Studiu asupra francmasoneriei
Întocmit de Î.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae al Ardealului si votat de Sfantul
Sinod în sedinta sa de la 11 Martie 1937
CE ESTE FRANCMASONERIA?
„Francmasoneria este o societate secreta,
raspandita azi în lumea întreaga, pretinzand a avea un scop filosofic si
umanitarist”. Nu vom
începe prin a da o definitie completa a Francmasoneriei, ci vom arata pe rand
originile, organizatia si diferitele ei aspecte, rezumandu-le la sfarsit într-o
definitie.
1. INCEPUTURILE FRANCMASONERIEI
Începuturile
Francmasoneriei formeaza un subiect de interminabile discutii. În forma de
astazi ea exista din 1717, cand 4 loji engleze s-au întrunit la londra si au
format Marea loja a Angliei.
La 1723 Andersen
întocmi Constitutiunile acestei organizatii pe baza Constitutiei mai vechi a
lojilor de zidari din Anglia. (Aceste loji de zidari ramasesera cu timpul numai
cu numele de zidari, în ele intrau orice fel de oameni.) Constitutiunile lui
Andersen sunt legea fundamentala a Francmasoneriei.
2. ORGANIZAREA FRANCMASONERIEI
Membrii
Francmasoneriei sunt împartiti în grade oculte. Membrii dintr-un grad nu stiu
nici cine face parte dintr-un grad superior, nici cine face parte din acelasi
grad cu ei. stiu numai cine face parte din gradele inferioare. Din punct de
vedere al numarului gradelor, precum si al altor caracteristici rituale,
Francmasoneria se împarte în diferite rituri. Astfel exista Francmasonerie
ioanita sau albastra. Membrii acesteia sunt împartiti numai în trei grade:
ucenic, calfa si maestru. Apoi este ritul scotian sau rosu si cuprinde asa
zisele grade înalte, 30 la numar, iar si mai sus de acestea sunt gradele invizibile.
De obicei însa Francmasoneria ioanita nu exista decat ca treapta inferioara,
supusa celei scotiene. Gradele înalte si cele invizibile sunt cele care conduc
din umbra toata vasta organizatie a Francmasoneriei, în mod unitar, pe tot
globul pamantesc. În varful piramidei sta Patriarhul, sau Împaratul neîncoronat
al lumii.
Ridicarea într-un
grad nu se face prin alegerea de jos, ci prin selectie de sus; cei din gradele
superioare ridica pe cine vor dintr-un grad inferior la un grad superior.
Intrarea în orice grad se face printr-un juramant înfricosator si printr-o
initiere. Prin juramant, cel ce intra în gradul nou se obliga sa pastreze
secretul fata de tot ce va vedea si va cunoaste în acest grad. Prin initiere i
se comunica taine din învatatura si misiunea Francmasoneriei, necunoscuta de
gradele inferioare. Secretele comunicate gradelor inferioare sunt anodine, dar
cele comunicate gradelor superioare sunt grozave. Iata juramantul prestat de
ucenicul Francmasoneriei ioanite: „Jur
înaintea Marelui Arhitect al pamantului ca nu voi descoperi nimic, nici prin
semne, gesturi sau altceva ce poate descoperi si indica ceva ce nu trebuie
descoperit. În caz de calcare a juramantului primesc sa mi se taie beregata, sa
mi se scoata ochii, sa mi se gaureasca pieptul, sa mi se smulga inima, sa mi se
scoata maruntaiele din trup, sa se arda, sa se prefaca în cenusa si sa se
arunce în fundul marii sau sa se împrastie în cele patru vanturi pe fata
pamantului”.
Alaturi de aceasta
organizatie, oculta chiar pentru membri, exista una administrativa, secreta
pentru profani. Francmasoneria lucreaza în ateliere. Atelierele în care
lucreaza primele grade se numesc loji simbolice, formate fiecare din vreo 50 de
persoane. Atelierele gradelor superioare au alte numiri. În fruntea fiecarei
loji se afla un venerabil cu rol de presedinte ajutat de mai multi demnitari.
Toti sunt alesi pe un an de catre membrii lojei.
3. FRANCMASONERIA SI EVREII
Evreii au un rol
preponderent, chiar dominant în Francmasonerie. Toate gradele înalte si
invizibile au fost create si sunt ocupate de ei. Bauer, Pirlet, Caillard,
lacorne, Morin, Francken, Moise Cohen, Isaac long, întemeietorii
Francmasoneriei gradelor superioare din Franta si America au fost toti evrei.
În Ungaria majoritatea Francmasonilor erau evrei, iar conducerea era aproape
exclusiv în mana lor. „Biserica
israelita e aliatul nostru firesc, ea ne sprijina si o multime de iudei sunt în
randurile noastre”, se
spunea în revista Francmasonilor din Ungaria, Acacia, 1908, nr. 62. În Germania
lojile dependente de Marea loja din Hamburg erau la fel ocupate de o mare
majoritate de evrei. În Turcia conducatorii Francmasoneriei erau pe la 1909,
evrei. Tot asa în Italia, seful Francmasoneriei era faimosul evreu Ernesto Nathan,
care a ajuns primar al Romei.
Francmasoneria
franceza a fost condusa în trecut de evreii Cremieux si Gambetta. În Anglia,
dintre cei vreo 300.000 Francmasoni, peste 43.000 sunt evrei.
Masoneria nu este
numai o simpla reuniune filantropica sau scoala filosofica, ci alcatuieste un
sistem mistagogic, care reaminteste de vechile religii sau culte
misteriaco-pagane, din care îsi trage obarsia, alcatuind o urmare si o
reînviere a lor... Raportul acesta al masoneriei cu religiile misteriace se
vede de altfel si din cele ce au loc si se savarsesc în timpul initierilor.
Caci, dupa cum în cele ce au loc în misterele idolatre vechi se relua drama
luptelor si a mortii zeului misteriac si prin reluarea aceasta mimica a dramei
acesteia, cel ce se initia murea dimpreuna cu patronul religiei misteriace – care întotdeauna era o persoana mitica
simbolizand soarele sau natura, care murea iarna si reînvia primavara - , tot
asa si în initierea celui de al treilea grad al Francmasoneriei. Într-adevar
treapta aceasta a initierii alcatuieste o expunere dramatica a mortii
protectorului masoneriei, Hiram, si un fel de reluare dramatica a mortii
acestuia în care, cel ce urmeaza a fi initiat sufera dimpreuna cu el, fiind
ranit în aceleasi organe si în aceleasi locuri ale corpului ca si Hiram...
Astfel Francmasoneria, în chip clar, este o religie misteriaca cu totul
diferita, separata si straina de religia crestina... Masoneria are slujbe
religioase proprii, ca ceremonia învierii în chip de lup, sau botezul masonic,
ceremonia recunoasterii casatoriei sau casatoria francmasona, parastasul
francmasonic, inaugurarea templului masonic etc.”
5. FRANCMASONERIA SI CRESTINISMUL
Francmasoneria se
prezinta asadar ca o quasi-religie cu zeul ei propriu: Hiram. În realitate ea
nu admite o fiinta personala la conducerea lumii, precum nu admite un principiu
personal în oameni. Ea preconizeaza un panteism naturalist: Hiram simbolizeaza
forta universala care îsi ia temporal masti individuale, prezentandu-se sub
forma de persoane trecatoare. „Masonul
stie ca personalitatea sa nu e nimic si se dezintereseaza de ea. El urca pana
la principiul interior al initiativei, pe care-l banuieste, fara a-l putea
cunoaste exact, Dumnezeu necunoscut în realitatea sa misterioasa: acesta e eul
transcendent, identic poate în toate existentele cari cugeta”. Asa zisele persoane omenesti sunt
rolurile pe care le joaca trecator unul si acelasi actor.
„Un actor misterios detine rolul
personalitatii noastre. Cine este artistul care nu se arata în scena, ci ramane
travestit si mascat?... E o energie consacrata Marei Opere, forta
indestructibila ca orice alta forta. Aceasta energie este independenta de
instrumentul prin care se manifesta printre noi. Ea se transforma fara a se
stinge... Cine lucreaza deci în noi, daca nu forta care anima pe predecesorii
nostri? Hiram, care învie, este o realitate. Sa stim sa meditam si sa
întelegem. Ca indivizii dispar, putin importa, daca energia care lucra în ei
subzista. Sa ne dezinteresam deci de o nemurire pe care ne-am reprezentat-o ca
individuala. Personalitatea noastra se va stinge si daca mai tarziu evocatorii
nostri si-ar închipui ca intra în relatie cu noi, ei n-ar constitui o fantoma
decat adunand notiunile ce si le-ar putea face despre noi”.
„Individul este produsul tranzitoriu si
repetat al unei cauze permanent constructive. În ce priveste pe Marele Arhitect
al Universului, trebuie sa notam ca aceasta expresie nu intentioneaza sa impuna
o credinta. Sa ne pazim deci a ceda acelei leni a spiritului care confunda pe
Marele Arhitect al initierilor cu Dumnezeul credinciosilor”.
Francmasoneria
este rationalista. Ea îndeamna pe membrii sai sa supuna totul cugetarii
rationale ca filtru suprem pentru tot ce au sa admita. Iata ce zice un alt
francmason: „Nici forta
statului, nici cerinta nu sunt eterne... Atunci ce poate regenera poporul cazut
în dezordine? Nimic altceva decat stapanirea masurata a ratiunii... Idealul F.
M. consta în a construi pe nesimtite o republica universala si democrata a
carei regina va fi ratiunea, iar consiliul suprem, adunarea înteleptilor. În
virtutea principiului care a prezidat la nasterea Francmasoneriei, ea va putea,
bazandu-se nu pe voia unui Dumnezeu inaccesibil, ci pe imperativele Ratiunii,
sa dea o viata moralei crestine”.
Din acestea rezulta
si raportul francmasoneriei fata de crestinism. Mai putem aduce cateva citate
pentru a arata atitudinea directa a F. M. fata de crestinism. Tot autorul din
care am citat mai sus declara: „Mai
vedeti mantuirea oamenilor într-o renastere religioasa? O! visul imposibil!
Boltele sanctuarelor ale caror ruine voiti sa le reparati, nu vor mai vedea
niciodata decat un ecou slab al rugaciunilor de odinioara. Nu mai exista
Dumnezeu pentru a mai învia mortii si Acela (Hristos) ale carui accente magice
deschideau mormintele, nu mai poate spera ca un miracol asemanator va opri
coborarea lui lenta în groapa uitarii. Mai mult ca totdeauna o credinta laica
se substituie unei credinte supranaturale”. Fr. Osw. Wirth în lucrarea citata compara pe Hiram cu
Hristos, ambele nume exprimand doar acelasi simbol al trecerii energiei cosmice
dintr-o persoana ce dispare definitiv în alta ce apare (moartea si învierea lui
Hiram). E acelasi mit, doar numele e altul. O libertate a vointei nu admite F.
M. Totul în lume, chiar si viata sufleteasca, decurge dupa o lege necesara
neschimbabila. „Simbolismul
masonic împinge mai departe analogia sugerand ca microcosmul sau lumea mica, se
construieste ca si macrocosmul, lumea mare”.
Dar Francmasoneria
nu reprezinta o conceptie statistica, ci se multumeste sa existe si ea alaturi
de crestinism. Francmasoneria e prin excelenta dinamica. Ceea ce cere mai mult
adeptilor e actiunea, recladirea lumii, conform princi-piilor ei. Astfel F. M.
lupta cu îndarjire sa elimine din omenire conceptia opusa ei, crestinismul, si
institutia care-l sustine, Biserica. Devizele ei sunt: Separarea Bisericii de
Stat, scoala laica, casatoria civila, difuzarea principiilor anticrestine în
masele largi. În unele state cum sunt Franta, Spania, Rusia, devizele acestea
au fost realizate. În alte tari se merge cu pasi repezi spre aceasta stare.
Biserica sta în fata ofensivei puternice a unui dusman necrutator.
6. SCOPUL FRANCMASONERIEI
Francmasoneria îsi
tine ultimele ei scopuri în secret. Dar fara voia ei se strevad adeseori aceste
scopuri, din marturisiri masonice mai mult sau mai putin învaluite. Regulat,
francmasoneria spune ca scopul ei este cercetarea adevarului si actiunea
caritativa.
Dar de o actiune
caritativa francmasonica nu s-a împie-dicat nimeni pana acum. si apoi de ce ar
fi lipsa de o asociatie clandestina si de secrete, pentru desfasurarea unei
actiuni caritative?
În realitate cand
masonii explica mai larg sensul actiunii lor caritative, vezi ca e vorba de o
fericire a lumii prin scaparea de ideile ei de acum, prin asezarea ei pe
temeliile principiilor rationaliste masone. „Binefacerea pentru mason nu se confunda cu
ceea ce s-a convenit sa se numeasca caritate. Cedarea catorva bucati de paine,
din prisos, nu-l achita de datoria sfanta ce o contracteaza initiatul fata de
umanitate. A face bine comporta un întreg program de viata”. Într-o forma eufemista, Fr. Osw. Wirth,
arata asadar ca nu caritatea este scopul Francmasoneriei.
Iar cercetarea
adevarului de care vorbeste F.M. trebuie înteleasa ca o lansare a tuturor
ideilor de destramare a Statului si a Societatii. Toate ideile de extrema
stanga ale comunismului au fost pregatite în loji si aplicate de francmasoni.
la fel, toate ideile anticrestine, de totala emancipare a instinctelor omenesti
inferioare de sub prestigiul virtutilor crestine. De la Marx pana la lenin si
Trotzki, toti sefii mai de seama ai comunismului au fost evrei si francmasoni,
sau cel putin francmasoni.
Ziarul francmason
latomia scrie (Iulie 1849, p. 237): „Nu putem decat sa salutam socialismul ca pe un excelent aliat
al F. M. în munca de înnobilare a omenirii, în straduinta de a promova binele
omenirii. Socialismul si masoneria împreuna cu comunismul au tasnit din acelasi
izvor”.
Scopul
Francmasoneriei sta în legatura cu soarta întregii omeniri. F.M. lupta pentru o
anumita directionare, pentru o anumita tinta a întregii vieti omenesti
colective si individuale. Care este acest scop? Dintr-o multime de marturisiri
masonice si din descifrarea sensului ce se desprinde din toata activitatea de
pana acum a F.M., rezulta ca acest scop este: întemeierea unei republici
mondiale, condusa de francmasoni, adica de evrei. O republica cu desavarsire
laica, cu o omenire îndobitocita de mizerie si de patimile inferioare
dezlantuite.
Iata ce spune
acelasi Fr. Osw. Wirth, în manualul maestrului: „Sa avem curajul sa ne zicem religiosi si
sa ne afirmam apostoli ai unei religiuni mai sfinte decat toate celelalte. Sa
propagam Religia Republicii, care va forma inima cetatenilor si va cultiva
virtutile republicane”. Tema
întemeierii republicii mondiale sub stapanirea Francmasoneriei a format
obiectul Congresului mondial al F.M., din 1900, tinut la Paris.
Cand vorbesc metaforic, francmasonii se prezinta ca zidarii care au sa
rezideasca, sub conducerea lui Hiram, templul lui Solomon din Ierusalim.
Aceasta înseamna, fara metafore, restabilirea dominatiei lui Israil asupra
lumii întregi.
Numai din tendinta
F.M., dupa republica laica, internationala si extrem de democratica se explica
de ce toate revolutiile de la cea din 1789 încoace, toate loviturile date
crestinismului, principiului monarhic si national, principiului autoritatii,
sunt opera francmasonilor. Din aceste motive, toate statele care recunosc
valoarea principiului national si a factorului crestin au desfiintat
Francmasoneria. Asa a facut si Italia prin Mussolini în 1925, si Germania prin
Hitler. În Ungaria a fost desfiintata dupa prabusirea comunismului lui Bela
Kuhn, dovedindu-se ca acest comunism a fost creatia lojilor.
7. FRANCMASONERIA IN ROMANIA
Nu vom face un
istoric al Francmasoneriei în Romania. Pana la razboi nu s-a bucurat de
dezvoltare remarcabila. Abia de la razboi încoace si mai ales în ultimii vreo
10 ani, a luat un avant ce da de gandit. Din cele sase grupe francmasonice
romane, una e pur evreiasca: B’nai
B’rith, alta Federatia lojilor simbolice de
rit ioanit din Romania e evreo-ungureasca (în Ardeal) si în 1933 s-a unit cu
Marea loja Nationala Romana, iar o a treia e evreo-nemteasca: Marea loja
germana din Romania. Romanii se gasesc numai în celelalte trei: Marea loja
Americana din Romania (afiliata la
Marea loja Americana din New York), Marele Orient din Romania
afiliat la Marele Orient
din Franta, si care cuprinde 90% evrei si, în sfarsit, Marea loja Nationala din
Romania, care afiseaza tricolorul, afecteaza lupta contra celeilalte
Francmasonerii, pe motiv ca e jidovita, dar aceasta e numai o masca cu scopul
de a vana cat mai multi ofiteri si alti buni romani.
Marea loja
Nationala condusa pana în 1933 de dl. Pangal, în acel an s-a rupt în doua, o
parte lojile ei – cele
provinciale si cinci din cele zece bucurestene – constituindu-se separat în frunte cu dl.
M. Sadoveanu. Dar pe dl. Sadoveanu l-au urmat numai masonii din primele trei
grade, cei din gradele superioare au ramas cu dl. Pangal. si cum masonii
primelor trei grade sunt condusi de cei din gradele superioare se pare ca
schisma din Marea loja Nationala e tot numai o cursa pentru romanii naivi pe
care prestigiul unui Sadoveanu îi atrage mai mult decat dl. I. Pangal. De
altfel, gruparea d-lui Sadoveanu s-a aliat cu Marele Orient.
Despre opiniile de
mason ale d-lui M. Sadoveanu citam doar urmatoarele randuri din cuvantarea
rostita la adunarea din 2.VII.1933, a Marii loji Nationale. Sub un val eufemist
se întrezareste toata adversitatea masonica fata de credinta crestina si ideea
nationala: „liber cu
adevarat e numai acel maestru care izbandeste a-si domina pasiunile si a se
elibera de prejudecati. Cel care pastreaza ura de rasa, obscurantismul
violentelor, suficientele dogmatice, e un sclav ca si cel care nu-si poate
domina pasiunile degradante”.
Foarte sistematic
zeflemiseste dl. M. Sadoveanu credinta crestina ortodoxa pe care o socoteste o
credinta pentru naivi, mult inferioara stiintei „egiptene” a „Magului”
superior în romanul „Creanga de
aur”.
Numarul masonilor din Romania era înca în 1932 întristator de urcat. Astazi se
pare ca sunt si mai multi. În 1932 aveam 3300 masoni. Cehoslovacia avea 60,
Iugoslavia 900, Polonia 450, Bulgaria 500. Se va recunoaste ca Romania fata de
aceste tari vecine are enorm de multi.
Influenta masonilor
în viata mai noua a Statului nostru se resimte dureros, dictand din toate
locurile de conducere.
De altfel si în
Marea loja Nationala se afla evrei.
8. ASA ZISA MASONERIE NATIONALA ROMANA
Dar asupra
Masoneriei Nationale Romane trebuie sa insistam ceva mai mult. Despre ateismul
Marelui Orient din Romania si al Marii loji Nationale a d-lui Sadoveanu nu
poate fi nici o îndoiala, odata ce el este în stransa comuniune cu Marele
Orient din Franta, despre care însasi întampinarea Masoneriei Nationale Romane
catre Sfantul Sinod spune: „Prima
mare organizatie dizidenta a fost asa numitul Mare Orient din Franta, care înca
din secolul al VIII-lea s-a îndepartat încetul cu încetul de masoneria
traditionala, suprimand obligativitatea credintei în Dumnezeu si în nemurirea
sufletului, precum si aceea a contractarii juramantului pe Sf. Scriptura,
dintr-un asa zis spirit de libera cugetare, si ajungand în anul 1878, la însasi
primirea ateilor în Ordin. Aceasta a provocat, dupa cum era si firesc, o
imediata ruptura a relatiilor între marile loji masonice regulate cu Marele
Orient din Franta, si de atunci încoace atat Marele Orient din Franta cat si
toate organizatiile afiliate lui, din lumea întreaga, sunt socotite ca
schismatice, eretice si orice relatii sunt interzise între masonii regulati si
membrii acestor organizatii”.
Noi vom arata în
primul rand, ca exista relatii între organizatiile masonice cu care este
afiliata Masoneria Nationala Romana si între cele ce stau în legatura cu Marele
Orient din Franta, iar în al doilea rand vom pune în adevarata lumina
atitudinea fata de religie a Masoneriei, ce se pretinde adversara Marelui
Orient din Franta.
A) Marele Orient
din Franta si Marea loja din Franta stau în asa stranse legaturi, încat în fiecare
an se aduna delegatii lor într-un convent comun. Marea loja din Franta însa
face parte din Asociatia Masonica Internationala (A.M.I.) cu sediul în Geneva,
împreuna cu Marile loji din Belgia, Bulgaria, Grecia, luxemburg, Norvegia,
Polonia, Portugalia, Elvetia, Cehoslovacia, Spania, Viena si Jugoslavia, dintre
care multe au legaturi cu Masoneria Nationala Romana. (Vezi întampinarea
amintita mai sus.) De altfel A.M.I. lupta pentru ca „într-un viitor mai apropiat sau mai
departat, lantul mondial sa se încheie în sensul ca diferitele dialecte
masonice ale umanitatii sa se uneasca într-o limba comuna”. Deci si acum sunt numai deosebiri
dialectale.
Cu Marele Orient
din Franta are legaturi Marea loja din Viena. Ori Marea loja din Viena sta în
relatii oficiale cu Marea loja din Anglia si deci si cu Masoneria Nationala
Romana.
Cat de neserioase
si de trecatoare sunt suspendarile de relatii între diferitele organizatii
francmasonice se vede si din pilda ce au dat-o în anii recenti francmasoneriei
germane. Atat cele trei Mari loji prusiene vechi care se socotesc foarte
nationale, cat si alte patru din cele umanitariste: Marea loja din Hamburg, cea
din Bayreuth, cea din Frankfurt pe Main si cea din Darmstadt, au rupt relatiile
cu Marea loja din Viena, socotita internationalista. Însa în acelasi timp
Marile loji din Hamburg, Bayreuth si Frankfurt pe Main au reluat relatiile cu
Marea loja din Anglia, care are la randul ei relatii cu Marea loja din Viena.
Cu drept cuvant
observa Fr. Hasselbacher în opera sa monumentala Entlarvte Freimaurerei 1936,
vol. I, p.71: „Ori-ce
scolar care cunoaste regulile elementare de matematica stie ca: doua marimi
egale cu o a treia, sunt egale si între ele. Daca a=b si b=c, atunci si a=c”. Daca Masoneria Nationala Romana are
legaturi cu cea din Austria, iar aceasta cu Marele Orient din Franta, evident
ca prin masoneria austriaca exista legaturi si între Masoneria Nationala Romana
si Marele Orient Francez.
Ce însemneaza acum
ca doua organizatii masonice au legatura si ce însemneaza ca legaturile acestea
sunt suspendate?
Cand doua
organizatii masonice stau în legaturi atunci ele comunica oficial prin organele
lor conducatoare. Astfel în „Regulamentul
de organizare si functionare al Marei loji Nationale Romane” art.45 lit. i, se spune despre Consiliul
Marii loji Nationale, care este puterea ei executiva, ca „reprezinta împreuna cu Marele Maestru,
Mare loja Nationala din Romania pe langa conducerea suprema a fiecarui Rit de
pe langa Marile Puteri Masonice Straine”. legaturile acestea primesc un caracter si mai permanent si
mai concret prin aceea ca cele doua organizatii masonice în legatura îsi
desemneaza cate un delegat, care e numit membru regulat cu un rang superior în
Marea loja prietena. Iata ce spune citatul Regulament în aceasta privinta la
art. 6: „Marele Maestru poate
sa numeasca pe orice frate ca sa-l reprezinte într-o Mare loja sora din
strainatate, de asemenea el poate numi ca membru al Marii loji Nationale din
Romania, cu rangul pe care-l crede potrivit, pe orice frate desemnat ca
reprezentant al Marelui Maestru al unei Mari loji sora din strainatate”.
În felul acesta în
fiecare organizatie francmasonica sunt prezente organizatiile straine masonice.
În afara de aceste legaturi membrii din lojile unei organizatii pot vizita
oricand lojile de grad egal sau inferior ale unei organizatii straine, iau
parte la festivitatile lor si pot fi numiti membri de onoare ai acelei
organizatii straine. Fr. Hasselbacher dovedeste în opera citata, pe baza unui
vast material din arhivele lojilor germane desfiintate, ca suspendarea
legaturilor între doua organizatii masonice lasa mai departe putinta membrilor
din lojile unei organizatii de a vizita lojile celeilalte organizatii, numai
cat aceste vizite n-au un caracter oficial, ci numai unul oficios. Masonii
individuali sunt frati pe tot globul pamantesc, oricarei organizatii ar
apartine. Oricarui rit ar apartine un mason, el este frate cu toti masonii de
pe glob.
De altfel, aceste
suspendari de relatii sunt accidentale, ele nu sfarama unitatea si simpatia
fundamentala, care leaga întreaga Francmasonerie universala. si se depun
totdeauna cele mai mari straduinte ca aceste suspendari sa înceteze cat mai
repede si unitatea sa devina tot mai stransa. Ba mai mult, aceste suspendari de
relatii au loc numai între organizatiile masoneriei ioanite, a primelor trei
grade. Masoneria gradelor superioare e un front unitar. Ori masoneria primelor
trei grade e numai un stadiu de trecere spre cea superioara si e condusa de
aceea. Deci supararile între organizatiile masonice subalterne sunt numai niste
iluzii, niste concesii facute spiritului neprogresat în masonerie al membrilor
inferiori, carora le place sa creada ca sunt în cearta cu masoneriile straine.
Dam cateva citate
în acest sens din cartea masonilor vienezi, Das Blaubuch der Freimaurerei
(Viena, 1933):
„Organizarea ritului scotian este foarte
potrivita pentru urmarirea si ajungerea scopului sau departat. Existenta
factica a unui lant mondial francmason, cel putin în cadrele ritului, este în
opozitie cu organizatiile, din nefericire înca asa de neînchegate, ale
francmasoneriei ioanite, care se lupta între ele din motive dogmatice – avantajul fundamental al lucrarii sale.
Ritul scotian cu ale sale 36 de Supreme consilii constituie pentru toate
teritoriile francmasone cu o aceeasi doctrina, un acelasi mod de a lucra,
asadar unul si acelasi front unitar francmasonic. Ritul scotian este afara de
aceea un pasaport catre toate atelierele corespunzatoare ale masoneriei si
ofera asadar raza cea mai mare de actiune”.
Sa observam ca
Marea loja Nationala Romana, care are sub administratia sa gradele 1-3, este
sub autoritatea Supremului Consiliu de grad 33 al Ritului Scotian Antic si
Acceptat. Între cele 36 supreme Consilii numite în cartea citata, se afla si
cel din Romania si cel din Franta, autoritatea suprema a masoneriei franceze.
Pentru întarirea unitatii între organizatiile gradelor inferioare lucreaza
afara de amintita Asociation Maçonique Internationale cu sediul la Geneva , care întruneste
Marile loji Simbolice (ale primelor trei grade), Die Allgemeine Freimaurerei
liga (Afeme) cu sediul în Basel, care întruneste pe masoni individuali pentru a
realiza lantul mondial al masoneriei. Aceste organizatii tin des congrese în
diferite centre europene. In Fr. Hasselbacher op. cit. vol. I, p. 53-80 se
gasesc multe citate de ale francmasonilor ca Masoneria este una. luam pe Marele
Maestru al Marei loji din Bayreuth, prof. Blunschli care a scris în
Freimaurerei Zeitung din 11.IV.1874 : „De cativa zeci de ani lojile se aduna si
iau un caracter tot mai national, desi misiunea lor este internationala. De ce
aceasta? Ce sens are? Caci daca francmasoneria nu are nimic cu patria, de ce se
îmbraca în forme nationale? Samburele cel bun al acestei miscari este trebuinta
dupa o mai mare consolidare, pentru a valorifica mai bine puterea confederatiei
masonice.
Însemnatatea
internationala a masoneriei nu e slabita prin aceasta, dimpotriva puterea ei de
actiune, eficacitatea ei devine si mai urcata”.
B) Sa lamurim acum
atitudinea în chestiune religioasa a Masoneriei ce se pretinde suparata cu
Marele Orient Ateu din Franta. Mai întai cate ceva din „Constitutia si Regulamentul” Marii loji Nationale Romane. Observam
însa ca în aceasta Constitutie si Regulament nu sunt fixate decat chestiuni
formale de procedura, idealurile organizatiei, principiile ei; cuprinsul
discutiilor din ateliere nu este facut cunoscut. Constitutia si Regulamentul
îndruma de cate ori e vorba de o chestiune mai importanta la Marile Constitutiuni ,
Traditiile si landmarkurile Ritului. Constitutia si Regulamentul Marii loji
Nationale nu e document pe baza caruia sa se poata spune ceva definitiv
referitor la scopurile si actiunea ei, cu atat mai mult cu cat acest document
însusi vorbeste de secretele masonice a caror divulgare este socotita între
infractiunile cele mai grave. Ba într-un loc spune acest document: „În loji se primesc cunostintele care nu se
publica nicaieri si pe care nu le putem învata decat în loja”.
Dar chiar si din putinele expresii ale acestui document se poate trage o
concluzie care arata suficient conflictul masoneriei cu doctrina Bisericii. E
adevarat ca în art. 3 al Constitutiei, Statutelor etc. se prevede ca „nimeni nu poate fi primit în
francmasonerie daca nu crede în Dumnezeu si în nemurirea sufletului”. legamintele si juramintele masonilor
fata de Ordin sunt contractate pe Sf. Scriptura (p. 4). Dar în alta parte se
spune: „Oricare ar fi religia
sau cultul cuiva, el nu poate fi exclus din Ordin, daca crede în Marele
Arhitect al Universului si practica învataturile sfinte ale moralei”.
Pana aici n-ar fi
nimic grav. S-ar putea spune: sunt atatea alte Societati în care nu se cere
nici acest minim de credinta religioasa. Numai cat celelalte Societati au
altfel de obiective economice, culturale, cata vreme Francmasoneria se
socoteste daca nu un adversar al Bisericii, în orice caz un concurent al ei, cu
o credinta proprie a ei. Caci iata ce se spune în pasajul citat putin mai la
vale: „masonii, cele mai
virtuoase elemente ale tuturor credintelor... cauta sa demonstreze
superioritatea credintei pe care o profeseaza”. Asadar un francmason evreu, fara a-si
însusi, prin intrarea în Francmasonerie, credinta crestina, e socotit si de
francmasonii crestini ca avand o credinta superioara aceleia pe care a
revelat-o Însusi Fiul lui Dumnezeu cel întrupat. În mandria francmasonilor de a
se socoti deasupra crestinismului, se afla implicata negarea Divinitatii
crestinismului, cea mai grava dintre erezii.
Aceeasi concluzie
se deduce si din alte datorii impuse masonului. Dupa ce se spune la p. 74 ca „printre noi sunt Frati de toate religiile
si rasele”, la p. 75 se cere: „trebuie sa preferi pe un Francmason
oricarui alt om, cand solicita, în conditii egale, aceeasi situatie”. Purtarea aceasta trebuie s-o aiba un
mason nu numai fata de alt mason din tara, ci si fata de cei din strainatate,
caci art. 5 al Constitutiei, Statutelor etc., p. 4 spune: „Oricarui rit i-ar apartine un mason, el
este frate cu toti masonii de pe glob”. Prin urmare masoneria formeaza o confraternitate mai presus
de religie, de neam si de familie. Un mason considera mai apropiat siesi pe un
evreu mason decat pe un roman crestin. Prin aceasta se rupe legatura
bisericeasca dintre cei care formeaza, dupa Apostolul Pavel, Trupul tainic al
Domnului. Se poate spune ca masonul iese din Biserica, precum iese din
comunitatea nationala. „Familia,
prietenii – se spune
mai departe la p. 75 – sau
vecinii sa nu afle chestiuni în legatura cu activitatea francmasonica, atat
personala, cat si cea colectiva”.
Putem pune de pe
acum întrebarea: ce rost mai are juramantul pe Sf. Scriptura cand îl rosteste
si un evreu care nu crede în ea, sau cand se respinge originea divina a ei?
Dar poate ca cel
putin nu se cuprinde în Marea loja Nationala decat Romania, asa ca acea
confraternitate cu masonii din alte tari ramane o legatura destul de platonica.
Chiar asa de ar fi si totusi ar fi grav: se afirma în principiul care pune mai
presus de legaturile bisericesti si nationale pe cele masonice. În realitate
Masoneria Nationala Romana cuprinde multi straini si nu exista nici o piedica
pentru a cuprinde si mai multi. E adevarat ca Supremul Consiliu gr. 33 nu
admite în sanul sau ca membri activi decat o patrime de membri neortodocsi.
Dar numarul
membrilor ar fi al Supremului Consiliu care se limiteaza între 9-33. Destul
este daca o patrime din ei pot fi neortodocsi. Dar Supremul Consiliu are si
membri emeriti. Între acestia numarul strainilor nu este limitat. Dar ceea ce-i
mai important e ca grosul Masoneriei Nationale îl formeaza membrii din
celelalte grade, de la 1-32, si mai ales cei din primele 3 grade. Între acestia
numarul strainilor iarasi nu e limitat. Fata de toti acesti straini masonul
roman e obligat sa le dea sprijin în toate împrejurarile cand se cere – în anumite cazuri cu riscul vietii.
Refuzul sprijinului cerut aduce una din cele mai mari pedepse.
Dar acum sa
luminam si mai bine atitudinea fata de crestinism a Masoneriei Romane,
confruntand-o cu cateva citate din amintita Blaubuch a Masoneriei austriece,
care este în legatura si cu cea din Anglia si cu cea romana. Francmasonul
vienez dr. Oscar Trebitsch spune în articolul Freimaurerei u. Radikalismus: „Caracteristica permanenta a Masoneriei
este accentuarea necesar imanenta a caracterului autonom al eticei sale si prin
aceasta în mod necesar si negarea oricarei posibilitati a vreunei etici,
heteronome, fie ea crescuta metafizic pe terenul speculatiei filosofice, fie pe
cel al speculatiei teologice”
(p. 65).
În aceasta carte
francmasonul Dr. Kurt Reichl scrie: „Francmasoneria este în fiinta ei adanc patrunsa de ideea ca,
pe terenul credintei, nu poate fi dogmatizata o anumita convingere privitor la
ceva imposibil de cunoscut. Ea sta pe punctul de vedere cel cu adevarat
tolerat, ca fiecare are sa-si faca socoteala cu infinitul dupa trebuintele sale
religioase. Felul credintei, de semnul ce-l da fiecare notiunii sale despre
Dumnezeu, nu e pentru Francmasonerie nimic, pentru ea totul este conducerea
etica a vietii care rezulta din conceptia despre lume a respectivului ins” (p. 31).
Întalnim asadar
acelasi indiferentism fata de revelatia crestina, pusa în rand cu oricare alta
credinta. Nici o grija pentru unificarea sufletelor în aceeasi credinta
crestina, ci insul e justificat în tendinta de a avea o atitudine cu totul
individuala în chestiunea religioasa. Nu sustine nici Biserica impunerea cu sila
a credintei crestine, dar propovaduieste sus si tare ca aceasta credinta e
revelata de Dumnezeu, deci singura adevarata în plenitudinea ei, si dezaproba
faramitarea societatii omenesti în tot atatea credinte cati indivizi sunt.
Francmasoneria afirma ca n-are nici o dogma. Dar are si ea pe cea a
individualismului, socoteste ca valoare suprema judecata individuala. Cel putin
pentru ochii lumii, caci în realitate impune adeptilor ei destule convingeri si
secrete de al caror rost si sens nu au sa se întrebe masonii gradelor
inferioare.
Acelasi lucru îl
afirma Dr. K. Reichl si în alt loc al numitei carti, într-o controversa cu
iezuitul Fr. Muckermann despre încrederea în umanitatea pura, pe care
francmasoneria o are, pe cand crestinismul nu: „Sa recunoastem clar si fara echivocuri
deosebirea fundamentala. D-v va exprimati hotarat banuiala în posibilitatea
unei umanitati care nu e în legatura cu un Dumnezeu personal, care nu e
strabatuta de credinta în Dumnezeul personal al Bisericii. Francmasonul, asa
cum îl înteleg eu (!!) nu e ateu, conceptia despre lume a Francmasoneriei are
principiul unei fiinte supreme, unei ultime temelii spirituale a existentei.
Dar cu deosebirea fericita (heilsarmee), antidogmatica fata de dogma Bisericii
infailibile si singura mantuitoare, ca ea lasa continutul, culoarea notiunii de
Dumnezeu subiectivismului fiecaruia. Ea socoteste ca exista o credinta, dar
aceasta nu trebuie dogmatizata drept o cunoastere care trebuie sa fie singura
adevarata, asadar imposibila. Nu e linia d-v., prea venerate, sa admiteti
umanitatea laicista a francmasonului care nu e hranita de o credinta precisa
într-un Dumnezeu personal, ca întemeiata, adevarata si variabila. Va îndoiti de
garantiile interne ale acestei umanitati. Socotiti ca numai ideea de umanitate
a credintei crestine poseda putere îndatoritoare” (p. 25-26). Iar în alt loc: „Sigur ideea masona despre umanitate nu e
determinata religios, în sensul ca nu cere înradacinarea ei într-o religie
anumita, respectiv în cea catolica”
(p. 20).
În spiritul acesta
liber cugetator vorbesc masonii despre religie atunci cand vor sa-si prezinte
în trasaturi simpatice organizatia lor. Adevaratele lor sentimente sunt însa
direct ostile la adresa religiei. Ele izbucnesc adesea în expresii nemascate,
în felul acelora pe care le-am inserat în refrenul acesta la alt loc.
Dupa ce am aratat
ca si masoneria zisa nationala face parte din organizatia mondiala a
masoneriei, fiind angajata în urmarirea scopurilor comune ale masoneriei, si
dupa ce am aratat ca masoneria întreaga e cel putin liber cugetatoare pe teren
religios, sa mai revenim putin asupra scopului masoneriei în care e încadrata
masoneria nationala.
Am mai spus ca
scopul masoneriei nu e cercetarea filosofica a adevarului si nici filantropia.
Acestea n-ar trebui tinute într-un secret atat de sever. Scopul ei este unul
politic. si este unul si acelasi pentru toata masoneria. De aceea se
straduieste sa formeze un front cat mai strans, cum am vazut din paginile
anterioare. Ca scopul ei este unul politic, nu de politica de partid, ci de
conceptie, ceea ce-i si mai grav, ne-o marturiseste masonul Dr. K. Reichl în
opera amintita, p. 35, aproband urmatoarele cuvinte ale unui membru al Marelui
Orient Francez: „Daca
politica însemneaza a te aprinde de suferinta oamenilor pentru apararea
drepturilor omului, pentru realizarea unor cerinte culturale de mare valoare
din punct de vedere etic si estetic, atunci, da, masoneria face politica,
atunci masoneria este politica”.
Mai precis ne arata orientarea politica a masoneriei marturisirile aceluiasi
mason, ca organizatia din care face parte lupta pentru „libertatea personala si democratie”, care nu trebuie lasata sa fie sfaramata
de „dictatura barbara de dreapta sau de stanga” (p. 24). În acelasi sens se exprima pe
larg masonul Dr. Oskar Trebitsch în amintita carte, dezvoltand ca masoneria e
contrara oricarui radicalism, oricarei conduceri autoritare si pentru larga
democratie (p. 64). Pe linia aceasta masoneria e contra monarhiei desi întampinarea
Masoneriei Romane spune altfel. Dr. Reichl marturiseste ca Masoneria a vazut în
instaurarea republicii în Spania îndeplinindu-se o aprinsa dorinta a ei. „Nimeni n-a negat din latura Masoneriei ca
între întemeierea republicii si masoneria spaniola exista stranse legaturi.
Nici n-a ramas nimanui ca fratilor din Marele Orient li s-au împlinit prin noua
organizare de stat o aprinsa dorinta” (p. 17).
Astfel nu e de
mirare daca Francmasoneria declara acum ca sta în razboi din Spania, cu totul
în ajutorul Frontului Popular. În ziarul ABC din Madrid, din 20.X.1936, foaie
redactata ca toate foile de pe teritoriul Spaniei comuniste de sovietele
muncitoresti, gasim urmatoarea declaratie din partea Masoneriei: „Situatia actuala este asa de extraordinara
si de tragica, încat suntem nevoiti sa rupem tacerea noastra obisnuita.
Masoneria spaniola este deplin, total si absolut de partea Frontului Popular,
de partea guvernului legal si împotriva fascismului”. În ziarul El Dia Grafico din 15.X din
Barcelona se spune: „Multumita
înteleptei prevederi a masonilor o mare parte din comanda în Guardia civil si
Guardia de asalt (trupe politienesti create în mod special de republica) era
înca înainte de 18 august în mana republicanilor de încredere. Masonii au fost
aceia care au facut ca cea mai mare parte din flota de razboi sa se puna în
serviciul Frontului Popular si ofiterii rasculati sa fie închisi. Masonii au
fost aviatori care s-au asezat în fruntea flotei noastre aviatice. Comandantii
celor mai multe din sectiunile armatei noastre sunt masoni. Masonii sunt în
majoritate aceia care, în presa, pe tribune, la microfon au sustinut focul în
suflete. Masoni sunt si aceia care pregatesc victoria în etape. Masoni în
sfarsit, aceia care lucreaza în strainatate ca neutralitatea sa fie parasita”.
Din cele de mai
sus se stravede destul de bine ca nu sunt deosebiri reale si serioase între
masoneria mondiala careia îi apartine Masoneria Nationala Romana si Masoneria
afiliata Marelui Orient Francez. Astfel, avand în vedere ceea ce am dezvoltat
în toate capitolele acestui referat, putem formula urmatoarele:
CONCLUZII:
Francmasoneria
este o organizatie mondiala, secreta în care evreii au un însemnat rol, avand
un rit quasi-religios, luptand împotriva conceptiei religios-morale a
crestinismului, împotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o
republica internationala laica (tendinta din urma a se vedea în Blaubuch der
Freimaurerei, Wien 1933, p. 82, în art. Paneuropa als Minoritatenfrage. Se recunoaste
ca „Masoneria urmareste planul unei Europe
unite”). Ea este un ferment
de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste francmasoneria
ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta si în special pentru
urmatoarele motive:
1. Francmasoneria
învata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar revelat de
Dumnezeu, îndemnandu-i sa admita numai ceea ce descopere ratiunea lor. Ea
propaga astfel necredinta si lupta împotriva crestinismului ale carui
învataturi sunt revelate de Dumnezeu. Vanand pe cat mai multi intelectuali sa
si-i faca membri si obisnuindu-i pe acestia sa renunte la credinta crestina,
francmasoneria îi rupe de la
Biserica , si avand în vedere influenta însemnata ce o au
intelectualii asupra poporului e de asteptat ca necredinta sa se întinda asupra
unor cercuri tot mai largi. În fata propagandei anticrestine a acestei
organizatii, Biserica trebuie sa raspunda cu o contra propaganda.
2. Francmasoneria
propaga o conceptie despre lume panteist-naturalista, reproband ideea unui
Dumnezeu personal deosebit de lume si ideea omului ca persoana, deosebita,
destinat nemuririi.
3. Din
rationalismul si naturalismul sau, francmasoneria deduce în mod consecvent o
morala pur laica, un învatamant laic reproband orice principiu moral „heteronom” si orice educatie ce rezulta din credinta
religioasa si din destinatia omului la o viata spirituala eterna. Materialismul
si oportunismul cel mai cras în toate actiunile omului, este concluzia necesara
din premisele francmasoneriei.
4. În lojile
francmasoneriei se aduna la un loc evreii si crestinii si francmasoneria
sustine ca numai cei ce se aduna în lojile ei cunosc adevarul si se înalta
deasupra celorlalti oameni. Aceasta
însemneaza ca crestinismul nu da nici un avantaj în ce priveste cunoasterea
adevarului si dobandirea mantuirii membrilor sai. Biserica nu poate privi
impasibil cum tocmai dusmanii de moarte ai lui Hristos sa fie considerati
într-o situatie superioara crestinilor din punct de vedere al cunoasterii
adevarurilor celor mai înalte si al mantuirii.
5. Francmasoneria
practica un cult asemanator celui al misterelor pre-crestine. Chiar daca unii
adepti ai ei nu dau nici o însemnatate acestui cult, se vor gasi multe spirite
mai naive asupra carora acest cult sa exercite o oarecare forta
quasi-religioasa. În orice caz prin acest cult francmasoneria vrea sa se
substituie oricarei alte religii, deci si crestinismului.
În afara de
motivele acestea de ordin religios, Biserica mai are în considerare si motive
de ordin social, cand întreprinde actiunea sa contra francmasoneriei.
6. Francmasoneria
este un ferment de continua si subversiva subminare a ordinei sociale prin
aceea ca îsi face din functionarii statului, din ofiteri, unelte subordonate
altei autoritati pamantesti decat aceleia care reprezinta ordinea stabilita
vizibil. Îi face unelte în mana unor factori nestiuti înca nici de ei, avand sa
lupte pentru idei si scopuri politice ce nu le cunosc. E o lupta nesincera, pe
la spate, niciodata nu exista o siguranta în viata statului si ordinea
stabilita. E o lupta ce ia în sprijinul ei minciuna si întunerecul. Împotriva
juramantului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat Statului, ei dau
un juramant paganesc.
7. Francmasoneria
lupta împotriva legii naturale, voita de Dumnezeu, conform careia omenirea e
compusa din natiuni. Biserica ortodoxa, care a cultivat totdeauna specificul
spiritual al natiunilor, si le-a ajutat sa-si dobandeasca libertatea si sa-si
mentina fiinta primejduita de asupritori, nu admite aceasta lupta pentru
exterminarea varietatii spirituale din sanul omenirii.
MASURILE cele mai eficace ce are sa le ia Biserica împotriva acestui dusman al
lui Dumnezeu, al ordinei social-morale si al natiunei, sunt urmatoarele:
1. O actiune
persistenta publicistica si orala de demasca-re a scopurilor si a activitatii
nefaste a acestei organizatii.
2. Îndemnarea
intelectualilor romani, care se dovedesc a face parte din loji, sa le
paraseasca. În caz contrar Fratia Ortodoxa Romana, extinsa pe toata tara, va fi
îndemnata sa izoleze pe cei ce prefera sa ramana în loji. Biserica le va refuza
la moarte slujba înmormantarii, în caz ca pana atunci nu se caiesc. De asemenea
le va refuza prezenta ca membri în corporatiile bisericesti.
3. P reotimea va
învata poporul ce scopuri urmareste acela care e francmason si-l va sfatui sa
se fereasca si sa nu dea votul candidatilor ce apartin lojilor.
4. Sfantul Sinod acompaniat
de toate Corporatiunile bisericesti si Asociatiile religioase se va stradui sa
convinga guvernul si Corpurile legiuitoare sa aduca o lege pentru desfiintarea
acestei organizatii oculte. În caz ca guvernul nu o va face, Sfantul Sinod se
va îngriji sa fie adusa o astfel de lege din initiativa parlamentara.
Tem. Nr. 785/937. Î.P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului, da citire
referatului cu studiul asupra francmasoneriei, ce i s-a cerut de Sf. Sinod înca
din anul 1934.
Sf. Sinod însusindu-si concluziile din referat hotaraste:
I. BISERICA OSANDESTE FRANCMASONERIA ca doctrina, ca organizatie si ca metoda
de lucru oculta si în special pentru urmatoarele motive:
1. Francmasoneria
învata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar revelat de
Dumnezeu, îndemnandu-i sa admita numai ceea ce descopera cu ratiunea lor. Ea
propaga astfel necredinta si lupta împotriva crestinismului ale carui
învataturi sunt revelate de Dumnezeu. Vanand pe cat mai multi intelectuali sa
si-i faca membri si obisnuindu-i pe acestia sa renunte la credinta crestina,
Francmasoneria îi rupe de la
Biserica , si avand în vedere influenta însemnata ce o au
intelectualii asupra poporului, e de asteptat ca necredinta sa se întinda
asupra unor cercuri tot mai largi. În fata propagandei anticrestine a acestei
organizatii, Biserica trebuie sa raspunda cu o contrapropaganda.
2. Francmasoneria
propaga o conceptie despre lume panteist-naturalista, reproband ideea unui
Dumnezeu personal deosebit de lume si ideea omului ca persoana, deosebita,
destinat nemuririi.
3. Din
rationalismul si naturalismul sau, Francma-soneria deduce în mod consecvent o
morala pur laica, un învatamant laic, reproband orice principiu moral „heteronom” si orice educatie ce rezulta din credinta
religioasa si din destinatia omului la o viata spirituala eterna. Materialismul
si oportunismul cel mai cras în toate actiunile omului, este concluzia necesara
din premisele Francmasoneriei.
4. În lojile
francmasone se aduna la un loc evreii si crestinii si Francmasoneria sustine ca
numai cei ce se aduna în lojile ei cunosc adevarul si se înalta deasupra
celorlalti oameni. Aceasta însemneaza ca crestinismul nu da nici un avantaj în
ce priveste cunoasterea adevarului si dobandirea mantuirii membrilor sai.
Biserica nu poate privi impasibila cum tocmai dusmanii de moarte ai lui Hristos
sa fie considerati într-o situatie superioara crestinilor din punct de vedere
al cunoasterii adevarurilor celor mai înalte si al mantuirii.
5. Francmasoneria
practica un cult asemanator celui al misterelor precrestine. Chiar daca unii
adepti ai ei nu dau nici o însemnatate acestui cult, se vor gasi multe spirite
mai naive asupra carora acest cult sa exercite o oarecare forta
quasi-religioasa. În orice caz prin acest cult Francmasoneria vrea sa se
substitue oricarei alte religii, deci si crestinismului. În afara de motivele
acestea de ordin religios biserica mai are în considerare si motive de ordin
social cand întreprinde actiunea sa contra Francmasoneriei.
6. Francmasoneria
este un ferment de continua si subversiva subminare a ordinei sociale prin
aceea ca îsi face din functionarii Statului, din ofiteri, unelte subordonate
altei autoritati pamantesti decat aceleia care reprezinta ordinea stabilita
vizibil. Îi face unelte în mana unor factori nestiuti înca nici de ei, avand sa
lupte pentru idei si scopuri politice ce nu le cunosc. E o lupta nesincera, pe
la spate; niciodata nu exista o siguranta în viata Statului si în ordinea
stabilita. E o lupta ce ia în sprijinul ei minciuna si întunerecul. Împotriva
juramantului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat Statului, ei dau
un juramant paganesc.
7. Francmasoneria
lupta împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform careia omenirea e
compusa din natiuni. Biserica ortodoxa care a cultivat totdeauna specificul
spiritual al natiunilor si le-a ajutat sa-si dobandeasca libertatea si sa-si
mentina fiinta primejduita de asupritori, nu admite aceasta lupta pentru
exterminarea varietatii spirituale din sanul omenirii.
II. Întreg referatul împreuna cu concluziile se va tipari în brosura prin
Consiliul Central Bisericesc si se va întrebuinta ca mijloc de propaganda
împotriva francmasoneriei.
Î.P.S. Patriarh
prezinta declaratia facuta în fata Sa, a delegatilor lojei francmasone
nationale în frunte cu dl. Pangal, prin care aduc la cunostinta ca aceste loji
se autodizolva, spre a nu fi confundate cu loja Marelui Orient si spre a nu se
crede ca este împotriva culturii sentimentelor monarhice, nationale si
crestine. El – dl.
Pangal – în numele
delegatilor declara ca toti membrii lojelor francmasone nationale sunt buni fii
ai bisericii ortodoxe.
Sf. Sinod ia act
cu satisfactie de declaratia d-lui Pangal si a celorlalti conducatori ai
masoneriei nationale romane, cetita în ziua de 25 Februarie a.c., în fata
Î.P.S. Patriarh Miron, prin care anunta ca aceasta organizatie se autodizolva.
Este prin urmare de sine înteles ca hotararea Sf. Sinod privitoare la masonerie
nu se poate referi la lojile care s-au dizolvat si prin urmare nu mai exista.
La orele 13 Î.P.S.
Patriarh, ridica sedinta, prorogand Sf. Sinod pentru data de 29 Martie a.c.,
orele 10 dimineata.
Presedinte, (ss) Miron
Secretar, (ss) † Galaction
Craioveanu
Cronica interna B.O.R., 55 (1937) nr. 3-4, Martie-Aprilie.
DESFIINTAREA LOJEI MASONICE NATIONALE
Joi seara, la 25
februarie, o delegatie din partea lojei masoneriei nationale, în frunte cu dl.
Pangal si însotit de cativa fruntasi, ingineri si ofiteri superiori, s-au
prezentat la Sf.
Patriarhie ca sa anunte oficial pe Înaltul ierarh de actul de
autodesfiintare, pe care l-au hotarat. Motivele aratate si care au dus la
aceasta hotarare sunt: îndreptandu-se nenumarate atacuri împotriva acestei loji
nationale, ca ar fi antimonarhica, antinationala si anticrestina, si vrand sa
arate ca întelege sa fie în serviciul tarii si Dinastiei, si respectuosi fata
de biserica stramoseasca, membrii acestei loji au hotarat desfiintarea.
Forma în care aceasta
hotarare s-a adus la cunostinta Înalt Prea Sfintiei Sale Patriarhul Romaniei
merita sa fie bine lamurita.
Caci, pe langa
Î.P.Sf. Patriarh, a luat parte la acest act mitropolitul greco-catolic
Alexandru Niculescu al Blajului si arhiepiscopul romano-catolic Alexandru Cisar
al Bucurestilor, semnand toti trei telegrama adresata M.S. Regelui, caruia i se
aducea la cunostinta aceasta hotarare a lojei masonice.
Patriarhul ortodox
al Romaniei, mitropolitul greco-catolic si episcopul romano-catolic semnand un
act public, este un eveniment îmbucurator si foarte semnificativ, nu atat din
punct de vedere religios, ci mai ales national.
Daca din aceasta
solemnitate s-ar fi retinut ca esential aspectul ei religios, în nici un caz
aceste trei semnaturi n-ar fi putut sta împreuna fara consecinte pentru
ceilalti semnatari. Vaticanul ar fi luat masuri, caci pana acum nu întelege sa
îngaduie nici o conlucrare între catolici si ortodocsi pe teren religios.
Si atunci ramane
posibila numai considerarea mai mult ca un act de interes national romanesc
aceasta raspundere comuna pe care si-au ales-o cei trei prelati în numele
Bisericii lor.
Daca aceasta
solemnitate ar fi avut numai un caracter re-ligios, n-ar fi fost nevoie de înstiintarea
sefului Statului. Dar daca a fost un act mai mult politic, de ce fostii membri
ai lojei s-au adresat ierarhilor acestor biserici? Pentru decor, pentru mai
mult zgomot? Sau pentru ca sa afirme ca legatura între Statul romanesc si
constiinta poporului trebuie sa se faca prin Biserica crestina. În alte
împrejurari, prezenta arhiepiscopului romano-catolic credem ca ar fi fost
imposibila, dar, dupa evenimentele ce se petrec în afara, vedem ca si
catolicismul întelege sa conlucreze cu celelalte biserici împotriva lui
antihrist, ceea ce este un semn nou al vremurilor.
Ar fi bine ca
ierarhii acestor trei biserici sa se gaseasca conlucrand si în alte
împrejurari, ca sa înteleaga lumea ca Hristos este al tuturor. Este îmbucurator
ca s-a recunoscut prin aceasta Patriarhului ortodox al tarii un adevarat primat
national, fiind o garantie ca în marile împrejurari de ordin national
Patriarhul ortodox poate vorbi în numele celor trei Biserici.
Consecintele
acestei dizolvari s-au vazut imediat, pentru ca aceasta loja, primind sa se
autodizolve, a atras atentia guvernului asupra celorlalte loji din tara, care
nu au crezut ca trebuie sa faca la fel, si atunci s-a înteles ca e o necesitate
nationala ca sa fie dizolvate de autoritatea publica. Guvernul, profitand de
curentul din opinia publica împotriva francma-soneriei, a dizolvat toate lojele
din tara, pecetluind localurile si arhivele lor. Se afla si un proiect de lege,
pregatit de Sf. Sinod pentru definitiva si legala lor închidere. Prin aceasta
va fi încoronata lupta dusa de Sf. Sinod si de un mare numar de teologi si
scriitori crestini împotriva francmasoneriei.
preluare de pe sursa:
