18 martie 2013

Ziua blasfemiei



Ziua blasfemiei este o tradiţie ateistă care se sărbătoreşte anual pe data de 30 septembrie şi care a ajuns deja la cea de-a patra ediţie. 30 septembrie este data la care o revistă din Danemarca a publicat nişte caricaturi ale unui om numit Mahomed ibn Abdallah, act care ulterior a determinat uciderea a 137 de oameni in cadrul unui val de proteste violente ce a cuprins câteva dintre ţările musulmane.
  
Motivaţia pentru aceste violenţe ar fi un act de blasfemie faţă de acest Mahomed, privit de către musulmani ca un mare profet iar de către orice nemusulman implicit ca un mare impostor. Acest gen de acţiuni reprezintă modalitatea prin care unii adepţi ai cultului musulman cer un statut special în cadrul speciei umane şi un tratament special în consecinţă.
    
Ei vor ca lumea civilizată să le respecte sentimentele, mai exact faptul că ei sunt ofensaţi de ceea ce fac nişte europeni prin ţările lor. Ei bine, dacă tot am ajuns la ofense cert este că şi unii dintre europeni sunt ofensaţi de ceea ce fac nişte musulmani părin ţările lor. Eu de exemplu sunt ofensat atunci când văd în secolul XX decapitări şi mutilări pe post de pedeapsă legală, sunt ofensat când văd cruzime inutilă şi penibilă faţă de animale, când văd femei oprite de la activitatea de-a se educa, când văd terorişti musulmani care se aruncă în aer în mijlocul unui spital plin tot fraţi de-ai lor musulmani - ce-i drept, din altă sectă. Foarte ofensat sunt, ţin să menţionez.
    
Înţeleg că aşa sunt obiceiurile locului pe acolo dar tot ofensat mă simt. Ce-ar trebui să fac acum, să mă asociez cu ceilalţi ofensaţi şi să incendiem ambasada Pakistanului şi pe cea a Arabiei Saudite? Dacă vreun musulman vrea să-i respect sentimentele atunci să mi le respecte pe ale mele. Ca să nu mai blasfemiez şi să spun că nu există nici un fel de dumnezeu atunci vreau drept de vot şi de educaţie pentru toate femeile din toate ţările lor, precum şi instaurarea libertăţii de expresie. Când lipsa acestor drepturi de bază ale omului va fi rezolvată poate că atunci vom mai putea vorbi despre cât de tare ne jignim sentimentele unii altora. Încă n-am ajuns acolo.
   
Până atunci blasfemia e sfântă!


preluare de pe sursa: