Românii şi-au trimis urări trasnite de Sărbători

În loc de “ Crăciu Fericit! ” şi la “ La mulţi ani! ” , mesajele primite de la prieteni şi familie au fost transformate în poezii, glume sau urări mai mult sau mai puţin inspirate.

Unele dintre mesaje sunt hilare, cum ar fi cel care în care i se urează destinatarului să fie “ vecin cu Jennifer Lopez ” şi să aibă “ jeepuri în coteţ ” sau cel care anunţă că excesele alimentare, cărora românii le cad pradă adeseori de Sărbători, pot ucide.

Românii sunt din ce în ce mai inventivi la capitolul urări de Crăciun şi de Anul Nou iar tradiţionalele “ Un An Nou Fericit ” şi “ Crăciun Fericit! ” au fost înlocuite cu urări mai puţin ortodoxe. Astfel, unul dintre mesajele care a ajuns în mesageriile telefoanelor mobile a multora dintre români este cel care dezvăluie faptul că Moş Crăciun nu există:

“ Informaţia a fost publicată de de Wikileaks. Moş Crăciun nu există! Bătrânul cu barbă albă şi haină roşie, demascat ca impostor. DIICOT anchetează cazul, alături de dosarele Toba şi Şoric. Moş Crăciun nu există. Specialiştii recomandă să fiţi aproape de de cei dragi şi să le oferiţi voi cadourile mult- aşteptate*******************(astea de la urmă nu-s asteriscuri de “ breaking news ” ci doar câţiva fulgi de zăpadă din partea mea) ” , se arată în mesajul publicat fără a fi corectat.

Mesaje cu bani şi politicieni Banii au fost principala temă din mesajele de anul acesta: “ Căteluş cu păru creţ, să ai jeepuri în coteţ şi o casă cu piscină, pe J.Lo ca vecină, şi-o lopată pentru bani. La anu şi la mulţi ani! ” , “ Lovite-ar trenul fericirii şi cădetze-ar în cap un sac cu bani si-un bilet cu “ la mulţi ani! ” sau “ Moş Crăciun cu suflet bun, să vă aducă în Ajun, Carduri VISA Diamant, Carnavaluri pe la Rio, Brazilience-n custodie, Haide, gata cu VISAtul, s-a mai ars şi cozonacul! ”.

Nici oamenii politici nu au fost uitaţi de compozitorii de ocazie şi au fost, alături de Moş Crăciun şi de reni, personajele principale ale mesajelor: “ Anul Nou e cu nororc, că-l dăm jos pe Milu Boc, şi pe Udrea din Pleşcoi, că suntem ca vai de noi...Să ne sugă pixul tot, că nu mai pot să mai suport, Quasimodo să şi-o fure, pe popor să nu-l înjure, marko ţap, capră să fie, să i-o tragă vreo mie, Din Guvern apoi să iasă, sprijinindu-se de masă. La mulţi ani! ” .

Alte mesaje au explicat de ce Moş Crăciun a fost mai sărac în 2011: “ Sania s-a rupt, renii au murit de frig, eu mi-am rupt piciorul şi am rămas înţepenit în horn, spiriduşii sunt la femei, anul ăsta cadouri n- avem. Mos Craciun! ” . Ţ Mesaje despre alcool şi mâncare Un mesaj însă a fost creat special pentru a-i face pe cei care-l primesc să se gândească de două ori înainte de a se  bucura de mesele tradiţionale: “ Consumul excesiv de alcool dăunează grav sănătăţii. Tutunul cauzează cancer. Consumul excesiv de zahăr, sare şi grăsimi te poate ucide. Na! Crăciun Fericit acum! ” .

Sau mesaje care fac referire la excesul de alcool: “ E Crăciun! Este divin! Ne uităm pe geam afară…prin zăpadă Moşul zboară? …Ni se trage de la vin ” .

Urări lungi şi plictisitoare Au fost însă şi multe urări plictisitoare, siropoase şi foarte lungi: “ Să vă fie lumina ce vă luminează cărările orbitoare, să vă fie sufletele încarcate cu fâlfâiri divine, să vi se bucure inimile de încărcături electrice venite de la îngeri, să aveţi mâinile pline de bucate trimise prin porumbeii iubirii, să vă zâmbească toate cele atunci când veţi simţi graţia divină! Vă mulţumesc că existaţi cu chip de oameni voi doar în viaţa mea! ” .Ţ

Sau “ Să ningă-ncet deasupra ta cu picături de fericire, să fie visul tău un zbor de împlinire, povara vieţii să-ţi fie car cu sănătate, să-ţi fie sufletul scăldat în strop de bunătate, să ai oricând în drumul tău un soare zâmbitor, să ai alături chipuri dragi, şi-un înger păzitor ” .

preluare de pe sursa:

http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Bucuresti-_Romanii_si-au_trimis_urari_traznite_de_Sarbatori_0_401960113.html

Fetita cu chibrituri

Era frig cumplit si se facea noapte. Era cea din urma noapte a anului, noaptea de Anul Nou!

Pe frigul si pe intunericul acesta mergea pe strada o fetita saraca, desculta si cu capul gol. Avusese ea pantofi cand plecase de-acasa, dar ce folos! Erau prea mari pentru dansa; ii purtase mai intai mama-sa si fiindca erau asa de mari, fetita i-a pierdut cand s-a grabit sa treaca strada, din pricina ca tocmai veneau in goana doua trasuri.

Un pantof nu-l mai gasise, iar pe celalalt l-a sterpelit un baietas; zicea ca are sa-l faca leagan cand are sa aiba si el copii. Si acum, saraca fetita mergea desculta si piciorusele ei erau vinete de frig.

Ducea intr-un sort vechi o multime de cutii de chibrituri si o cutie in tinea in mana. Toata ziua umblase asa si nu-i daduse nimeni nici macar un banut. Si-acum era ostenita, flamanda si pe jumatate ingheta de frig. Fulgii cadeau si se prindeau de parul ei lung si balai care-i atarna frumos in carlionti pe umeri – dar ea numai la frumusete nu se gandea!

Nu mai putea de oboseala si s-a asezat intr-un ungher intre doua case; una era mai iesita in afara, asa ca intre doua era un cotlon. Fetita s-a ghemuit strangandu-si picioarele sub dansa, dar tot frig ii era. Acasa nu indraznea sa se duca, fiindca nu vanduse nici o cutie de chibrituri si nu capatase nici un banut macar.

Tata-sau avea s-o bata; dealtfel si acasa era frig, peretii erau sparti si cu toate ca astupase crapaturile cu paie si cu zdrente, vantul tot razbatea inauntru. Mainile ii erau aproape tepene de frig. Un chibrit ar fi strasnic acum; ce-ar fi sa scoata unul, sa-l aprinda si sa-si incalzeasca degetele? A scos un chibrit si l-a aprins.

Ce frumos ardea! Era o flacara calda si limpede ca o lumanarica, o minunata lumanarica. Si deodata fetitei i s-a parut ca sade in fata unei sobe mari de tuci, cu picioarele de alama si cu tacam de alama; in soba era un foc zdravan si fetita isi atinse picioarele sa si le incalzeasca…dar flacara se stinse si soba pieri…si fetita se trezi tinand intre degete chibritul ars. A mai aprins unul si iar s-a facut lumina.

Zidul, acolo unde era luminat, s-a facut straveziu ca un geam. Pe geam fetita vazu o odaie cu masa pusa; pe fata stralucitor de alba erau farfurii de portelan si in mijloc, pe o farfurie, era o coscogeamite gasca fripta, umpluta cu prune si mere, din care ieseau aburii.

Si ce era mai minunat decat toate, gasca a sarit din farfurie, a inceput sa umble pe jos, leganandu-se, cu furculita si cu cutitul infipte in spate, si s-a indreptat chiar catre fetita. Dar deodata chibritul s-a stins si n-a mai ramas decat zidul gros si rece. A mai aprins un chibrit. Si deodata s-a vazut stand langa un pom de Craciun. Era mai mare si mai frumos decat acela pe care-l zarise pe geam la negustorul cel bogat.

Pe crengile verzi erau o multime de lumanari aprinse si erau agatate poze colorate ca acelea din vitrinele magazinelor. Fetita a ridicat bratele in sus – si chibritul s-a stins.

Lumanarile s-au inaltat tot mai sus si deodata fetita a vazut ca nu mai erau lumanari, erau stelele sus pe cer; una din ele a cazut, lasand in urma ei o dara de lumina. – Acum moare cineva! a zis fetita.

Bunica-sa, singura fiinta de pe lume care o iubise si pe dansa, si care acum era moarta, ii spusese odata: „Cand cade o stea, se urca un suflet la cer.” Fetita a mai aprins un chibrit si flacara a facut lumina de jur imprejur; si in lumina stralucitoare s-a ivit bunica, stralucind si ea, cu zambetul ei bun si bland. – Bunicuta! a strigat fetita. Ia-ma, ia-ma cu tine!

Stiu ca ai sa pleci si tu cand se stinge chibritul, tot asa cum a plecat si soba cea calda, si gasca cea fripta, si pomul cel frumos! Si repede a aprins si celelalte chibrituri care mai erau in cutie, fiindca voia s-o mai tie pe bunica-sa, sa nu plece. Si chibriturile au dat o lumina asa de mare, ca se vedea mai bine decat ziua.

Niciodata nu fusese mai frumoasa bunica; a luat-o in brate pe fetita si amandoua s-au inaltat in stralucire si bucurie, si fetitei acum nu-i mai era frig, nici frica; era in cer. A doua zi dimineata, in ungherul dintre cele doua case, fetita cu obrajii rosii si zambet pe buze zacea moarta, degerata de frig, in cea din urma noapte a anului.

Zorii Anului Nou s-au ridicat deasupra trupsorului mort, langa care erau imprastiate o multime de cutii de chibrituri, una din ele cu toate chibriturile arse. A vrut sa se incalzeasca; ziceau oamenii. Dar nimeni nu stia ce frumuseti vazuse ea si in ce stralucire intrase si ce bucurie mare ii adusese Anul Nou!

preluare de pe sursa:

http://moscraciundesarbatori.blogspot.com/

Lumini de Craciun din toata lumea

Se apropie Craciunul si astepti doar zapada pentru ca decorul de iarna sa fie complet.

Sa aduci acasa bradul de Craciun, sa il impodobesti si sa aprinzi in el sutele de luminite multicolore. Caci odata cu ele, feeria Craciunului intra in suflete.

Iata care este traditia luminitelor de Craciun si ce simbolizeaza ele in toata lumea:

·  Steluta luminoasa din varful bradului simbolizeaza steaua din Bethlehem sau pastorul care a vestit nasterea lui Iisus.

·  Luminitele simbolizeaza de asemenea si stelele de pe bolta cereasca, din noaptea nasterii lui Iisus.

·  In anumite zone din Germania luminitele de Craciun sunt formate in intregime din lumanari, pentru a recrea scena biblica a staulului cu oi.

·  In Canada luminitele de Craciun simbolizeaza fie sufletele celor trecuti in nefiinta, care vegheaza asupra celor ramasi in viata, fie sufletul lui Iisus, care s-a sacrificat pentru oameni.

·  In Irlanda lumina de Craciun este reprezentata de o singura lumanare mare, asezata intotdeauna langa feresatra, simbolizand faptul ca cei dragi sunt bineveniti in casa, asa cum au fost primiti Maria si Iosif.

·  In Brazilia Craciunul aduce cu sine mii de luminite colorate puternic, sub forma a diferite personaje de basm, simbolizand bucurie, renastere si speranta.

·  In Anglia traditia Craciunului are radacini adanci iar britanicii obisnuiesc sa isi orneze propriile locuinte cu mii de beculete multicolore, fiind vestiti in intreaga lume pentru decorurile fantastice pe care le creeaza.

·  Americanii sarbatoresc Craciunul cu mii de beculete aprinse, care impodobesc totul in jur. Copaci, parcuri, cladiri, fantani arteziene, totul este iluminat feeric.

·  De asemenea, in intreaga lume, in preajma Craciunului au loc spectacole de lumini impresionante. In Philadelphia acest spectacol are deja o traditie de peste 50 de ani, prima reprezentatie avand loc la 1956.

·  In New York parcurile devin o feerie aurie reflectata in oglinda apei, odata cu copacii imbracati in straie de sarbatoare.
Autor: Tashulina

http://lifestyle.ele.ro/Lumini-de-Craciun-din-toata-lumea_--a11493.html

Colinde padurenesti din Dabica, Hunedoara

Aceasta zona este printre putinele care au conservat tipuri de colinde ce dezvolta teme si motive de o incontestabila vechime, exprimate intr-o limba cu o puternica amprenta a trecutului.

Predilectia pentu numarul 3, numar incarcat cu forta magica, divinatorie si purificatoare, este bogat ilustrata: boierul batrin Caciun isi trimite cele trei slugi cu trei solii spre a vedea cel rod de–mparat pe care trei sinioare mi-l d- apleaca.Cei trei soli au prilejul de a fi initiati in taina Naserii lui Isus: Mai intii prunc mititel infasatel,/ Apuc cum ii june mai frumosu/

Cind infiara mustacioara,/ Cu cununa de virsara… si in colidele lumesti, de origine precrestina, compozitia tiparita este prezenta. Boierul batrin, gazda, are trei fii intelepti.

Faptele de limba arhaica sint mai dificile de explicat.Nu vom vorbi despre particularitatile fonetice datorate plasarii asezarii Dabica intre Banat si Valea Muresului, pe cursul superior al Cernei, ci despre particularitatile lexicale si morfosintactice.

Ne-au atras atentia cuvintele pierdute din limba literara: brinca (miina, din lat. bracchium),odresinduri (mirosuri, din lat. odorem), data (datina ,din lat datem), a tuna cu sensul de a navali, stilp cu sensul de tulpina, sec pentru rau, slab pentru nedorit , a apleca cu sensul de a ocroti (lat. adplicare), a razama cu sens de a straluci (lat. radiam).

La o analiza de tip etnologic pot fi detectate elemente de viata arhaica precum:botezul la fintina impartirea averii parintesti dupa legi stravechi, alegera mirelui nasia ca rudenie spirituala mai presus de consangvinitate. 

De asemenea se poate vorbi despre reprezentari si motive de descendenta mitologica: nasterea din piatra a lui Hristos, originea vinului, griului si mirului din jertfa Mintuitorului, arborele axa si confruntarea cu marea.

Personajele crestine au atributele indeobste cunoscute in literatura canonica, dar si altele care le fac mai familiare. Sinmicioara intirzie prinzul de prinzitu/ La butile de cepuit ale gazdei, caci si-a inecat in mare noua care goale. Sf. Petru sta la masa gazdei si inchina, in vreme ce Arhanghelul Mihail se bate si este invins de Iuda: cerindui Domnului trasnetele si fulgerile lui Ilie, el invinge dusmanul si readuce lumina in Rai. Sfinta Duminica este rugata de Maica Domnului sa-L boteze pe Pruncul Isus, insa ajunge prea tirziu, drumul in susul Cernei fiind anevoios:Isus Hristos este deja botezat, nasul este Sinioan. Iata cu textul poetic coboara Taina Nasterii Mintuitorului printre gospodarii padureni.

Autor: Cristina Fialcovschi

preluare depe sursa:

http://www.moldova.org/page/colinde-padurenesti-din-dabica-hunedoara-1148-rom.html

Sarbatorile de iarna in Grecia

Anunturi

Sarbatorile de iarna la britanici

La britanici, cadourile se impart pe 26 decembrie.

Danezii au un ritual de impartire a cadourilor: se aduna toti ai casei in jurul bradului, si cel mai in varsta membru ia un cadou pe care il da persoanei destinate.

Aceasta ia la randul sau un alt cadou si-l da persoanei pentru care a fost pregatit si asa mai departe.

In Norvegia, cadourile sunt ascunse de catre cei care le daruiesc intr-un sac cu paie care este apoi pus deasupra usii destinatarului in asa fel incat cand acesta deschide usa, cadourile sa cada peste el.

Preluare de pe sursa:

http://www.sarbatorideiarna.ro/Despre-Mos-Craciun/

Craciunul in jurul lumii - Cele mai bune destinatii pentru Craciun

Se spune ca un Craciun nu este Craciun daca nu esti departe de casa. Nu spun ca nu-mi place sa stau cu toti prietenii si familia acasa, sa ma uit pe geam cum fulguieste si sa deschid cadourile in fata bradului, insa o adevarata aventura de Craciun, ar fi o plecare in afara.

Cele mai bune locuri de sarbatorit Craciunul sunt urmatoarele:

Sankt Petersburg, Rusia
Imagineaza-ti: Este Ajunul Craciunului si tu te plimbi cu sotul pe malul fluviului Neva, intr-unul dintre cele mai frumoase orase istorice ale Europei de Est. Copiii tai sunt in fata si se bat cu zapada, in timp ce voi doi ascultati sunetul apei cum curge. Desigur, Rusia este cunoscuta pentru consumul excesiv de vodka, mai ales in Sankt Petersburg, insa locurile romantice si impactul cultural al zonei fac din acest oras o destinatie perfecta pentru Craciun.

New York, SUA
Bethlehem-ul este locul de unde s-a nascut Craciunul, insa New York-ul este orasul care tine in viata spiritul Craciunului in fiecare an. Times Square este de ani buni locatia care atrage cei mai multi oameni in strada de Craciun si o vacanta petrecuta acolo te va face sa te simti in centrul universului. De parca orasul in sine nu ar fi destul de spectaculos, vei participa la una dintre cele mai mari petreceri din lume.

Laponia, Finlanda
Laponia este considerat locul mitic in care locuieste Mos Craciun impreuna cu elfii si renii sai. Este o zona superba si friguroasa din Nordul Finlandei, care ofera turistilor un loc magi si linistit de petrecut in zilele de sarbatoare.

Bali
Dupa ce desenezi o vacanta in Laponia in minte, simti ca ai nevoie sa te incalzesti, in cea mai potrivita locatie, Bali. Aici nu este cu nimic mai diferita sarbatoarea de Craciun, singurele deosebiri fiind bradul inlocuit de palmier si mosul gras care aduce cadourile cu tanarul de 20 de ani care aduce cocktail-ul.

Sydney, Australia
O alta destinatie mai calduroasa pentru Craciun este cel mai mare oras al Australiei. Exista numeroase locuri de vizitat in Sydney, precum Sydney Opera House, Luna Park sau Royal Botanical Gardens (cu toate ca aceste obiective tursitice sunt mai spectaculoase in timpul verii).

Berlin, Germania
Cand germanii isi pun in cap sa realizeze ceva, sa fii sigura ca se vor dedica total, pentru ca rezultatul sa fie perfect. Cand alegi o destinatie de Craciun iti asumi o doza de risc, insa daca te decizi sa mergi in Berlin, vei scadea riscul la un nivel minim. Una dintre petrecerile cele mai tari de Craciun de aici este evenimentul anual Weihnachts Zauber Gendarmenmarkt. Acest eveniment este axat pe arta de a realiza diferite lucruri, care sunt transformate in cadouri. Desigur, nici berea nu este rea.

Disneyworld, SUA
Stiu ca dansul langa un Mickey Mouse cat un om nu este cea mai buna metoda de relaxare, dupa un an intens de munca, insa gandeste-te cum s-ar simti copilul tau. Mai mult, Disneyland-ul de astazi nu mai este dedicat exclusiv copiilor, iar adultii pot face o multime de alte activitati. Este ca si cum ti-ai lasa copiii la locul de joca intr-un mall, in timp ce tu mergi la cumparaturi.

Bad Gastein, Austria
Fani ai schiului, nu disperati. Nu am uitat de voi si am ales una dintre cele mai bune locatii de schi pentru acest revelion. Bad Gastein < Salzburg < Austria < Europa. In mare, asta primesti daca iti rezervi un loc aici: o padure cu zapada imaculata, piste de schi excelente, altitudini de peste 1000 m, aer curat, rauri inghetate si numeroase cluburi si restaurante, cu tematici de Craciun.

preluare de pe sursa:

http://lifestyle.ele.ro/Turism/Cele-mai-bune-destinatii-pentru-Craciun_--a12116.html

Craciunul la poalele Carpatilor

Ucraina, Slovacia, Ungaria si Romania sunt tarile care se afla la poalele Carpatilor. Aici traiesc mai multe natiuni (ucraineni, rusi, maghiari, romani, slovaci, sasi) si religii (reformata, catolica, ortodoxa, baptista, evanghelica, greco-catolica) laolalta.

Multe traditii se leaga de fertilitatea pamantului. De Craciun, pe podea si sub fata de masa se aseaza seminte de grau, iar de ziua sfantului Luca, seminte de porumb.

Un obicei greco-catolic interesant este si umblatul cu steaua: in Ungaria in multe locuri copii umbla cu steaua de Boboteaza, la ortodocsi insa se umbla de Craciun. Trei copii mai mici umbla din casa in casa imbracati ca cei trei crai de la rasarit cu o stea si duc in casa oamenilor mesajul ingerilor.

Sarbatoarea oficiala este pe 25 si 26 decembrie; fiecare populatie isi sarbatoreste Craciunul dupa propria religie, dar respecta si Craciunul celorlalte religii.

La tara este un obicei strabun faptul ca nu se lucreaza de sarbatoarea fiecarei religii iar bucataresele invata una de la cealalta retetele mancarurilor fiecarei natiuni si religii.

preluare de pe sursa: http://www.moscraciun.ro/info/Craciunul-la-poalele-Carpatilor_--i6.html

Craciun fericit in alte limbi

Africa - "Een Plesierige Kerfees"

Arabia Saudita - "I'd Miilad Said Oua Sana Saida"

Argentina - "Felices Pasquas Y felices ano Nuevo"

Armeana - "Shenoraavor Nor Dari yev Pari Gaghand"

Basca - Eguberri on

Boemia - "Vesele Vanoce"

Breton - "Nedeleg laouen na bloavezh mat"

Bulgaria - "Tchestita Koleda; Tchestito Rojdestvo Hristovo"

China - [Mandarin] - "Kung His Hsin Nien bing Chu Shen Tan"

China - [Catonese] - "Saint Dan Fai Lok"

Cornish - "Nadelik looan na looan blethen noweth"

Croatia - "Sretan Bozic i Nova Godina" (Merry Christmas & Happy New Year)

Cehia - "Prejeme Vam Vesele Vanoce a stastny Novy Rok"

Danemarca - "Glædelig Jul"

Olanda - "Vrolijk Kerstfeest en een Gelukkig Nieuwjaar"

Anglia - "Merry Christmas"

Estonia - "Haid joule ja head uut aastat"

Farsi - "Cristmas-e-shoma mobarak bashad"

Filipine-"Maligayang Pasko"


Finlanda - "Hyvaa joulua"

Franta - "Joyeux Noël"

reclama1x

Germania - "Froehliche Weihnachten"

Grecia - "Kala Christouyenna"

Hawai - "Mele Kalikimaka"

Hebrew - "Mo'adim Lesimkha. Chena tova"

Hindi - "Shub Naya Baras"

Ungaria - "Kellemes Karacsonyi unnepeket"

Icelandic - "Gledileg Jol"

Indonesia - "Selamat Hari Natal"

Iraq - "Idah Saidan Wa Sanah Jadidah"

Irlanda - "Nollaig Shona Dhuit"

Italia - "Buone Feste Natalizie"

Japonia -" Shinnen omedeto, kurisumasu omedeto.

Korea - "Sung Tan Chuk Ha"

Letonia - "Prieci'gus Ziemsve'tkus un Laimi'gu Jauno Gadu"

Lituania - "Linksmu Kaledu"

Navajo - "Merry Keshmish"

Norvegia - "God Jul"

Pennsylvania German - "En frehlicher Grischtdaag un en hallich Nei Yaahr"

Polonia - "Wesolych Swiat Bozego Narodzenia"

xxxornamente_b468

Portugheza - "Feliz Natal" "Boas Festas"(Good Holidays.)

ROMANA - "CRACIUN FERICIT"

Rusia - "Pozdrevlyayu s prazdnikom Rozhdestva s Novim Godom"

Serbia - "Hristos se rodi"

Slovacia - "Sretan Bozic or Vesele vianoce"

Samoan - "La Maunia Le Kilisimasi Ma Le Tausaga Fou"

Scotia - "Nollaig chridheil huibh"

Serb-Croatia - "Sretam Bozic. Vesela Nova Godina"

Slovaca - "Vesele Vianoce. A stastlivy Novy Rok"

Slovena - "Vesele Bozicne. Screcno Novo Leto"

Spania - "Feliz Navidad"

Suedia - "God Jul and (Och) Ett Gott Nytt År"

Tahitian -Merry Chrismas :" Ia orana te Noera"

and Happy new year is "Ia orana i te mata iti api"

Thai - "Sawadee Pee Mai"

Turcia - "Noeliniz Ve Yeni Yiliniz Kutlu Olsun"

Ukraina - "Z Rizdvom Khrystovym !" - "Merry Christmas"

Vietnam - "Chuc Mung Giang Sinh"

Welsh - "Nadolig Llawen"

Yugoslavia - "Cestitamo Bozic"

preluare de pe sursa:

http://www.mos-craciun.com/despre-craciun/craciun/craciun-fericit-in-alte-limbi.html

In ajun de mos Craciun - colind

Din an în an pornesc la geam,
Voioşi cu moş Crăciun.
E ger cumplit, e drumul greu.
Da-i obicei străbun.
E ger cumplit, e drumul greu.
Da-i obicei străbun.

Acum e cor la casa ta,
Cu toţii cânt-acum.
Mai sunt şi moşi din vremea lui,
Bătrânul moş Crăciun.
Mai sunt şi moşi din vremea lui,
Bătrânul moş Crăciun.

Acum e joc la casa ta,
Cu toţi se veselesc.
Dar sunt bordeie fără fum,
Şi mâine-i moş Crăciun.
Dar sunt bordeie fără fum,
Şi mâine-i moş Crăciun.

Şi-acum te las, fii sănătos
Şi vesel de Crăciun,
Dar nu uita când eşti voios
Române să fi bun.Dar nu uita când eşti voios
Române să fi bun.

preluare de pe sursa:

http://www.moscraciun.org/colinde-de-craciun/in-ajun-de-mos-craciun

Povestea renului Rudolf

Se spune că, în Tara de Gheaţă a lui Mos Craciun, s-a născut odată un pui de ren cu totul şi cu totul deosebit. Ce îl făcea atât de diferit de fraţii şi prietenii acestora? Nasul, care era roşu şi strălucitor, atât de strălucitor, încât în plină noapte era ca un adevărat far ce lumina totul în jur.

Bierul Rudolf! Prietenii îl ironizau, ba unii chiar refuzau să se joace cu el. Până şi cei din familia sa, desi nu îi arătau pe faţă, se ruşinau să iasă cu Rudolf în lume.

Dar pe lângă nasul roşu, Rudolf mai avea ceva: un suflet bun. De aceea îi ierta pe toţi pentru comportarea lor. Şi nu numai atât, era şi foarte harnic, nu se dădea înapoi de la nicio trebă care era de făcut.

Odată, Moş Crăciun întârzie mai mult ca de obicei pe la casele copiilor. Se făcuse întuneric şi Moşul tare nu ar fi vrut să-i dezamăgească pe micuţi. Dar cum să facă? Dacă din cauza beznei se va rătăci sau va încurca darurile?

Atunci zări în întuneric o luminiţă. Din ce se apropia, din ce lumina creştea. Când se apropiase destul de mult, Moşul înţelese că acea lumină venea de la nasul roşu al unui ren, nas care strălucea foarte tare.

Moş-Crăciun îl rugă pe Rudolf, căci acesta era numele renului, să-i lumineze calea pentru a ajunge mai repede cu darurile la copii. Rudolf acceptă imediat, se aşeză în faţa saniei Moşului şi lumină calea celorlalţi reni.

Moş Crăciun a ajuns cu bine pe la casele copiilor, a împărţit cadourile şi voie bună tututor.

De atunci, Rudolf îl ajută în fiecare an pe Moş Crăciun, fiind în fruntea alaiului şi luminând calea, astfel încât Moşul nu întârzie niciodată.

Iar Rudolf este iubit şi preţuit de copii, fiind cel mai cunoscut ren de la sania lui Moş Crăciun.

preluare de pe sursa:

http://moscraciundesarbatori.blogspot.com/

Craciunul la Orastie

In satele hunedorene din zona Orastiei, vestea Nasterii Domnului in ieslea sfinta este purtata pe ulite de ceata de caluseri colindatori in larma de zurgalai, tropote si strigaturi. Sint feciori in costume nationale cu camasa cusuta cu negru , in motive sobre, pline de rafinament, si poale incretite, cu cioareci de lina alba, strinsi pe picior, cojoc alb infundat, zurgalai, (sau zdrancane) prinsi sub genunchi de o banda cu ciucuri tricolori, lungi pina la glezne, pe cap poarta caciula neagra de miel impodobita cu pana de fazan sau de paun, iar in miini bita impodobiota si ea cu panglici tricolore.

De fapt, pregatirea pentru aceasta mare sarbatoare incepe inca de la Sf. Nicolae (6 decembrie), cind se constitue ceata, se impart functiile si este aleasa gazda , un gospodar respectat , cu casa mare si cuprinsa.

Vataful va fi feciorul care joaca cel mai bine, care stie si sa ureze.Urmeaza ceparul (are griga de bautura si mincare cit timp stau la gazda), paharicul (cel care serveste la masa), casierul (stringe banii cistigati cu colinda), turcasii (joaca turca si o poarta prin sat) si restul caluserilor.

Colindul incepe cu gazda careia i se multumeste cu o urare si o colinda. Sint luate apoi, pe rind, casele din sat, incepind cu primarul, preotul, medicul, invatatorul si sfirsind cu cele mai sarmane. Pentru fiecare categorie sociala exista colinde diferite: colinda gazdei, colinda preotului etc. Daca casa are fecior sau fata, i se cinta colindul junelui sau a fetei. Este deja renumita aceasta zona pentru repertoriul cel mai bogat de colinde pastrate si cintate pina azi.

Jocul caluserilor,de regula, inainte de intrarea in casa si la terminarea colindarii casei, se desfasoara pe doua linii de calusari ce stau fata in fata, avind vataful in mijloc,astfel incit el sa fie vazut de toti. El este primul care incepe figurile de dans s-au ponturile, fiind urmat de restul caluserilor. O alta formatie de dans este cercul inchis, avindu-l in centru pe vataf, conducatorul jocului. Dansul este insotit de strigaturi specifice jocului caluseresc: “Fost-am omu’ padurii /Si nu m-o mincat lupii/ Lupii maninca oi si boi/ Nu maninca ficiori ca noi/ Lupii maninca oi si vaci/ Nu maninca feciori saraci.”

Dupa jocul caluseresc feciorii din ceata joaca femeile din acea casa, chiuind si strigind: “Hai, mindro, cu mine-n lunca,/ Sa-ti fac raschitor si furca./ Cind o fi la capul luncii,/ Sa-mi dai,mindro plata furcii.”

La fiecare casa ceata participa la o mica petrecere impreuna cu gazdele, inchinind un pahar de vinars si gustind din bucate .Vatavul rosteste urarea de multumita, adaptata si ea dupa destinatar: “Prea iubitii mei feciori/ Va rog fiti ascultatori./ Noi aicea am venit,/ La Domnu’ primar iubit, / Din comuna mai vestit./ Putintel am colindat,/ Si dumnealor s-au bucurat./ Si bucurindu-se tare ,/ Ne-au facut o cinste mare ,/ Vedeti bine fiecare ./ Cu niste bani de hirtie,/ Ca la noi in mina sa fie/ Cu niste cantalaie de vin/ Ne-au facut voia deplin./

Cu o sticla de vinars sa ne treaca din necaz./ Cu niste ptrajituri de ‘i bune/ Puse pentru noi anume./ Si noi inca il laudam,/ Si pe Dumnezeu rugam,/ Ca dumnealui sa traiasca serviciul sa-l indeplineasca,/ Fiii sa-i casatoreasca./ Va dorim ca sa traiti/ La mai multi ani fericiti/ Voi ,feciori, sa-i multumiti.” Restul cetei raspunde in cor: “Hei, multi ani sa traiasca/ La multi ani fericiti!”

La sfirsitul fiecarei zile de colindat ceata se stringe la gazda, unde se incepe petrecerea numai intre caluseri. Se cinta, se joaca, se spun”minciuni”- asa sint numite la Ocolis strigaturile comice s-au licentioase. Lautarului tigan, care i-a insotit pri sat si care cinta si acum , i se striga: ”Zi-i, tigane, cu gurduna,/ Ca disear’ti- o dau pe buna !/ Zi –i , tigane, numa’ bine,/ Ca se baga dracu-tine!”

Odata cu sfirsitul sarbatorii Craiunului se destrama si ceata, pentru ca la anul urmator sa se intilneasca din nou.

 Autor: Cristina Fialcovschi

preluare de pe sursa:

http://dauanunturi.ro/

Sarbatorile de iarna in Franta

Pentru francezi, punctul culminant al mesei de Craciun este traditionala "Buche de Noel", o prajitura de ciocolata sub forma de buturuga.

Castanele prajite, merele umplute cu martipan, varza rosie si galustele impanate cu slanina reprezinta mancarea specifica lunii decembrie in Germania.

In Jamaica, colindele pe ritm de raggae insotesc pranzul de Craciun, format din orez, pui, carne de bou si carne picanta de capra.

In Italia se obisnuieste sa se manance in seara de Ajun, sapte feluri de peste, alaturi de broccoli, spagetti si fructe de mare.

La australieni, cina se serveste de obicei in aer liber, fiind urmata de un meci de cricket.

Preluare de pe sursa:

http://www.sarbatorideiarna.ro/Despre-Mos-Craciun/

Sarbatorile de iarna in Germania

Anunturi

Borita - personajul principal al cetei

Personajul cel mai interesant al cetei era borita sau turca. Numele acesta se dadea unei masti care avea o infatisare compozita:”barza cu coarne” sau”cerb cu cioc de barza”, cum se spunea de obicei, dar care se putea asemana tot asa de bine cu alte pasari sau cornute. Masca se tragea pe cap, incit omul care o purta disparea complet sub ea, afara de picioare, de la glrzne in jos. Cum masca era construita si ea pe un “picior”, care cadea in fata celui care o purta,borita avea trei picioare (dind, fireste, impresia unui patruped, mai ales din pricina pozitiei aplecate a celui din ea).

Capul era format din doua coarne mari, construite in semicerc, infasurate cu bete si extrem de impodobite cu basmale si panglici colorate, cu bete asezate crucis, cu iedela si alte plante verzi, cu flori artificiale facute din fire colorate de lina si beteala aurie, precum si o multime de clopotei. in loc de bot, capul avea un fel de cioc, numit asa nu din pricina formei, fiind relativ scurt si gros, cit din cauza ca falca inferioara era mobila si se minuia dinauntrul mastii, cu o sfoara ascunsa, incit borita”clampanea” cu gura cum clampaneste barza cu ciocul.Capul avea sub cioc o mica deschizatura care servea ca “ferestruica” pentru cel care o purta, prin care privea fara sa fie vazut.

Haina turcei era formata dint-o fata de masa cusuta ca un sac larg, impodobita la rindul ei in asa chip, incit nu se mai vedea nimic din ea. Ca podoabe se foloseau basmale colorate si panglici colorate, imprumutate de la fetele de joc.

Dupa nume, atit borita cit si turca par a insemna acelas lucru: diminutivul feminin de la bour sau tur (taur). in alte parti ale tarii masti asemanatoare purtau numele de cerb, capra , turca , brezaie etc.

Rolul boritei era foarte mare. Masca aceasta singulara, cu infatisare zoomorfa, care nu scotea nici un sunet, insotea ceata in toate imprejurarile mai de seama , fiind libera sa faca tot ce-i dadea prin cap. Ea avea doua sarcini precise: sa joace si sa sperie femeile, fetele si mai ales copiii. 

Sperietura se obtinea usor, pentru ca, fiind o masca misterioasa, cu infatisare neobisnuia, cu miscari incalculabile si cu un cioc redutabil (avea obiceiul sa muste ), nimeni nui statea in cale , incit oricine fugea din drumul ei indata ce manifesta vreo intentie agresiva . Jocul boritei era insa extrem de dificil, nu numai di pricina mastii (grea, infundata, neaerisita suficient, calduroasa, sufocanta), ci si a dansului insusi: un dans special, cu miscari scurte , sacadate, batute pe loc la care era folosit si piciorul de lemn, precum si din pricina pozitiei incovoiate, a numeroase salturi, aplecari, invirtituri si a clampanitului ritmic din ciocul de lemn, dans unic, pur ritual,neobisnuit cu alte prilejuri.

Borita juca in noaptea de Craciun in toate casele din sat cite un joc scurt, singura sau in acelas timp cu colindatorii,iar a doua zi de Craciun juca singura, in mijlocul satului, in fata multimii adunate, un joc lung si spectaculos, folosind spatiul liber pentru a-si flutura larg toate basmalele, pentru a suna din toti clopoteii, pentru a continua jocul intr-o parte sau alta a cercului viu format din spectatori.

A doua zi de Craciun inca inainte de crapatul zorilor, feciorii se adunau la jude si pornesc la zorit. Zoritul e colindatul din zori, caci feciorii nu fac altceva decit mai iau o data satul de rind, unii chiuind. Judele ureaza:

La colindat:

Si mai buna sara

Jupine gazda.

Multe sari

Casara de astazi

Sa le ajungeti

Cu pace si sanatate.

Sfintele sarbatori

Sa le petrececi sanatosi

SfintulAnul nou

Sa va fie de folos!

La zorit:

Buna dimineata

Jupine gazda.

Dimineti multe

Ca cea de astazi

Sa le ajungeti

Cu pace si cu sanatate.

Sfintele sarbatori

Sa le petreceti sanatosi.

Sfintul Anul nou

Sa va fie de folos!

P. Stefanuca in Cercetari folclorice pe valea Nistrului de Jos afirma ca : “Colindatul este obiceiul cel mai bine pastrat. Rezistenta acestei datini se datorese poate, imprejurarilor ca rominii conlocuies cu ucrainenii si rusii la care aceasta datina este foarte insemnata. Cu colindatul umbla copiii, flacaii (in unele sate si barbati insurati “… Seara, pina nu a asfintit soarele , umbla copiii, dupa asfintitul soarelui, baietii, iar mai tirziu, dupa miezul noptii umbla flacaii.

De colinda s-a ocupat Simion Mangiuca. in studiul intitulat: Colinda:originea si insemnatatea ei astronomica si calenaristica, autorul sustine ca: “Originea colindei romine nu poate fi altceva decit un cult de soare… Colinda este un zeu de soare care umbla jur-imprejur prin zodiac si in a carui onoare se colindeaza in solstitiul de iarna , in 25 decembrie , deoarece paginii au serbat atunci dies natalis solis invieti…” Mai departe Mangiuca sustine originea colindei rominesti de la Calendae Ianuarii romane, folosind si textul faimos din Du Cange: “Calendele le-au serbat mai intii paginii, apoi au uzurpat-o si crestinii, si pe care ambii au spurcat-o prin necuviincioase jocuri, prin masti si vesminte de muieri, ori de fiare salbatice.”

Cu privire la originea colindelor la poporul rominesc trebue sa purcedem la izvoare romane.Colindele provin din Calendae-le latinesti, din festum calendarium. Folosind impartirea colindelor in lumesti si religioase G. Moldovan le deosebeste net in ce priveste originea lor.Adica, colindele propriu-zise, sint de origine romana , cum arata termenul latin colo,- ere (a cinsti, a adora), de la originea cuvintului colinda. Colindele religioase sint de origine bisericeasca, deci slava si mai putin greceasca (bizantina ), teza sustinuta de Hasdeu, Gaster, Rosetti, Cartojan etc.

Cercetatorii , ocupinduse de aceasta problema sint aproape cu totii de acord in ceea ce priveste provenienta cuvintului colind sau colinda din latinescul Calendae, nume ce se da vechilor sarbatori pagine de Anul nou, cind era obiceiul sa se faca urari de fericire si noroc pentru anul ce incepe. Ca sub numirea de Calendae se intelegea la romani si “cea dintii zi a fiecarii luni”, precum si “luna” insasi , nu tagadueste nimeni. Deci noi punem cuvintul colind sau colinda in legatura cu sarbatoarea pagina Calendae Ianuarii si cu urarile ce se faceau pentru anul nou, cum si cu impartirea darurilor, de unde avem si noi obiceiuri de a se imparti copiilor colindatori: colacei, cunoscut sub numele de colindete sau bolindete in unele parti , fiid facuti din griu curat, macinat proaspat. Rominescul colinda nu vine direct din latinescul Calendae, ci prin intermediul cuvintului bulgar Koleda, cum demonstreaza profesorul Al. Rosetti deoarece in Transilvania avem cuvintul corinda , care este o mostenire din latina, Carinda din Calendae sub influenta culturii slavone.

In timpul Calendae-lor lui Ianuarie, copiii romanilor umblau din casa in casa si cintau imne. Si acest obicei al colindatilui , mostenit de la romani, se afla nu numai la noi rominii, ci si la celelalte popoare romanice, ca si la slavi.2 Desigur ca si in forma de astazi a colindelor noastre este greu sa recunoastem colindele romane sau grecesti, pentru ca ele sau altoit in perioada crestinismului ce s-a scurs, s-au adoptat si localizat , stilizindu-se in forma si fond . Totusi se poate recunoaste si deci reconstitui unele colinde stramosesti.

Colindele cintate la sarbatorile Craciunului, de Anul Nou, sau la Florii si Pasti, sint de doua feluri: religioase si lumesti. Cele religioase sint de origine literara, cu subiecte referitoare de cele mai multe ori la Isus Hristos, iar cele lumesti , au un caracter liric, adoptate dupa situatia celor in fata carora se cinta .

Tipul colindatului cu motive pur religioase in legatura cu nasterea lui Isus Hristos - desi de origine bisericeasca, e totusi format tot dupa modelul colindatului de tipul pagin , deci avem de fapt aceeasi datina.

Astfel intilnim:

• Colindele Domnului (in drum spre Betleem, Nastertea Domnului, Vestirea pastorilor, Sfatuirea pastorilor, inchinarea pastorilor, Pornirea magilor dupa stea, inchinarea magilor, Taerea pruncilor, Numele Domnului, Patimile Domnului, Vinzarea si Rastignirea, Coborirea de pe Cruce). 
• Colindele Sfintilor (Colindul Craciunului, Sf. Vasile, Sf. Nicolae , Sf. Ion etc.). 
• Colindele Omului (Colind de copil mic, de fata mare ,de flacau , colindul omului bogat , colind de preot ,de cioban, de familie, de insuratei etc.).

Al. Rosetti a realizat o clasificare a colindelor religioase, care se impart in 7 cicluri, insumind 27 de variante. C.Brailoiu clasifica si el colindele religioase in doua categorii mari: evanghelice si legendare (mitologice ).

Tematica literara a colindelor a determinat urmatoarea tipologie:

• Colinde protocolare, in care personajele principale sint gazda si colindatorii; 
• Colinde de fata si fecior,in care acestea sint protagonisti, cu dorinta expresa de casatorie (aici sint laudate frumusetea si harnicia fetei, vitegia feciorului);
• Colinde familiale: aici intilnim fie cupluri de diferite virste, fie mama cu fecior, mama cu fica, familie formata din trei membri; 
• Colinde de copil; 
• Colinde profesionale: pentru vinator, pastor, pescar, agricultor,preot, primar etc.; 
• Colinde biblice si apocrife, in care intilnim personaje precum Maica Domnului, Isus, Dumnezeu, Sfintii, Irod, apoi personaje metamorfozate: soimul vinecior-adica Irod, crai de oaste, Cerbul- Sf. Ion , Lebedele –calugarite etc.;

Unii autori le impart in: colinde solare si religioase, traditionale si vinatoresti, dar altii in religioase si sociale, subimpartind pe cele religioase in colinde cu rasunetul vechilor miituri pagine, cu elemente imprumutate din literatura srisa si cu elemente izvorite din psihologia poporului.

Mentionam ca in legatura cu colindele se ridica si problema melodiei lor, a textului muzical. 

Desigur ca nimeni nu poate nega faptul ca exista o strinsa legatura intre colinde sii muzica religioasa. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca aceste colinde “avind o origine atit de indepartata, e de presupus cum de altfel e si natural, ca nu este posibil sa ni se fi transmis pina acum numai obiceiul colindatului ci si diferite motive ale textelor literare , precum si unele melodii, daca nu aidoma cum s-au cintat la inceput, cel putin in structura lor modala cu unele formule melodice si ritmice.

Cu durata diferita in timp si cu variate forme de realizare, chiar cu variatii in cuprinderea repertoriului obiceiurule de Anul Nou erau variate regional. Deosebirile regionale corespund si etapelor diferite in care se gasea, in dezvoltarea lui, folclorul diferitor tinuturi. Raspandirea geografica a obiceiurilor

Coglindeste in acest fel si dezvoltarea lor istorica, dar de multe ori, aceste deosebiri nu se datoresc numai schimbarilor care au intervenit in cursul procesului de dezvoltare , ci au existat chiar de la inceput, din momentele in care s-au inchegat, in diferite tinuturi, comunitatile sociale locale.

 Autor: Cristina Fialcovschi

preluare de pe sursa:

http://www.moldova.org/page/borita-personajul-principal-al-cetei-1147-rom.html

Sarbatorile de iarna in Elvetia

In Elvetia, Samichlaus are sarcina grea de a aduce si bradul de Craciun in casele oamenilor, obicei care se pastreaza alaturi de o alta traditie elvetiana, "Parada ridichilor luminate".

Conform traditiei, parintii si copiii se intalnesc in diverse locuri din sat si pleaca, cu ridichile luminate, spre curtea scolii, unde se canta in cor colinde.

Cu o luna inaintea Craciunului, libanezii planteaza boabe de grau in ghivece, pe care le pun in seara sfanta sub brad sau alaturi scena Nasterii Mantuitorului.

Preluare de pe sursa:

http://www.sarbatorideiarna.ro/Despre-Mos-Craciun/

Sarbatorile de iarna in Olanda

In Olanda, copiii il asteapta pe Sinterklaas, care vine pe un cal alb si lasa daruri in sabotii de lemn.

In ajunul sosirii Mosului, ghetutele sunt umplute cu fan si zahar pentru calul mosului, iar dimineata cand se trezesc, micutii le gasesc pline cu daruri.

Finlandezii il au pe Joulupukki, cel care vine dintr-un tinut in forma unei urechi, despre care se spune ca ar fi modul prin care Mosul asculta daca micutii sunt sau nu cuminti.

In Suedia, Jultomte are o infatisare diferita: el este reprezentat ca un pitic imbracat in rosu, cu barba alba, mare amator de orez cu lapte, mancarea traditionala de Craciun a suedezilor.

Si daca in Spania Mos Craciun nu inseamna mare lucru pentru copii, cadourile fiind aduse de cei trei magi, de doua ori pe an, pe 26 decembrie si pe 6 ianuarie, in Italia, Babbo Natale are nevoie de ajutor: batrana vrajitoare Befana, care se strecoara pe hornuri si lasa cadourile langa bradul impodobit, ea iubind foarte mult copiii.

In Costa Rica, Columbia si Mexic, darurile sunt aduse de Nino Jesus (Copilul Iisus), in timp ce japonezii celebreaza Craciunul cu papusi si aranjamente florale, impreuna cu Jizo, mosul din Japonia

Preluare de pe sursa:

http://www.sarbatorideiarna.ro/Despre-Mos-Craciun/

Craciunul: etimologie si desfasurare

Craciunul deschide ciclul celor 12 zile ale sarbatorilor Anului Nou. Obiceiul de a colinda insemna, de fapt, a merge din casa in casa cu diferite urari. El se manifesta pregnant in ciclul Anului Nou, dar nu lipsea nici la alte obiceiuri, de pilda la Calus. La baza lui sta principiul pe care se intemeiaza rinduiala convietuirii si a solidaritatii colective din satele noastre de obste: toti pentru unul si unul pentru toti.


Despre numele propriu “Craciun” s-a scris mult. Specialisti din generatii diferite au cautat sa explice originea cuvintului prin latinescul crastinum derivat, la rindu-i, din latinescul clasic cras (miine), din latinescul calatio (chemare, convocare), din slavul Kraciun, din cuvintul latinesc creatio, de la expresia latina Quartum jejunum, din albanezul Kercum, patruns in limba romina prin intermediul limbilor slave.1 Dupa un secol de dezbateri problema a ramas nerezolvata. Astfel, intr-un interesant studiu intitulat Vestigii ale cultului solar: Craciunul, Gh.Musu ajunge la concluzia ca un tremen atit de inradacinat in cultura romineasca a existat la nordul si sudul Dunarii inainte de venirea romanilor si a rezistat operatiunii “de curatare” a calendarului popular de catre biserica crestina. intr-adevar, Craciunul are atributiile unui zeu solar, plasat, asemanator si altor zei solari (Saturn, Mithra) la solstitiul de iarna.


Generatia de sfinti-mosi care apare la sfirsitul anului (Nicoara, Spiridon, Ajun, Craciun) indica apropierea sfirsitului de an si imbatrinirea timpului. Din informatiile etnografice si folclorice aflam ca acesti “sfinti” erau niste personaje curioase, cu trasaturi bivalente: aveau forte miraculoase, specifice zeilor si eroilor din basme, dar si calitati si defecte, specifice oamenilor. Astfel Craciunul era imaginat ca o simpla persoana profana: “om batrin”, “un pastor batrin cu barba ca omatul”, “un unches batrin cu barba alba”, “vecinul lui Mos Ajun”, “fratele mai mic al lui Mos Ajun”, “omul care a taiat miinile Craciunesei” etc. Sub influenta crestinismului, Craciunul apare insa ca si figura apocrifa: “mai mare peste ciobanii din staulul unde s-a nascut Hristos”, “mai batrin decit toti apostolii”, “nascut mai inainte decit toti oamenii”, “sotul femeii care a mosit pe Maria”etc.


S-a vorbit mai sus despre etimologia numelui de Craciun si cum a evoluat el.


Urmeaza descrierea propriu-zisa a sarbatorii . Pentru inceput voi vorbi despre organizatiile de feciori. Ele aveau in frunte un sef numit vatav sau jude. Aceste organizatii (4-7 pina la 18-20 de persoane) cuprindeau barbati necasatoriti. Ei aveau ca sarcini principale sa organizeze dansurile si petrecerile tineretului satesc in sarbatorile de iarna, sa colinde la Craciun si sa indeplineasca diferite rituri si ceremonii, majoritatea cu un vadit caracter arhaic.


Cetele isi desfasurau activitatea principala de obicei intre Craciun si Boboteaza sau sfintul Ioan (6-7 ianuarie), dar unele se prelungeau intreg anul. in cazul acesta din urma, care era o exceptie, cetele mai indeplineau si alte obiceiuri de peste an. Majoritatea cetelor se constituiau de Sf. Necolae (la 6 decembrie). Atunci se fixau persoanele care intrau in ceata (dupa cum vroiau, dupa cum se intelegeau feciorii intre ei), iar cei intrati isi alegeau conducatorii: un vatav mare si un vatav mic, un stegar (care purta steagul), un colcer (care avea grija de elemente), un crismar (care avea in grija bautura), un casier (care minuia banii), etc. Conducatorii se alegeau prin vot, iar vatavul mare, uneori prin licitatie (care dadea mai mult).


Feciorii se imbracau numai in pieptare (haine de panura), purtau toti caciuli sau palarii la fel, isi puneau pe piept briie colorate sau tricolor in diagonala (vatavul doua, crucis), iar in palarie sau caciula podoabe mari, tot uniforme (facute din fire rosii si aurii, pene, ciucuri, iedera etc), numite vistre. in unele parti,conducatorii purtau bastonase sau chiar bite; mijloacele difereau, dar scopul era acelasi: feciorii din ceata cautau sa se infatiseze astfel (prin diferite semne distinctive) incit sa poata fi deosebisi de ceilalti.


In unele sate cetele aveau steag. Acesta era facut de obicei din doua basmale colorate, din cele ce se purtau numai in sarbatori, prinse de un bat lung de 1-2 m., infasurat cu bete, care avea la virf o cruce, precum si alte multe podoabe: panglici, flori artificiale, precum si clopotei. El avea un mare rol ceremonial: ceata mergea pretutindeni cu steagul si tot cu steagul dansa (il jucau feciorii pe rind, incepind cu vatavul). Cind ceata era la gazda, steagul se arbora fie la podul casei, fie la poarta, inaltat pe o prajina foarte inalta. Cei care nu faceau parte din ceata aveau dreptul, daca puteau, sa “fure” steagul (il puteau smulge si din mina stegarului sau a celui care il juca). Daca reusea sa fuga cu el fara a fi prins pina la circiuma satului, se chema ca a cistigat, si in acest caz ceata trebuia sa rascumpere steagul, platind atita bautura cita cerea invingatorul (de obicei 10-20 kg de vin sau 5-10 kg de rachiu). Era o mare rusine pentru ceata daca i se fura steagul, incit acesta era pazit cu cea mai mare atentie.


Ceata isi cauta o gazda, care era sediul ei in tot timpul cit functiona. Se prefera o casa mai incapatoare, fara copii sau cel putin fara copii mici,in care feciorii intrau ca intr-o familie:gospodarul care ii gazduia se chema uneori si tata de feciori,iar gospodina, mama de feciori, ei insisi socotindu-se intre ei frati sau firtati.


Aici ei invatau colindele, angajau lautari, faceau steagul, cumparau bautura, procurau lemne pentru foc, isi ingrijeau imbracamintea etc. Cetele de feciori frecventau in acest timp si sezatorile de fete, nu numai pentru a dansa si a petrece (cu glume, povestiri, cintece, jocuri), ci si pentru a obtine concursul fetelor, care de obicei le imprumutau basmale, panglici necesare confectionarii steagului.


Din ajun de Craciun pina la Sf. Ion feciorii din ceata se mutau complet la gazda si faceau gospodarie in comun: acvolo dormeau, munceau, mincau si petreceau. Cheltuielile le suporta ceata, gazda punea la dispozitie numai casa (camera cea mai incapatoare, pentru locuit, pivnita pentru bautura, o camara pentru pastrarea alinentelor si bucataria pentru gatit); in plus barbatul supraveghea disciplina, iar femeia gazda ii ajuta la gatit si la intretinerea curateniei. in schimbul serviciilor aduse, gazdele mincau si beau impreuna cu ceata, din ceea ce se stringea din sat.


Cit timp stateau la gazda, feciorii nu puteau parasi ceata fara aprobarea vatavului, iar acesta fara stirea cetei; ei nu aveau voie sa intre cu palaria pe cap, nici sa puna coatele pe masa in timpul cit mincau; nu aveau dreptul sa se imbete, sa provoace scandaluri, sa lase fetele nejucate etc. Pentru cei care incalcau aceste “porunci” existau felurite pedepse, de la amenda in natura (bautura) pina la eliminarea din asociatie.


In afara de invatatul colindelor (1-2 ore de repetitie in fiecare seara), feciorii din ceata aduceau lemne din padure sau stringeau lemne taiate gata de pe la oamenii din sat. Cind mergeau la padure, ei se adunau la gazda de cu noapte si porneau cu carele. Se intorceau seara strigind si chiuind de joc, cu caii si carele impodobite cu brad, panglici etc.


Lautarii se tocmeau din timp, dar daca nu existau lautari in sat, ei erau adusi din alte sate, ei nu veneau decit in ajun de Craciun. De obicei se angajau unul sau doi muzicanti (unul neaparat cu clarinetul). Mai curind se angaja si o “banda” de lautari, compusa din 3-5 persoane (clarinet, vioara, trimbita, toba), dupa cum se gasea si dupa cit voiau feciorii sa cheltuiasca. Lautarii stateau la gazda, mincau si beau impreuna cu ceata, primind si sume mari de bani, in schimb, la sarbatori cintau 10-12 ore pe zi.


Ceata de feciori mergea in noaptea de ajun cu lautarii (sarbatoriti erau cei ale caror zile onomastice cadeau in perioada de la Craciun si pina la Boboteaza) si le cintau la fereastra, trageau cu pustile de vinatoare in aer (in lipsa acesteia pocneau cu o bita in una din porti). Cei sarbatoriti veneau a doua zi la ceata si faceau “cinste”: dadeau o oarecare suma de bani, in schimbul careia ceata le dadea bautura, care se bea de catre toti cei de fata. Cei sarbatoriti puteau da cinstea si la ei acasa sau puteau invita ceata a doua zi dimineata la circiuma comunala. 


Oamenii batrini sau bolnavi era scutiti de aceste ceremonii, dar de obicei in aceasta perioada toti doreau sa-si petreaca ziua onomastica impreuna cu ceata.


In noaptea de Craciun colindau din casa in casa. Doi dintre feciori mergeau inainte si intrebau gazdele daca ii primesc. Satul de obicei ii astepta, mai ales casele cu tineret, toata noaptea, cu portile deschise, cu ciini legati, cu lampile aprinse. Ei cintau fie la fereastra, fie in casa, sau si la fereastra si in casa (dupa sat), iar uneori dupa cum dorea gazda. in unele sate, in loc de colinde se strigau strigaturi de joc, cinta muzica si se juca sub fereastra.


Ceremonialul din casa era mult mai bogat si foarte variat de la sat la sat. Se intra in casa cintind sau spunind buna seara si dind mina cu ai casei. Feciorii se asezau in fata mesei (situata de obicei spre fundul camerei) sau in jurul ei, pe doua grupe, dintre care una in frunte cu vatavul, cinta o strofa; cealalta in frunte cu crismarul, cinta cealalta strofa. Se cinta una sau mai multe colinde. 


Gazda putea sa ceara o colinda anume, fie pentru ca ii placea, fie pentru ca voia sa incerce ceata daca o mai stia (de obicei colinde mai vechi, de pe vremea cind gospodarul insusi fusese june si facuse parte din ceata). Dupa aceea se faceau 2-3 jocuri scurte (mai ales daca erau fete sau femei tinere in casa). Se luau darurile de pe masa si vatavul multumea (multumiri lungi, ceremoniale, gata facute) si ura gazdei si casei lui sanatate, prosperitate, belsug. Gazda dadea mina cu feciorii si multumea la rindul ei.


In acest rastimp “se inchina”, dindu-se pe rind la toti cei de fata. La joc erau invitate si fetele sau femeile tinere din casa (mai veneau si din vecini), iar la bautura participau mai ales barbatii mai virstnici, in timp ce copii intrau pe sub paturi, de frica boritei, spre hazul celor mari.


In unele sate se cinta o singura colinda pentru toti, in altele exista un repertoriu foarte bogat: colinda pentru preot, pentru primar, pentru vinatori, pentru ciobani, pentru cei fara de copii, pentru fete de maritat, pentru feciori de insurat.


Darurile traditionale erau colacii de griu, carnea de porc, la care se adauga mai totdeauna bani si, la cei mai instariti, si bautura (se bea de cele mai multe ori pe loc). Banii ii lua vatavul sau casierul si constituia fondul de cheltuieli al cetei. Colacii si carnea se ridicau de colcer si se puneau in desagi, pe care ii purta unom mai sarac din sat, de obicei insurat, angajat in acest scop (era platit cu carne si colaci si bautura “cit poate bea”).


Noaptea de Craciun era ocupata in intregime cu colindatul, uneori pina se facea ziua, incit ceata nu mai ajungea decit cu greu la biserica. Spre dimineata erau atit de obositi,erau atit de bauti si de murdari (mai ales in iernile usoare, cind era noroi pe drum), incit feciorii nu mai aveau nimic altceva de facut, decit sa se duca la gazda si sa se culce. Din cauza aceasta, in ziua intia de Craciun nu se mai petrecea nimic important in viata cetei.


Dupa colindat, a doua mare manifestare publica se desfasura in ziua a doua de Craciun. Atunci se facea jocul cel mare al cetei, in mijlocul satului, in aer liber, intr-un spatiu larg, la care participa tot satul. Dimineata ceata se ducea la biserica, apoi pe la orele doua dupa masa “scotea jocul”. La acest joc se juca steagul, se jucau fetele (nici una nu trebuia sa ramina pe de laturi);dansau fara taxa si ceilalti feciori si perechi cacatorite, adica cine dorea. Ceata cinstea pe cei de fata cu bautura, dindu-le sa bea din plosti de lemn. in aceeasi zi era si jocul cel mai mare al boritei, se oprea jocul celalalt, iar borita isi juca dansul ei ritual pe o melodie specifica, dupa care se apuca de tot felul de nebunii, ca sa stringa bani.


A doua zi de Craciun, ceata dadea o masa, un adevarat banchet la gazda ei, la care erau invitati mai marii comunei din acea vreme (preot, notar, primar, invatator). Se minca, se bea, se discuta, se rosteau cuvintari.


Exista credinta ca in perioada aceasta (in noaptea de Craciun sau de Anul Nou) se “deschidea cerul” si “vorbeau animalele din grajd”. Cele 12 zile de la Craciun incolo reprezentau anul si se credea ca asa cum vor fi acele zile vor fi si lunile de peste an. Ziua intii de Craciun reprezenta nu numai luna ianuarie, ci anul intreg, incit era considerata ca o zi cu dubla valoare prezicatoare. inunele sate, de revelion (1 ianuarie) se trageau totusi clopotele pentru “ingroparea anului vechi”si se colinda din nou, spre zori, casa de casa, cu cintece speciale si urari de bine pentru anul care vine. Obiceiurile acestea se desfasurau si independent de cete. Cetele durau de obicei pina la Sf.Ion (7 ianuarie). inainte de a se desface si cu prilejul desfacerii indeplineau foarte multe ceremonii, variate de la sat la sat, afara de ultima masa, care se tinea peste tot si la care se minca si se bea tot ce le mai ramine.


In unele sate, spre sfirsit, feciorii din ceata, se travesteau in tot felul de “masti” (numite budihali), de asta data “masti umane”(antropomorfe, nu zoomorfe), se imbracau urit, isi dadeau cu funingine sau cu faina pe obraz, se deghizau in femei, in tirgoveti, ursari, caldarari, si se napusteau, facind galagie mare pe ulitele satului (batind din coase, caldari),cu copii dupa ei, spunindu-si reciproc tot felul de cuvinte de ocara. Mastile acestea, care in majoritatea satelor apareau de “carnaval” (lasatul postului de Pasti), intrau si prin case, se luau dupa fete si femei, faceau peste tot dezordine si mici stricaciuni (luau obiecte de prin curti, alimente de prin bucatarii) si, in acelasi timp, faceau dansuri pe la toate rascrucile. Obiceiul purta numele semnificativ de “a bate tufa” (probabil pentru a alunga sufletele celor morti, dupa implinirea celor 12 zile, cit a fost deschis cerul si au putut veni pe pamint, participantii deghizindu-se pentru a nu fi recunoscuti).


In alte sate, la sfirsit cetele, de asta data nemascate, faceau cite un joc la fiecare capat de sat si la mijlocul satului; in altele, isi “ardeau salasul”; scoteau in curte sau pe strada paiele pe care dormisera cele doua saptamini, le dadeau foc si sareau peste ele (probabil rituri de purificare).
Continutul colindelor e foarte variat si numai unele din ele se refereau la nasterea lui Isus, sarbatorita de Craciun. Multe din ele nu aveau nici o legatura cu crestinismul. in multe din ele e vorba de fete de maritat, de petit, de nunta. Cele mai multe nunti se faceau in “dulcele Craciunului”, deci intre Craciun si postul Pastelui, incit colindele acestea apareau ca urari de casatorie pentru cei care se gaseau in virsta aceasta.


Intre cele doua razboaie mondiale, cetele desfasurau mai mult un ceremonial cu caracter social: urari de sarbatori, cintece dansuri, petreceri, mese. Colindele si cintecele ceremoniale incepuse sa fie inlocuite cu “romante” si “serenade”. Borita se facea tot mai rar, pentru ca isi pierdu-se intelesul. Darurile se reduceau din ce in ce mai mult la bani, iar locul gazdei il luase caminul cultural.


Ion Musulea a afirmat ca cetele organizate nu existau decit la rominii din Ardeal, deci exclude Muntenia si Moldova. Daca brezaia, turca si capra, atestate aproape peste tot in vechea tara, s-ar fi legat de cetele de feciori, cu frecventa turcei transilvanene, problema aceasta nu s-ar mai fi ivit. 


Cetele de feciori ar fi fost considerate de toti cercetatorii ca un fapt universal rominesc incontestabil.


Acelasi lucru este valabil si pentru raportul dintre colinde si cete. Exista si cete care nu colinda (in intelesul ca nu cinta colinde), dupa cum exista colinde, care sint cintate exclusiv sau in egala masura de alte cete, cum sint mai ales cetele de copii, dar si barbati insurati (ca “barbarii” din Tara Oltului), cete feminine (mai rar) sau (tot atit de des) de colindatori singuratici.


Uneori nici cetele, nici colindele, nu se leaga neaparat de sarbatorile Craciunului. Exista colinde de Anul Nou (Sf. Vasile), de Boboteaza si chiar de Pasti, 1 dupa cum exista cete organizate de feciori cu prilejul altor sarbatori sau obiceiuri, ca junii din Brasov (la Pasti), cucii (la lasatul de sec), plugarul (tot la Pasti) si fara indoiala calusarii (mai ales la Rusalii) etc.- inrudite sau neinrudite intre ele.


Am mentionat anterior ca cetele colindau gospodarii la fereastra. La intrarea feciorilor in casa, dupa ce au colindat la fereastra, se purta acest dialog: “Buna seara de Craciun, buna seara de Craciun, gazdelor, in ce voie va aflati ?”-“in voia cea buna, cu dumneavoastra dimpreuna.” Acest obicei s-a pierdut. Apoi rasuna colinda:


“A lui Gheorghe sluga buna
Hoi da lelo Domn din cer
Sluga la crai s-o bagat
Hoi da lelo Domn din cer
Si la vinat l-o mincat
Hoi da lelo Domn din cer
Sa-i vineze o ciutulina
Hoi da lelo Domn din cer
Ciutulina-mparateasca
Hoi da lelo Domn din cer
De la Dumnezeu trimeasa
Hoi da lelo domn din cer
Sa traiasca!
Hoi da lelo Domn din cer.”


“Alerui Doamne” are tendinta de a deveni “hoi”,”lel”, “lelo”,”lelui”, in loc de “lerui”, ca si”corinda” devenita colinda, deci fenomen de crotacizare.




 Autor: Cristina Fialcovschi


preluare de pe sursa:
http://www.blogger.com/post-create.g?blogID=5144790197729667474