Cum si cand a fost inlocuit termenul de „tigan” cu cel de „rom”? Ce s-a urmarit?

Iata un articol din martie 2009:

Propunere Jurnalul Naţional: “Ţigan” în loc de “rom”

Recrudescenţa infracţiunilor comise de ţigani în Italia şi nu nu-mai, precum şi asocierea acestor fapte cu poporul român pre-zentat ca un popor de violatori, hoţi are efecte negative nu numai asupra ţării noastre ca imagine, ci şi asupra românilor de bună-credinţă care merg în străinătate să câştige un ban cinstit. S-a ajuns la situaţii paradoxale, în care România nu mai înseamnă pentru presa şi opinia publică din străinătate ţara Nadiei Comăneci, a lui Constantin Brâncuşi sau a lui George Enescu, nu mai este ţara cu tradiţii şi frumuseţi tulburătoare, ci o ţară de barbari care fură, violează, dau în cap. Şi totul porneşte de la o nefericită confuzie de termeni: rom/români, termeni care în alte limbi, cum ar fi italiana – rom-rumeno, se aseamănă foarte mult, iar diferenţele dispar în mentalul colectiv, astfel că aceste cuvinte devin sinonime şi nimeni nu mai ştie dacă acela care a furat sau a violat este român sau rom. Ca urmare, Jurnalul Naţional propune printr-un proiect de lege revenirea la folosirea cuvântului “ţigan” în loc de “rom”, atât în plan intern, cât şi internaţional pentru a evita confuzia. În plan intern, folosirea cuvântului “rom” este reglementată prin-tr-un memorandum emis în anul 2000 în urma unor presiuni interne asupra autorităţilor române de a schimba un alt memo-randum din 1995 care instituise folosirea termenului de ţigan.

Dar cum s-a ajuns ca în loc de “ţigan” să fie folosit termenul “rom”? S-a întâmplat după decembrie ’89. Într-o postare pe site-ul perso­nal, senatorul de Ilfov Iulian Urban povesteşte că 1993 a fost anul când în Consiliul Europei s-a votat pentru folo-sirea termenului de “romi” în loc de “ţigani”, România având atunci doar statutul de ţară invitată. “Pentru că de acolo s-a pornit cu toată această schimbare, nemaifiind folosită denumi-rea de «ţigan». Era delegaţia noastră acolo, ministru de externe era domnul Meleşcanu şi în preşedintele de atunci al Adunării Parlamentare Europene, spaniolul Martinez, am avut un foarte mare prieten al României, care ne-a ajutat foarte mult să fim acceptaţi ca membri deplini. (…) Domnul Meleşcanu faţă de domnul Martinez a ridicat problema şi a spus că pentru noi este o situaţie foarte neplăcută, este un disconfort: rom – România. Ţineţi cont de faptul că în 1993 romii nu deveniseră sperietoa-rea Europei şi nu erau asociaţi cu naţiunea română!

Reprezentanţii noştri la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei au spus că, prin modificarea denumirii din «ţigan» în «rom» se va înţelege că România este de fapt ţara ţiganilor. La care Martinez s-a uitat la el şi a spus: «Care este problema?

Abordarea dumneavoastră este intolerantă, xenofobă şi împo-triva normelor europene. Romii sunt – ca şi românii, ca şi ungu-rii, ca şi spanio­lii, ca şi francezii – o naţie din cele multe care formează Europa de azi. A vorbi peiorativ la adresa romilor este la fel de urât ca şi cum ai vorbi peiorativ la adresa propriei tale naţii». Acelaşi domn Martinez a declarat recent în presa spaniolă că este îngrozit de infracţiunile… românilor din Italia, şi întrebat de ce vorbeşte de români când este vorba de romi, a comentat «romi, români tot una este….»”, spune Urban. Într-o petiţie adresată Parlamentului României, se face o trecere în revistă a denumirii pe care ţiganii o au în diverse limbi. “Gypsy”, în engleză, “zigeuner” şi “sinti” sunt cele mai folosite în germană în limba franceză s-a impus numele de “gitanes”, iar în spaniolă “gitano”. În Danemarca, Suedia şi Finlanda apar sub numele de “tattan” (tătari).

PRESIUNI ASUPRA AUTORITĂŢILOR
Între timp, în ţară, autorităţile române erau supuse unor presi-uni continue pentru folosirea termenului de rom în loc de ţigan. Organizaţii, politicieni, personalităţi de frunte cu ascendenţă romă au exercitat o presiune constantă pentru folosirea în do-cumentele oficiale a etnonimului “rom”.

Ca un răspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul H03/169 si 5/390/NV din 31 ianuarie 1995 adresat primului-ministru de atunci, Nicolae Văcăroiu, ministrul de Externe Teodor Meleşcanu recomanda folosirea în continuare în documente a cuvântului “ţigan”, în concordanţă cu cuvintele folosite în cele-lalte limbi europene: zigeuner, gitanes, zingaro etc., pentru evi-tarea unor confuzii cu numele poporului român.

Presiunile au continuat însă şi în 2000, Petre Roman, ministru de Externe la aceea vreme, semnează un nou Memorandum cu numărul D2/1094/29.02.2000 către prim-ministrul Mugur Isărescu, în care, propune folosirea, cu precădere, a termenului rom în corespondenţa MAE, în paralel cu formulele alternative – Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti – în corespon-denţă cu organizaţiile internaţionale care le utilizează.


TERMENI FOLOSIŢI ÎN PARALELÎn memorandumul cu nr. D2/ 1094 29.02.2000 adresat de Petre Roman premierului Isărescu se arată că arată că “în ultima pe­ri­oadă, Ministerul Afacerilor Externe a fost confruntat cu o ve-ritabilă campanie declanşată de unele asociaţii de romi pentru reconsiderarea oficială a poziţiei sale în privinţa recomandării pe care a făcut-o prin Memorandumul MAE nr. H03/169 din 31 ianuarie 1995 către primul-mi­nistru, pentru utilizarea, în docu-mentele oficiale, a termenului de «ţigan», în detrimentul celui de «rom», care de-abia începuse să se im­pună.

Preocuparea pentru acest memorandum a fost manifestată şi de mediile internaţionale. Reprezentanţi ai Consiliului Europei, ai Înaltului Comisar al OSCE pentru Minorităţi Naţio­nale, pre-cum şi ai organizaţiilor neguvernamentale internaţionale mili-tante pentru drepturile omului au făcut referire, în discuţiile lor cu autorităţile române, la acest document. (…) Având în ve-dere cele de mai sus, propunem folosirea, cu precădere, a ter-menului «rom» în corespondenţa MAE, în paralel cu formulele alternative menţionate mai sus (Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti) în corespondenţa cu organizaţiile internaţiona-le care le utilizează.

Această propunere răspunde presiunii exercitate de majorita-tea asociaţiilor romilor din România pentru anularea Memo-randum-ului – H(03) 169/ 1995, contribuind la stingerea unui conflict artificial şi, mai mult, la construirea unor relaţii, pe baze parteneriale, cu ONG-urile care reprezintă această comu-nitate etnică; este rezultatul consultărilor dintre MAE şi o serie de specialişti în domeniu, organizaţii internaţionale (Consiliul Europei şi OSCE), instituţii naţionale (Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, Ministerul Educaţiei Naţionale, Avocatul Poporului) şi asociaţii ale rromilor”.


TĂRICEANU A SPUS NU
Cum problemele ridicate de romi în Peninsulă s-au agravat în ultimii ani de mandat ai premierului Tăriceanu, automat s-a re-adus în atenţie una dintre cauzele pentru care românii şi România au de suferit pe plan extern: confuzia rom/român.

Numai că, potrivit unui do­cument oficial al Guvernului României, ex-premierul Tăriceanu nu a fost de acord cu reve-nirea la folosirea termenului de “ţigan” pe motiv că “este de natură a sugera intenţia unei discriminări, fie şi aparentă, pe criteriul apartanenţei etnice”.

Ca argumente pentru menţinerea folosirii cuvântului “rom”, Tăriceanu aminteşte memorandumul lui Petre Roman din 2000, dar şi alte documente emise de organisme internaţionale. În acest context sunt citate Rezoluţia 44/1997 a Consiliului Europei privind contribuţia romilor construcţia unei Europe tolerante în care se stabileşte “să se utilizeze termenul de rom/i pentru a se alinia practicii generale a Consiliului Europei şi OSCE, precum şi reunirea sub apelativul rom/i (rom/s în franceză; rom/a în engleză, respectiv “aven ametza”), ansamblul de grupuri cum sunt romii, ţiganii, sintii, manusii, gitanii pen-tru a simplifica lectura şi înţelegerea documentelor”.

Un alt document invocat este Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale ratificată de România prin Legea 33/ 1995 care reglementează că “orice persoană aparţinând unei minorităţi naţionale are dreptul să aleagă liber dacă să fie tra-tată sau nu ca atare şi nici un dezavantaj nu poate rezulta dintr-o asemenea alegere din exerciţiul drepturilor legate de aceas-ta”,Guvernul Tăriceanu comentând că astfel ” persoanele apar-ţinând etniei în cauză au dreptul la autodeterminare şi de a se autodeclara romi.

De asemenea, Tăriceanu afirmă că România a ratificat prin Legea 282/2007 Carta europeană a limbilor regionale sau mino-ritare adoptată la Strassbourg, la 5 noiembrie 1992, lege care stabileşte că «prevederile Cartei se aplică următoarelor limbi minoritare folosite pe teritoriul României: lit. m) limba roma-ni»”.


Comentariu saccsiv:

   Ce s-a intamplat de la inceputul lui 2009 si pana acum? Am ramas cu termenul de rom. Iar tiganii au ajuns sa faca mari probleme si in Franta. Dar francezii o rezolva politic corect.

Iata ce aflam din articolul Ministrul francez de Interne atacă dur românii:

Ministrul francez de Interne, Claude Gueant, a criticat dumi-nică “delincvenţa comisă de români” în Franţa, “deosebit de crudă deoarece utilizează mult copiii”, dar a negat că el ar stigmatiza romii, potrivit Mediafax.

“La Paris, şi nu numai la Paris din păcate, avem de câţiva ani, şi chiar şi anul acesta, o recrudescenţă foarte importantă a de-lincvenţei comise de români. E o delincvenţă care este de altfel deosebit de crudă deoarece utilizează mult copiii”, a declarat Claude Gueant pentru postul BFMTV.

Ministrul a şi explicat atitudinea lui: “Mă aflam la Strasbourg săptămâna trecută, am aflat ceva ce nu ştiam: familiile vând fete tinere cu 120.000 de euro pentru un an, pentru a se consacra furtului. Ele trebuie să ramburseze cei 120.000 de euro în cursul anului”.

Interesantă este atitudinea lui, pentru că deşi nu se teme să cri-tice românii, are mare grijă în a nu fi acuzat de discriminare de către romi. “Nu am pronunţat niciodată cuvântul rom. Vorbesc despre români pentru că există un număr de subiecte care tre-buie explicate”, s-a apărat Gueant.

Claude Gueant încearcă să lupte împotriva “delicvenţei româ-ne”, precizând că românii reprezintă o persoană din zece deferi-te justiţiei la Paris, iar una dintre măsurile pe care vrea să le adopte ar fi trimiterea în ţara de origine a delicvenţilor.


Comentariu saccsiv:

   Asadar, este incorect politic sa declari ca tiganii fac un lucru rau, dar este extrem de corect politic sa declari ca tiganii sunt romani, de care romani poti spune mai apoi orice. Si e si la indemana: rom – romani …

Ce se doreste pana la urma? Sunt scenarii care simplificat suna cam asa: Transilvania alipita la Ungaria, Moldova alipita la Republica Moldova, Dobrogea la Bulgari, Oltenia extinsa sa fie un soi de regat sau republica tiganeasca. Iar Romania sa rama-na cel mult un teritoriu in jurul Bucurestiului, dar probabil cu alta denumire.

Deja multi militanti tigani ii numesc pe romani: vlahi … Iar in privinta asta chiar unii dintre romani le dau apa la moara, indi-rect, atunci cand promoveaza ideea de a nu ne mai numi roma-ni. Asadar, nu doar ca vom ramane fara teritoriu, ci si fara de-numire.

Si atunci are o noima indarjirea cu care dusmanii neamului romanesc au impus termenul de rom. Pe de alta parte, de ce nu se impune legea in tarile vestice in care tiganii fac probleme? Ca pana la urma asta este de fapt problema. Ii lasa sa-si faca cartiere de carton si apoi striga: vai, orasele de carton. Ii lasa sa zburde la furat pe bulevarde si apoi urla: vai, delicventii.

Apoi le darama sandramaua…pe care o vor ridica in alta parte. Sau vizionam filmulete cu panacotari si … atat. De ce nu-i integreaza? Sau se pricep doar la dat lectii Romaniei? Oare nu pot sau nu cumva mai degraba nu doresc sa-i integreze? Caci integrati nu mai pot fi ulterior folositi. Caci integrati nu mai pot fi apoi deportati intr-o tara a lor, sa zicem Oltenia …



preluare de pe sursa: Saccsiv’s Weblog

Scopurile stabilite de Comitetul celor 300 pentru cucerirea şi subjugarea lumii

Pentru a ne forma o părere despre amploarea şi omniprezenţa conspiraţiilor care conduc destinele popoarelor lumii, să enumerăm scopurile stabilite de Comitetul celor 300 pentru cucerirea şi subjugarea lumii.

Acest grup de elită, care îşi mai spune şi “olimpienii” (ei cred cu adevărat că sunt egali ca putere şi statură cu zeii legendari ai Olimpului), plănuieşte să implementeze următoarele:

1. Un Guvern Mondial Unic / O Nouă Ordine Mondială, cu o biserică unificată şi un sistem monetar unitar, toate aflate sub controlul lor. Puţini oameni sunt conştienţi că Guvernul Mondial Unic a început să-şi înfiinţeze „biserica” în anii 1920-1930, dându-şi seama că nevoia de o credinţă religioasă, inerentă umanităţii, trebuia să aibă un debuşeu; prin urmare, au conceput un corp „bisericesc” care să canalizeze acea credinţă în direcţia pe care ei o doreau.

2. Distrugerea completă a oricărei identităţi şi mândrii naţionale.

3. Distrugerea religiei şi, mai cu seamă, a celei creştine, cu o singură excepţie: propria lor creaţie, menţionată mai sus.

4. Dominaţia asupra absolut tuturor persoanelor, prin mijloacele de control al minţii şi cu ajutorul a ceea ce Brezinzski numea „tehnotronică”, spre a crea roboţi umani şi un sistem dictatorial pe lângă care Teroarea Roşie a lui Felix Dzerzinski va părea un joc de copii.

5. Stoparea oricărei industrializări şi a producerii de energie electrică generată nuclear, în „societatea post-industrială cu creştere zero” cum o numesc ei. Vor face excepţie industriile computerelor şi serviciilor. Industriile rămase în Statele Unite vor fi exportate în ţări ca Mexicul – unde se găseşte din abundenţă mână de lucru de tip sclavagist. Indivizii neangajabili în urma distrugerii celorlalte industrii ar deveni dependenţi de opiu, heroină sau cocaină în procesul de eliminare pe care-l cunoaştem azi sub denumirea de Global 2000.

6. Legalizarea drogurilor şi a pornografiei.

7. Depopularea marilor oraşe, conform experimentului executat de regimul lui Pol-Pot în Cambodgia. E interesant de observat că planurile genocide ale lui Pol-Pot au fost concepute în Statele-Unite, de către una dintre fundaţiile de cercetare ale Clubului de la Roma. La fel de interesant este că în prezent Comitetul încearcă să-i readucă la putere în Cambodgia pe măcelarii lui Pol-Pot.

8. Suprimarea oricărei dezvoltări ştiinţifice, cu excepţia celor considerate oportune de către Comitet. O atenţie specială este acordată stopării utilizării energiei nucleare în scopuri paşnice. Experimentele cu fuziunea nucleară sunt deosebit de înfierate, dispreţuite şi ridiculizate actualmente de Comitet şi de şacalii presei. Dezvoltarea flăcării de fuziune ar spulbera în cele patru vânturi concepţia de „limitare a resurselor naturale” inventată de Comitet. O flacără de fuziune folosită corect poate crea resurse naturale nelimitate, din cele mai banale substanţe. Întrebuinţările flăcării de fuziune sunt nenumărate şi ar aduce câştig omenirii într-o manieră pe care deocamdată publicul nu poate nici măcar s-o conceapă.

9. Prin intermediul războaielor controlate, în ţările avansate, şi prin foamete şi epidemii în statele Lumii a Treia, s-ar crea posibilitatea suprimării unui număr de trei miliarde de oameni – aşa-numiţii „mâncători inutili”. Comitetul celor 300 l-a angajat pe Cyrus Vance să scrie o lucrare pe această temă, căutând cea mai eficientă cale de producere a unui asemenea genocid. Textul a fost predat sub titlul „Raportul Global 2000”, fiind apoi acceptat şi aprobat pentru punerea în aplicare, de către Preşedintele Carter, pentru şi în folosul guvernului Statelor-Unite, ca şi de către Edwin Muskie, pe atunci Secretar de Stat. Conform termenilor Raportului Global 2000, populaţia Statelor Unite se va reduce până în anul 2050, cu o sută de milioane de oameni.

10. Demoralizarea lucrătorilor din clasa muncitoare, prin provocarea şomajului în masă. Pe măsură ce locurile de muncă se împuţinează, din cauza politicii post-industriale de creştere zero introdusă de Consiliul de la Roma, muncitorii demoralizaţi şi descurajaţi vor recurge la alcool şi droguri. Tineretul va fi încurajat, cu ajutorul muzicii rock şi al drogurilor, să se revolte împotriva stării de fapt, astfel subminând şi în cele din urmă distrugând unitatea familială. În această privinţă, Comitetul celor 300 a însărcinat Institutul Tavistock să pregătească un plan de punere în aplicare a acestei strategii. Tavistock, prin Centrul de Cercetări Stanford, a dus proiectul la îndeplinire, sub direcţia profesorului Willis Harmon. Ulterior, acest proiect a ajuns să fie cunoscut sub denumirea de „Conspiraţia Acvatică”.

11. Împiedicarea oamenilor de pretutindeni să-şi hotărască singuri destinele, cu ajutorul crizelor artificiale succesive, urmate de „administrarea” lor. Acest fenomen va deruta şi va demoraliza populaţia, în măsura în care, de pe urma confruntării cu prea multe posibilităţi ambigue, va rezulta o stare de apatie pe scară generalizată. În cazul Statelor Unite există deja o agenţie de administrare a crizelor. Se numeşte Federal Emergency Management Agency (FEMA) – Agenţia Federală de Administrare a Urgenţelor.

12. Introducerea de noi culte şi stimularea în continuare a celor existente, inclusiv gangsterii „muzicii” rock, ca scârboasa şi degenerata formaţie „Rolling Stones” a lui Mick Jagger (o bandă de gangsteri foarte dragă Nobilimii Negre europene) şi a tuturor grupurilor rock create de Tavistock, începând cu „The Beatles”.

13. Continuarea construirii cultului fundamentalismului creştin fondat de Darby, sluga Companiei Britanice din India de Est, în detrimentul creştinismului.

14. Insistenţa pentru răspândirea cultelor religioase, ca Frăţia Musulmană, Fundamentalismul Islamic, Sikh şi desfăşurarea de experimente din categoria crimelor lui Jim Jones şi a „ Fiului lui Sam”. Merită să remarcăm că răposatul Ayatollah Khomeini a fost o creaţie a Diviziei a VI de Informaţii Militare din Intelligence Service, cunoscută ca MI6.

15. Exportarea ideilor de „eliberare religioasă” în întreaga lume, pentru a submina toate religiile existente, dar în special religia creştină. Aceasta a început cu „Teologia Iezuită de Eliberare” care a dus la căderea familiei Somoza în Nicaragua, apoi cu „războiul civil”de douăzeci şi cinci de ani din El Salvador, apoi alte astfel de acţiuni în Costa Rica, Honduras, etc.

În aşa-zisa teologie a eliberării e implicată foarte activ Misiunea Mary Knoll, de orientare comunistă. Aşa se explică atenţia mediatică extensivă acordată uciderii a patru dintre aşa-numitele călugăriţe ale lui Mary Knoll în El Salvador, acum câţiva ani. Cele patru călugăriţe erau agente subversive comuniste, iar activităţile lor fuseseră dovedite cu documente de guvernul statului El Salvador. Mass-media audio-vizuale din Statele-Unite au refuzat să acorde spaţiu de tipar sau de emisie multitudinii de documente aflate în posesia guvernului salvadorian, documente ce dovedeau ce anume făceau călugăriţele Misiunii Mary Knoll în acea ţară. Mary Knoll acţionează în multe ţări şi joacă un rol hotărâtor în aducerea comunismului la putere în Rhodesia, Mozambic, Angola şi Africa de Sud.

16. Provocarea unui colaps complet al economiilor mondiale şi generarea haosului politic total.

17. Preluarea controlului asupra tuturor politicilor interne şi externe ale Statelor Unite.

18. Sprijinirea la maximum a instituţiilor supranaţionale, ca Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), Fondul Monetar Internaţional (FMI), Banca de Acorduri Internaţionale (BAI), Curtea Mondială şi, în măsura posibilului, reducerea eficienţei instituţiilor naţionale şi locale, prin eliminarea lor treptată sau prin aducerea lor sub umbrela Naţiunilor Unite.

19. Penetrarea şi subminarea tuturor guvernelor, acţionând, în continuare, din interiorul lor, pentru a distruge suveranitatea naţională şi integritatea naţiunilor pe care le reprezintă.

20. Organizarea unui aparat terorist de amplitudine mondială şi negocierea cu teroriştii ori de câte ori au loc acţiuni teroriste. Să ne reamintim că Bettino Craxi a fost cel care a convins guvernele italian şi american să negocieze cu răpitorii din Brigăzile Roşii ai primului ministru Aldo-Moro şi ai Generalului Dozier. Ca un apropo, Generalul Dozier a primit ordine să nu vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat. Dacă rupe tăcerea, şi din el se va face „un exemplu îngrozitor”, la fel cum a procedat Kissinger cu Aldo Moro, Ali Bhutto şi Generalul Zia ul Haq.

21. Preluarea sub control a învăţământului, cu intenţia şi scopul de a-l distruge complet şi definitiv.

În mod alarmant, o mare parte dintre aceste planuri globale ale conspiratorilor au fost deja realizate ori sunt pe cale să se îndeplinească. Cu fonduri nelimitate, cu câteva sute de grupuri de gândire şi mii de ingineri sociali, cu controlul asupra mass-media, băncilor şi majorităţii guvernelor devenit aproape o realitate, putem vedea că ne confruntăm cu o problemă de proporţii imense.

Bibiliografie

• What Really Happened in Iran (Ce s-a întâmplat de fapt în Iran) de John Coleman, 1985
• The New Conspiracy Reader de Al Hidell şi Joan d’Arc, Citadel Press, Hensigton Publishing Corporation, 1999
• Conspiraţii, asasinate şi atentate celebre, de Victor Duţă, editura Ştefan, 2005
• Mâna lungă a conspiraţiei, Wilhelm von Angelsdorf, editura Antet, 2005
• The 60 Greatest Conspiracies of All Time (Cele mai mari 60 de cosnpiraţii ale tuturor timpurilor), de Jonathan Vankin şi John Wahlen, 1996

preluare de pe sursa: Fata nevazuta a lumii….

Sincronicitățile – mesaje din universul invizibil

Întâmplări mărunte din viața noastră, unele coincidențe stranii sau ciudate care se leagă de alte întâmplări care par rupte de contextul firului cursiv al vieții de zi cu zi dar care se pot corela mai târziu cu alte evenimente și brusc totul pare să prindă sens, se luminează, are un înțeles pentru noi, ne ghidează pașii către locul în care trebuie să fim sau ne descoperă un adevăr de care depinde viitorul și evoluția noastră – aceasta este sincronicitatea, este ceva mai mult decât o simplă coincidență, este ceva mai mult decât simplul noroc sau soarta.

Sincronicităţile şi magia din spatele acestor coincidenţe pline de semnificații pot fi infomații dezvăluite dinspre dimensiunile nevăzute ale universului nostru unde Îngerii, Ghizii Spirituali şi alţi mesageri divini ai luminii și iubirii plutesc într-un zbor liber… mereu prezenți în jurul nostru, îndrumându-ne, pe tot parcursul călătoriei noastre spirituale, aici şi acum! Este modul de comunicare al universului cu noi şi mesajul începe să devină din ce în ce mai clar atunci când din mintea egoistă, iluzia separării a fost transformată şi transcende permiţând luminii divine a sufletului nostru să răzbească şi să strălucească. Formula magică este să te încrezi în această devenire şi să te racordezi la cea mai înaltă vibraţie a iubirii pentru tot ce există, să te deschizi și să primești universul trăindu-i fiecare cuantă în orice manifestare a sa.

Aşa cum rezonăm când ne acordăm şi ne aliniem câmpului energetic infinit, aşa suntem și noi. Decalajul dintre gând şi manifestarea acestuia începe să se micşoreze… mergând către realizarea potenţialului individual maxim şi a abilităţilor de a manifesta binele suprem pentru cei din jur. Momentul în care toate acestea încep să se manifeste aduce cu sine trezirea spirituală sau realizarea dumnezeirii. Fiind esenţa iubirii şi a luminii începem să descoperim ceva magic: iniţiem acea conversaţie continuă cu invizibilul şi devenim canale clare și limpezi ale expresiei divine, care permit luminii să strălucească prin noi.


Darul sincronicităţii

Sincronicitatea – este manifestarea unei coincidenţe importante şi semnificative. Este o asemănare, o corepondenţă, sau o conexiune între ceva ce se întâmplă în afara noastră şi ceva ce se întâmplă în interiorul nostru. În cazul unei coincidenţe obişnuite, evenimentele sunt conectate prin însemnătate mai degrabă decât de cauză şi efect. Acest lucru nu poate fi considerat încă sincronicitate, ci pur şi simplu o sincronizare. Ea devine sincronicitate atunci când acesta face o legătură semnificativă cu scopul vieţii noastre sau ajută la devoalarea destinului nostru pentru a arăta dragoste, a vedea cu înţelepciune şi pentru a aduce vindecarea pentru noi înşine şi lumea noastră.

Toate coincidenţele sunt conectate prin însemnătate, dar sincronicitatea se întâmplă atunci când această însemnătate este relevantă pentru evoluţia noastră personală. Este impulsul momentului în care suntem aruncaţi pe o traiectorie a vieţii şi care se poate întâmpla dintr-o dată! Se întâmplă exact la timpul potrivit. De asemenea, se întâmplă exact în momentul potivit în sensul că este parte integrantă a dreptăţii în univers şi ne aduce exact acele piese, acele bucăţi de puzzle de care avem nevoie pentru a ne contura, sau pentru a fi conturaţi de destinul nostru.

„sin” – cu, alăturat
„cronos” – timp

Sincronicitatea este o legătură sau o conexiune care se întâmplă într-un mod anume şi în timp util. O corespondenţă între două lucruri este clarificată deodată. Conexiunea care să le unifice a fost mereu prezentă, dar o coincidenţă imediată şi semnificativă o face vizibilă aici şi acum. Sincronicitatea combină, astfel, o unicitate esenţială cu una existenţială. Prezentul etern îşi face o apariţie în prezentul momentan.

Acesta este motivul pentru care pare potrivit să spun că sincronicităţile ne ghidează în drumul nostru spiritual.

Jung spunea despre sincronicitate că este „o relaţie ne-provocată, dar semnificativă între evenimente fizice şi psihice …. Un exemplu special de ordine a-cauzală …. succesiunea conştientă devine simultaneitate …. Sincronicitatea produce evenimentele în spaţiu şi timp mai mult ca însemnătate decât ca şi o simplă întâmplare”.

O coincidenţă înseamnă două evenimente neprevăzute care se petrec simultan. Ea devine sincronicitate atunci când conectarea celor două întâmplări se face prin sens şi însemnătate. Şi tu şi eu iubim trandafirii roşii. Aceasta este o coincidenţă. Dacă fără să ne cunoaştem reciproc, ne întâlnim în timp ce ne ciocnim capetele când ne aplecăm să mirosim acelaşi trandafir roşu care ne-a captat privirea, şi apoi mai târziu, ne găsim căsătoriţi, asta da, este sincronicitate!

Sincronicitatea ne dă un indiciu despre scopul ascuns în profunzimea şi sensul universului şi modul în care acesta însuşi lucrează prin vieţile noastre. Unicitatea noastră proprie își trage seva şi îşi are fundaţia în ordinea mare a lucrurilor. Toate evenimentele obiective au o configuraţie subiectivă corespunzătoare în psihicul nostru. Sincronicitatea este o secvenţă instantanee a acestei corespondenţe, este surpriza faptului că ceva brusc se potriveste!

Evenimentele spontane şi plasate în viaţa noastră exact la momentul oportun sunt adevărate noduri în caracterul continuu al creaţiei, reamintiri despre unitatea inviolabilă care stă la baza acesteia. Sincronicitate este întotdeauna remarcabilă, şocantă şi, uneori stranie. Sentimetul de „pe altă lume” pe care îl avem atunci când aceasta se întâmplă poate fi un indicator despre faptul că un tipar originar se relevă în conştiinţa noastră, iar sămânţa lui a germinat în adancurile psihicului nostru.

Lucrurile se întâmplă aşa cum este nevoie pentru a sluji cel mai bine scopului universului. Convingerea că putem interveni cu acesta este un alt tertip al aroganţei Ego-ului. Poate că nu ştim despre felul în care ceea ce se întâmplă acum se încadrează într-adevăr în viitorul nostru. Putem doar să avem încredere că, în plus faţă de tot ceea ce se petrece, nu există o altă viziune care să ne confirme şi să facă toată acesteă „realitate” să pară varianta corectă.

Cu toate acestea, sincronicitatea nu se poate întâmpla prin orice intervenţie conştientă a ego-ului, deoarece acesta este un fenomen al esenţei universului: o intrare a lumii transpersonale în cea personală, în grădina curţii noastre. Este un moment în care se manifestă acea unitate care a fost mereu şi deja a existat între psihologic şi spiritual, între minte si univers, între TU şi EU, între EU şi INFINIT – tot ceea ce fiinţează şi există.

 Apare atunci când inconştientul din noi este gata să facă un pas în conştiinţa cuprinzătoare şi extinsă a universului. Tocmai despre aspectul ăsta se ocupau oracolele antice!

Artistul interior al Sinelui nostru adevărat utilizează două pensule: una conştientă: sincronicitatea; şi una inconştientă: visele. Sincronicităţile (coincidenţele pline de sens) din vieţile noastre şi imaginile din vise care ne-au entuziasmat cel mai mult sau ne-au stupefiat, sunt cele mai bune (deşi de cele mai multe ori ambigue) indicii despre auto-actualizarea noastră. Atunci când un vis confirmă o mişcare în psihic, aceasta este ea însăşi sincronicitate. Rugăciunea care îşi găseşte răspuns este sincronicitate deoarece acest tip de rugăciuni sunt cele care sunt în concordanţă cu destinul nostru şi vibrează în acelaşi ton cu universul.

Sincronism este momentul special în care destinul ne împinge să mergem mai departe. Este impulsul actului care iniţiază un alt val de mişcare şi este trăit ca şi cum ar fi un gând ce ne ghidează inteligent. Este ca şi cum o putere ascunsă alege unde să arunce o picătură într-un vas cu apă (vasul fiind EU, TU), și ea ştie cu precizie ce va provoca: un şir de alte valuri, şi mai ştie, de asemenea, care va fi direcţia urmată de aceste valuri.

Acesta este procesul prin care realitatea arhetipală se întrupează în timpul istoric: ceva necunoscut ne determină să facem ceva şi nu ştim cine este, ce, de ce sau prin cine acţionează. Sincronicitatea ne confirmă că, într-adevăr, nu suntem niciodată singuri în univers: „O măreaţă iubire! Omul este o lume unică, şi este însoţit mereu de alta”, a scris George Herbert.

Multe evenimente psihice nu apar instantaneu, ele sunt supuse unei perioade de „incubaţie” în inconştient.

Este ceva ce nu s-a întâmplat încă, dar care se pregăteşte. Sincronicitatea taie prin legăturile urzelii timpului.

Ea transcende limitele fiinţării şi devenirii. Aceasta se datorează faptului că în lumea interioară nu există nici o separare între trecut şi viitor, clipa din secunda de acum sau veşnicie, ceea ce se întamplă, ceea ce este pe cale să se întâmple, şi ce se va întâmpla. Numai prezentul există, şi el include totul. În sincronicitate ne întâlnim viitorul sau trecutul, toate dimensiunile timpului, în prezentul nostru: „pentru a se transforma pe el însuşi în interiorul nostru, viitorul intră în noi cu mult înainte de a se întâmpla” – Rilke.

Sincronicitatea frapează prin coincidenţa semnificativă a două evenimente sau de o serie de evenimente, dar ea poate fi, de asemenea, coincidenţă de percepţie psihică şi un eveniment care se întâmplă în acelaşi timp, ca şi în cazul ESP. Premoniţiile fac parte din această categorie. În ambele cazuri, şi ESP-ul şi premoniţia, se poate vorbi de sincronicitate numai dacă este prezentă semnificaţia coincidenţei, acesta este întotdeauna ultimul criteriu de identificare. Sincronicitatea apare într-un vis care dezvăluie ceea ce este deja cunoscut ca fiind adevărat sau pe cale de a deveni adevărat.

Visele şi astrologia manifestă multe corespondenţe sincrone. Există o sincronicitate imensă între zodiac şi înclinaţiile noastre sau alegerile pe care le facem în viaţă. Ritualurile sunt forme de sincronicitate prin care sunt puse în scena acte corespunzătoare harului lăuntric.

Sincronicitatea apare în munca noastră cu noi înşine, asupra noastră. S-ar putea să fie sincronicitate în faptul că informaţiile şi cunoştinţele noastre despre problemele reale cu care ne confruntăm, în sinea noastră şi în relaţiile noastre cu cei din jur, vin simultan cu puterea de a le face faţă. De obicei suntem intr-o fază de negare, pentru o lungă perioadă de timp înainte de a recunoaşte şi a ne însişi în cele din urmă adevărata realitate. Sincronismul constă în faptul că de multe ori doar ne permitem să ştim când ne putem folosi de ceea ce cunoaştem.

Când suntem gata pentru a învăţa ceva nou, apare din senin un profesor.

Acest lucru înseamnă sincronicitate. Ocazional, o persoană, care a murit mai demult sau recent, ne apare în minte iar şi iar în cursul unei săptămâni sau chiar o perioadă mai lungă de timp. S-ar putea ca importanţa acestei persoane în viaţa noastră să revină în mintea noastră într-un mod convingător. Poate că am învăţat ceva de la acea persoană şi acum trebuie să ne amintim acea lecţie de viaţă, sau poate că există ceva pe care abia acum suntem pregătiţi să învăţăm. Aceasta poate fi o altă formă de sincronicitate. Faţa profesorului / bunicului apare atunci când a venit timpul să fim instruiţi sau pentru a obţine o înţelegere mai profundă asupra ceea ce suntem.

Acesta ar putea fi chiar un moment bun să cerem acelei persoane să fie ghidul nostru din cealaltă lume, dacă acest demers se potriveşte punctului nostru de vedere asupra lumii.

Sincronicitatea, de asemenea, apare atunci când arunci o privire înapoi în viaţa ta şi vezi modul în care toate întâmplările te-au pregătit sau te-au îndrumat întru totul pentru realizarea ta la cel mai mare potenţial. Un sentiment ascuns sau un adevăr a aşteptat să fie trezit întocmai de persoana potrivita sau de anumite circumstanţe, deşi uneori poate a fost dureroasă experienţa. Destinul trebuia să aibă doar un astfel de început și să urmeze acest parcurs. Fiecare om şi fiecare eveniment din teatrul vieţii este parte a metaforei călătoriei noastre. Problema dintr-o relaţie mai veche nu poate fi: “cât de rău a fost”, ci: „cât de multă nevoie am avut de acest moment al vieţii pentru a învăţa!”.

Cei mai mulţi dintre noi continuă să întâlnească parteneri care ne arată exact unde trebuie să muncim cu noi înşine, de exemplu: abuzurile, infidelitățile sau o anumită tipologie de caracter. Rănile sunt deschideri către lipsurile din viaţa noastră. De multe ori, singura modalitate prin care o piesă pierdută din sufletul nostru sau din viaţa noastră se întoarce la noi, este prin intermediul unei alte persoane. Necunoscutul este înfricoşător, şi din această cauză oamenii şi evenimentele care vin în viaţa noastră de-a lungul acestei călătorii ne ajută să mergem acolo, la capătul drumului. Acest lucru este tot o sincronicitate. Singura greşeală pe care o facem este să rămânem agăţaţi de unele persoane prea mult, sau, prea puţin timp. Cum şi cu cine am făcut această greşeală? Îi luăm ca pe ei înşişi literalmente, în loc să ținem cont de ei înşişi ca şi forţele metaforice, care apar lângă noi pentru a stimula sau a mustra. Ce m-a eliberat din construcţia unui tipar monoton şi m-a lăsat să respir descătuşat sub cerul liber? Cine m-a ghjidat în cele din urmă pe calea asta în care văd dincolo de limitările mele?

Şi în final, dar nu în ultimul rând, există sincronicitate şi în metodele sau dispozitivele de divinaţie, cum ar fi I Ching sau Tarot: alegem inevitabil hexagrama sau cartea care coincide cu circumstanţele din viaţa noastră.

Această coincidenţă semnificativă se bazează pe convingerea că psihicul ne va direcţiona către informaţiile de care avem nevoie exact atunci când avem nevoie de ele.



Noroc sau destin?

Punctul culminant al sincronicitşţii este relevarea directă a destinului: designul întregului univers funcţionează şi se desfăşoară de la sine afişat în faţa fiecărei vieţi umane unice. „Viaţa este o luptă pentru a reuşi să fim în fapt ceea ce suntem în design … Voinţa noastră este liberă să realizeze sau să nu realizeze designul vital care suntem în esenţă, dar pe care nu-l putem schimba sau abrevia….” a scris Ortega y Gasset.

Ceea ce refuzăm să aducem în conştiinţă, se întoarce la noi ca soartă. Ne loveşte din afară când refuzăm să ţinem seamă de convocările sale din interior. Din punct de vedere spiritual este logic să îţi creezi un acord acord de durată cu universul, care să poate fi doar un „DA” necondiţionat la tot ceea ce este. Atenţia dată sincronicităţilor ne ajută să ne alăturăm evenimentelor în desfăşurare într-un mod conştient. Cuvântul „design” îşi adaugă elementul de măiestrie!

Fiecare generaţie prezintă universului o populaţie de oameni care aduc prin ei înşişi exact acele ingrediente care sunt necesare pentru a face lumea mai bună. Fiecare persoană este o celulă crucială în acest trup mistic al omenirii. Există sincronicitate în faptul că, aici şi acum, lumea are întotdeauna doar resursele umane de care are nevoie în continuare în evoluţia sa, aşa cum se cuvine pentru această epocă. Natura participă la aceeaşi sincronicitate prin multitudinea de specii şi etape de creştere şi schimbare în fiecare epocă: creează o epocă a gheaţii şi o epocă temperată în acord cu toate cerinţele evoluţiei. Sunt aici, la momentul potrivit, şi tocmai la timp pentru mine, ca să-mi aduc și eu contribuţia şi natura mă sprijină oferindu-mi doar condiţiile care pot susţine acest demers. Şi tot aşa sunt şi toţi oamenii din viaţa mea.

Destinul este adesea legat de carieră. Activitatea şi munca noastră în lume este de multe ori modul nostru de a sluji sau de a ne actualiza potenţialul. Iona este arhetipul biblic al refuzului destinului propriu. Deoarece era nevoie de el ca profet, refuzul său la chemarea de a deveni ceea ce trebuia să fie nu a fost luat în considerare. El a fost înghiţit de o balenă şi obligat să-şi înghită mândria proprie. Există, de asemenea, momente pe parcursul vieţii, când refuzurile de tipul acesta sunt permise dar apoi „un mare prinţ zace în închisoare”, cum spune Donne.

Jung spunea: „Ne găsim destinul pe calea pe care o luăm tocmai pentru a-l evita”. Cea mai mare tragedie umană este să ne abatem de la calea destinului şi să pierdem puterea de a ne activa potenţialul din cauza anilor de dependenţă de droguri, alcool, sau a relaţiilor abuzive, fără şanse de reuşită sau epuizante.

Datorită acestora un mare potenţial din noi poate dispărea treptat, şi nimeni nu va face nimic pentru a opri această stingere treptată. Lumea va sta cu mâinile încrucişate şi totodată se va lepăda de un dar de preţ al nostru. Vom sta cu mâinile încrucişate în timp ce ne distrugem pe noi înşine, aruncându-ne cu mult timp în urmă pe scara evoluţiei, mult prea departe de împlinirea pe care o căutăm şi la care trebuie să ajungem. Nu există nici o garanţie că vreo balenă va interveni pentru noi, aşa cum a făcut pentru Iona, îți va suna vreun telefon sau alarma ceasului la timp. Provocarea este să ne găsim destinul nostru exact în ceea ce refuzăm să ne implicăm. Aceasta nu este o sarcină uşoară. Este greu să te opreşti şi să cauţi cu atenţie o altă variantă în timp ce alergi contra cronometru pe un alt drum! Este oare destinul meu scris pe un pergament, sigilat într-o sticlă şi aruncat în mare, pentru a fi eliberat numai la mult timp după ce am plecat?

 
Am citit că sunt nouă factori care atrag sincronicitatea, și nu ar trebui neglijați – folosindu-ne de ei și punându-i în acțiune, atunci când suntem conștienți de puterea lor, aceștia lucrează în avantajul nostru, creând în jur oportunități și aducându-ne acele resurse de care avem nevoie pentru a ne atinge visele:
1. Competența – să fii competent în ceea ce faci. Dacă vrei să devii bun la ceva, atunci practică, practică, practică până când devii competent. Cu cât ești mai bun și mai abil în ceea ce faci, cu atât atragi mai mult oportunitățile din jur.
2. Starea – „Calitatea vieții tale este dată de calitatea stărilor în care ești zi de zi” – Tony Robbins
Nu poți trăi în afara stărilor pe care le experimentezi, ele ne influențează în fiecare secundă
3. Trecutul – trecutul trebuie lăsat trecutului, e bine să luăm cu noi învățămintele din experiențele pe care le-am trăit. Învață să te ierți și să ierți, împacă-te cu tine însuți! Nu poți înainta dacă faci un pas înainte și apoi un pas înapoi!
4. Convingerile – renunță la credințele și convingerile care te limitează, sunt bariere auto-impuse, sunt frâne: nu poți să devii medic dacă la nivel inconștient crezi că toți medicii sunt incompetenți și incapabili să pună un diagnostic corect.
5. Intenția – stabilește clar o intenție pentru acel tip de experiență care vrei să se întâmple în viața ta. E ca și când ai transmite un mesaj universului că vrei să iți atingi un anumit obiectiv.
6. Valorile – sunt adevărate filtre pe care le avem, asemeni credințelor – încălcându-le devii frustrat și nu faci decât să întorci spatele oportunităților de care ai nevoie; sincronicitatea va lucra împotriva ta.
7. Visele și obiectivele – ai un vis, vrei ceva. Nu mai pierde timpul, transformă visul în obiective și apucă-te de treabă! Ce mai stai? Cine vrei să o facă pentru tine? Era o vorbă: „cu cât muncești mai mult, cu atât ești mai norocos!”
8. Scopul în viață – care este scopul tău? Unde este pasinea din el, pasiunea din viața ta?! Pentru ce exiști? Ai o misiune? Dacă știi care este aceasta, atunci esti foarte aproape de ea!
9. Câmpul morfogenetic – toate sistemele vii trăiesc în interiorul unui câmp energetic. Mediul în care trăiești te poate modela sau poate fi modelat: familia, prietenii, colegii – energia enisă de ei ne influențează în fiecare clipă la un nivel foarte subtil. Scopul în viață este în legatură directă cu locul nostru în acest câmp.

Cum prinde şansa contur? Şansa poate fi pur şi simplu un mod jucăuş al universului de a colabora cu noi în şlefuirea destinului nostru. Astfel, sincronicitatea integrează iraţionalul în competiţia organizată de evoluţie.

Provocarea este întotdeauna aceeaşi: să crezi în designul artistic, în ciuda compoziţiei aleatoare. Amintirile ne arată pe noi, oamenii, ca fiind grosolan de ignoranţi şi distructivi, dar, totodată, înduioşător de sensibili şi reconfortanți. Poate că Gandhi a exprimat această tensiune între înfăţişarea existenţială şi designul nostru esenţial cu o foarte mare acurateţe: „Văd că omenirea încă supravieţuieşte după toate încercările de a se autodistruge, şi drept urmare, presupun că este legea dragostei cea care guvernează omenirea.”

„Sincronicitatea este un dar al universului, disponibil pentru a fi utilizat în fiecare moment. Este muzica subtilă şi dulce a existenţei, pe care o putem auzi numai dacă vom asculta cu adevărat. Dansul nostru către această curgere sincronistică este extazul trăirii şi simţirii. Este dansul împreunării dintre sine şi univers.”
Scott Rabalais

preluare de pe sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…

Cele mai puternice lasere din lume au fost aprobate de UE. Unul este în România!

Comisia Europeană a dat aprobarea finală necesară construirii a trei lasere ce depăşesc cu mult capacitatea celor deja existente.

Proiectul, intitulat Extreme Light Infrastructure, constituie un prim pas pentru construirea unui laser mult mai puternic, care va încerca să atragă particulele din vacuumul spaţiu-timp.

Cele trei lasere – unul situat în Cehia, altul în Ungaria şi ultimul aflat la Măgurele, în România – sunt planificate a fi puse în funcţiune în 2015.

Fiecare va emite pulsaţii ce vor atinge puterea de 10 petawaţi – de câteva sute de ori mai multă putere decât cea folosită la acest moment de întreaga civilizaţie umană!

Aceste pulsaţiii vor dura 1.5 x 10^-14 secunde, mai puţin de o zecime din timpul necesar luminii să traverseze diametrul unui fir de păr uman.

Pentru că pulsaţiile sunt atât de scurte, acestea vor transmite mult mai puţină energie decât pulsaţiile laserului din California, la National Ignition Facility, ce durează 2.0 x 10^-8 secunde.

Cu toate acestea, pulsaţiile ELI vor fi de 20 de ori mai puternice.

Fiecare laser dintre cele 3 va costa 400 de milioane de dolari, iar designul fiecăruia dintre ele va diferi în funcţie de scopul fiecăruia.

Fiecare laser va efectua diferite experimente în fizica de energie înaltă, printre care accelerarea particulelor folosind pulsaţii de laser, studierea nucleilor din atomi şi folosirea de pulsaţii pentru a studia dinamica evenimentelor extrem de rapide ce au loc în cadrul atomilor.

Laserul de la Măgurele va fi folosit pentru a efectua cercetări în fizica nucleară.

Mega-laserul de la Măgurele constituie cel mai mare proiect ştiinţific din istoria României.

Sursa: NewScientist

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Natura sufletului si scopul vietii

 

1. Sufletul nu poate fi definit sau masurat deoarece nu are limite observabile in ceea ce priveste creatia divina. Cele mai consistente rapoarte cu privire la demonstrarea esentei sufletelor postuleaza ca acestea reprezinta o energie inteligenta, nemuritoare, manifestata prin anumite unde vibrationale de lumina si culoare.

2. Toate fiintele umane au un suflet ce ramane atasat pana la moarte de corpul fizic ales. Sufletele joaca intr-adevar un rol in selectia urmatoarei vieti fizice, in cursul unor cicluri ale reincarnarii. In mod tipic, sufletul se alatura corpului fizic dupa conceptie, intr-o perioada cuprinsa intre luna a patra si nastere.

3. Fiecare suflet are un caracter unic, imortal. Cand se uneste cu creierul uman, acest caracter se imbina cu temperamentul emotional (sau eul uman) al acelui corp, pentru a produce o personalitate singulara si temporara pentru acea viata. Acest lucru se intelege prin dualitatea mintii noastre.

4. In timp ce memoria sufletului poate fi ascunsa nivelului constient prin intermediul amneziei, modelele de gandire ale sufletului influenteaza creierul uman pentru a da motivatie anumitor actiuni.

5. Sufletele se reincarneaza in fiinte umane pentru nenumarate vieti in scopul avansarii anumitor sarcini karmice ramase din existentee anterioare. Fiecare personalitate, in fiecare viata, contribuie la evolutia sufletului. Sufletele cresc in cunoastere si intelepciune in timpul acestui proces de invatare, precum si prin analizarea actiunilor lor anterioare care se realizeaza in perioada cuprinsa intre incarnari - prilej cu care sufletele sunt ajutatede profesorii lor spirituali.

6. Planeta noastra face parte dintr-un numar incalculabil de lumi, ce servesc ca scoli de antrenament pentru avansarea sufletelor. In timpul incarnarii fizice tempoare pe Pamant, sufletelor le este prevazuta oportunitatea de a se dezvolta prin incercari si greseli, acumuland astfel intelepciune. OAMENII NU SUNT LEGATI DE O EXISTENTA PREDETERMINATA. Numeroasele posibilitati si probabilitati provenite din influenta karmica anterioara constituie subiectul liberului arbitru al sufletului.

7. Pamantul este un loc de o mare frumusete si bucurie, dar cuprinde si insule ale ignorantei, urii, si suferintei, alaturi de dezastrele planetare naturale, asupra carora avem putin control. Faptul ca noi trebuie sa ne confruntam cu aceste elemente deopotriva pozitive si negative ne este cunoscut dinainte. Aceasta planeta constituie mai curand un taram de testare pentru suflete decat un loc al raului si influentelor demonice din afara lumii noastre. Nu exista nici un fel de rea-vointa spirituala in cadrul ordinii divine a iubirii si compasiunii, care inconjoara originile noastre spirituale.

8.ILUMINAREA personala emana din interiorul fiecaruia dintre noi. Ea da posibilitatea tuturor oamenilor sa-si cultive capacitatea de a ajunge la propria putere divina fara ajutorul nici unui intermediar.

9. In momentul mortii fizice, sufletul se intoarce in lumea spiritelor si la sursa creatiei sale. Din moment ce o parte a energiei sufletului nu a parasit niciodata lumea spiritelor in timpul incarnarii, sufletul ce se intoarce se reintalneste cu propria sa esenta. Astfel, procesul invatarii spirituale nu inceteaza niciodata pentru suflet. Lumea spiritelor ofera sufletelor oportunitatea de a se odihni si reflecta intre vietile fizice.

10. Sufletele par a face parte dintr-o serie de grupuri-matca specifice, carora le-au fost repartizate chiar din momentul proriei creatii. Profesorii fiecarui grup sunt ghizii spirituali personali ai tuturor membrilor acelui grup. Sufletele din acelasi grup se reincarneaza si isi asuma roluri semnificative unele in vietile celorlalte pe Pamant.

11. Departe de a putea fi definit ca un loc al sublimei inactiuni sau nirvana, lumea spiritelor apare a fi un loc de tranzitie al sufletelor ce evolueaza in forme superioare de energie. Astfel, acestea pot dobandi capacitatea de a crea atat obiecte insufletite, cat si neinsufletite. Insasi energia sufletului a fost creata de o forta superioara. Lumea spiritelor are o arie de influenta nedefinita, cu exceptia faptului ca se pare ca include universul nostru si dimensiunile din apropierea acestuia.

12. Nici una dintre zeitatile religiilor de pe Pamant nu este vazuta in lumea spiritelor de catre sufletele care se intorc aici. Cea mai apropiata legatura a sufletului cu o putere divina este cea cu ghidul personal si cu membrii consiliului sau, care monitorizeaza actiunile si dezvoltarea fiecarui suflet. Unele suflete provenite de pe Pamant simt prezenta unei SURSE care emana de undeva de deasupra acelor fiinte intelepte care formeaza componenta consiliului.

13. Lumea spiritelor pare a fi condusa de unele suflete foarte dezvoltate, care nu se mai incarneaza. Acestea conduc si monitorizeaza lucrarea sufletelor pe care le au in grija. Atunci cand sufletele care se incarneaza ating nivele mai inalte de intelepciune si performanta, ele vor inceta sa se mai incarneze, ocupandu-si locul printre acesti specialisti care ajuta sufletele. Aceste suflete supraspecializate par a fi recrutate in baza motivatiei, talentului si performantelor lor.

14. Telul suprem al tuturor sufletelor pare a fi dorinta de a cauta si de a gasi perfectiunea, de a se contopi in cele din urma cu SURSA care le-a creat.

fragment din ,,Viata dintre vieti" de Michael Newton Ph. D.

 

http://astrologykom.blogspot.com/2010/01/afla-singur-gradul-de-evolutie.html