Românii şi-au trimis urări trasnite de Sărbători

În loc de “ Crăciu Fericit! ” şi la “ La mulţi ani! ” , mesajele primite de la prieteni şi familie au fost transformate în poezii, glume sau urări mai mult sau mai puţin inspirate.

Unele dintre mesaje sunt hilare, cum ar fi cel care în care i se urează destinatarului să fie “ vecin cu Jennifer Lopez ” şi să aibă “ jeepuri în coteţ ” sau cel care anunţă că excesele alimentare, cărora românii le cad pradă adeseori de Sărbători, pot ucide.

Românii sunt din ce în ce mai inventivi la capitolul urări de Crăciun şi de Anul Nou iar tradiţionalele “ Un An Nou Fericit ” şi “ Crăciun Fericit! ” au fost înlocuite cu urări mai puţin ortodoxe. Astfel, unul dintre mesajele care a ajuns în mesageriile telefoanelor mobile a multora dintre români este cel care dezvăluie faptul că Moş Crăciun nu există:

“ Informaţia a fost publicată de de Wikileaks. Moş Crăciun nu există! Bătrânul cu barbă albă şi haină roşie, demascat ca impostor. DIICOT anchetează cazul, alături de dosarele Toba şi Şoric. Moş Crăciun nu există. Specialiştii recomandă să fiţi aproape de de cei dragi şi să le oferiţi voi cadourile mult- aşteptate*******************(astea de la urmă nu-s asteriscuri de “ breaking news ” ci doar câţiva fulgi de zăpadă din partea mea) ” , se arată în mesajul publicat fără a fi corectat.

Mesaje cu bani şi politicieni Banii au fost principala temă din mesajele de anul acesta: “ Căteluş cu păru creţ, să ai jeepuri în coteţ şi o casă cu piscină, pe J.Lo ca vecină, şi-o lopată pentru bani. La anu şi la mulţi ani! ” , “ Lovite-ar trenul fericirii şi cădetze-ar în cap un sac cu bani si-un bilet cu “ la mulţi ani! ” sau “ Moş Crăciun cu suflet bun, să vă aducă în Ajun, Carduri VISA Diamant, Carnavaluri pe la Rio, Brazilience-n custodie, Haide, gata cu VISAtul, s-a mai ars şi cozonacul! ”.

Nici oamenii politici nu au fost uitaţi de compozitorii de ocazie şi au fost, alături de Moş Crăciun şi de reni, personajele principale ale mesajelor: “ Anul Nou e cu nororc, că-l dăm jos pe Milu Boc, şi pe Udrea din Pleşcoi, că suntem ca vai de noi...Să ne sugă pixul tot, că nu mai pot să mai suport, Quasimodo să şi-o fure, pe popor să nu-l înjure, marko ţap, capră să fie, să i-o tragă vreo mie, Din Guvern apoi să iasă, sprijinindu-se de masă. La mulţi ani! ” .

Alte mesaje au explicat de ce Moş Crăciun a fost mai sărac în 2011: “ Sania s-a rupt, renii au murit de frig, eu mi-am rupt piciorul şi am rămas înţepenit în horn, spiriduşii sunt la femei, anul ăsta cadouri n- avem. Mos Craciun! ” . Ţ Mesaje despre alcool şi mâncare Un mesaj însă a fost creat special pentru a-i face pe cei care-l primesc să se gândească de două ori înainte de a se  bucura de mesele tradiţionale: “ Consumul excesiv de alcool dăunează grav sănătăţii. Tutunul cauzează cancer. Consumul excesiv de zahăr, sare şi grăsimi te poate ucide. Na! Crăciun Fericit acum! ” .

Sau mesaje care fac referire la excesul de alcool: “ E Crăciun! Este divin! Ne uităm pe geam afară…prin zăpadă Moşul zboară? …Ni se trage de la vin ” .

Urări lungi şi plictisitoare Au fost însă şi multe urări plictisitoare, siropoase şi foarte lungi: “ Să vă fie lumina ce vă luminează cărările orbitoare, să vă fie sufletele încarcate cu fâlfâiri divine, să vi se bucure inimile de încărcături electrice venite de la îngeri, să aveţi mâinile pline de bucate trimise prin porumbeii iubirii, să vă zâmbească toate cele atunci când veţi simţi graţia divină! Vă mulţumesc că existaţi cu chip de oameni voi doar în viaţa mea! ” .Ţ

Sau “ Să ningă-ncet deasupra ta cu picături de fericire, să fie visul tău un zbor de împlinire, povara vieţii să-ţi fie car cu sănătate, să-ţi fie sufletul scăldat în strop de bunătate, să ai oricând în drumul tău un soare zâmbitor, să ai alături chipuri dragi, şi-un înger păzitor ” .

preluare de pe sursa:

http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Bucuresti-_Romanii_si-au_trimis_urari_traznite_de_Sarbatori_0_401960113.html

Vacanta Mare - Boier Moflea si Voda de Revelion

Vacanta Mare - Boier Moflea si Voda de Revelion by wWw.Narco.Ro

PRELUARE DE PE SURSA:

Vacanta Mare - Boier Moflea si Voda de Revelion - http://www.narco.ro

Revelion 1989, cuminte şi neinteresant

Un articol din Jurnalul National:

de Roxana Ioana Ancuta 

Fără decolteuri, fără fuste scurte, fără bijuterii, fără strălucire. Nimic special, nimic prea elegant. Un Revelion care nu trebuia să deranjeze pe nimeni. 

Seara de ?88 spre ?89, marea seară de Revelion a debutat, de la ora 21:10, cu un "Cântec în prag de An Nou" ? un grupaj folcloric cu miniaturi umoristice "Ceasornicarul cu? anecdote". A fost acelaşi program, au fost aceleaşi urări, au venit aceiaşi invitaţi, s-au impus aceleaşi reguli ca şi în anii trecuţi: ?88, ?87?

În ultimii ani (ai acelei perioade), după cum zice realizatorul tv Titus Munteanu, lucrurile s-au înrăutăţit şi în Televiziunea Română, cenzura a devenit tot mai severă, astfel încât programele, serioase ca un domn sobru în gri, nu au mai avut nici sare, nici piper. Au fost cuminţi şi neinteresante, nu din nepriceperea coordonatorilor şi realizatorilor, ci din ordinele care veneau "de sus". 

În perioada comunistă, românul a primit totul cu "raţia", astfel a fost conceput şi Revelionul tv. Câteva minute de umor, câteva minute de muzică uşoară sau populară, sau de operetă. Totul mo­derat. Fără excese. Fără strălucire. Fără emoţie. "Oaspeţi la Balul Revelionului", "Microrecital Mirabela Dauer", "Maratonul Anecdotelor", "Danga ? Langa" ? moment vesel, "Farmecul Operetei"? sunt câteva dintre titlurile emisiunilor care s-au difuzat în acea noapte dintre ani. 

Se împlinesc 20 de ani de când Tudor Vornicu a realizat ultimul Revelion TVR. Revelionul din ?88/?89 a fost, prin urmare, cel din urmă la care acest mare om de televiziune, foarte îndrăgit de colegi, şi-a adus contribuţia. În aprilie 1989, Tudor Vornicu a murit. "Tudor Vornicu a însemnat foarte mult pentru noi ? spune Marin Traian ?, deşi deţinea o funcţie pentru un singur departament, avea o influenţă fantastică în toată Televiziunea. Era singurul care îi mai convingea pe Marin Moraru şi pe Gheorghe Dinică, actorii care nu voiau deloc să vină la Televiziune în perioada comunistă, să apară în emisiunile postului naţional."

"Acesta a fost un Revelion ca şi celelalte", spune şi Titus Munteanu. "Au fost multe oprelişti din partea CC-ului. A trebuit să avem mare grijă la şopârle;, la ceea ce se spunea. Cântecele au devenit corecte, frumoase, dar nu spectaculoase. Recitalurile nu au deranjat. Fără decolteuri, fără fuste scurte, fără bijuterii. Nimic special, nimic prea elegant. Capul limpede a avut obligaţia să vadă textele şi să nu lase să scape nimic din ce ar fi putut supăra conducerea. De altfel, textele au trecut prin mâinile multora înainte să fie verificate, în final, de cei de la CC, care au venit la Televiziune pentru vizionare. Au fost atât de puricate, încât nici măcar o musculiţă nu mai intra neobservată. Revelionul din 1987 a avut o problemă. Cineva de la Cabinetul 2, deranjat de mustaţa unui prezentator ? i se păruse lui că seamănă cu Sta­lin ? a hotărât ca din acel an nimeni să nu mai apară la televizor cu mustaţă. S-au ras toate mustăţile chiar în preajma Revelionului. Au fost scoase secvenţele în care artiştii apăreau cu mustăţi. Au fost nişte rigori teribile."

Marin Traian, cunoscutul realizator al serialului satiric "Un zâmbet pe 16 mm", a condus o secţie de divertisment din cadrul Televiziunii Române, din echipa lui făcând parte Dan Mihăescu, Grigore Pop, Titus Munteanu şi Ovidu Dumitru. "Aici a fost cenzura cea mai mare", şi-a amintit şi Marin Traian, referindu-se la departamentul de divertisment. "Pentru noi, cei care am scris textele emisiunilor umoristice, a fost cel mai greu şi întotdeauna am avut la îndemână mai multe variante de text". Atunci a fost ultimul Revelion al celebrelor agrafe. Agrafele care au strâns părul şi perciunii mai lungi ai băieţilor. A fost ultimul Revelion comunist.

preluare de pe sursa:

http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t277953-475.html

DACA DORITI SA REVEDETI

Borvizomanii (1988)

Nicu Constantin si Alexandru Lulescu intr-o sceneta din anul 1988

Fetita cu chibrituri

Era frig cumplit si se facea noapte. Era cea din urma noapte a anului, noaptea de Anul Nou!

Pe frigul si pe intunericul acesta mergea pe strada o fetita saraca, desculta si cu capul gol. Avusese ea pantofi cand plecase de-acasa, dar ce folos! Erau prea mari pentru dansa; ii purtase mai intai mama-sa si fiindca erau asa de mari, fetita i-a pierdut cand s-a grabit sa treaca strada, din pricina ca tocmai veneau in goana doua trasuri.

Un pantof nu-l mai gasise, iar pe celalalt l-a sterpelit un baietas; zicea ca are sa-l faca leagan cand are sa aiba si el copii. Si acum, saraca fetita mergea desculta si piciorusele ei erau vinete de frig.

Ducea intr-un sort vechi o multime de cutii de chibrituri si o cutie in tinea in mana. Toata ziua umblase asa si nu-i daduse nimeni nici macar un banut. Si-acum era ostenita, flamanda si pe jumatate ingheta de frig. Fulgii cadeau si se prindeau de parul ei lung si balai care-i atarna frumos in carlionti pe umeri – dar ea numai la frumusete nu se gandea!

Nu mai putea de oboseala si s-a asezat intr-un ungher intre doua case; una era mai iesita in afara, asa ca intre doua era un cotlon. Fetita s-a ghemuit strangandu-si picioarele sub dansa, dar tot frig ii era. Acasa nu indraznea sa se duca, fiindca nu vanduse nici o cutie de chibrituri si nu capatase nici un banut macar.

Tata-sau avea s-o bata; dealtfel si acasa era frig, peretii erau sparti si cu toate ca astupase crapaturile cu paie si cu zdrente, vantul tot razbatea inauntru. Mainile ii erau aproape tepene de frig. Un chibrit ar fi strasnic acum; ce-ar fi sa scoata unul, sa-l aprinda si sa-si incalzeasca degetele? A scos un chibrit si l-a aprins.

Ce frumos ardea! Era o flacara calda si limpede ca o lumanarica, o minunata lumanarica. Si deodata fetitei i s-a parut ca sade in fata unei sobe mari de tuci, cu picioarele de alama si cu tacam de alama; in soba era un foc zdravan si fetita isi atinse picioarele sa si le incalzeasca…dar flacara se stinse si soba pieri…si fetita se trezi tinand intre degete chibritul ars. A mai aprins unul si iar s-a facut lumina.

Zidul, acolo unde era luminat, s-a facut straveziu ca un geam. Pe geam fetita vazu o odaie cu masa pusa; pe fata stralucitor de alba erau farfurii de portelan si in mijloc, pe o farfurie, era o coscogeamite gasca fripta, umpluta cu prune si mere, din care ieseau aburii.

Si ce era mai minunat decat toate, gasca a sarit din farfurie, a inceput sa umble pe jos, leganandu-se, cu furculita si cu cutitul infipte in spate, si s-a indreptat chiar catre fetita. Dar deodata chibritul s-a stins si n-a mai ramas decat zidul gros si rece. A mai aprins un chibrit. Si deodata s-a vazut stand langa un pom de Craciun. Era mai mare si mai frumos decat acela pe care-l zarise pe geam la negustorul cel bogat.

Pe crengile verzi erau o multime de lumanari aprinse si erau agatate poze colorate ca acelea din vitrinele magazinelor. Fetita a ridicat bratele in sus – si chibritul s-a stins.

Lumanarile s-au inaltat tot mai sus si deodata fetita a vazut ca nu mai erau lumanari, erau stelele sus pe cer; una din ele a cazut, lasand in urma ei o dara de lumina. – Acum moare cineva! a zis fetita.

Bunica-sa, singura fiinta de pe lume care o iubise si pe dansa, si care acum era moarta, ii spusese odata: „Cand cade o stea, se urca un suflet la cer.” Fetita a mai aprins un chibrit si flacara a facut lumina de jur imprejur; si in lumina stralucitoare s-a ivit bunica, stralucind si ea, cu zambetul ei bun si bland. – Bunicuta! a strigat fetita. Ia-ma, ia-ma cu tine!

Stiu ca ai sa pleci si tu cand se stinge chibritul, tot asa cum a plecat si soba cea calda, si gasca cea fripta, si pomul cel frumos! Si repede a aprins si celelalte chibrituri care mai erau in cutie, fiindca voia s-o mai tie pe bunica-sa, sa nu plece. Si chibriturile au dat o lumina asa de mare, ca se vedea mai bine decat ziua.

Niciodata nu fusese mai frumoasa bunica; a luat-o in brate pe fetita si amandoua s-au inaltat in stralucire si bucurie, si fetitei acum nu-i mai era frig, nici frica; era in cer. A doua zi dimineata, in ungherul dintre cele doua case, fetita cu obrajii rosii si zambet pe buze zacea moarta, degerata de frig, in cea din urma noapte a anului.

Zorii Anului Nou s-au ridicat deasupra trupsorului mort, langa care erau imprastiate o multime de cutii de chibrituri, una din ele cu toate chibriturile arse. A vrut sa se incalzeasca; ziceau oamenii. Dar nimeni nu stia ce frumuseti vazuse ea si in ce stralucire intrase si ce bucurie mare ii adusese Anul Nou!

preluare de pe sursa:

http://moscraciundesarbatori.blogspot.com/

Dem Radulescu - S-a intamplat de Revelion...(partea2)

Dem Radulescu,Dan Condurache - S-a intamplat de Revelion...(partea2) 

Dem Radulescu - S-a intamplat de Revelion....(partea !)

Dem Radulescu - S-a intamplat de Revelion...(partea1)

Dem Radulescu,Dan Condurache - S-a intamplat de Revelion...(partea1)
http://www.youtube.com/watch?v=UzvGH7p92DY

Programul TVR de Revelion 1986

Duminică 29 decembrie 1985
11.30 Telex
11.35 Lumea copiilor¤Telefilmoteca de ghiozdan- Taina submarinului ep.3
12.40 Muzică populară
13-15 Album duminical
¤¤¤¤¤¤¤
19.00 TELEJURNAL
19.50 Ţara mea, azi
20.10 Cântarea României
21.05 Film artistic CONSPIRAŢIA
22.15-22.30 Telejurnal


Luni 30 decembrie 1985
20.00 Telejurnal
20.30 Muzică populară
20.45 Reportaj
21.05 Odă Republicii. Spectacol
21.40 Telejurnal.
22.00 Închiderea programului



Marţi 31 decembrie 1985
20.30 Telejurnal
21.00 Revelion 1986 (vezi postul anterior)
04.10 Închiderea programului 


Miercuri 1 ianuarie 1986

11.00 La mulţi ani cu bucurie! (Editorial)
11.15 În jurul bradului.
11.35 Ecran de vacanţă „PĂUNIŢA” ep.1 (film chinezesc în două părţi)
12.00 Concertul extraordinar de Anul Nou al Orchestrei Radioteleviziunii Române.
13.00 ALBUM DE SĂRBĂTOARE. Din sumar: Umor şi muzică * Desene animate * Circ pe gheaţă * Telesport * Teatru vesel * Secvenţa telespectatorului
17.00 Ritmuri cubaneze
17.15 Balul operetei
18.03 Dacă doriţi să revedeţi… (selecţiuni din programele de Revelion)
18.25 Şapte note vesele ( melodii celebre clasice din filme artistice ) Best of Movie !
18.50 1001 de seri
19.00 TELEJURNAL
19.30 Dacă doriţi să revedeţi… (selecţiuni din programele de Revelion)
20.00 Film artistic IARNA BOBOCILOR
21.25 Dacă doriţi să revedeţi… (selecţiuni din programele de Revelion)
22.15 TELEJURNAL
22.25 Romanţe
23.00 Închiderea programului


Joi 2 ianuarie 1986

10.00 Ţară scumpă, la mulţi ani ! (muzică populară)
11.00 Ecran de vacanţă „PĂUNIŢA” ep.2 (film chinezesc în două părţi)
12.00 Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena
13.00 Telex
13.05 Album de iarnă
18.00 Povestiri muzicale
18.50 1001 de seri
19.00 TELEJURNAL
19.27 START LA VARIETĂŢI
20.00 Film artistic NU VEI AFLA NICIODATĂ
21.35 Dacă doriţi să revedeţi… (selecţiuni din programele de Revelion)
21.55 TELEJURNAL
22.05 Cântece îndrăgite
22.30 Închiderea programului






preluare de pe sursa:
http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t277953-475.html

Lumini de Craciun din toata lumea

Se apropie Craciunul si astepti doar zapada pentru ca decorul de iarna sa fie complet.

Sa aduci acasa bradul de Craciun, sa il impodobesti si sa aprinzi in el sutele de luminite multicolore. Caci odata cu ele, feeria Craciunului intra in suflete.

Iata care este traditia luminitelor de Craciun si ce simbolizeaza ele in toata lumea:

·  Steluta luminoasa din varful bradului simbolizeaza steaua din Bethlehem sau pastorul care a vestit nasterea lui Iisus.

·  Luminitele simbolizeaza de asemenea si stelele de pe bolta cereasca, din noaptea nasterii lui Iisus.

·  In anumite zone din Germania luminitele de Craciun sunt formate in intregime din lumanari, pentru a recrea scena biblica a staulului cu oi.

·  In Canada luminitele de Craciun simbolizeaza fie sufletele celor trecuti in nefiinta, care vegheaza asupra celor ramasi in viata, fie sufletul lui Iisus, care s-a sacrificat pentru oameni.

·  In Irlanda lumina de Craciun este reprezentata de o singura lumanare mare, asezata intotdeauna langa feresatra, simbolizand faptul ca cei dragi sunt bineveniti in casa, asa cum au fost primiti Maria si Iosif.

·  In Brazilia Craciunul aduce cu sine mii de luminite colorate puternic, sub forma a diferite personaje de basm, simbolizand bucurie, renastere si speranta.

·  In Anglia traditia Craciunului are radacini adanci iar britanicii obisnuiesc sa isi orneze propriile locuinte cu mii de beculete multicolore, fiind vestiti in intreaga lume pentru decorurile fantastice pe care le creeaza.

·  Americanii sarbatoresc Craciunul cu mii de beculete aprinse, care impodobesc totul in jur. Copaci, parcuri, cladiri, fantani arteziene, totul este iluminat feeric.

·  De asemenea, in intreaga lume, in preajma Craciunului au loc spectacole de lumini impresionante. In Philadelphia acest spectacol are deja o traditie de peste 50 de ani, prima reprezentatie avand loc la 1956.

·  In New York parcurile devin o feerie aurie reflectata in oglinda apei, odata cu copacii imbracati in straie de sarbatoare.
Autor: Tashulina

http://lifestyle.ele.ro/Lumini-de-Craciun-din-toata-lumea_--a11493.html

Colinde padurenesti din Dabica, Hunedoara

Aceasta zona este printre putinele care au conservat tipuri de colinde ce dezvolta teme si motive de o incontestabila vechime, exprimate intr-o limba cu o puternica amprenta a trecutului.

Predilectia pentu numarul 3, numar incarcat cu forta magica, divinatorie si purificatoare, este bogat ilustrata: boierul batrin Caciun isi trimite cele trei slugi cu trei solii spre a vedea cel rod de–mparat pe care trei sinioare mi-l d- apleaca.Cei trei soli au prilejul de a fi initiati in taina Naserii lui Isus: Mai intii prunc mititel infasatel,/ Apuc cum ii june mai frumosu/

Cind infiara mustacioara,/ Cu cununa de virsara… si in colidele lumesti, de origine precrestina, compozitia tiparita este prezenta. Boierul batrin, gazda, are trei fii intelepti.

Faptele de limba arhaica sint mai dificile de explicat.Nu vom vorbi despre particularitatile fonetice datorate plasarii asezarii Dabica intre Banat si Valea Muresului, pe cursul superior al Cernei, ci despre particularitatile lexicale si morfosintactice.

Ne-au atras atentia cuvintele pierdute din limba literara: brinca (miina, din lat. bracchium),odresinduri (mirosuri, din lat. odorem), data (datina ,din lat datem), a tuna cu sensul de a navali, stilp cu sensul de tulpina, sec pentru rau, slab pentru nedorit , a apleca cu sensul de a ocroti (lat. adplicare), a razama cu sens de a straluci (lat. radiam).

La o analiza de tip etnologic pot fi detectate elemente de viata arhaica precum:botezul la fintina impartirea averii parintesti dupa legi stravechi, alegera mirelui nasia ca rudenie spirituala mai presus de consangvinitate. 

De asemenea se poate vorbi despre reprezentari si motive de descendenta mitologica: nasterea din piatra a lui Hristos, originea vinului, griului si mirului din jertfa Mintuitorului, arborele axa si confruntarea cu marea.

Personajele crestine au atributele indeobste cunoscute in literatura canonica, dar si altele care le fac mai familiare. Sinmicioara intirzie prinzul de prinzitu/ La butile de cepuit ale gazdei, caci si-a inecat in mare noua care goale. Sf. Petru sta la masa gazdei si inchina, in vreme ce Arhanghelul Mihail se bate si este invins de Iuda: cerindui Domnului trasnetele si fulgerile lui Ilie, el invinge dusmanul si readuce lumina in Rai. Sfinta Duminica este rugata de Maica Domnului sa-L boteze pe Pruncul Isus, insa ajunge prea tirziu, drumul in susul Cernei fiind anevoios:Isus Hristos este deja botezat, nasul este Sinioan. Iata cu textul poetic coboara Taina Nasterii Mintuitorului printre gospodarii padureni.

Autor: Cristina Fialcovschi

preluare depe sursa:

http://www.moldova.org/page/colinde-padurenesti-din-dabica-hunedoara-1148-rom.html

Sarbatorile de iarna in Grecia

Anunturi

Sarbatorile de iarna la britanici

La britanici, cadourile se impart pe 26 decembrie.

Danezii au un ritual de impartire a cadourilor: se aduna toti ai casei in jurul bradului, si cel mai in varsta membru ia un cadou pe care il da persoanei destinate.

Aceasta ia la randul sau un alt cadou si-l da persoanei pentru care a fost pregatit si asa mai departe.

In Norvegia, cadourile sunt ascunse de catre cei care le daruiesc intr-un sac cu paie care este apoi pus deasupra usii destinatarului in asa fel incat cand acesta deschide usa, cadourile sa cada peste el.

Preluare de pe sursa:

http://www.sarbatorideiarna.ro/Despre-Mos-Craciun/

CRĂCI(UN) = SĂRBĂTOAREA CRĂCILOR DE AUR

Asocierile mentale ale omului din zorii societăţii umane erau simple, directe, uşor de reţinut prin transmisia orală, scrisul neexistând sau nefiind de uz curent. Sărbătoarea crăcilor de aur se regăseste în multe zone din Europa, dar numai în spaţiul de formare a popoarelor europene şi-a păstrat numele său primitiv.

Ce crăci au putut determina stabilirea uneia din cele mai vechi, mai importante, mai pitoreşti, mai bogate în obiceiuri populare sărbători ale anului? Este vorba de “crăcile sacre”, având puteri magice, strict necesare vieţii oamenilor şi animalelor, aşa-numitele “crăci de aur” cunoscute în etnografie sub titulatura generica “creanga de aur”.

 Crăcile sau creanga de aur, pe numele său vîscul, este un arbust, permanent verde-verde gălbui, care creşte ca parazit pe diverşi arbori: stejar, fag, brad alb, mesteacăn, tei, măr, păr etc. Din antichitate ne-au rămas puţine menţiuni, dar lămuritoare.

Pliniu cel Bătrân, în “Naturalis Historia” scrie că Druizii, sacerdoţii celţi, socoteau vîscul (craca de aur) o plantă sacră, capabilă să vindece toate bolile, având virtuţi magice. Îi culegeau, iarna, cu mare solemnitate, frunzele şi fructele, într-o anumită noapte, în ajunul Crăciunului după un anumit ritual: un preot îmbrăcat în alb se urca în stejarul din care se recolta vîscul şi-l tăia cu o seceră de aur. Crăcile tăiate nu trebuiau să atingă pământul şi erau adunate într-un ştergar alb. Druizii credeau că nimic nu este mai sacru decît vîscul şi stejarul pe care acesta creşte. Este vorba de un ritual, destinat unei anumite zile, în vederea obţinerii unui panaceu, moştenit din strămoşi, ţinut cu religiozitatea cuvenită în spaţiul românesc.

În preajma Crăciunului, oamenii îşi procură măcar o cracă de vîsc pe care s-o aibă în casă între Crăciun şi Anul Nou. S-a păstrat din vremi imemoriale credinţa că “craca de aur” aduce noroc, că le merge bine în anul următor celor care stau sau se sărută sub craca de vîsc în noaptea de Crăciun şi/sau în noaptea de Anul Nou. Din aceste credinţe, altădată de uz comun în toată Europa s-au mai păstrat ici-colo unele relicte. 

O manifestare cu acelaşi scop este uratul cu “Sorcova”, în care, înainte vreme, urarea se făcea în timp ce corpul celui sorcovit era atins ritmic cu “creanga de aur” (crăci de vîsc), nu cu flori artificiale, din hârtie, ca astăzi. Urarea copilului cu “sorcova” (reprezentare a anului nou) nu se putea face decît cu crăci de vîsc, interpretate şi ca talisman, căci “nu se cunoaşte o altă plantă purtătoare de noroc ca vîscul” (41, p.23). Cum era de aşteptat, credinţele referitoare la virtuţile “crăcii de aur” se regăsesc în toată Europa.

Informaţiile disponibile în credinţele populare din diverse timpuri şi locuri atestă că frunzelor tinere şi ramurilor de vîsc (“crăcilor de aur”) li se atribuiau puterile prezentate în 

continuare(4.5): 

– deschiderea porţilor infernului şi asigurarea ieşirii, viu şi nevătămat, din împărăţia subpământeană(42, C. VI);

 – leac pentru toate; 

– remediu pentru toate bolile copiilor; se agaţă la gîtul copiilor pentru a-i feri de rele;

- vindecă (toate) rănile şi ulceraţiile; 

– leac contra epilepsiei 

– antidot împotriva otrăvurilor;

- leac pentru multe suferinţe; fereşte oamenii şi animalele de rele;

- stimulator, leac contra sterilităţii, ajută femeile să aibă copii, fecundează animalele sterpe; 

– asigură rod bogat grădinilor, grăbeşte creşterea recoltei şi o fereşte de neghină şi de paraziţi; 

– o cracă de vîsc pe prag alungă visele rele, o cracă sub pernă aduce vise prevestitoare, iar o floare sub pernă îl arată în vis pe cel care o va cere de nevastă pe fată;

- vîscul stinge focul, apară contra trăznetului şi fulgerului; o cracă de vîsc atârnată de tavanul odăilor protejeaza împotriva relelor în general şi a incendiului în special; 

– oferă protecţie eficace împotriva vrăjitoriei şi a magiei;

- vîscul este considerat nemuritor, viaţa stejarului fiind în vîsc; vîscul sacru este căzut din cer, iar tot ce creşte pe stejar este trimis din cer.

Această simplă enumerare de virtuţi mitice dă dimensiunea importanţei vîscului, a “crăcilor de aur” şi justifică organizarea unei mari sărbători în cinstea acestei plante-zeitate bună pentru oamenii din aurora istoriei, planta care le asigura soluţii salutare pentru grijile, durerile şi nevoile lor. Această sărbătoare a fost dedicată moşilor aducători de leacuri salvatoare.

Pe lângă virtuţile, mai mult sau mai puţin, mitice medicina populară românească folosea şi, pe alocuri, foloseşte încă (21, p. 251): – ceai din frunze de vîsc de pe păr contra astmului; – frunzele şi fructele pentru băi contra durerilor reumatice; – ceai din frunze, în emfizem pulmonar şi tuberculoză pulmonară, dar şi contra crampelor şi contra epilepsiei; – ceaiul din vîsc, pir şi flori de păducel, luat de trei ori pe zi, cîte o linguriţă înainte de masă, este recomandat contra hipertensiunii; – un extract, realizat cu rachiu, se lua ca fortifiant; – ramurile de vîsc de stejar se fierbeau, iar decoctul se bea, pe nemâncate, contra vătămăturilor; – vîrfurile crăcilor se uscau, se pisau, se amestecau cu sare şi se dădeau în mâncare mieilor care aveau viermi în nas;

Se mai folosea: – în boli femeieşti; – în boli asmatiforme, în epilepsie şi ca hipotensiv; – în hrana animalelor, ca să se îngraşe;

În Spaţiul primordial al Europei, cel Carpatic, pe ambii versanţi ai lanţului Carpatic, se găseau numeroase mânăstiri în care vieţuiau, după principiile dreptăţii, sihaştri-isihaşti carpatici care aveau unele cunoştinte de fitoterapie. Într-o ţară acoperită în proporţie de cca 79% de păduri (“Pădurile României”, p.163), cu sate rare, ierni grele şi lungi, iarna mai ales, datorită lipsei fructelor şi legumelor verzi, lipsa de vitamine era acută, iar în absenţa din alimentaţie a vitaminei C, oamenii acelor timpuri se îmbolnăveau de scorbut. În aceste situaţii, isihaştii carpatici recoltau crăci de vîsc şi le duceau în sate, învăţându-i pe oameni cum să le folosească, pentru ei şi pentru animalele lor (decoct, infuzie, tocarea şi mâncarea frunzelor verzi crude) pentru a se vindeca de această boală cumplită, înainte de a se cunoaşte existenţa vitaminei C.

Din cele prezentate în acest studiu, rezultă că sărbătoarea Crăciunului, a Crăcilor sacre, vindecătoare, a fost instituită, demult, în preistorie, ca reflex al unui aspect existenţial vital.

Nu se găseşte nici o legătură cu vreo naştere.

Astfel de legături, dar artificiale, apar târziu, pe ţărmurile Mediteranei, unde inexistenţa de ierni aspre făcuse ca sensul originar al sărbătorii să cadă în uitare, datorită schimbării condiţiilor de mediu.

“ORIGINEA CUVÎNTULUI CRĂCIUN”, un studiu de Gabriel Gheorghe pe site-ul Societăţii ştiinţifice Getica

sursa

http://getica.go.ro/craciun.htm

http://ramaniamyblog.wordpress.com/2011/12/19/originea-craciunului/

http://enciclopediagetodacilor.blogspot.com/2011/12/originea-craciunului.html

preluare de pe Sursa: 

2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!! PAX Et LUX !