Se afișează postările cu eticheta tigani. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tigani. Afișați toate postările

7 octombrie 2011

Cum si cand a fost inlocuit termenul de „tigan” cu cel de „rom”? Ce s-a urmarit?


Iata un articol din martie 2009:

Propunere Jurnalul Naţional: “Ţigan” în loc de “rom”

Recrudescenţa infracţiunilor comise de ţigani în Italia şi nu nu-mai, precum şi asocierea acestor fapte cu poporul român pre-zentat ca un popor de violatori, hoţi are efecte negative nu numai asupra ţării noastre ca imagine, ci şi asupra românilor de bună-credinţă care merg în străinătate să câştige un ban cinstit. S-a ajuns la situaţii paradoxale, în care România nu mai înseamnă pentru presa şi opinia publică din străinătate ţara Nadiei Comăneci, a lui Constantin Brâncuşi sau a lui George Enescu, nu mai este ţara cu tradiţii şi frumuseţi tulburătoare, ci o ţară de barbari care fură, violează, dau în cap. Şi totul porneşte de la o nefericită confuzie de termeni: rom/români, termeni care în alte limbi, cum ar fi italiana – rom-rumeno, se aseamănă foarte mult, iar diferenţele dispar în mentalul colectiv, astfel că aceste cuvinte devin sinonime şi nimeni nu mai ştie dacă acela care a furat sau a violat este român sau rom. Ca urmare, Jurnalul Naţional propune printr-un proiect de lege revenirea la folosirea cuvântului “ţigan” în loc de “rom”, atât în plan intern, cât şi internaţional pentru a evita confuzia. În plan intern, folosirea cuvântului “rom” este reglementată prin-tr-un memorandum emis în anul 2000 în urma unor presiuni interne asupra autorităţilor române de a schimba un alt memo-randum din 1995 care instituise folosirea termenului de ţigan.

Dar cum s-a ajuns ca în loc de “ţigan” să fie folosit termenul “rom”? S-a întâmplat după decembrie ’89. Într-o postare pe site-ul perso­nal, senatorul de Ilfov Iulian Urban povesteşte că 1993 a fost anul când în Consiliul Europei s-a votat pentru folo-sirea termenului de “romi” în loc de “ţigani”, România având atunci doar statutul de ţară invitată. “Pentru că de acolo s-a pornit cu toată această schimbare, nemaifiind folosită denumi-rea de «ţigan». Era delegaţia noastră acolo, ministru de externe era domnul Meleşcanu şi în preşedintele de atunci al Adunării Parlamentare Europene, spaniolul Martinez, am avut un foarte mare prieten al României, care ne-a ajutat foarte mult să fim acceptaţi ca membri deplini. (…) Domnul Meleşcanu faţă de domnul Martinez a ridicat problema şi a spus că pentru noi este o situaţie foarte neplăcută, este un disconfort: rom – România. Ţineţi cont de faptul că în 1993 romii nu deveniseră sperietoa-rea Europei şi nu erau asociaţi cu naţiunea română!


Reprezentanţii noştri la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei au spus că, prin modificarea denumirii din «ţigan» în «rom» se va înţelege că România este de fapt ţara ţiganilor. La care Martinez s-a uitat la el şi a spus: «Care este problema?

Abordarea dumneavoastră este intolerantă, xenofobă şi împo-triva normelor europene. Romii sunt – ca şi românii, ca şi ungu-rii, ca şi spanio­lii, ca şi francezii – o naţie din cele multe care formează Europa de azi. A vorbi peiorativ la adresa romilor este la fel de urât ca şi cum ai vorbi peiorativ la adresa propriei tale naţii». Acelaşi domn Martinez a declarat recent în presa spaniolă că este îngrozit de infracţiunile… românilor din Italia, şi întrebat de ce vorbeşte de români când este vorba de romi, a comentat «romi, români tot una este….»”, spune Urban. Într-o petiţie adresată Parlamentului României, se face o trecere în revistă a denumirii pe care ţiganii o au în diverse limbi. “Gypsy”, în engleză, “zigeuner” şi “sinti” sunt cele mai folosite în germană în limba franceză s-a impus numele de “gitanes”, iar în spaniolă “gitano”. În Danemarca, Suedia şi Finlanda apar sub numele de “tattan” (tătari).

PRESIUNI ASUPRA AUTORITĂŢILOR
Între timp, în ţară, autorităţile române erau supuse unor presi-uni continue pentru folosirea termenului de rom în loc de ţigan. Organizaţii, politicieni, personalităţi de frunte cu ascendenţă romă au exercitat o presiune constantă pentru folosirea în do-cumentele oficiale a etnonimului “rom”.

Ca un răspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul H03/169 si 5/390/NV din 31 ianuarie 1995 adresat primului-ministru de atunci, Nicolae Văcăroiu, ministrul de Externe Teodor Meleşcanu recomanda folosirea în continuare în documente a cuvântului “ţigan”, în concordanţă cu cuvintele folosite în cele-lalte limbi europene: zigeuner, gitanes, zingaro etc., pentru evi-tarea unor confuzii cu numele poporului român.

Presiunile au continuat însă şi în 2000, Petre Roman, ministru de Externe la aceea vreme, semnează un nou Memorandum cu numărul D2/1094/29.02.2000 către prim-ministrul Mugur Isărescu, în care, propune folosirea, cu precădere, a termenului rom în corespondenţa MAE, în paralel cu formulele alternative – Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti – în corespon-denţă cu organizaţiile internaţionale care le utilizează.


TERMENI FOLOSIŢI ÎN PARALELÎn memorandumul cu nr. D2/ 1094 29.02.2000 adresat de Petre Roman premierului Isărescu se arată că arată că “în ultima pe­ri­oadă, Ministerul Afacerilor Externe a fost confruntat cu o ve-ritabilă campanie declanşată de unele asociaţii de romi pentru reconsiderarea oficială a poziţiei sale în privinţa recomandării pe care a făcut-o prin Memorandumul MAE nr. H03/169 din 31 ianuarie 1995 către primul-mi­nistru, pentru utilizarea, în docu-mentele oficiale, a termenului de «ţigan», în detrimentul celui de «rom», care de-abia începuse să se im­pună.

Preocuparea pentru acest memorandum a fost manifestată şi de mediile internaţionale. Reprezentanţi ai Consiliului Europei, ai Înaltului Comisar al OSCE pentru Minorităţi Naţio­nale, pre-cum şi ai organizaţiilor neguvernamentale internaţionale mili-tante pentru drepturile omului au făcut referire, în discuţiile lor cu autorităţile române, la acest document. (…) Având în ve-dere cele de mai sus, propunem folosirea, cu precădere, a ter-menului «rom» în corespondenţa MAE, în paralel cu formulele alternative menţionate mai sus (Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti) în corespondenţa cu organizaţiile internaţiona-le care le utilizează.

Această propunere răspunde presiunii exercitate de majorita-tea asociaţiilor romilor din România pentru anularea Memo-randum-ului – H(03) 169/ 1995, contribuind la stingerea unui conflict artificial şi, mai mult, la construirea unor relaţii, pe baze parteneriale, cu ONG-urile care reprezintă această comu-nitate etnică; este rezultatul consultărilor dintre MAE şi o serie de specialişti în domeniu, organizaţii internaţionale (Consiliul Europei şi OSCE), instituţii naţionale (Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, Ministerul Educaţiei Naţionale, Avocatul Poporului) şi asociaţii ale rromilor”.


TĂRICEANU A SPUS NU
Cum problemele ridicate de romi în Peninsulă s-au agravat în ultimii ani de mandat ai premierului Tăriceanu, automat s-a re-adus în atenţie una dintre cauzele pentru care românii şi România au de suferit pe plan extern: confuzia rom/român.

Numai că, potrivit unui do­cument oficial al Guvernului României, ex-premierul Tăriceanu nu a fost de acord cu reve-nirea la folosirea termenului de “ţigan” pe motiv că “este de natură a sugera intenţia unei discriminări, fie şi aparentă, pe criteriul apartanenţei etnice”.

Ca argumente pentru menţinerea folosirii cuvântului “rom”, Tăriceanu aminteşte memorandumul lui Petre Roman din 2000, dar şi alte documente emise de organisme internaţionale. În acest context sunt citate Rezoluţia 44/1997 a Consiliului Europei privind contribuţia romilor construcţia unei Europe tolerante în care se stabileşte “să se utilizeze termenul de rom/i pentru a se alinia practicii generale a Consiliului Europei şi OSCE, precum şi reunirea sub apelativul rom/i (rom/s în franceză; rom/a în engleză, respectiv “aven ametza”), ansamblul de grupuri cum sunt romii, ţiganii, sintii, manusii, gitanii pen-tru a simplifica lectura şi înţelegerea documentelor”.

Un alt document invocat este Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale ratificată de România prin Legea 33/ 1995 care reglementează că “orice persoană aparţinând unei minorităţi naţionale are dreptul să aleagă liber dacă să fie tra-tată sau nu ca atare şi nici un dezavantaj nu poate rezulta dintr-o asemenea alegere din exerciţiul drepturilor legate de aceas-ta”,Guvernul Tăriceanu comentând că astfel ” persoanele apar-ţinând etniei în cauză au dreptul la autodeterminare şi de a se autodeclara romi.

De asemenea, Tăriceanu afirmă că România a ratificat prin Legea 282/2007 Carta europeană a limbilor regionale sau mino-ritare adoptată la Strassbourg, la 5 noiembrie 1992, lege care stabileşte că «prevederile Cartei se aplică următoarelor limbi minoritare folosite pe teritoriul României: lit. m) limba roma-ni»”.


Comentariu saccsiv:

   Ce s-a intamplat de la inceputul lui 2009 si pana acum? Am ramas cu termenul de rom. Iar tiganii au ajuns sa faca mari probleme si in Franta. Dar francezii o rezolva politic corect.

Iata ce aflam din articolul Ministrul francez de Interne atacă dur românii:

Ministrul francez de Interne, Claude Gueant, a criticat dumi-nică “delincvenţa comisă de români” în Franţa, “deosebit de crudă deoarece utilizează mult copiii”, dar a negat că el ar stigmatiza romii, potrivit Mediafax.

“La Paris, şi nu numai la Paris din păcate, avem de câţiva ani, şi chiar şi anul acesta, o recrudescenţă foarte importantă a de-lincvenţei comise de români. E o delincvenţă care este de altfel deosebit de crudă deoarece utilizează mult copiii”, a declarat Claude Gueant pentru postul BFMTV.

Ministrul a şi explicat atitudinea lui: “Mă aflam la Strasbourg săptămâna trecută, am aflat ceva ce nu ştiam: familiile vând fete tinere cu 120.000 de euro pentru un an, pentru a se consacra furtului. Ele trebuie să ramburseze cei 120.000 de euro în cursul anului”.

Interesantă este atitudinea lui, pentru că deşi nu se teme să cri-tice românii, are mare grijă în a nu fi acuzat de discriminare de către romi. “Nu am pronunţat niciodată cuvântul rom. Vorbesc despre români pentru că există un număr de subiecte care tre-buie explicate”, s-a apărat Gueant.

Claude Gueant încearcă să lupte împotriva “delicvenţei româ-ne”, precizând că românii reprezintă o persoană din zece deferi-te justiţiei la Paris, iar una dintre măsurile pe care vrea să le adopte ar fi trimiterea în ţara de origine a delicvenţilor.


Comentariu saccsiv:

   Asadar, este incorect politic sa declari ca tiganii fac un lucru rau, dar este extrem de corect politic sa declari ca tiganii sunt romani, de care romani poti spune mai apoi orice. Si e si la indemana: rom – romani …

Ce se doreste pana la urma? Sunt scenarii care simplificat suna cam asa: Transilvania alipita la Ungaria, Moldova alipita la Republica Moldova, Dobrogea la Bulgari, Oltenia extinsa sa fie un soi de regat sau republica tiganeasca. Iar Romania sa rama-na cel mult un teritoriu in jurul Bucurestiului, dar probabil cu alta denumire.

Deja multi militanti tigani ii numesc pe romani: vlahi … Iar in privinta asta chiar unii dintre romani le dau apa la moara, indi-rect, atunci cand promoveaza ideea de a nu ne mai numi roma-ni. Asadar, nu doar ca vom ramane fara teritoriu, ci si fara de-numire.

Si atunci are o noima indarjirea cu care dusmanii neamului romanesc au impus termenul de rom. Pe de alta parte, de ce nu se impune legea in tarile vestice in care tiganii fac probleme? Ca pana la urma asta este de fapt problema. Ii lasa sa-si faca cartiere de carton si apoi striga: vai, orasele de carton. Ii lasa sa zburde la furat pe bulevarde si apoi urla: vai, delicventii.

Apoi le darama sandramaua…pe care o vor ridica in alta parte. Sau vizionam filmulete cu panacotari si … atat. De ce nu-i integreaza? Sau se pricep doar la dat lectii Romaniei? Oare nu pot sau nu cumva mai degraba nu doresc sa-i integreze? Caci integrati nu mai pot fi ulterior folositi. Caci integrati nu mai pot fi apoi deportati intr-o tara a lor, sa zicem Oltenia …



preluare de pe sursa: Saccsiv’s Weblog

26 august 2011

Unele tigari contin sange de porc!


Membrii unor grupari religioase au fost socati sa afle, in urma avertismentului lansat de un om de stiinta australian, ca filtrele unor tigari contin hemoglobina extrasa din sange de porc.




Referindu-se la un studiu realizat recent, profesorul Simon Chapman de la Universitatea din Sydney, Australia, a amintit ca autoarea studiului a identificat 185 de utilizari industriale ale unor produse obtinute din porc; printre acestea, se numara folosirea hemoglobinei – o proteina extrase din sange - in filtrele de tigara, pentru ca acestea sa blocheze in mod mai eficient toxinele din fumul de tutun.

Anuntul reprezinta o surpriza extrem de neplacuta pentru unele persoane de confesiune islamica sau mozaica 
(preceptele acestor religii interzicand consumul carnii de porrc), dar si pentru adepti ai vegetarianismului.



Chestiunea atrage din nou atentia asupra unei probleme spinoase:


- faptul ca firmele producatoare de tigari nu sunt obligate sa declare toate ingredientele utilizate in produsele lor, prevalandu-se de faptul ca folosirea anumitor ingrediente ar constitui un secret de fabricatie.


Sursa: Cerceteaza

12 august 2011

Mesajele subliminale




„La nivel subliminal suntem potential divini, potential atotcunoscatori, potential capabili de a sti tot ce s-a petrecut, se petrece sau se va petrece vreodata in intregul univers!”

Primim simultan in creier o multime de mesaje de la diversele organe de simt, si nu numai, si nu putem fi constienti de toate.

Ele sunt integrate la nivel subliminal.

Astfel bataile inimii, functiile rinichilor sau ale celorlalte organe sunt reglate de la acest nivel psihic, corespunzator subconstientului.

Mesaje subliminale sunt considerate acele informatii care, suntand constientul, au ecou direct in subconstient.

Exemplul clasic, datand din perioada celui de-al doilea razboi mondial, este folosirea zvasticii de catre nazisti, in timpul proiectarii filmelor.

Un film este o succesiune de imagini care se deruleaza cu o anumita viteza.

Ochiul uman este „pacalit” si are impresia ca este o miscare continua.

Nazistii inlocuiau una dintre imaginile de pe rola de film cu una infatisand drapelele cu zvastica fluturand.

Ochiul nu putea sesiza existenta ei, imaginea patrunzand direct la nivelul subconstientului.

Putini stiu ca simbolul respectiv era utilizat, inca din vechime, tocmai pentru accesarea subconstientului uman, fiind folosit in vindecari deoarece facilita eliberarea energiilor acumulate aici.

Mesajele subliminale sunt folosite si prin muzica, la care, dincolo de textul propriu-zis si indiferent de acesta, pot fi introduse in subconstient idei pe care respectivul om sa le considere ca fiind ale lui.

Muzica este energie, toti avem melodii care „ne merg la suflet”, adica impresioneaza chakra inimii.

Repetitia, adesea caracteristica slagarelor, duce mesajul tot mai adanc in subconstient pentru ca, la un moment dat, sa iasa in constient ca dorinta „proprie” a fiecarui individ.

Toate relaxarile care se fac pe muzica sunt de fapt modalitati de introspectie, dar au neajunsul de a sensibiliza fata de sugestii.

Plus ca, prin deschiderea subconstientului catre un alt individ, catre cel care face sugestia hipnotica sau regresia, o parte din energia acestuia ramane in pacient, pe care il poate manipula in sensul in care doreste el, tocmai pentru ca are accces la cel mai intim spatiu al omului, subconstientul.

Pe masura ce te adancesti in cunoasterea propriului Sine, mecanismele psihice create special de natura pentru propria noastra aparare sunt depasite, dar trebuie construite altele, altfel esti prada celor care stiu tainele psihismului uman.

Muzica poate fi o energie portanta pentru mesaje transmise telepatic la distanta.

Oricine va putea fi mai usor de „prins” mental printr-o anumita melodie care i-a ramas in subconstient, pentru simplul motiv ca se usureaza apropierea de vibratia lui.

Receptorului ii va aparea in minte acea melodie, pe care va incepe sa o fredoneze.

In aceeasi secventa de timp, emitatorul poate afla ceea ce doreste de la Sinele subiectului si poate implanta ganduri noi sau chiar comenzi, de care sa devina constient doar dupa momentul indeplinirii acestora.

Din pacate, este posibil ca un om sa fie facut sa se sinucida prin mesajele subliminale, mai ales daca acestea sunteaza accesul la comenzile propriului sau trup.

Procesele depind foarte mult de constiinta de sine, care difera de la un individ la altul.

Este usor de indus unui om, gandul de sinucidere daca si conjunctura in care se afla ii apare ca un drum inchis (niciodata nu este asa, dar este modul transant in care percep sinucigasii acel moment, de tipul „nimic nu se mai poate face” sau „nu mai este nici o alternativa”), caz in care probabilitatea de a pune intentia in aplicare creste.

Mesaje subliminale se pot transmite la telefon, printr-o conversatie aparent banala, cea adevarata desfasurandu-se la nivel de Sine.

Daca ambii sunt constienti de Sinele lor, este minunat (imaginati-va doi spioni!), iar daca nu, este o modalitate de manipulare ideala.

Poti afla despre celalalt ceea ce doresti, fara ca acesta sa fie constient.

In general, firmele care se ocupa cu vanzari organizate la domiciliul mai multor persoane isi antreneaza diversi specialisti in marketing, care nu fac decat sa capteze atentia persoanelor care participa la curs, pentru ca mesajele sa fie introduse in subconstient, prin mancare sau bautura, sau chiar banala cafea.

De ce acasa?

Pai, omul de buna-credinta isi invita prietenii, care, aflandu-se la un cunoscut, lasa garda jos si devin vulnerabili si prada usoara pentru cineva antrenat.

In limbaj ortodox, se poate spune ca se folosesc de demonii fermecatori specifici.

De exemplu, tiganii, care vor sa insele cu bijuterii din aur fals sau cu ceasuri, repeta „Ia ca e helvetiene!”
(Serena Roney-Dougal)