Toate conspiraţiile duc la… Malta

În timpul Cruciadelor, alături de Templieri acţiona la Ierusalim şi un alt Ordin militaro-călugăresc: „Ospitalierii” sau „Ioaniţii”, cei care astăzi sunt cunoscuţi sub numele de Cavaleri de Malta. Dacă în ceea ce îi priveşte pe Templieri, Ordinul s-a împrăştiat după ce Jacques de Molay a fost ars pe rug pe 18 martie 1314, Ioaniţii şi-au continuat activitatea, foarte asemănătoare cu cea a Templierilor, până în zilele noastre. Principiile şi acţiunile lor îi demască drept una din cele mai puternice grupări oculte supra-naţionale care acţionează în spatele scenei politice şi financiare mondiale.


Scurtă incursiune în istorie

Istoria cavalerilor de Malta începe în anul 1048, când un grup de negustori din republica italiană Amalfi a cerut permisiunea să construiască la Ierusalim o biserică, o mânăstire şi un spital care să ofere asistenţă pelerinilor.

În anul 1113, comunitatea monastică ce s-a dezvoltat în jurul spitalului a fost recunoscută printr-o Bulă papală şi a primit privilegiul de a-şi alege conducătorii independent de orice autoritate laică sau religioasă.

Cunoscuţi până atunci ca şi „Ospitalieri” (de unde şi numele de spital din zilele noastre), din acest moment încep să se numească „Ordinul Sfântului Ioan de Ierusalim”. Cei care îl alcătuiesc sunt militari şi călugări totodată (o combinaţie extrem de dubioasă ţinând cont de principiile divine ale non violenţei), de origine nobilă şi depun un triplu jurământ de sărăcie, castitate şi supunere.

Vorbim deci de un grup militaro-religios care se bucură de o serie de privilegii: pot purta arme şi mai ales pot circula liber (fără a avea nevoie de permise de liberă trecere sau alte aprobări). În plus, prin Bula papală din 1113 sunt total independenţi de orice autoritate statală, constituind ceea ce în termeni moderni s-ar numi o structură supra-naţională. Cu timpul au devenit şi o forţă militară terestră şi navală foarte importantă.

Cavalerii provin din toate ţările Europei. Şi astăzi în Malta, le sunt arătate turiştilor opt capele dedicate diferitelor limbi ale Ordinului: franceză, italiană, engleză, spaniolă, germană şi diverse dialecte ale acestora.

Existau sedii diferite pentru fiecare limbă, care erau numite „auberge”, un fel de hanuri sau palate în care cavalerii provenind de pe aceeaşi filieră locuiau împreună. Structura aceasta o întâlnim astăzi şi în trupele NATO, cu care cavalerii au multe lucruri în comun. Simbolismul lui opt apare atât în Crucea de Malta cât şi în simbolul NATO. La fel cum NATO a fost constituit ca o forţă militară de apărare a păcii, şi acest Ordin este alcătuit din „cavalerii ai păcii”.

În anul 1291, după pierderea ultimului bastion creştin de la Acra, cavalerii se refugiază în Cipru. Izgoniţi şi de acolo, ajung în insula Rhodos unde rămân timp de 200 de ani şi pun bazele unei importante forţe navale în zona mediteraneană, care atacă frecvent teritoriile turceşti, siriene şi egiptene. Jafurile şi distrugerile provocate îl fac pe sultanul Soleiman magnificul să atace Rhodosul în anul 1522.

Cavalerii rezistă eroic timp de 6 luni după care sunt înfrânţi, iar supravieţuitorii sunt obligaţi să părăsească insula. Rătăcesc timp de şapte ani prin diverse ţări şi în 1530 împăratul Carol Quintul, cu aprobarea papei Celement al-VII-lea, le oferă insula Malta. Cu această ocazie se stabileşte ca Ordinul să rămână neutru în caz de război între naţiunile creştine. Când în 1798 Napoleon Bonaparte ocupă Malta, cavalerii sunt constrânşi să abandoneze insula şi se împrăştie în toate ţările Europei. De-abia în 1834 Ordinul se stabileşte în mod definitiv la Roma, unde deţine şi astăzi Villa Malta şi Palatul Malta, ambele teritorii malteze în statul italian.


Puţini, dar plasaţi în poziţii cheie

Conform propriilor statistici, Ordinul de Malta numără astăzi 12.500 de „cavaleri”, cărora li se alătură 80.000 de voluntari. Nu vă imaginaţi cumva că în cazul lor a îndrăznit cineva să considere voluntariatul ca fiind trafic de fiinţe umane sau exploatare. De pe un site de prezentare al Ordinului, aflăm chiar că există doar 38 de „cavaleri” de Malta în adevăratul sens al cuvântului. Mai precis, doar 38 dintre ei au depus ca şi în vechime cele trei jurăminte: de castitate, de sărăcie şi de supunere.

Restul sunt persoane aflate foarte departe de aceste valori şi, desigur, serios implicate în politică sau afaceri. Despre aceştia trebuie spus faptul că ei nu depun decât jurământul de obedienţă totală faţă de Ordin. Ţinând cont de poziţiile de putere pe care ei le ocupă în societate, un astfel de jurământ îi transformă în instrumente ale unor interese străine de cele ale popoarelor sau statelor pe care ar trebui să le reprezinte.

Pe lângă faptul că timp de secole au reprezentat o importantă forţă armată terestră şi navală, Cavalerii de Malta au rămas până în zilele noastre o importantă putere ocultă financiară şi politică. Majoritatea membrilor sunt de origine nobilă, iar printre condiţiile primirii în Ordin se află aceea de a deţine o poziţie socială, titluri şi o avere importantă. Această condiţie, oricât ar părea de bizară este cheia puterii financiare a cavalerilor. De altfel, în vechime, averile nobililor ce se înrolau ca şi cavaleri de Malta reveneau la moartea acestora Ordinului.

Încă de la început Ioaniţii s-au constituit ca o organizaţie şi forţă militară supra-naţională, şi aşa au rămas şi până astăzi. Îi regăsim acum peste tot, dar mai ales în Consiliul pentru Relaţii Externe al SUA (CFR în limba engleză), CIA, FBI, NATO, Bilderberg, Comisia Trilaterală.

Toţi „Cavalerii de Malta” deţin funcţii politice care le conferă imunitate diplomatică. Astfel ei au acoperire pentru foarte multe din activităţile ilegale în care sunt implicaţi şi se pot sustrage în caz de nevoie cercetării autorităţilor.


Strânse legături cu francmasoneria

Într-o planşă ce reproduce structura francmasoneriei, regăsim la nivelul Ritului de York Cavalerii de Malta şi binecunoscutul lor simbol printre gradele cele mai înalte. Mai ales, Loja Propaganda Due (P2) din Italia a avut strânse legături cu ei.

În cartea „Cavalerii întunericului”, François Hervet scrie: „în decembrie 1969 a avut loc o întâlnire secretă în biroul contelui Umberto Ortolani, ambasadorul cavalerilor de Malta în Uruguay, la care au participat mai multe capete ale lojei P2: Licio Gelli, Roberto Calvi, Michele Sidona, toţi implicaţi în omorârea Papei Ioan Paul I şi în masive fraude bancare.”

Istoricul militar român Mihai Dogaru afirma într-o emisiune TV în 2006: „Cavalerii de la Malta reprezintă una dintre cele mai vechi ramuri ale „Ordinului Cuceritorilor” (societate francmasonică în care sunt admişi doar cei care au deja un anumit grad de iniţiere ocultă). Ei au o Constituţie proprie şi au jurat să depună toate eforturile în scopul stabilirii Noii Ordini Mondiale.”

Cavalerii de Malta sunt cei care au pus bazele CIA. Allen Dulles şi Bill Donovan, primii directori ai CIA, numiţi chiar „taţii” acestui serviciu de informaţii, erau cavaleri de Malta. La fel stau lucrurile şi cu urmaşii lor: Wiliam Casey, directorul CIA în timpul guvernării Reagen şi John Mc Cone, directorul din timpul guvernării Kennedy.


Mulţi membrii notabili din armata SUA sunt cavaleri de Malta:

Alexander Haig na– secretar de stat în timpul preşedintelui Ronald Reagan, şeful personalului de la Casa Albă în timpul guvernărilor Nixon şi Ford. Între 1974 şi 1979 el a fost comandatul forţelor SUA şi NATO în Europa, şi a jucat un rol important în sângeroasele războaie din Vietnam şi Corea.

William Westmoreland – general american care a comandat operaţiunile militare în războiul din Vietnam.

Charles A. Willoughby – pe numele real Adolf Tscheppe Weidenbach, fost nazist, general în armata SUA şi şeful spionajului în timpul războiului din Corea.

Pe lista cavalerilor de Malta se află şi: Tony Blair – fostul premier al Marii Britanii, David Rockefeller – mare magnat, filantrop şi un personaj cheie în tot ceea ce înseamnă conspiraţii, J. Edgar Hoover – fost director al FBI, Giscard d’Estaing – fost preşedinte al Franţei, Juan Carlos – rege al Spaniei, George H.W. Bush – fost preşedinte al SUA şi cântăreţul Frank Sinatra.


Mână în mână cu naziştii

Pe lângă zona mediteraneană şi Africa, principala sfera de influenţă a cavalerilor de Malta se află în America Latină. Dictatorul Augusto Pinochet (preşedinte al statului Chile până în 1990) şi Juan Peron (ales de trei ori preşedinte al Argentinei şi implicat în adăpostirea unor criminali de război nazişti pe teritoriul acestei ţări) erau şi ei cavaleri de Malta.

O serie de nazişti, unii dintre ei declaraţi criminali de război au fost cavaleri de Malta:

Reinhard Gehlen – general nazist, şef al serviciilor de spionaj din Germania până în 1968, recrutat apoi de SUA pentru a coordona acţiunile de spionaj din timpul războiului rece în Uniunea Sovietică. După război a primit cea mai înaltă decoraţie a Ordinului Marea Cruce de Merit.

Heinrich Himmler – nazist bine cunoscut şi criminal de război, comandant al trupelor SS şi al Gestapoului.

Kurt Waldheim – membru al Wehrmacht-ului (Înaltul comandament al forţelor armate naziste) în timpul celui de-al doilea război mondial, devenit secretar general al Naţiunilor Unite din 1972 până în 1981 şi preşedinte al Austriei.

Franz von Papen – nobil german, cancelar al Germaniei în 1932, ofiţer nazist şi unul dintre personajele cheie care au acţionat în culise făcând posibilă venirea lui Hitler la putere.

Fritz Thyssen – om de afaceri nazist care l-a susţinut financiar pe Hitler.


Pe lângă toţi aceşti nazişti cavaleri de Malta, Ordinul a fost implicat direct în ceea ce s-a numit „Rat Line” – operaţiunea de scoaterea din Europa a naziştilor de rang înalt şi a oamenilor de ştiinţă care activau în lagărele de concentrare naziste.

Mulţi dintre ei au ajuns în America Latină, una din zonele controlate de Cavalerii de Malta, datorită privilegiilor pe care membrii acestui Ordin le au. Ne referim cu precădere la libera lor circulaţie. Practic, Cavalerii de Malta le-au pus la dispoziţie acestor criminali de război paşapoarte diplomatice false.

Penny Lernoux scrie în cartea sa „People of God”: „După război, baronul Luigi Parrilli, aristocrat italian şi cavaler de Malta a început negocierile secrete dintre dintre liderii SS şi şeful CIA, Allen Dulles. Allen Dulles şi cel care l-a succedat, John Fosters lucraseră împreună, înainte de a ajunge directori ai CIA, în conducerea companiei lui Rockeffeler, Standard Oil.

Cu acest prilej ei stabiliseră strânse relaţii cu I. G. Farben, fabrica ce producea gazolină pentru maşinile de răboi naziste, dar şi substanţa Zyklon B utilizată în lagărele de concentrare (această ramură a I. G. Farben a devenit ulterior renumita fabrică de medicamente Bayer). Jurnalistul de război George Seldes a publicat câteva aticole în presa vremii despre acest subiect, şi rezultatul a fost că au încercat să îl omoare de mai multe ori, iar în final niciun ziar nu a mai vrut să îi mai publice articolele.”

de Mihaela Gheorghiu

preluare de pe sursa: http://piatza.net/toate-conspiratiile-duc-la-malta/

Fraternitatea masonilor

Cuvantul “mason” inseamna “zidar”. Breasla zidarilor avea un cod de comportament foarte sever, iar intrarea in breasla se facea extrem de greu. Un ucenic avea nevoie de peste zece ani sa devina “fellowcraft” (meserias calificat). Dupa aceea, avea nevoie de cateva decenii sa devina un “maestru”.

Fiind platiti foarte bine, toti zidarii tineau “secretele meseriei”, pentru a-si proteja situatia si pentru a limita competitia.

Fraternitatea masona, a “zidarilor speculativi” nu are prea multe in comun cu acele bresle, in afara unui simbolism specific, care include sorturi de zidar, scule si termeni de zidarie.

Originea acestei fraternitati masone e nebuloasa, primele indicatii din cronicile engleze, pun formarea acestei organizatii prin anul 1390, dupa primul document masonic, “Regius” din Scotia.

Fraternitatea masona, astazi, pare sa fie o fraternitate protestanta. Organizata in “loje”, isi gaseste originile in Anglia, orice loja fiind “acceptata” si “reglementata” dupa regulile britanice.

O astfel de loja masona e considerata “legitima”, in timp ce alte loje masonice, neafiliate cu Marea Loja din Anglia, fondata in 1717, sunt considerate “ilegale”.

Un membru de loja legitima poate fi pedepsit daca participa in sedintele unei loje ilegale.

Lojele legale isi recruteaza membrii de la toate nivelele sociale, atata timp cat un candidat face cerere de intrare in masonerie, de buna voie, nesilit de nimeni si fara rezervatii; crede intru-n Dumnezeu; s-a nascut om liber; are o fibra morala decenta, verificata prin referinte si nu are un trecut chestionabil in termeni de incalcare a legii ori a celor zece porunci.

Femeile nu sunt admise, ele avand o organizatie paralela care e numai pentru femei, “Steaua Rasaritului”, sub tutelajul unei loje legale, protejate de maestrii masoni.

Masonii din Europa, neafiliati cu Marea Loja a Angliei, cei ce sunt loiali masoneriei franceze (francmasonii) admit femei si nu mai chestioneaza credinta membrilor, avand un cod etic cu totul diferit de modelul “clasic” englez.

Majoritatea lojelor masone din tarile latine, cu cateva exceptii in Europa, nu sunt afiliate cu lojele franceze, ci cu Marea Loja a Angliei.


Gradele masonice

Lojele locale, asa-numitele “loje albastre” confera trei grade masonice: ucenic, meserias si maestru.

Intreaga pompa legata de conferirea acestor grade, se bazeaza pe istoria biblica a construirii templului lui Solomon, in 960 i.Hr.

In traditia orala evreiasca, se relateaza ca maestrul zidar a fost banuit, de niste ucenici, ca ar avea “cunostiinte magice”, dupa cum manuia echerul, compasul si firul cu plumb. Ucenicii s-au decis sa-l forteze pe acel maestru sa le spuna si lor acele secrete magice. Cand maestrul a negat ca ar fi in posesia unor astfel de secrete magice, acestia l-au ucis.

Fraternitatea masonilor e o organizatie de zidari care nu mai ridica cladiri din piatra si caramizi, cu mortar, ci construiesc totul pe un plan filozofic, propagand idea libertatilor ce vin de la Dumnezeu si nu de la un stat sau potentat. Asa se explica marea aversiune pe care monarhiile lumii au avut-o pentru masoni.

Nazistii i-au urat pe masoni pentru ca ii acceptau pe evrei in randurile lor. Stalin a urat masonii deoarece comunistii nu-i puteau infiltra si-i banuiau de conspirare contra puterii lui absolute.

Mao a exterminat masonii pentru ca nu primeau in randurile lor analfabeti si asta elimina “clasa taranilor”.
Rosu, alb, albastru sunt culori masonice si reprezinta libertate, egalitate si fraternitate.

Centrul activitatilor masone, in America, nu si in Europa, e lucrul de caritate, pentru spitale gratuite pentru copii, burse scolare, orfelinate, case de batrani, ajutoare de alimente si haine etc.

Administrativ, toate lojele albastre sunt subordonate unei Mari Loje, de tip national sau regional, conferind numai cele trei grade mentionate.

Simbolismul biblic si egiptean a fost ales cu scopul special de a da o aura de mister si profunzime istorica propriei filozofii de activitate si organizare.

Fraternitatea masona imparte cunostiinte de baza membrilor ei, in diverse domenii, in mod continuu.

O alta deosebire intre masoneria americana, inclusiv cea din America Latina, si cea din Europa, consta in sala de adunare a lojei. In America, pe altarul lojei e plasata Biblia, cu ambele Testamente. In Europa, pe altar se gaseste Constitutia tarii.

De asemenea, daca in lojele din America poti intalni oameni de diverse religii, in Rusia si in Scandinavia se admit numai crestinii.

Dupa ce un candidat la masonerie a acumulat, prin memorizare, textele pentru primele grade, ce sunt secrete si nu pot fi scrise, ci transmise doar pe cale orala, acesta devine “maestru”.

Cele mai populare cai de avansare in masonerie consista din “Ritul Scotian” si “Ritul York”. Rit se refera la modalitatea de conferire a gradelor masonice.

In traditia scotiana, exista 33 de grade care se acorda dupa un anumit timp celor care studiaza, si trec cu success o examinare in acest sens. Aceste grade sunt verificate si confirmate de asa-numita “Comisie Suprema” (“Comisia Mama”, in unele jurisdictii).

Loja albastra nu se opune maestrilor ei sa urmeze in profunzime studiul filozofiei si practicii masone, sub ritul scotian, dar nu dau importanta deosebita celor ce o fac.

Acest rit, se spune, are un dramatism exceptional in pompa de acordare a gradelor 4 – 33, prezentand exemple biblice care vor ramane cimentate in mintea participantilor. Totul se bazeaza pe memorie, nimic nu este scris.

Unul dintre oamenii cei mai importanti ai fraternitatii masone a fost Albert Pike, care, putin inainte de razboiul de secesiune, a inceput sa sistematizeze, in scris, ceremoniile de conferire a gradelor masonice in ritul scotian.

Aceasta lucrare a fost terminata in 1880 si a determinat revigorarea miscarii masonice in intreaga lume.

Scrierile lui Pike au ramas neschimbate pana in anul 2000, cand o noua revizuire a ritului scotian a incercat sa schimbe linia de declin in membrii care s-a produs dupa 1970.

S-a constatat ca majoritatea membrilor fraternitatii masone sunt in varsta, iar tineretul nu mai e atras de idealurile etice practicate de masoni.

Cartea lui Albert Pike, “Morala si Dogma” scrisa in 1856, a atras critica si atacuri din toate partile. Pana la acea data, toate bisericile, ortodocsii, roman-catolicii, anglicanii si protestantii, toti au acceptat participarea credinciosilor lor in activitatile lojelor masonice.

Dupa publicarea acelei carti, s-a interzis participarea credinciosilor in masonerie. Biserica catolica nu a permis decat clerul, cu grad mai mare ca monsenior, sa participe in masoneria din USA si Canada, mentinand interdictia de participare in francmasonerie.

Majoritatea criticii aduse fraternitatii masone era nefondata, in timp ce unii, la peste 150 de ani de la Revolutia Franceza (1779), inca mai citau atrocitatile comise de masonii francezi in lupta lor cu monarhia absolutista.

Probabil, de aceea Consiliul Vatican I (1870) a luat o pozitie dura in ce privea participarea catolicilor in masonerie. Aproape toate acuzatiile aduse masonilor erau reale: masonii promovau rationalismul, liberalismul si materialismul, punand accent pe etica de munca protestanta.

Consiliul Vatican II (1965) a fost preocupat cu limitarea influentelor “nefaste” asupra catolicismului, studiind posibilitatea unirii tuturor crestinilor, incluzind ortodocsii si anglicanii, si nu a mai luat nici un fel de pozitie in ce priveste catolicii masoni.

Cu cativa ani in urma un scandal bancar, in care Vaticanul a pierdut o multime de bani, se pare sa fi fost orchestrat de niste masoni din Franta. Scandaluri similare, cu aceeasi banca, se vor repeta in 1975 si in 1980.

Ideea principala, dupa incheierea Consiliului Vatican II, a fost ca tot ce s-a stabilit si s-a practicat inaintea acestui consiliu, va ramane in afara liniei oficiale a bisericii catolice, si deci si interdictia de participare in activitati masonice.

Ritul Scotian se practica diferit, in diferite tari. In SUA exista doua jurisdictii de rituri scotiene, una in nord, si una in sud, iar singurul lucru in comun pe care il au, este denumirea celui de al 33-lea grad Masonic in ritul scotian. Ambele jurisdictii il numesc la fel: “Inspector General”.

In rest, toate celelalte grade sunt numite diferit. Aceeasi situatie exista in Europa si Asia. Enciclopedia Masona, editia 2005, ofera un mozaic de informatii privind fraternitatea masonilor de rit scotian. Frati, frati, dar total diferiti!

In unele tari, de-alungul istoriei, comunitatea masona scotiana a ajuns in stare de razboi cu alte comunitati masone, cum a fost exemplul Mexicului in 1824, dupa obtinerea independentei.

Comunitatea masona de Rit York, care voia, ca forma de guvernare, o republica constitutionala, dupa modelul American, a ajuns sa se lupte cu comunitatea de Rit Scotian, care dorea o forma de guvernare sub o dictatura militara. De aici povestile, une ori cu mult umor, ale folclorului Mexican, despre luptele intre “escoses y yorkistas”.


Uneori istoria nu e absolut certa despre ce s-a intamplat!

Un maestru mason, care a obtinut acel grad intr-o “loja albastra” are si optiunea alegerii Ritului York, in aprofundarea filozofiei avansate a masoneriei. Rit aici, se refera la modul in care se dau gradele masonice.


Conditia principala de participare este sa fii un crestin.

Ritul York e o miscare masonica Americana bine reprezentata in America de Nord si de Sud.

Principalele teme filozofice din practica acestei fraternitati copiaza unele elemente ale cavalerilor din Evul
Mediu, cum ar fi Cavalerii de Malta, care au reusit sa stavileasca invazia musulmana, Cavalerii Crucii Rosii, care au fost indispensabili la alungarea maurilor din Spania, Cavalerii Arcului Regal, care au imblinzit absolutismul unor regi din Franta, Austria si Cavalerii Templieri, care au protejat pelerinii in drum spre tara sfanta, in voiajul lor spre Ierusalim. (Incidental, cavalerii templieri au inventat banca si sistemul de credit).

Ceremoniile de conferire a gradelor masone in acest rit, se bazeaza pe alegorii din Evul Mediu, cu “sfintele daruri” de paine si vin, presanctificate de un membru al clerului, si oferite solemn celor ce au trecut prin faza de pregatire “spirituala”.

Se spune ca gradul superior, de Cavaler Templier, este limitat, numeric, asa ca un nou cavaler poate fi primit, in comunitate, numai dupa moartea sau incapacitarea unui cavaler existent.

De aceea majoritatea cavalerilor templieri sunt in varsta si isi pot permite sa faca contributii banesti impresionante pentru toate lucrarile de caritate in care se angajeaza masonii.

Pana prin 1975, o formatie de cavaleri templieri participa la fiecare inaugurare a unui nou presedinte a SUA.

Puteau fi vazuti la televizor, in aliniament impecabil, in uniforme negre, cu capele albe din epoca anilor 1600, cu spada sclipitoare, ciucuri la epoleti.

Dupa 1975 nu-i mai vezi in viata publica, dar nu au disparut. In America Latina, in Venezuela, dictatorul marxist Hugo Chavez a declarat razboi total fraternitatilor masone, asa cum a facut si mentorul sau, Fidel Castro.

Daca masonii din intreaga lume sunt suspectati de fel de fel de conspiratii sumbre, descrisi ca “mancatori de copii” sau mai rau, adevarul e ca majoritatea acestor epitete sunt generate de invidie si ignoranta.

Masonii pun accent pe munca cinstita, productiva, pe armonie intre oameni, cooperare si sprijin pentru toti nevoiasii.

Dupa consiliul Vatican II, a aparut o miscare romano-catolica similara fraternitatilor masonice, numita Cavalerii lui Columb, care isi propune sa instileze in membrii ei o etica a muncii, cinstei, caritatii si credintei.

Protestantii, si majoritatea masonilor sunt protestanti, au considerat, totdeauna, ca “Cine se ajuta singur, e ajutat si de D-zeu”.

Romano-catolicii au ales un fel de fatalism la baza a tot ce face un om: “Nu te ingrijora, daca D-zeu vrea, iti va da tot ce ai nevoie. Daca nu vrea D-zeu, indiferent ce faci, n-o sa te ajute!”

Din datele care le am, pot deduce ca masoneria in Romania a disparut complet, odata cu venirea comunistilor, cel putin oficial.

Nume mari, ca Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Dr. Grigore Antipa, Mihai Agarici etc. au fost masoni romani care, ca multi altii, au incercat sa scoata tara din Evul Mediu, prin limitarea monarhiei si introducerea unor procese democratice avansate. De ce n-au reusit? Greu de apreciat.

In conditiile in care era sufficient sa spui ca un “cutare e mason”, nimeni nu mai credita aceasta persoana cu nimic, creand un fel de rezistenta organica la tot ce acea persoana avea de spus. Asa ceva se intampla mereu, desi majoritatea habar nu avea ce era fraternitatea masona.

Istoria a consacrat multe momente interesante, legate de participarea in aceasta miscare. Din moment ce un mason nu varsa sangele altui mason, Napoleon n-a fost ucis. La fel marele general mexican Santa Ana, nu a fost ucis cand a pierdut Texasul in batalia de la San Jacinto. Sam Houston i-a crutat viata pentru ca ambii erau masoni. Compara asta cu istoria crestinismului.

In primele secole dupa Hristos, crestinii nu varsau sange crestin, chiar daca erau soldati in armata imperiala romana. Dupa ce crestinismul a devenit o religie de stat, aceasta practica nu s-a mai respectat.

In orice caz, ceea ce vreau ca cititorii sa retina din modesta mea opinie este ca masoneria e o fraternitate cu o forta motrica spre binele societatii si nu are nimic de a face cu imaginile perpetuate de figuri mult prea putin umane, cum au fost Hitler, Stalin, Mao si Ceausescu.

Inca cu putin inainte de moartea sa, Ceausescu se lamenta ca a fost “vandut, de masoni si sionisti, la summit-ul de pe Malta”, intre presedintele american si cel rus.

Asa curge istoria, o insiruire de noutati vechi…

Ziare.com

preluare de pe sursa: http://piatza.net/fraternitatea-masonilor/