aici in
anul 2 îH. De asemenea, Tertulian scrie că Iisus s-a născut la 28 de ani
de la moartea Cleopatrei în 30 îH, ceea ce ne dă tot anul 2 îH ca an al
nasterii lui”. - date preluate de pe
http://ro.altermedia.info/opinii/cand-s-a-nscut-domnul-iisus-hristos_8242.html
Așadar, nu
numai că funcționăm după o numărătoare de
ani falsă, dar modificarea a fost operată pe bâjbâite „după ureche” sau după
cum le-a picat preoților
romani mai bine, când s-au apucat să inventeze noul instrument de manipulare al
oamenilor. Mie unul mi-ar plăcea sa mă aflu în adevaratul an al civilizației pământene și nicidecum în anul 2010 care are ca reper de pornire a
numărătoarei o simplă legendă. Iar acest fenomen este ceva mai complicat și cu implicații dureroase în istoria umanității decât simpla decalare cu 60 de minute de la trecerea
la ora de vară la cea de iarnă. De exemplu, noi, pământenii, am putea să ne
întrebăm de ce am realizat atât de puține în peste 7000 de ani de existență cu valență de civilizație. Cu ce ne-am ocupat de fapt de am realizat atât de puține în raport cu atâta amar de vreme. Desigur, dacă îmbrațisăm cei 2000 de ani de la Augustus , atunci ne putem
considera încă minori iar anumite lucruri penibile ar fi dintr-o dată tolerate
sau iertate.
A TREIA MINCIUNĂ
După „amendarea” calendarului de la cursul firesc Imperiul
Roman și-a continuat desăvârșirea între ale minciunii, biserica de la Roma începând o manevră de
amploare fără precedent în alcătuirea legendei lui Iisus și implicit a cărții numite biblia, impusă apoi mai puternic decât legile
moderne în spiritul și conștiința
oamenilor. Este fantastic să vezi înalți oficiali ai Vaticanului în interviu pentru National
Geographic recunoscând că, documente istorice existente în arhivele mondiale și care atestă că întâmplările descrise de legenda lui
Iisus, au fost mai aproape de viața normală decât de acte divine, au fost pur și simplu băgate la sertar, deși făceau parte din sursa multiplă de documente care au
dus la realizarea bibliei. Faptul că până și Vaticanul recunoaște „ajustarea” pro-biserică a bibliei actuale are o însemnătate
mare chiar dacă inerția
fanatismului religios creștin va
genera mișcări imposibil de oprit în
următorii 30-50 de ani. Preoții
Imperiului Roman de sfârșit sunt
cei care „l-au descoperit” și mai ales
„promovat” pe Iisus, care au dezmembrat după interesul propriu al bisericii
manuscrisele vechi rămase de la contemporanii lui Iisus hotărând ce rămâne sau
ce nu (scoaterea din context a Mariei Magdalena, chiar și fără SF-ul lui Dan Brown, este admisă de Vatican dar nu
și foarte clar explicată -
vezi National Geographic TV 2009)
Așadar, cel
puțin pentru 2010 ani Imperiul
Roman a reușit să implementeze și să consolideze unele dintre cele mai mari miciuni din
istoria omenirii precum și să dea
naștere la două instituții bsericești care, departe de a fi foarte diferite în crez, arată
mai degrabă ca doi frați siamezi
separați chirurgical însă, în mod
tragic operația pare să-i fi lăsat cu un
organ comun. Funcționăm după
un calendar fals, credem în divinitatea unui simplu om ridicat de niște unii la rang de sfânt și omagiem instituțiile născute din rațiuni politice și nicidecum de crez fiind chiar gata să dăm în capul
aproapelui în numele preoțimii. O fi
mult, o fi puțin pentru un singur neam, ce
au lăsat în funcțiune
romanii?
Nici un alt imperiu nu a rămas activ măcar cu un singur
detaliu până astăzi, iar de la cele existente contemporan nu va rămâne nimic
dupa anul 2060.
preluare de pe sursa:
