Autor: Sabina FATI
La
23 de ani Maricica Irina Cornici s-a hotarit sa ramina la manastirea Sfinta
Treime din Tanacu, Vaslui. Calea calugariei s-a dovedit fatala pentru tinara
care-si cauta linistea in casa Domnului. Modelul feudal dupa care functioneaza
Biserica Ortodoxa din Romania (BOR) incepe sa iasa la iveala, in ciuda
incercarilor Patriarhiei de a se delimita de drama intimplata la manastirea din
Tanacu. Proceduri de exorcizare au fost prezentate la televiziunile nationale,
iar povesti si declaratii despre preoti ortodocsi care-l scot pe necuratul din
tine au aparut in presa scrisa, fara ca mai-marii Bisericii Ortodoxe sa
protesteze. Abia moartea tinerei aspirante la calugarie, prin procedee pe care
Biserica le tolereaza si poate chiar le incurajeaza prin taceri vinovate, a
reusit sa smulga o reactie din partea Patriarhiei.
Maricica Irina Cornici a murit in timp ce
preotul Daniel de la manastirea din Tanacu, in virsta de 29 de ani, impreuna cu
patru calugarite la fel de tinere, incerca sa „alunge duhul rau din posedata“
legind-o cu lanturi de cruce si infometind-o. Purtatorul de cuvint al
Patriarhiei, Costel Stoica, a explicat rece ca „fapta este abominabila“ si ca
„procedeul nu are nici o legatura cu traditia si spiritualitatea monahice“. Cu
toate acestea Costel Stoica, a admis ca, atunci cind are informatii despre
asemenea practici, BOR da sanctiuni, care pot merge in cazul „recidivarii“ pina
la excluderea din rindul preotilor a celor care se ocupa cu exorcizari de acest
gen. Biserica Ortodoxa intervine deci doar in cazul recidivistilor, acceptind
excesele preotilor ca pe ceva normal.
Patriarhia nu pare interesata sa deschida o
ancheta proprie, iar Episcopia Husilor, de care apartine manastirea, a hotarit
doar sa-i interzica preotului implicat in drama de la Tanacu sa mai oficieze
slujbe. Biserica Ortodoxa nu cerceteaza cauzele care au dus la intimplarea
tragica, nici pentru a preveni situatii similare, nici nu pentru a gasi
vinovati si responsabili. Fostul preot paroh al manastirii nu intelege insa
„cum de l-au facut preot pe acest preot, fara sa stie ca este tembel“ si
declara ca l-ar fi prevenit pe episcopul Ioachim al Husilor in legatura monahul
de la Tanacu.
Cunoscator al Bisericii Ortodoxe Romane din interior, fostul
preot paroh stie cum se va termina acest scandal: „vor muta maicile in alta
manastire, iar pe Daniel preotul il vor face pierdut“. Biserica ignora crimele
produse in interiorul ei si accepta devierile sub pretextul necunoasterii lor.
Incurajind inflatia de biserici si manastiri pe care nu le mai poate controla,
BOR primeste in sinul ei preoti nepregatiti si calugari nechemati. Aceasta
formula prin care capii Bisericii Ortodoxe vor sa recupereze perioada comunista
prin proliferarea lacaselor de cult si a slujitorilor, cu riscul de a le scapa
lucrurile de sub control, ascunde frustrarea liderilor BOR care nu au reusit in
epoca ceausista sa fie modele si care incearca acum sa acopere cantitativ o
lipsa calitativa.
Sub sutanele negre ale preotilor ortodocsi stau
ascunse destule pacate din perioada regimului comunist in care acestia s-au
facut la propriu frate cu dracul, tradind-si enoriasii, incalcind secretul
spovedaniei, acceptind fara comentarii buldozerele. Biserica Ortodoxa se teme
sa-si marturiseasca pacatele ca dracu de tamiie. De aceea, in urma cu trei ani
a facut o intelegere cu PSD prin care dosarele BOR intocmite de politia
politica a fostului regim sa ramina secrete, iar Consiliul National pentru
Studierea Arhivelor Securitatii sa le tina ascunse de ochii curiosi ai
credinciosilor si necredinciosilor romani. Biserica Ortodoxa nu vrea sa se afle
numarul colaborationistilor din sinul ei si nici pina unde mergeau delatiunile
preotilor. Dosarele clericilor ramin inca la secret, de parca scoaterea lor la
lumina ar afecta siguranta nationala. Daca temerea BOR in legatura cu ele este
atit de mare inseamna ca si putreziciunea din aceasta institutie este pe
masura, iar Biserica Ortodoxa ar pierde primul loc in topul increderii
romanilor.
Adevarul devine in aceasta situatie un lux
nebunesc, la care prelatii ortodocsi sint nevoiti sa renunte, crezind ca in
acest fel isi salveaza Biserica. Sedusa de propria ei importanta, Biserica
Ortodoxa prefera aritmetica statisticilor de la care asteapta titulatura de
„nationala“ care i-ar putea aduce fonduri, facilitati si investitii crescute
din partea statului.
Inaltii prelati, prea ocupati cu tirguielile
politice, strategiile de imagine, construirea bisericilor si manastirilor pe
banda rulanta, nu s-au mai ocupat de redefinirea misiunii BOR.
