Terapia de soc sau leninismul rasturnat al lui Jeffrey Sachs

In anii 1989-1991 Socialismul din Europa de Est , inclusiv din URSS , a primit o grea lovitura subterana , care nu a fost inteleasa de o mare parte a populatiei tarilor din Est si nici din Vest deoarece aceasta lovitura era prezentata sub conceptul de Revolutie , iar acest concept are profunde rezonante pozitive in memoria umanitatii.

Aceasta manevra politico-militara desfasurata sub patronajul SUA si NATO care a condus la rasturnarea si distrugerea Socialismului european , pe care am numit-o “ Razboiul secret din anii 1989-1991 “ si al carui nume de cod dat de CIA este “ Covert Operation “ , a fost cea mai mare victorie a serviciilor secrete adversare ale Socialismului. ( 1 ).

Dupa metamorfozele politice impuse societatilor socialiste europene in anii 1989-1991 sub acoperirea de revolutii , intreaga Europa de Est se afla intr-o situatie bizara si bulversata. Emanatii asa-ziselor revolutii acaparasera puterea politica a acestor state. Dar cati erau ei ? Doar o mana de oameni in fiecare tara socialista. Ramanea un puternic mod de productie sustinut de sute de milioane de oameni. Si acest mod de productie se afla la baza societatii socialiste care existase pana atunci.

Trebuia deci sa se faca schimbari in modul de productie , in elementele lui componente , in relatiile de productie si in fortele de productie pentru a determina schimbarea intregii suprastructuri , schimbarea vietii spirituale , etc. Ramanea baza economica a societatii socialiste intemeiata pe proprietatea socialista asupra mijloacelor de productie si pe relatiile de colaborare si ajutor reciproc. Ramanea deci esenta societatii socialiste.

Aceasta era cea care trebuia schimbata , iar schimbarea nu se putea face peste noapte , ci intr-o anumita perioada de timp. Nu s-a stabilit pentru aceasta perioada nici cat va dura , nici care vor fi cheltuielile necesare , nici in favoarea cui se face schimbarea si nici ce societate va rezulta in urma acestei schimbari.

In scop manipulator , lucrurile nu au fost numite. Or , a nu denumi lucrurile este mai grav decat a le denumi gresit.Tot in scop manipulator , aceasta perioada a fost numita tranzitie de catre ocupantii straini si comisarii lor politici si autohtoni.

In realitate , in aceasta perioada de schimbari radicale si rapide a societatii socialiste nu se poate vorbi de o tranzitie in adevaratul sens al cuvantului , ci de o ruptura brutala de Socialism si de abdicare de la suveranitatea politica si economica a tarilor est-europene. In plus , tranzitia de la sistemul socialist spre un alt sistem , ne numit , nu a fost prezentata ca o optiune natiunilor socialiste. Si este greu de crezut ca natiunile socialiste daca ar fi fost intrebate ar fi acceptat sa revina la societatea interbelica – o societate rurala saraca in care taranimea majoritara traia in mizerie , democratia era mimata si valorile civilizatiei industriale marginalizate.

Trecerea s-a facut in mod abrupt , distrugandu-se structurile economice socialiste , fara ca acestea sa poata fi inlocuite cu structurile economiei de piata capitalista care nici macar nu incepusera sa aiba contur si fara a se preciza ca este vorba de transformarea radicala a societatii socialiste in ceva necunoscut . Ce a rezultat din aceste distrugeri ? O tranzitie ? In aceasta situatie istoria ne dovedeste ca toate tranzitiile , toate trecerile de la un regim la alt regim , au asigurat o mai buna dezvoltare a conditiilor de viata ale populatiilor din tarile respective. Fara aceasta finalitate , schimbarea unui sistem economic-social nu se justifica.

In acest proces , impus cu viclenie , de transformare radicala a spatiului european socialist in spatiu capitalist periferic , deci intr-o alta zona geopolitica , in care sunt implicate Statele Unite , tranzitia a avut ca baza teoretica , doctrinara , ideea liberala americana si engleza din anii ’80 , prezentata la acea epoca de Margaret Tacher si Ronald Reagan , care exprima in fond un neoliberalism extremist.

In Romania si in celelalte tari socialiste europene , in urma abdicarii lor de la suveranitatea politica si economica , atunci cand emanatii au acaparat puterea in stat , incepand din 1990 , neoliberalismul a fost introdus prin “Terapia de soc a lui Sachs” (2) si prin Consensul de la Washington (3) , (4)

Dar si prin contributia originala romaneasca a acad. Tudorel Postolache cu privire la Calea Haosului , considerata de el ca fiind singura alternativa pentru tranzitia la economia de piata. (5) , precum si prin Schita de Perspectiva a Romaniei adoptata de Guvernul Provizoriu condus de Petre Roman la 20 aprilie 1990 (6)(7). Schita de perspectiva , in titulatura ei completa “

Schita privind strategia infaptuirii Economiei de Piata in Romania “ a stat la baza programului guvernamental prezentat de prim-ministrul Petre ROMAN la 28 iunie 1990 in fata Parlamentului care fusese ales la 20 mai 1990. Programul a fost adoptat.

Schita de Perspectiva a Romaniei nu a fost decat o viclenie pentru a se putea asuma in mod ascuns Planul lui SACHS. In aceasta Schita , in afara de liberalizarea preturilor , a comertului exterior , etc. , se mai propunea ca prima Lege a Parlamentului roman sa fie Legea Proprietatii , a privatizarii pe scara larga a bogatiei publice , fara consultarea cetatenilor prin referendum , ceea ce s-a si intamplat. (8).

Schita de Perspectiva a Romaniei a fost un model pentru orientarea nu numai a guvernelor din Romania ci si a guvernelor din celelalte tari socialiste , care au avut ca scop remodelarea intregii vieti economice si sociale in conformitate cu obiectivele economice si politice strategice pe care le aveau Statele Unite in Europa de Est.

Romania si-a asumat in mod disimulat Planul lui SACHS (9) pana in 1997 , cand Programul de Guvernare a primit chiar numele de “Terapia de Soc” . Celelalte guverne ale tarilor Europei de Est au adoptat inca de la inceput acest Plan in mod vizibil.

Faptul de a se fi asumat calea Haosului pentru tranzitia la economia de piata , precum si Planul lui SACHS , a avut ca rezultat oprirea brusca , imediata si rapida a rolului Statului in reglarea functionarii economiei. Acesta a fost semnalul dat majoritatii guvernelor neoliberale occidentale si institutiilor economice financiare internationale , dar si agentilor economici ai Grupului G 7 , ca au acum posibilitatea de a patrunde in regiunea Europei de Est fara nici un efort cu produsele si cu capitalul lor sub pretextul Terapiei de Soc , sub pretextul deschiderii fostelor tari socialiste spre globalizare si pentru o integrare rapida in Europa.

In acest mod Romania si intreaga Europa de Est a inceput sa traverseze o asa-zisa Tranzitie , conceputa dupa Planul profesorului de la Universitatea Harvard , Jeffrey SACHS , plan care a fost prezentat in studiul sau sub titlul semnificativ : “What is to be Done ?” , adica “Ce-i de facut ?” si lansat public de Revista The Economist la 13 ianuarie 1990 (10) .

Profesorul SACHS si-a scris studiul in acelasi stil ca LENIN , dar intr-o forma inversata . Adica sa se renunte la colectivizarea marilor exploatatii agricole si sa fie faramitate , sa se renunte la industrializare si sa se faramiteze marea industrie , procese care vor determina abandonarea invatamantului de mase , renuntarea la modernizare , la urbanizare , la cercetare.

Din aceasta cauza Americanii si Englezii au calificat aceasta idee a lui Sachs ca fiind o adevarata teza a Tranzitiei , pentru remodelarea vietii intregii regiuni a Europei de Est.

Profesorul de relatii internationale de la Universitatea Metropolitan din Londra , Peter Gowen , in studiul sau – Teoria neoliberala si aplicarea ei in Europa de Est – arata ca What is to be Done ? al lui Sachs corespunde unui Leninism rasturnat si precizeaza ca , citez , “ Studiul What is to be Done ? nu este numai o chestiune de stil , el priveste intreaga metodologie a modelului lui Sachs pe care noi o putem numi Leninismul rasturnat al lui SACH “ (11) , alias Terapia de Soc.

Sensul profund al strategiei lui Sachs a vizat distrugerea potentialului economic al fostelor tari socialiste si in primul rand al industriei – urmand sa se distruga ramurile si subramurile sistemului economiei nationale cu care aceasta se impletea si se interconditiona , pentru a arunca intregul sistem economic in haos si dezorganizare. In acest sens profesorul Peter Gowen subliniaza ca Sachs a avut in vedere evitarea aparitiei intr-un timp scurt sau mediu a unor potentiali concurenti pentru economiile dezvoltate din Vest . In acest scop functia principala a Planului lui Sachs – dezvaluie Peter Gowen – era de a sabota economiile est-europene , de a controla functionarea si evolutia lor.

Peter Gowen subliniaza ca axul Planului lui Sachs a fost de distrugere a pietei est-europene din cadrul CAER prezentata de Sachs ca fiind o piata a saracilor si lipsita de eficienta. Al doilea ax a fost conceperea Tranzitiei din Est ca fiind un singur proces regional dirijat de statele occidentale prin stimulari pozitive necesare pentru guvernele cooperante si constrangeri pentru cele necooperante.

Relansarea economica , cresterea economica , este vizata sa se realizeze nu prin relansare interna , ci prin comert , al carui succes depinde atat de Est cat si de Vest. De altfel Sachs recunoaste ca problema tranzitiei , a reformelor , este mai mult politica decat sociala sau chiar economica.

Se zice ca tarile socialiste ar fi solicitat chiar ele , din proprie initiativa , serviciile lui Sachs. Ziarista Silvia Benedetti afirma intr-un articol , citez : “Sachs , odata ajuns in tarile socialiste , a lucrat cu echipe locale discrete formate din aproximativ 10 tineri economisti pe care i-a format in colaborare cu Universitati pro-occidentale si cu sprijinul presei nationale. Dotat cu calitati incontestabile de diplomat , Sachs a stiut sa teasa contacte privilegiate cu oameni politici cheie din cadrul guvernelor , dar el a refuzat intotdeauna sa fie platit de tarile socialiste pe care le-a consiliat. (12).

Terapia de Soc a lui Sachs este o teorie americana de laborator care nu a fost niciodata folosita. A existat totusi o Terapie de Soc elaborata de Milton Friedman. Acesta este primul economist american care a folosit termenul de Terapie de Soc in 1975 , la Santiago in Chile si nu in Statele Unite. Pana in 1975 nimeni nu folosise acest termen pentru o criza economica majora din lumea reala.

Ziarista canadiana Noam Klein arata in cartea sa “ Doctrina socului : Nasterea Capitalismului Dezastrelor” ca terapia de soc a lui Friedman potrivit careia o contractie subita va zgudui economia spre amelionare , nu a fost verificata. Cu privire la acest subiect Noam Klein mai arata ca exista o asemanare frapanta intre logica psihiatrilor din anii ’40 – ’50 , care recomandau pacientilor lor electrosocuri , fiind convinsi ca inducerea deliberata de crize convulsive fortifiante reincarca in mod miraculos sistemul de operare al memoriei acestor pacienti. (13).

Friedman este economistul care l-a sfatuit pe Pinochet , devenit seful Statului dupa eliminarea in 1973 a lui Salvador Allende , sa aplice in Chile , Terapia de Soc in economie.

Pinochet si echipa lui de economisti care studiasera in Statele Unite la Scoala din Chicago este primul lider politic de pe planeta pamant care a testat Terapia de Soc in propria tara transformand-o intr-un laborator pentru teoreticienii americani.

Cotidianul The New-York Times scria in legatura cu acest subiect urmatoarele : “Nu se intampla des ca unui economist de prim rang ale carui perspective sunt atat de robuste sa i se ofere sansa de a-si putea testa prescriptiile specifice pentru refacerea unei economii atat de bolnave. Dar este si mai neobisnuit cazul cand Clientul respectivului economist este , din intamplare , o alta tara si nu propria sa tara. (14).

Terapia de Soc , afirma Friedman , este singurul “medicament” care trebuie administrat economiei bolnave.

Asa cum este prezentat in cartea sa Capitalism si Libertate , Friedman are in vedere trei obiective : privatizarea masiva si rapida , eliminarea controlului Guvernului asupra economiei si micsorarea cheltu -ielilor sociale. (15). Toate aceste obiective , afirma Friedman au scopul de a produce un adevarat miracol intr-o scurta perioada de timp , cu o recuperare ulterioara rapida. Noam Klein arata in carte sa “Doctrina Socului” ca Pinochet trebuia sa actioneze rapid si decisiv.

Friedman insista asupra importantei socului , folosind acest cuvant in mod obsesiv si subliniaza ca folosirea unei terapii graduale nu este o alegere buna. (16). Miracolul economic promis de Friedman nu s-a produs.

Din contra , in urma aplicarii Terapiei de Soc economia , care era deja in haos financiar in Chile a aruncat tara in adevarate convulsii , somaj , inflatie , etc. , care au inregistrat nivele alarmante. Junta lui Pinochet – care adoptase metaforele lui Friedman care utilizau in mod obsesiv cuvantul de boala – a sustinut ca Terapia de Soc este singura care lupta direct cu boala. (17).

Un exemplu tulburator de dezastru provocat , printre altele , de Terapia de Soc in Chile , a fost sistemul de asistenta sociala.

In 1975 , seful Statului , Pinochet , si consilierul sau economic superior Sergio di Castro , au inceput sa distruga sistemul de asistenta sociala , reducand brusc cheltuielile de asistenta sociala cu 27 %. Reducerea a fost continuata pana in 1980 cand aceste cheltuieli nu mai reprezentau decat jumatate in comparatie cu cele din perioada lui Allende. (18).

Noam Klein scrie in cartea sa ca sanatatea si educatia au fost cele mai greu lovite. Chiar si Revista The Economist , care este considerata a fi revista economica a economiei de piata libera , referindu-se la aceste reduceri ale cheltuielilor sociale , le-a numit ca fiind “o orgie a automutilarii” (19).

In 1991 Washington Post , cotidian important din SUA , sublinia ca Chile a lui Pinochet ar putea servi ca model pentru economiile fostelor tari socialiste din Europa.

Teoria Terapiei de Soc , sau , Leninismul inversat al lui Sachs , care a fost aplicata in economiile socialiste ale Europei , este un instrument al Statelor Unite si al Occidentului pentru restaurarea capitalismului in forma sa primitiva in zona geopolitica a Europei de Est – fara sa se tina cont de experienta functionarii capitalismului dezvoltat care exista in zilele noastre .

Teoria Terapiei de Soc a lui SACHS , care a fost folosita in fostele tari socialiste , nu a produs o Tranzitie , asa cum se afirma in mod fals si inselator , ci a provocat o ruptura categorica de societatea socialista care a existat pana in 1990 , pentru a exclude aparitia unor eventuali concurenti pentru economiile dezvoltate din Vest si pentru a se exclude orice posibilitate de reinstaurare a socialismului ca ideologie , ca doctrina , ca miscare sociala si ca sistem de organizare economic si social.

BIBLIOGRAFIE :
1. Nina Georgescu , Impotriva Manipularii – Razboiul secret din anul 1989 , Editura Total Publishing , Bucuresti , 2004
2. Peter Gowen , Teoria neoliberala si aplicarea ei in Europa de Est , New Left Review no.213 , sept-oct.1995 , Apud Societe et Culture 1996 , p.32
3. Consensul de la Washington – vezi Internet
4. Tudor Grosu , Cristian Socol , Economia Romaniei. Batalia pentru tendinta. Integrarea in Uniunea Europeana. Editura Economica – Bucuresti – 2003 , p. 9-18.
5. Echipa de sacrificiu. Din culisele guvernului post-revolutio-nar 5 ian.1990 – 5 februarie 1991 , editat de « Romania azi » SA Bucuresti , 1992 , p.17 , 16-23.
6. Ibidem.
7. Schita privind strategia creerii economiei de piata in Romania , in vol. “Economia Romaniei , secolul XX” , coordonator academician Tudorel POSTOLACHE , Editura Academiei , Bucuresti , p.763 – 793.
8. Ibidem , p.744-777 , 777-779 , 770-774.
9. Ibidem , p.768 , Terapia de Soc , sau , Tranzitia graduala de lunga durata.
10. Peter Gowen , op.cit. , p.32
11. Ibidem
12. Silvia Benedetti , articolul “Jeffrey Sachs – un visator pragmatic” , Inteligent com ; 23/01/2005 , SUA
13. Noam Klein , Doctrina Socului : Nasterea Capitalistilor Dezastrelor , Editura Vellant , Bucuresti , 2008 , p.87 Traducere din engleza de Bogdan Lepadatu si Ciprian Siulea
14. Articol de Jonathan Kandell , “Chili , LAB TEST for a Theorist” , New-York Times , 21 martie 1976 , Apud , Noam Klein , op.cit. p.90
15. Noam Klein , op.cit. p.83
16. Friedman et Friedman , Tow Luky Peuple , 592-594 , Apud Noam Klein , op.cit. p.87
17. Ministrul Finantelor numit de Junta militara , Jorge Caus , este autorul declaratiei Constable et Valenzuela , A Nation of Enmies , 173 , Apud Noam Klein , op.cit. p.88
18. In 1980 cheltuielile publice pentru sanatate au scazut cu 27 % fata de 1970 , iar cheltuielile pentru educatie cu 11,3 % , Valdes , Pinochet’s , Economists , 23 , 26 , ; Constable et Valenzuela , A Nation of Enemies , 172-173 ; Robert Harvey , “Chile’s Counter-Revolution” , The Economist , 2 febr.1980 , Apud Noam Klein , op.cit. p.87
19. Noam Klein , op.cit. , p.87

Articol de Nina GEORGESCU, Cercetator politic independent, Redactor AGORAVOX Franta


preluare de pe sursa: http://piatza.net/terapia-de-soc-sau-leninismul-rasturnat-al-lui-jeffrey-sachs/

Culisele conspiratiei mondiale

În anii 1989-1991, socialismul din Europa de Est , inclusiv din URSS, a primit o grea lovitură subterană, care nu a fost înţeleasă de o mare parte a populaţiei ţărilor din Est şi nici din Vest, deoarece această lovitură era prezentată sub conceptul de “revoluţie”, iar acest concept are profunde rezonanţe pozitive în memoria umanităţii. Această manevră politico-militară, desfăşurată sub patronajul SUA şi NATO, care a condus la răsturnarea şi distrugerea socialismului european, pe care am numit-o “Războiul secret din anii 1989-1991″ şi al cărui nume de cod dat de CIA este “Covert Operation”, a fost cea mai mare victorie a Serviciilor Secrete adversare ale socialismului.

După metamorfozele politice impuse societăţilor socialiste europene în anii 1989-1991 sub acoperirea de revoluţii, întreaga Europă de Est se află într-o situaţie bizară şi bulversată. Emanaţii aşa-ziselor revoluţii acaparaseră puterea politică a acestor state. Dar cîţi erau ei? Doar o mînă de oameni în fiecare ţară socialistă. Rămînea un puternic mod de producţie susţinut de sute de milioane de oameni. Şi acest mod de producţie se afla la baza societăţii socialiste care existase pînă atunci. Trebuia deci să se facă schimbări în modul de producţie, în elementele lui componente, în relaţiile de producţie şi în forţele de producţie pentru a determina schimbarea întregii suprastructuri, schimbarea vieţii spirituale etc. Rămînea baza economică a societăţii socialiste întemeiată pe proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie şi pe relaţiile de colaborare şi ajutor reciproc. Rămînea deci esenţa societăţii socialiste. Aceasta era cea care trebuia schimbată, iar schimbarea nu se putea face peste noapte, ci într-o anumită perioadă de timp. Nu s-a stabilit pentru această perioadă nici cît va dura, nici care vor fi cheltuielile necesare şi nici în favoarea cui se face schimbarea.

În scop manipulator, această perioadă a fost numită tranziţie de către ocupanţii străini şi comisarii lor politici şi servanţii autohtoni.

În realitate, în această perioadă de schimbări radicale şi rapide a societăţii nu se poate vorbi de o “tranziţie” în adevăratul sens al cuvîntului, ci de o ruptura brutala de socialism şi de abdicare de la suveranitatea economică a ţărilor est-europene. În plus, tranziţia de la sistemul socialist spre un alt sistem, nenumit, nu a fost prezentată ca o opţiune naţiunilor socialiste. Trecerea s-a făcut în mod abrupt, distrugîndu-se structurile economice socialiste, fără ca acestea să poată fi înlocuite cu structurile economiei de piaţă capitalistă care nici măcar nu începuseră să aibă contur şi fără a se preciza că este vorba de transformarea radicală a societăţii socialiste în societate capitalistă primitivă. Ce a rezultat din aceste distrugeri? O tranziţie?

În această situaţie, istoria ne dovedeşte că toate tranziţiile, toate trecerile de la un regim la alt regim, au asigurat o mai bună dezvoltare a condiţiilor de viaţă ale populaţiilor din ţările respective. Fără această finalitate, schimbarea unui sistem economic-social nu se justifică.

În acest proces, impus cu viclenie, de transformare radicală a spaţiului european socialist în spaţiu capitalist, deci într-o altă zonă geopolitică, în care sînt implicate Statele Unite, tranziţia a avut ca bază teoreti-că, doctrinară, ideea liberală americană şi engleză din anii ‘80, prezentată la acea epocă de Margaret Tacher şi Ronald Reagan, care exprima, în fond, un neoliberalism extremist.

În România şi în celelalte ţări socialiste europene, în urma abdicării lor de la suveranitatea politică, atunci cînd emanaţii au acaparat puterea în stat, începînd din 1990, neoliberalismul a fost introdus prin “Terapia de şoc” a lui Sachs şi prin Consensul de la Washington. Dar şi prin Schiţa de Perspectivă a României adoptată de Guvernul Provizoriu condus de Petre Roman la 20 aprilie 1990.

Schiţa de Perspectivă a României nu a fost decît o viclenie pentru a se putea asuma, în mod ascuns, Planul lui Sachs. În această Schiţă, în afară de liberalizarea preţurilor, a comerţului exterior etc., se propunea ca prima Lege a Parlamentului român să fie Legea Proprietăţii, a privatizării pe scara largă a bogăţiei publice, fără consultarea cetăţenilor prin referendum, ceea ce s-a şi întîmplat.

Schiţa de Perspectivă a României a fost un model pentru orientarea nu numai a guvernelor din România, ci şi a guvernelor din celelalte ţări socialiste, care a avut ca scop remodelarea întregii vieţi economice şi sociale în conformitate cu obiectivele economice şi politice strategice pe care le urmăreau Statele Unite în Europa de Est.

România şi-a asumat în mod disimulat Planul lui Sachs pînă în 1997, cînd Programul de Guvernare a primit chiar numele de “Terapia de Şoc”. Celelalte guverne ale tarilor Europei de Est au adoptat încă de la inceput acest Plan în mod vizibil.

Faptul de a se fi asumat calea haosului pentru tranzitia la economia de piata, precum şi Planul lui Sachs a avut ca rezultat oprirea bruscă, imediată şi rapidă a rolului Statului în reglarea funcţionării economiei. Acesta a fost semnalul dat majorităţii guvernelor neoliberale occidentale şi instituţiilor economice financiare internaţionale, dar şi agenţilor economici ai Grupului G 7, că au acum posibilitatea de a pătrunde în regiunea Europei de Est, fără nici un efort cu produsele şi cu capitalul lor, sub pretextul deschiderii fostelor ţări socialiste spre globalizare şi pentru o integrare rapidă în Europa.

În acest mod, România şi întreaga Europa de Est a început să traverseze o aşa-zisă Tranziţie, concepută după Planul profesorului de la Universitatea Harvard, Jeffrey Sachs, plan care a fost prezentat în studiul sau sub titlul semnificativ “What is to be Done?”, adică “Ce-i de făcut?” şi lansat public de revista “The Economist” la 13 ianuarie 1990.

Profesorul Sachs şi-a scris studiul în acelaşi stil ca şi Lenin, dar într-o formă inversată. Adică să se renunţe la colectivizarea marilor exploatăţii agricole şi să fie fărîmiţate, să se renunţe la industrializare şi să se fărîmiţeze marea industrie, procese care vor determina abandonarea învăţămîntului de mase, renunţarea la modernizare, la urbanizare, la cercetare.

Din această cauză, americanii şi englezii au calificat această idee a lui Sachs ca fiind o adevărată teză a Tranziţiei, pentru remodelarea vieţii întregii regiuni a Europei de Est.

Profesorul de relaţii internaţionale de la Universitatea Metropolitan din Londra, Peter Gowan, în studiul sau – “Teoria neoliberală şi aplicarea ei în Europa de Est” – arată că “What is to be Done?”, al lui Sachs, corespunde unui leninism răsturnat şi precizează că, citez «Studiul What is to be Done?» nu este numai o chestiune de stil , el priveste intreaga metodologie a modelului lui Sachs pe care noi o putem numi leninismul rasturnat al lui Sachs”, alias Terapia de Soc.

Se zice că ţările socialiste ar fi solicitat chiar ele, din proprie iniţiativă, serviciile lui Sachs. Ziarista Silvia Benedetti afirmă într-un articol, citez: “Sachs, odată ajuns în ţările socialiste, a lucrat cu echipe locale discrete formate din aproximativ 10 tineri economişti pe care i-a format în colaborare cu Universităţi pro-occidentale şi cu sprijinul presei naţionale. Dotat cu calităţi incontestabile de diplomat, Sachs a ştiut să ţeasă contacte privilegiate cu oameni politici cheie din cadrul guvernelor, dar el a refuzat întotdeauna să fie plătit de ţările socialiste pe care le-a consiliat.

Terapia de Şoc a lui Sachs este o teorie americană de laborator, care nu a fost niciodată folosită. A existat totuşi o Terapie de Soc elaborată de Milton Friedman. Acesta este primul economist american care a folosit termenul de Terapie de Soc în 1975, la Santiago în Chile şi nu în Statele Unite. Pînă în 1975, nimeni nu folosise acest termen pentru o criză economică majoră din lumea reală.

Ziarista canadiană Noam Klein arăta, în cartea sa “Doctrina şocului: Naşterea Capitalismului Dezastrelor”, ca terapia de şoc a lui Friedman, potrivit căreia o contracţie subită va zgudui economia spre ameliorare, nu a fost verificată. Cu privire la acest subiect, Noam Klein mai arăta că există o asemănare frapantă între logica psihiatrilor din anii ‘40 – ‘50, care recomandau pacienţilor lor electroşocuri, fiind convinşi că inducerea deliberată de crize convulsive fortifiante reîncarcă în mod miraculos sistemul de operare al memoriei acestor pacienţi.

Friedman este economistul care l-a sfătuit pe Pinochet, devenit şeful Statului după eliminarea în 1973 a lui Salvador Allende, să aplice, în Chile, Terapia de Şoc în economie.

Pinochet şi echipa lui de economişti care studiaseră în Statele Unite, la Şcoala din Chicago, este primul lider politic de pe Planeta Pămînt care a testat Terapia de Şoc în propria ţară , transformînd-o într-un laborator pentru teoreticienii americani.

Cotidianul “The New-York Times” scria în legătură cu acest subiect următoarele: “Nu se întîmplă des că unui economist de prim rang, ale cărui perspective sînt atît de robuste, să i se ofere şansa de a-şi putea testa prescripţiile specifice pentru refacerea unei economii atît de bolnave. Dar este şi mai neobişnuit cazul cînd Clientul respectivului economist este, din întîmplare, o altă ţară şi nu propria sa ţară”.

Terapia de Şoc, afirmă Friedman, este singurul “medicament” care trebuie administrat economiei bolnave.

Aşa cum este prezentat în cartea sa “Capitalism şi Libertate”, Friedman are în vedere trei obiective: privatizarea masivă şi rapidă, eliminarea controlului Guvernului asupra economiei şi micşorarea cheltuielilor sociale. Toate aceste obiective, afirmă Friedman, au scopul de a produce un adevărat miracol într-o scurtă perioadă de timp, cu o recuperare ulterioară rapidă. Noam Klein arată în cartea sa “Doctrina Şocului” că


Pinochet trebuia să acţioneze rapid şi decisiv.

Friedman insistă asupra importantei “Şocului”, folosind acest cuvînt în mod obsesiv şi subliniază că folosirea unei terapii graduale nu este o alegere bună. Miracolul economic promis de Friedman nu s-a produs. Din contră, în urma aplicarii Terapiei de Soc economia, care era deja în haos financiar în Chile, a aruncat ţara în adevarate convulsii – somaj, inflatie etc. care au inregistrat nivele alarmante. Junta lui Pinochet – care adoptase metaforele lui Friedman ce utilizau în mod obsesiv cuvîntul de “boală”- a susţinut că Terapia de Şoc este singura care luptă direct cu boala. Un exemplu tulburător de dezastru provocat, printre altele, de Terapia de Şoc în Chile a fost sistemul de asistenţă socială. În 1975, şeful Statului, Pinochet, şi consilierul său economic superior, Sergio di Castro, au început să distrugă sistemul de asistenţă socială, reducînd brusc cheltuielile de asistenţă socială cu 27 %. Reducerea a fost continuată pînă în 1980, cînd aceste cheltuieli nu mai reprezentau decît jumătate în comparaţie cu cele din perioadă lui Allende. Noam Klein scrie în cartea sa că sănătatea şi educaţia au fost cele mai greu lovite. Chiar şi revista “The Economist”, care este considerată a fi revista economiei de piaţa liberă, referindu-se la aceste reduceri ale cheltuielilor sociale, le-a numit ca fiind “o orgie a automutilării”.

Teoria Terapiei de Şoc – sau leninismul inversat al lui Sachs, care a fost aplicată în economiile socialiste ale Europei, este un instrument al Statelor Unite şi al Occidentului pentru restaurarea capitalismului în forma sa primitivă în zona geopolitică a Europei de Est – fără să se ţină cont de experienţa funcţionării capitalismului dezvoltat care există în zilele noaste. Teoria Terapiei de Şoc a lui Sachs, care a fost folosită în fostele ţări socialiste, nu a produs o Tranziţie, aşa cum se afirmă în mod fals şi înşelător, ci a provocat o ruptură categorică de societatea socialistă care a existat pînă în 1990, pentru a se exclude orice posibilitate de reinstaurare a socialismului ca ideologie, ca doctrină, ca mişcare socială şi ca sistem de organizare economica şi sociala.

Tricolorul

preluare de pe sursa: http://piatza.net/culisele-conspiratiei-mondiale/