Rugaciune pentru casa suparata de duhuri rele

 .

Se face mai intai sfintirea cea mica a apei.

Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste !

Doamne, Dumnezeul mantuirii noastre, Fiul Dumnezeului celui viu, Care Te porti pe heruvimi;

Cel ce esti mai presus decat toata incepatoria si stapania si puterea si domnia;

Tu, cel mare si infricosator peste toti care sunt imprejurul Tau;

Cel ce ai asezat cerul deasupra noastra si ai facut pa­mantul cu taria Ta si ai indreptat lumea cu intelep­ciunea Ta;

Care cutremuri din temelie cele de sub cer, incat si stalpii lor se clatina;

Cel ce zici soarelui si nu rasare, ascunzandu-se dupa stele;

Care ame­ninti marea si o usuci pe ea; a Carui manie topeste stapaniile si puterile, si din pricina Caruia pietrele s-au sfaramat;

Care ai zdrobit portile cele de arama si zavoarele cele de fier le-ai rupt, pe cel tare l-ai legat si pe slujitorii lui i-ai risipit; pe tiran cu crucea Ta l-ai doborat si pe balaur cu undita intruparii Tale l-ai prins si cu lanturi l-ai legat in intunericul iadului.

Tu, Doamne, intarirea celor ce-si pun nadejdea in Tine, zidul cel tare al celor ce si-au pus increderea in Tine, departeaza, izgoneste si imprastie toata lucra­rea diavoleasca, toata navalirea satanei, toata bantuiala puterii celei potrivnice de la casa aceasta si de la cei ce locuiesc in ea, care poarta semnul crucii Tale celei biruitoare si infricosatoare impotriva demo­nilor, si care cheama numele Tau cel sfant.

Asa, Doamne, Care ai izgonit legiunea de demoni si ai poruncit duhului celui surd si mut si necurat sa iasa din omul cel cuprins de el si sa nu se mai in­toarca;

Cel ce ai nimicit toata tabara vrajmasilor nostri cei nevazuti, iar credinciosilor ce Te cunosc pe Tine le-ai zis: iata, va dau voua putere sa calcati peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului, insuti, Stapane, pazeste pe toti care sunt in casa aceasta de toata vatamarea si ispita, izbavindu-i de frica de noapte, de sageata ce zboara ziua, de lucrul ce umbla in intuneric, de intalnirea cu demonul de amiaza, pentru ca robii Tai si roabele Tale si pruncii, indulcindu-se de ajutorul Tau si cu tabara ingereasca fiind paziti, toti ca unul, intr-un gand, cu credinta sa cante: Domnul este ajutorul meu si nu ma voi teme de ce-mi va face mie omul. Si iarasi: nu ma voi teme de rau, pentru ca Tu cu mine esti.

Caci Tu esti, Dumnezeule, intarirea mea, Stapanitor tare, Domn al pacii, Tata al veacului ce va sa fie, si imparatia Ta este imparatia vesnica.

Ca a Ta, a Unuia, este imparatia si puterea si slava, impreuna cu Parintele Tau cel fara de inceput si cu Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.

Amin.

Heruvimii

Numele de heruvimi, ce dezvăluie revărsarea de înţelepciune, arată calitatea lor de a cunoaşte şi de a intui pe Dumnezeu. Aceste fiinţe au fost create pentru a transmite înţelepciunea şi frumuseţea divină a cunoştinţelor.

O altă calitate a heruvimilor pe care ne-o dezvăluie numele lor este cea de păzitori ai tainelor dumnezeieşti.

Astfel, în momentul construirii chivotului legii, Dumnezeu îi spune lui Moise: “Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut, ca dintr-o bucată; să faceţi heruvimii aceştia ieşind din capac la cele 2 capete ale lui. Heruvimii să fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu feţele întoarse una spre alta; să aibă faţa întoarsă spre capac. Să pui capacul pe chivot şi în chivot să pui mărturia pe care ţi-o voi da.” (Exod 25, 18-21)

Protectori divini ai întregii manifestări, heruvimii îşi întind aripile asupra oamenilor, învăţându-i calea spre adevăr, spre Dumnezeu, prin intermediul ierarhiilor de mai jos. Deşi ei sunt orientaţi spre manifestare, urmărind să-i aducă la nivelul lor pe cei deschişi spre cunoaşterea se sine, rareori se revelează în faţa acestora. Astfel, în reprezentările iconografice ale bisericii ei sunt arătaţi a avea patru aripi: cu două îşi ocultează chipul, cu celelalte două zboară. Găsim şi la ei, ca şi la serafimi, capacitatea de a fi omniprezenţi în manifestare, prin transcenderea timpului şi a spaţiului.

În Iezechiel, heruvimii sunt cei care trag carul Domnului, ceea ce simbolizează supunerea, umilinţa şi dăruirea totală faţă de Dumnezeu, dar şi îndemnul pe care ei îl nasc în inimile celor de mai jos, spre a se înălţa.

În Psalmul 17 se spune: ”Şi s-a suit (Dumnezeu) pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vântului.” Iată că heruvimii sunt un vehicul divin. Ei şi-au abandonat pe deplin voinţa proprie în faţa voinţei divine şi ridică cele inferioare la înălţarea de sine, iar cele superioare le comunica celor de jos, spre a se îngriji de ele.

În alte pasaje din Biblie sunt arătaţi a avea faţă de aramă lustruită. Aceasta ne spune despre strălucirea lor netrecătoare, ce nu se micşorează şi nu se tulbură. Sunt fiinţe luminoase, ce posedă o stare perfectă de detaşare, dar şi de compasiune nesfârşită. Pacea dumnezeiască se revarsă din inimile lor. Ei posedă starea de desăvârşire. De altfel, chiar din semnificaţia numelui lor răzbate capacitatea de a-L cunoaşte şi de a-L contempla pe Dumnezeu, clipă de clipă, de a primi cele mai mari haruri de la El, iar aceasta spre a umple mai mult cu lumină şi înţelepciune pe cei de jos.

Rudolf Steiner, studiind Vechile Mistere, afirmă că heruvimii, ca şi serafimii, de altfel, nu acţionează ca izvor al unei substanţe planetare, aşa cum fac celelalte ordine angelice. Ei s-au înălţat până în preajma divinităţii, dincolo de orice sferă planetară. Prin ei Dumnezeu împarte raze de lumină, iubire şi cunoaştere în mod impersonal, universal.

Heruvimii pun de acord între ele mişcările planetelor pentru a uni într-un sistem perfect armonizat impulsurile planetare.

Ei sunt spirite ale armoniei, impresionând prin mulţimea cunoştinţelor şi prin revărsarea de înţelepciune.

Din punct de vedere al creaţiei, această ierarhie este poarta dintre nemanifestare şi manifestare. Dacă serafimii aparţin pe deplin nemanifestării, stăpânind asupra oricărui act de creaţie, în gând, cuvânt şi faptă, iar tronurile sunt cele cu care manifestarea ia fiinţă, ordinul heruvimilor se interpune între cele două, având rol de transformator, asemeni unui loc de pornire şi întoarcere, de început şi sfârşit