Cronovizorul – uluitorul aparat de filmat trecutul

Acum 58 de ani, pe 15 septembrie, Padre Ernetti a inventat un dispozitiv care fotografia trecutul omenirii, el a fost denumit cronovizor – Un aparat extrem de interesant, care vede si chiar face poze ale unor evenimente din trecut.

Posibilitatea călătoriei în timp îi fascinează pe oameni din cele mai vechi timpuri. Oare cum ar fi să putem să ne întoarcem în trecut şi să anulăm evenimentele nedorite?

Cum ar fi să aruncăm o privire în viitor? Oameni de ştiinţă demonstrează că saltul temporal nu e posibil. Alţii au încercat să găsească principiul de funcţionare al unui vehicul care să se deplaseze pe axa timpului.

Ca şi în cazul altor secrete ştiinţifice, se pare că planurile unui aparat care priveşte în trecut se află în posesia Vaticanului. Este vorba de cronovizorul inventat de călugărul Ernetti, dispozitiv care a funcţionat şi a reuşit să-i fotografieze pe Iisus şi Napoleon pe vremea cînd erau în viaţă.

Din punct de vedere istoric, scriitorii SF, precum H.G.Welles, au fost atraşi de posibilităţile unei maşini a timpului. Una dintre cele mai corecte descrieri şi coerentă din punct de vedere ştiinţific a unui mecanism de acest tip a fost oferit în 1980 de către astrofizicianul Gregory Benford, în romanul său Timescape, în care a descris un sistem pentru a trimite mesaje în trecut folosind tahioni, particule având viteza ipotetic mai mare decât cea a luminii.

Este interesant că prin anii ’50, perioada în care, se pare, Ernetti îşi începea experimentele, au fost publicate mai multe lucrări pe tema fotografierii evenimentelor trecute; apar termeni precum cronoscop sau cronotunel (“A Statue for Father” Isaac Asimov). Un alt exemplu poate fi găsit în “Other Days, Other Eyes” – Bob Shaw, care descrie un cronovizor ce folosea cristale special în măsură să încetinească viteza luminii, cu scopul de a observa trecutul.

Un călugăr şi 12 savanţi

Cronovizorul captează imagini din trecutul apropiat sau îndepărtat sub forma unor holograme proiectate într-un spaţiu cilindric. Aşa se poate descrie pe scurt invenţia călugărului benedictin Pellegrino Ernetti. A murit în 1994, ducînd cu el secretul celor văzute cu ajutorul cronovizorului, aparatul pe care l-a construit şi cu care a privit în trecutul omenirii.

Padre Ernetti (foto medalion) era cunoscut în lumea clericală ca exorcist şi profesor de muzică prepolifonică la Universitatea din Veneţia. Dar absolvise şi facultatea de fizică, fiind pasionat de experimentele ştiinţifice.

Totul a început în 15 septembrie 1952, în Laboratorul Electroacustic al Părintelui Agostino Gemelli de la Universitatea Catolică din Milano. Redînd o înregistrare de muzică gregoriană, Ernetti şi părintele Gemelli (foto medalion) au descoperit cu uimire o voce străină. Gemelli era convins că e vocea tatălui său, ceea ce i-a şocat pe cei doi. Cu timpul, cercetărilor lui Ernetti li s-au alăturat 12 savanţi.

Numele lor au rămas necunoscute, dar călugărul a mărturisit totuşi că, printre cei cu care a lucrat la cronovizor, se numărau şi laureatul Premiului Nobel, Enrico Fermi, şi Wernher von Braun, specialist în rachete, doi dintre cei mai mari fizicieni ai lumii şi “părinţii” programului atomic american. Ceea ce au realizat aceşti oameni de ştiinţă avea să inflameze Biserica Catolică şi să atragă interesul experţilor de la NASA.

O maşinărie care vede trecutul

Nu se ştie exact cum s-a ajuns la prima experienţă reuşită.

 „S-a întîmplat accidental. Ideea de bază este foarte simplă. A fost doar o problemă de depăşire a piedicilor de pînă atunci“, a spus călugărul, evaziv.

Întrebat cine a inventat cronovizorul, el a replicat: „Nimeni. A fost o creaţie colectivă“. Nici despre construcţia cronovizorului nu se ştiu prea multe, doar că era compus din trei părţi.

Mai întîi, o mulţime de antene capabile să capteze lumina şi sunetul. Antenele au fost construite dintr-un aliaj de trei metale misterioase. A doua componentă era un tip de captator, activat şi dirijat de undele luminoase şi sonore.

Captatorul putea fi setat pe o anume locaţie, o dată anume şi chiar pe o anume persoană.

A treia componentă era un sistem complicat de mecanisme de înregistrare a sunetelor şi imaginilor. „Principiul care stă la baza acestei maşini este foarte simplu şi cineva l-ar putea reproduce cu intenţii rele. Dar vă spun, am demonstrat că lungimile de undă vizibile şi audibile din trecut nu sînt distruse, nu dispar.

Măreţia acestei invenţii a fost că am putut recupera acea energie pierdută care a recompus scene petrecute acum cîteva de secole“, a spus Padre Ernetti.

Martori la crucificarea lui Iisus

Ernetti a publicat încă din 1965 articole despre cronovizor, dar au fost trecute cu vederea. În data de 2 mai 1972, săptămînalul italian La Domenica del Corriere a publicat o fotografie care îl înfăţişa pe Iisus agonizînd pe cruce. În interviu, Ernetti declara că imaginea a fost captată cu cronovizorul.

„Cînd am încercat să prindem imagini din ziua crucificării, am avut o problemă. Răstignirile pe cruce erau în acea vreme zilnice.Nici faptul că Iisus trebuia să aibă pe frunte o coroană de spini nu ne-a fost de ajutor. Deoarece, contrar credinţei populare, şi aceasta era o practică frecventă“, a explicat călugărul. El a povestit cum au fost nevoiţi să se întoarcă înapoi cu cîteva zile, în seara Cinei cea de Taină. „Am văzut tot. Agonia din grădina Gheţimani, trădarea lui Iuda, procesul, calvarul. Echipa cronovizorului a filmat tot, dar fără amănunte, important era să păstrăm imagini, nu scenariul“.

Acest articol a stîrnit curiozitate, optimism, chiar exuberanţă, nu atît în faţa unei descoperiri uluitoare, cît mai ales a perspectivelor deschise.

Un secret bine păzit

Pe 8 aprilie 1994, Padre Ernetti a murit în Veneţia, nu înainte de a avea parte pe patul de moarte o ultimă vizită din partea Vaticanului. Cronovizorul fusese deja distrus. „Aparatul poate intra în trecutul oricui. Cu el, orice secret e spulberat: secrete de stat, industriale, private. Uşa ar putea fi deschisă şi unui dictator. Am sfîrşit prin a cădea de acord că trebuie să dezasamblăm această maşină“, ar fi spus Ernetti, în 1993.

Alţi cercetători sînt sceptici în privinţa existenţei acestui dispozitiv. „Nimeni nu l-a văzut, nici măcar prietenii lui, Brune şi Senkowski. Nu a făcut niciodată publice numele colaboratorilor. Cu excepţia lui Wernher von Braun şi Enrico Fermi, care acum sînt morţi“, se plîngea Peter Krassa.

În „Le nouveau mystere du Vatican“, părintele François Brune spune că, în 1955, călugărul mai lucra şi cu unul dintre discipolii lui Fermi, cu un alt laureat al premiului Nobel din Japonia şi cu un savant portughez, o dovadă că aceste mari personalităţi ale ştiinţei au lucrat cu Ernetti atrase de cercetările fără precedent.

Călugărul chiar a inventat ceva, dar Biserica Catolică nu ne spune ce. Dacă a existat vreodată cronovizorul, numai Vaticanul ştie. Cei mai mulţi se îndoiesc că o faţă bisericească, cu preocupări intelectuale remarcabile şi de o moralitate neîndoielnică, ar fi putut juca o farsă de asemena proporţii.

In acest moment, cronovizorul se afla la Vatican, fiind unul dintre cele mai bine pazite secrete. Aceasta noua descoperire este prezentata si de Francois Brune, care este autorul cartii Noul mister al Vaticanului. O alta carte care trateaza acelasi subiect este The Creation and Disappearance of the World’s First Time Machine de Peter Krassa.

Preotul şi teologul Francois Brune, în cartea sa, “Morţii ne vorbesc”, scrie că benedictul Pellegrino Ernetti, profesor de muzică prepolifonică la Universitatea din Veneţia, a realizat împreună cu o echipă de 12 specialişti un aparat pe care l-a denumit cronovizor. Cu ajutorul lui a reuşit să capteze în anii ’70 ai secolului al XX-lea sunetul şi imaginea unei tragedii antice jucate la Roma în anul 169 î.Hr. Tragedia este “Tieste” de Quintus Ennius, astăzi uitată.

Colaboratorii săi, au recunoascut sub protecţia anonimatului că investigaţiile lor s-au concentrat asupra filmării momentului in care Sf.Ioan a scris Apocalipsa, dispariţia civilizaţiei mayase, moartea Ioanei d’Arc, Biblioteca din Alexandria, precum şi pentru realizarea unor interviuri cu Anaximandru, Thales, Solon, Pitagora, Socrate, Aristotel…Se spune că, speriat de consecinţele nefaste pe care acest aparat le-ar produce in mainile unor indivizi fără caracter, Ernetti ar fi distrus Cronovizorul.

Unii sunt de părere ca el se află totusi, bine păzit la Vatican. Un ziarist de la Domenica del Coriere l-a intrebat pe benedictin cand ar putea dezvălui secretul acestei uluitoare invenţii. Iată ce a răspuns slujbasul Papei: “Cand omul va invăţa sa acţioneze numai in direcţia binelui. Numai pentru bine!”

În acest sens s-ar putea crea o istorie adevărată a omenirii, s-ar putea afla mai uşor autorii unor crime, dar în acelaşi timp s-ar putea afla şi derularea vieţii intime a fiecăruia, ceea ce cred că nu şi-ar dori nimeni. Atunci viaţa pe Pământ şi-ar schimba radical coordonatele. Din această cauză, chiar dacă un asemenea aparat poate deveni o realitate, cu siguranţă el nu va fi folosit pe scară largă.

preluare de pe:

http://www.youtube.com/watch?v=EbJTvoA10A4&feature=mfu_in_order&list=UL
http://www.youtube.com/watch?v=C2Umbwu9DsQ&feature=mfu_in_order&list=UL

SURSA
http://dezvatatorul.blogspot.com/2010/10/cronovizorul-uluitorul-aparat-de-filmat.html

Sursa: 2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!! PAX Et LUX !

Cronovizorul - Televiziunea trecutului

 

<#fff>Daca am cunoaste cu precizie si acuratete principalele evenimente ale istoriei omenirii si daca am reusi sa realizam o cartela perforata care sa poata fi introdusa intr-un ordinator, acesta ar da la iveala un program profetic relativ exact. Daca am putea capta si inregistra imagini din trecut, acelasi ordinator ar fi poate capabil, chiar de la inceputul acestui film, sa imagineze singur continuarea scenariului si sa elaboreze imaginile care urmeaza sa apara in istorie. Teoretic, prin relatia cauza-efect, un computer de mare putere, avand drept unica baza de informatie un fapt istoric capital, insa detaliat la maximum, ar fi in stare sa reconstituie intreaga istorie a omenirii in sensul plus si in sensul minus.
Aflarea si convertirea in imagini si in sunete a undelor trecutului par probabil oricui un fapt tinand de literatura stiintifico-fantastica, numai ca realitatea vine din nou sa contrazica o opinie cam pripita. Padre Pellegrino Ernetti, un calugar benedictin italian pe care il putem numi pe buna dreptate s i un savant autentic, a ajuns foarte departe pe drumul realizarii unui asemenea miracol. In cazul acestui padre nu este vorba de un iluminat, de un vrajitor sau de un sarlatan medieval cum putem intalni atatia. El nu lucreaza cu ajutorul invocarii cutaror sau cutaror duhuri, nici prin magie si nici nu recurge la trucuri de scamator, ci este considerat, repetam, un savant autentic, om cu prodigioase cunostinte in cele mai felurite domenii.
Padre Pellegrino Ernetti
Padre Pellegrino Ernetti
Padre Pellegrino Ernetti a inceput sa studieze intens prepolifonia, adica muzica asa cum era ea cunoscuta omenirii din cele mai vechi timpuri pana in jurul anului 1000, cu o linie melodica si fara ceea ce numim astazi armonie sau orchestratie, fiind profesor la Conservatorul Benedetto Marcello din Venetia si la Fundatia Cini si conducand directia invatamantului religios in toata Italia. E greu deci de crezut ca ar fi vorba de un escroc in stare sa orbeasca sumedenie de foruri responsabile de atatea domenii importante de activitate. Cercetarile intreprinse de padre Ernetti s-au desfasurat cu colaborarea a doisprezece fizicieni a caror identitate a refuzat s-o dezvaluie cuiva, mentionand ca aceasta este dorinta lor expresa. La fel si cu adresa laboratorului unde se desfasurau acestea, un laborator despre care nimeni nu stie decat ca s-ar afla ori la Roma, ori la Venetia. Mai mult nu.
Se stie totusi ca prin 1956 padre Ernetti a inceput sa se dedice studiului posibilitatilor de reinviere a trecutului printr-un sistem asemanator intrucatva cu acela al unui film de televiziune. In anul 1957 l-a cunoscut pe profesorul portughez de Matis, cu a carui colaborare trebuia sa dea cercetarilor sale o orientare noua si mult mai riguroasa. Profesorul de Matis se interesa si el de ceea ce am putea numi «televiziunea trecutului» si chiar elaborase mai multe ipoteze pornind de la textele lui Aristotel, care cuprindeau referiri dezintegrarea sunetelor. Se stie ca, in aceasta privinta, se considera ca Aristotel nu era el parintele acestei idei, ci o preluase din filozofia pitagoreica, iar aceasta, la randul ei, se pare ca o detinea din gandirea vechilor egipteni sau poate chiar dintr-o sursa si mai indepartata.
Undele luminoase si sonore nu se distrug
Ideea geniala a parintelui Ernetti a fost, din cat putem desprinde din declaratiile sale, aceea de a lua ca punct de plecare principiul stiintific clasic conform caruia undele sonore si cele luminoase, dupa emisie, nu se distrug, nu se dezintegreaza, ci numai se transforma, ramanand prezente in eternitate. Din acest fapt devine teoretic posibil sa le reconstituim, reintegrandu-le in programul lor energetic original. In fapt, acest principiu nu este admis in general de fizicieni, cel putin in forma sumara enuntata mai sus, cu atat mai mult cu cat padre Ernetti sustine ca undele in chestiune «se inscriu pe sfera astrala», fapt cu care fizica clasica, conventionala, nu are cum sa poata fi de acord.
Tot dupa opinia parintelui Ernetti, o unda sonora, de exemplu, se subdivide in sunete armonioase, in ultrasunete, hipersunete, hiposunete si asa mai departe, supunandu-se, in acest proces de transformare, legilor obisnuite ale dezagregarii materiei, pana la stadiul atomic si chiar mai departe, pana la structurile cele mai marunte ale infraatomului.
Gratie unei aparaturi adecvate, intre care si un osciloscop catodic care utilizeaza deviatiile unui flux de electroni, se poate ajunge, prin parcurgerea in sens invers a drumului, la reconstituirea emisiei sonore initiale. Acest fenomen se pare ca este posibil datorita faptului ca fiecare element constituent al undelor are o individualitate proprie, o «carte de identitate» fizica ce-i permite intoarcerea fara gres la propria sa sursa.
“Inventia mea - spune padre Pellegrino Ernetti – nu are nicio legatura cu procedeele parapsihologiei sau cu metafizica. Este stiinta in stare pura, atat! Pentru reconstituirea undelor luminoase, procedeul este identic. Baza lui pare a fi insusi principiul fundamental al existentei, fiindca temelia creatiei este lumina, dupa cum ne incredinteaza Biblia.
“Fiecare fiinta omeneasca – spune parintele – incepand din clipa venirii sale pe lume si pana in clipa mortii, lasa pe pamant o dubla urma, o dara luminoasa si una sonora, amandoua constituind marca ei, sau, cum am spune, numarul matricol al fiecarui individ.” La fel se petrec lucrurile cu absolut tot ce se petrece in univers sau, ca sa delimitam sfera preocuparilor noastre, pe pamant, fie ca e vorba de un eveniment, fie ca e vorba de un concert sau de o miscare oarecare a unui om, a unui animal sau a unui corp.
Fireste ca fizicienii clasici se lasa greu si nu le vine sa accepte viabilitatea unor asemenea fapte, numai ca un lucru este de netagaduit: parintele Ernetti este in masura sa arate fotografii ale trecutului indepartat si ne poate face sa auzim voci care apartin unor oameni morti de milenii intregi. Trebuie sa recunoastem insa ca atata timp cat inventatorul – in cazul de fata parintele Ernetti, sau vreunul din misteriosii sai colaboratori – nu dezvaluie pana la amanunt secretele procedeelor sale, cat timp nu ingaduie nimanui sa patrunda in laboratorul sau si sa urmareasca experientele in cauza, oricine are toate motivele sa ramana sceptic in privinta veridicitatii acestor lucruri.
Insusi parintele Ernetti recunoaste asta, dar se apara spunand ca, in cazul in care secretul unor asemenea procedee ar fi cunoscut de toata lumea, asta ar putea fi cauza unor nenorociri pe care nici nu ni le putem inchipui, a unor dezastre cu consecinte incalculabile. Prin urmare, toata aceasta istorie fantastica se intemeiaza pe buna credinta a acestui om – de o tinuta morala impresionanta, repetam – si pe dovezile pe care le prezinta. Niste dovezi care te fac sa ramai cu rasuflarea taiata si sa nu mai stii ce sa crezi.
Parintele Ernetti si colaboratorii sai au reusit sa localizeze si sa reconstituie – in limba latina arhaica, asa cum se si cuvine -tragedia Thyestes de Quintus Ennius, care a fost reprezentata la Roma in anul 169 i.Ch. Prin aceleasi procedee, au regasit pronuntarea exacta din limbile zise moarte, textul original al Tablelor Legii, date de Dumnezeu insusi lui Moise, pe muntele Sinai, si au inregistrat si imagini mai putin departate in timp si prin urmare mai convingatoare, cu papa Pius al XII-lea si cu Benito Mussolini… Toti cei care i-au stiut bine pe acestia cum aratau in timpul vietii sunt gata sa jure ca imaginile ii reprezinta intr-adevar, fara niciun dubiu.

preluare: http://www.almeea.com/televiziunea-trecutului/