DESPRE SUGESTII, HIPNOZA, TELEPATIE - subtitrare RO

preluare de pe sursa:  


http://www.1235.ro/DESPRE-SUGESTII-HIPNOZA-TELEPATIE---subtitrare-RO-detailsrecvideo-id765.html

Drogul care te transforma in papusa umana

 

Lumea criminala din America de Sud a dat din greseala peste cea mai mare descoperire neurologica a secolului XXI. Brugmansia are un continut ridicat de scopolamina – o substanta chimica extrem de toxica care poate fi letala pentru oameni. In doze mici are un efect sedativ usor, hipnotic, creaza apatie si slabeste vointa. In trecut a fost folosit in interogarea agentilor secreti. Impreuna cu morfina, a fost folosit si la tratarea pacientilor care sufereau de boli nervoase. Acum este folosit ca inlocuitor de drog, pentru dependentii de stupefiante.

Gravitatea problemei in America Latina este aproape imposibil de calculat, dar un studiu recent a scos la iveala faptul ca 70% dintre persoanele care au ajuns in spitalele din Bogota, Columbia, drogate cu burundanga au fost jefuite. Aproximativ 3% dintre pacienti au fost abuzati sexual.

“Cele mai comune simptome sunt confuzia si amnezia. Victimele sunt dezorientate si sedate, asa ca pot fi jefuite cu usurinta”, a explicat Juliana Gomez, psihiatru columbian care se ocupa de tratarea persoanelor drogate cu burundanga.

Medicina confirma aceste efecte, insa stirile aparute in presa au dus la aparitia unei noi teorii, sinistra: drogul elimita liberul arbitru, transformand victimele in adevarate “papusi umane”, care pot fi manipulate cu usurinta, dupa bunul plac al raufacatorilor.

Chiar daca nu este pe deplin inteles de stiinta, liberul arbitru este caracterizat ca o abilitate neurologica complexa si una dintre cele mai pretuite caracteristici umane.

Medicina nu a stabilit inca daca drogul afecteaza autonomia individului, insa se stie ca scopolamina afecteaza memoria si in determina pe oameni sa fie mai pasivi.

“Scopolamina are un efect selectiv asupra memoriei, chiar daca functiile creierului, ca panificarea si manipularea informatiei, raman neafectate”, a explicat neurologul Renate Thienel, de la Universitatea Newcastel din Australia. Acest lucru inseamna ca victimele raman active din punct de vedere cognitive dar nu sunt capabile sa retina informatia.

Explicatia poate sta in faptul ca scopolamina blocheaza eliberarea de acetilcolina, o substanta chimica organica secretata de terminatiile fibrelor nervoase, esentiala in functionarea optima a creierului.

Scopolamina afecteaza si functionarea amigdalei cerebrale, o zona a creierului care controleaza agresiunea si anxietatea. Acest lucru explica efectul calmant pe care il are drogul.

Probele demonstreaza si faptul ca victimele tind sa fie confuze si pasive, mai degraba decat sa reziste comenzilor primite.

Cu toate acestea, inainte ca rolul scopolaminei asupra liberului arbitru sa fie studiat in detaliu, putem numai specula ca infractorii sud-americani au dat – din greseala? – peste cea mai mare descoperire neurologica a secolului XXI.

preluare de pe sursa: http://piatza.net/drogul-care-te-transforma-in-papusa-umana/

Proiectul MKULTRA

Raportul final al Comisiei Speciale pentru Studierea Operaţiunilor Guvernamentale din Senatul S.U.A., datat aprilie 1976, pag. 390, consemnează apariţia proiectului susmenţionat la 13 aprilie 1953.

MKULTRA se naşte după indicaţiile oferite de Richard Helms, director delegat al C.I.A., cu scopul creării unui “mecanism special de consolidare a unei sensibilităţi extreme.” Cuvinte enigmatice pentru experimentele pe subiecţi umani de mai târziu.

De menţionat că în paralel cu MKULTRA s-au desfăşurat pentru o vreme şi alte proiecte similare, de exemplu, PASĂREA ALBASTRĂ (denumit ulterior ANGHINAREA). Scopul său erau modificările induse comportamentului uman prin metode psiho-medicale. Însă MKULTRA avea să le depăşească în rezultate pe toate celelalte de până atunci.

Etimologia denumirii MKULTRA, prescurtată uneori MK, s-ar explica astfel: iniţiala M provine de la cuvântul englez Mind (minte), iar K de la cuvântul german Kontrolle (control). ULTRA desemnează ceva aflat cu mult dincolo de limitele normalului, la superlativ, ca şi prefixele “extra-“, “supra-”. Numai că în acest caz prefixul “ultra-“ devine sufix.


De ce apare însă asocierea a două cuvinte din limbi diferite?

Mai târziu investigatorii care au ajuns departe în anchetele jurnalistice au aflat misterul. O mare parte din oamenii de ştiinţă implicaţi în proiectul MKULTRA proveneau din Germania nazistă, chiar din echipele de cercetare care aveau ca scop crearea supraomului la care visa Hitler. Ei au fost “reciclaţi” imediat după al doilea război mondial de către americani prin operaţiunea secretă Paperclip (Agrafa). În onoarea acestor cercetători cuvântul “control” a fost păstrat în germană.

Alţi investigatori preocupaţi de proiectul MKULTRA susţin că explicaţia denumirii nu se opreşte aici. Titulatura este un adevărat joc rebusist din punctul lor de vedere. Şi astfel avem: M/ KULT/ RA. Adică, prescurtarea din germană a cuvintelor: Mein Kult für Ra, care se traduc astfel: Omagiul/cultul meu pentru Ra. Ştim că Ra este zeul-soare la egipteni, iar Hitler s-a folosit în propaganda sa de simboluri preluate din alte culturi (svastica orientală, acvila romană etc.). A demonstrat la rândul său ceea ce afirmase Confucius în urmă cu 2500 de ani: “Semnele şi simbolurile conduc lumea, nu cuvintele şi legile.”


Totuşi, ce legătură este între proiectul MKULTRA şi religia egipteană?

Una foarte importantă, dacă avem răbdare să cercetăm. Pentru că, aşa cum am afirmat anterior, oculţii nu trăiesc de ieri-alaltăieri pe pământ, ci de prin epoca de glorie a Egiptului antic. Însă doar de câteva secole şi-au unit eforturile pentru a obţine ceea ce vor.

Proiectul MKULTRA are la bază principii oculte, valorificate din “Cartea egipteană a morţilor”, serii de texte care descriu clar metode antice de tortură. Cele trei “ingrediente” principale de provenienţă egipteană, folosite în MK, sunt:

1. trauma, rezultată prin intimidare şi tortură;

2. drogurile, pentru a obţine o anumită supunere a individului;

3. hipnoza, cu scopul de a pune stăpânire pe mintea subiectului.

Cum de s-a ajuns până aici? Istoria clarifică unele aspecte ale acestui drum lung şi sinuos.


MKULTRA – SCURT ISTORIC

La acest stadiu s-a ajuns în timp datorită contribuţiei capitale pe care a avut-o un iezuit originar din Bavaria pe nume Adam Weishaupt. Filosof , scriitor şi profesor, el întemeiază Ordinului Perfectibilor (Iluminaţilor) în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Weishaupt a acţionat la indicaţiile puternicei familii Rotschild şi în baza cunoştintelor sale vaste pentru a reuni toate religiile misterelor. Rezultatul a s-a materializat în linii genealogice oculte, societăţi secrete şi elitiste, frăţii masonice cu mare putere de influenţă. Scopul declarat al acestora era de a instaura fericirea universală pentru om. În realitate se consolida cadrul general pentru o nouă ordine mondială prin care să se instaureze controlul gradat asupra maselor.

Secolul al XIX-lea avea să găsească Imperiul Britanic şi Germania sub puternica influenţă a Iluminaţilor. De aceea, nu este surprinzător ca în Germania anului 1882 s-au pus bazele cercetării în ştiinţa comportamentului. Primele metode psihiatrice şi medicale folosite în controlul minţii au fost iniţiate şi dezvoltate la Institutul “Împăratul Wilhelm”.

În 1921 a fost înfiinţat la Londra Institutul Tavistock cu activitate similară celui din Germania. Studia, printre altele, limita de rezistenţă umană.

Între Marea Britanie şi Germania s-au realizat ulterior schimburi de experienţă în domeniul eugeniei. Se urmărea “îmbunătăţirea” speciei umane prin controlarea factorilor ereditari în procesul procreării. Golden Dawn (Ordinul Zorilor Aurii) a avut un rol important în schimburile secrete de experienţă dintre cele două state. Din acest ordin făceau parte aristocraţi britanici şi oficiali de rang înalt din partidul nazist.

Odată cu venirea la putere a lui Hitler, în Germania se intensifică studiile de eugenie, neuropsihologie, parapsihologie şi ocultism. Heinrich Himmler, ofiţer SS, se ocupa de proiectul ştiinţific Lebersborn, care avea ca scop crearea rasei superioare sau ariană prin concepţie selectivă (a se vedea filmul de inspiraţie nazistă “Gattaca”, lansat în 1997). Toţi cei născuţi în cadrul proiectului urmau, prin instruire corespunzătoare, să devină loiali celui de-al treilea Reich, respectiv lui Hitler.

Alte experimente genetice şi psiho-medicale s-au realizat în lagărele de concentrare. Printre acestea se numărau procrearea gemenilor, operaţiile chirurgicale, hipnoza, spălarea creierelor, administrarea electroşocurilor în combinaţie cu droguri etc.

Printre cei care s-au implicat în ingineria genetică şi modificările de comportament în lăgarele naziste s-a numărat şi doctorul Joseph Mengele. Testele sale erau făcute în special pe copii, experimentând grefele aberante sau schimbarea de culoare a ochilor.

Mengele s-a văzut nevoit să fugă din Germania în 1945, când aproape toţi gemenii aflaţi sub “îngrijirea” sa au murit din cauza experimentelor. A ajuns mai întâi în Argentina, apoi în Brazilia, recomandându-se drept doctorul Rudolf Weiss.

Există însă voci care contestă fuga lui Mengele în America Latină, afirmând că este doar un mit creat de autorităţile din Statele Unite. Contestatarii se bazează pe faptul că în procesul de la Nürenberg activitatea criminală din lagăr a lui Mengele a fost minimalizată ca importanţă în mod suspect.

Mai departe se afirmă că Statele Unite nu au dorit capturarea lui pentru un eventual proces. Doctorul ar fi fost “reciclat” în cel mai mare secret prin acţiunea Paperclip, pentru a colabora ulterior în cercetare cu americanii. A murit la sfârşitul anilor ’70. N-a fost judecat niciodată pentru crimele sale.

Un beneficiar de frunte al proiectului Paperclip a fost generalul german Reinhard Gehlen. În timpul regimului hitlerist Gehlen era directorul serviciului de spionaj pentru Rusia. După reciclarea americană, datorită experienţei sale, generalul a contribuit la fondarea C.I.A., alături de preşedintele american Harry S. Truman, generalul William Donovan, directorul Biroului de Servicii Strategice, şi Allen Dulles, viitorul şef al Agentiei Centrale de Informaţii.

În perioada următoare generalul Reinhard Gehler a contribuit şi la crearea Consiliului Naţional de Securitate, din care s-a născut Actul Naţional de Securitate din 1947. Acesta reprezenta baza legislativă pentru a proteja o serie de activităţi guvernamentale controversate, printre care şi programele de control al minţii.

Toate detaliile erau pregătite minuţios. Rămânea ca personajele să intre în scenă.

John Marks povesteşte în cartea sa, intitulată “În căutarea candidatului manciurian”, cum s-au desfăşurat experimentele iniţiate de către “o armată de doctori germani procuraţi după război din sferele naziste.”

Aceştia au fost “de o inestimabilă valoare în dezvoltarea MKULTRA. Legătura dintre experimentele desfăşurate în lagărele de concentrare şi numeroasele subproiecte MKULTRA sunt clar evidenţiate.

Variatele căi de control al omului utilizate în MKULTRA au inclus iradierea, electroşocurile, psihologia, psihiatria, sociologia, antropologia, grafologia, substanţele de hărţuire, aparatura şi materialele militare, LSD fiind cel mai des utilizat material. A fost înfiinţată operaţiunea specială numită MKDELTA pentru a conduce MKULTRA în străinătate. Materialele MKULTRA/MKDELTA au fost utilizate cu scopul de a hărţui, a discredita sau a handicapa.”

Mai mult, din MKULTRA s-au desprins aproximativ 150 de subproiecte cu ajutorul neobosit al medicilor germani, torţionari din lagărele naziste şi nu numai. Unul dintre acestea este proiectul secundar Monarh (Project Monarch), care îşi arată roadele şi în prezent în industria show-business-ului.


SUBPROIECTUL MONARCH

S-a născut în cadrul Armatei de Uscat a Statelor Unite la începutul anilor ’60. Neoficial, fusese demarat mai devreme, derivând din proiectele MKSEARCH, respectiv, din operaţiunea SPELLBINDER (Legătura vrajei), cu rol de a crea “asasini adormiţi”. Aceştia pot fi activaţi în timpul unei transe posthipnotice cu ajutorul unei parole: o frază sau un cuvânt-cheie.

Subproiectul MONARCH (Monarh) pare a fi de importanţă maximă, deoarece şi în prezent este clasificat strict secret, dim motive de securitate naţională.

Dar ce i-a determinat pe iniţiatori să denumească subprogramul astfel?

Numele de Monarh conduce la ideea de regalitate. Într-o anumită măsură aşa este, mai ales că acelaşi nume poartă şi un fluture migrator cu aripi colorate în roşu-portocaliu şi negru din America de Nord. Această insectă este capabilă să zboare mii de kilometri de-a lungul continentului pentru a ierna în California şi Mexic.

Aşadar, stăpâneşte un teritoriu vast ca un adevărat monarh. Ca să se apere de prădători, în stadiul de larvă, fluturele se hrăneşte cu o plantă numită laptele câinelui. Planta conţine substanţe toxice pe care insecta le asimilează în corpul său adult. Astfel, fluturele evită să fie mâncat de păsări din cauza gustului său insuportabil.

Conexiune subtilă dintre fluturele otrăvitor şi… victimele drogate din timpul condiţonării Monarh.

În Antichitate gnosticii au considerat fluturele drept simbol al cărnii pângărite. Îngerul morţii a fost înfăţişat în lucrări gnostice de artă strivind fluturele. În simbolismul ocult cuvântul “psihic” mai înseamnă şi “suflet”, dar şi “fluture”. Credinţa ocultă spune că sufletele umane devin fluturi în timp ce caută posibilitatea de a se reîncarna.

Afirmaţia se bazează pe reprezentarea simbolică a metamorfozei fluturelui în cele patru stadii: ou, larvă (omidă), crisalidă (nimfă sau pupă) şi insectă. Pentru oculţi stadiul de crisalidă reprezintă adormirea, respectiv, inactivitatea. Fluturele este noua creaţie care se va întoarce în punctul său de origine: oul.

Altă legătură între frumoasa insectă şi subproiectul Monarh frizează macabrul. Când o persoană suferă traume din cauza electroşocurilor, are senzaţia de pierdere a greutăţii corporale, ca şi cum ar pluti sau ar bate din aripi ca un fluture.


Cine sunt victimele subproiectului Monarh?

Aproximativ trei sferturi din victime sunt femei, deoarece ele au o mai mare toleranţă la durere, datorită faptului că sunt programate genetic să dea naştere copiilor. Totodată, mintea lor se compartimentează mai repede în comparaţie cu a bărbaţilor.

Subiecţii feminini şi masculini sunt folosiţi în operaţiuni de spionaj sub acoperire, în pornografie şi prostituţie, iar implicarea în industria divertismentului este remarcabilă. Nu este exclus ca multe dintre vedetele feminine din domeniul muzicii pop-rock, care afişează în public sau în arta lor accesorii în formă de fluture, să fi trecut prin unul sau mai multe stadii de condiţionare ale subproiectului Monarh. Printre acestea se numără Mariah Carey, Hayley Williams, vocea feminină a trupei Paramore, şi Kerli.

În cazul unei trupe masculine de muzică pop-rock fluturele, ca simbol sau decoraţiune, este total nepotrivit. Aşa că, după ce eventualii membri au trecut de toate etapele de selecţie, formaţia primeşte titulatura de… MK ULTRA. Artiştii îşi demonstrează “talentul în echipă” şi lansează trei albume primite bine de critică, întrucât versurile sunt remarcate imediat datorită “profunzimii” lor. Iar coperta fiecărui album în parte este cât se poate de sugestivă.

Cei care au avut curajul să vorbească despre aceste experimente înfiorătoare au afirmat că victimele Monarh sunt dint toate sferele sociale, de la cerşetorul de pe stradă şi până la individul cu gulerul scrobit.


Cum se realizează programarea Monarh?

Subproiectul Monarh a fost descris ca o formă de disociere structurată şi integrare ocultă a subiectului.

Aceasta înseamnă că mintea se compartimentează în personalităţi multiple. În timpul compartimentării sau scindării se foloseşte un ritual satanic cu elemente de Cabala. În ritual se rostesc incantaţii magice cu scopul de a induce hipnoza, unul dintre ingredientele de bază valorificate din “Cartea egipteană a morţilor” în marele proiect MKULTRA.

Iniţiatorii programării Monarh privesc individul ca pe un computer complex.

Când ei lucrează cu “programele” victimei, procedează astfel: creează un “fişier” sau o modificare prin traumă, repetiţie şi consolidare. Pentru activarea “fişierului” se foloseşte o parolă sau un cod de acces tipic, care poate fi o sugestie sau o comandă.

Crearea “fişierului” este posibilă datorită faptului că, în încercarea disperată de a scăpa de trauma indusă, victima adoptă o altă personalitate, ca o formă de autoapărare în situaţia fără ieşire în care se află. Acest alter ego nou este complet inconştient de trauma suferită de către personalitatea propriu-zisă. Totodată, noua personalitate poate fi modelată mai uşor în funcţie de obiectivele programatorului.

Schema uneia dintre structurile interne principale din interiorul sistemului (creat în mintea victimei) arată ca o spirală dublă, “construită” pe şapte nivele. Fiecare sistem are un programator intern cu rol de a supraveghea accesul în diferite “camere”.

În tot acest proces de scindare a personalităţii victima este numită “sclav” de către programatorul/ manipulatorul său. În schimb, acesta este perceput de victimă ca “stăpân” sau “zeu”.

Pregătirea victimei poate începe chiar din viaţa intrauterină, prin expunerea mamei la electroşocuri de voltaj relativ scăzut. Apoi este demarat procesul de scindare a personalităţii subiectului de la naştere şi până la vârsta de şase ani. Se utilizează electroşocuri, abuzuri sexuale şi se provoacă alte traume de natură psihică şi fizică.

Condiţionarea minţii subiectului este amplificată prin hipnoză, alternanţa senzaţiilor de plăcere şi durere, privarea de apă şi alimente, privarea de somn şi lumină în combinaţie cu droguri care modifică unele funcţii cerebrale.

În etapa următoare victimei i se imprimă comenzile şi mesajele în interiorul “fişierelor” realizate în mintea sa.

Pentru aceasta se folosesc căşti audio performante şi generatoare computerizate care emit unde sonore de joasă frecvenţă sau unde armonice, cu rolul de a afecta învelişul ribonucleic al căilor neuronale ce conduc la zonele subconştientului şi inconştientului din creier.

Uneori dispozitivele optice pentru realitatea virtuală sunt folosite simultan cu generatoarele de unde armonice, proiectându-se lumini pulsatorii şi imagini subliminale (a se vedea filmul “Insula”, lansat în anul 2005). Apoi sunt folosite electroşocuri de mare voltaj pentru scindarea memoriei. După ce programarea este finalizată cu rezultatele scontate, trebuie înnoită periodic şi întărită prin stimuli vizuali, auditivi sau scrişi.

La aceste metode de tiranie psihică şi fizică s-a adăugat şi tehnica aşa-numitului “şofat psihic”. Creatorul “tehnicii” este doctorul Donald Ewen Cameron, cunoscut şi sub porecla de Dr. White. El a fost preşedintele Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie, precum şi a celei din Statele Unite şi Canada. “Tehnica” sa consta în inducerea unei stări de comă prelungită victimei cu ajutorul drogurilor. Săptămâni la rând victimei drogate i se administrau electroşocuri, în timp ce în căşti audio i se difuzau mesaje repetate, transmise cu viteză variabilă.

O altă caracteristică a programării Monarh o reprezinta crearea de “gemeni” fără ajutorul biologiei. Este vorba de “gemeni” rezultaţi în urma unui proces de hipnoză. De exemplu, doi copii ce nu se cunosc sunt initiaţi într-un ritual magic/satanic de “legare a sufletelor”, putând fi astfel “împerecheaţi pentru eternitate”. De fapt, copiii împart în mod esenţial două jumătăţi ale aceleiaşi informaţii programate, care îi face interdependenţi.

Aceste modificări par să conţină şi instrucţiuni pentru antrenarea/iniţierea unui larg segment de populaţie, stimulând astfel programul de control social pentru noua eră. Aceşti subiecţi par a fi pregătiţi pentru a forma o armată numeroasă care să lupte sub comanda unui Anticrist nedezvăluit încă.


Nivelele programării Monarh

1) Alfa este programarea obişnuită sau generală. Caracteristicile sale sunt capacitatea uriaşă de memorare la care se adaugă creşterea forţei fizice şi a acuităţii vizuale. În acest stadiu de programare victima “separă” creierul stâng de cel drept, pentru ca apoi să permită o unire programată a lor printr-o stimulare a legăturii neuronale. Alfa mai este şi demumirea undelor cerebrale prezente “ în timpul stărilor onirice, dar şi în timp ce omul îşi foloseşte imaginaţia şi capacitatea de a vizualiza. Ele sunt, de asemenea, asociate unei stări de spirit detaşate şi receptive, în care se creează o punte între conştient şi inconştient. “ (netmedic.ro)

2) Beta este programarea sexuală. La acest nivel se elimină toate convingerile morale ale victimei şi se stimulează instinctul sexual “primitiv”, fără inhibiţii. Modificările de tip “felină” pot apărea în comportamentul indus în cadrul programării. Beta sunt undele “produse de creier în stările normale de veghe, dar un exces de asemenea unde cerebrale conduce la stări psihologice de panică.” (netmedic.ro)

3) Delta reprezintă programarea ucigaşilor. Iniţial, nivelul a fost dezvoltat pentru antrenarea agenţilor speciali sau a soldaţilor de elită din Delta Force şi Mossad, de exemplu, pentru operaţiunile acoperite. Subiecţii prezintă un nivel ridicat de adrenalină şi agresiune controlată. Ei nu au teamă şi sunt foarte ordonaţi în îndeplinirea misiunilor. Totodată, acest nivel de programare include şi instrucţiuni de sinucidere sau autodistrugere în caz de forţă majoră. Delta sunt şi undele cerebrale cu funcţie ”de radar personal, trimiţând şi primind mesaje la nivel inconştient. De fapt, undele delta compun chiar inconştientul individului. Prezente în timpul somnului profund, ele rămân active atunci când toate celelalte unde cerebrale încetează să-şi facă simţită prezenţa”. (netmedic.ro)

4) Teta se referă la programarea psihică prin intermediul aparaturii sofisticate. Subiecţii aflaţi la acest nivel sunt conectaţi la aparatură perfomantă în timpul experimentelor. De exemplu, li se implantează dispozitive care măsoară parametri fizico-biologici şi sunt folosiţi în cooperare cu computere avansate şi sisteme sofisticate de monitorizare prin satelit. Se urmăreşte controlul electronic al minţii prin folosirea undelor electromagnetice cu scopul de a induce un anumit comportament. Teta sunt şi undele care aparţin subconştientului, “acea parte a spiritului care face tranziţia de la conştient la inconştient. În spatele undelor teta se află îngropate amintiri, senzaţii, emoţii. Deşi acestea pot fi inaccesibile omului în stare de veghe, ele afectează şi chiar guvernează atitudinile, speranţele, credinţele şi comportamentele sale. De exemplu, adultul, care nu îşi mai aminteşte de abuzurile suferite în copilărie, caută totuşi persoane abuzive, pentru că undele teta îl împing să se elibereze de acest secret ascuns. Ele sunt active în timpul visului şi meditaţiei profunde, fiind extrem de accentuate în timpul experienţelor-limită, a revelaţiilor şi a stărilor de funcţionare excepţională a creierului. Pentru a le simţi însă la adevăratul lor potenţial, undele teta au nevoie de o combinaţie de alte unde cerebrale.” (netmedic.ro)

5) Omega este nivelul de programare pentru autodistrugere, supranumit şi “codul verde.” Comportamentele dezvoltate în cadrul acestei progrămari sunt tendinţele spre suicid şi automutilare. Programul este activat când victima începe terapia de recuperare sau interogarea ori când au fost recuperate prea multe amintiri din perioada condiţionării.

6) Gama este următoarea formă de protecţie a “sistemului” şi reprezintă “programarea prin inducerea în eroare”. Aceasta permite direcţionarea greşită şi dezinformarea. Programarea Gama tinde să se regenereze mai târziu, dacă este dezactivată necorespunzător.



Cum a aflat publicul larg despre proiectul MKULTRA/MONARH?

Suspiciunile cu privire la experimentele Monarh au început odată cu apariţia în 1976 a cărţii intitulată “Controlul C.I.A. al lui Candy Jones”, semnată de scriitorul Donald Bain. Ingredientele de bază ale cărţii sunt intriga şi suspansul din viaţa de spion. Numele de Candy Jones, ce apare în titlu, fusese folosit ca pseudonim de scenă de către Jessica Arline Wilcox, o starletă din anii ’50-’60. Ca profil psihologic, starleta corespundea cu cel al victimelor programării Monarh, după cum susţin unii investigatori.

Apoi doctorul Donald Ewen Cameron a prezentat nepermis de mult unele studii ale programării Monarh.

Psihiatrul procedase astfel din orgoliu şi nu din dorinţa de a informa publicul larg cu privire la ceea ce se întâmpla în laboratoarele şi bazele militare secrete din Statele Unite. Fapta sa a fost amendată corespunzător: a fost exclus din colaborarea cu mai toate publicaţiile prestigioase din domeniul psihiatriei.

La acestea s-au adăugat şi procesele intentate în anii ’70 de către unele victime supravieţuitoare şi familiile lor din Canada, unde se extinsese ulterior proiectul. Au intervenit însă C.I.A. şi guvernul canadian pentru a închide cat mai repede acţiunile în justiţie. La proces s-a reuşit împăcarea părţilor, evitându-se recunoaşterea oficială a atrocităţilor comise şi protejate de către Actul Naţional de Securitate, aflat în vigoare încă din 1947.
Cazul lui Cathy O’Brien rămâne de departe cel mai mediatizat exemplu de programare Monarh.

În cartea sa, “Formarea prin transă a Americii. Adevărata poveste a vieţii unei sclave a C.I.A.”, autoarea povesteşte despre experienţele prin care a fost obligată să treacă pe parcursul a mai multor ani. De la pornografia infantilă şi până la pregătirea în domeniul spionajului.

Scopul propriu-zis al programării era acela de a o transforma pe Cathy într-o sclavă sexuală, capabilă să culeagă informaţii secrete din mediul politicienilor de prim rang. Salvatorul şi deprogramatorul său a fost Mark Phillips, cel care ajutat-o să prezinte cazul său în justiţie timp de şapte ani (după care acţiunea a încetat, autorităţile invocând motive de securitate naţională) şi să scrie, printre altele, cartea susmenţionată.

Un alt supravieţuitor care a avut curajul să vorbească după ce şi-a recăpătat amintirile a fost Paul Bonaci. El a povestit despre chinurile îndurate în programarea sa timp de aproape douăzeci de ani în Nebraska (Boy’s Town), California (Bohemian Grove), precum şi în alte locaţii neidentificate. Paul a fost torturat, sodomizat, folosit în prostituţie, în pornografie şi a fost obligat să asiste la uciderea altor tineri de vârsta sa.

Printre puţinii specialişti din branşă (neimplicaţi direct în proiect) care au vorbit deschis despre MKULTRA s-a aflat doctorul Corydon Hammond, psiholog din cadrul Universităţii de Stat din Utah. La o conferinţă de specialitate, susţinută în data de 25 iunie 1992 în oraşul Alexandria din statul Virginia, Hammond a prezentat un studiu cu următorul titlu: “Hipnoza în tulburările de personalitate multiplă: abuzul ritualic”.

În lucrarea sa doctorul prezenta cazurile unor pacienţi supuşi unei programări de control al minţii, desfăşurată într-o manieră intensivă şi sistematică. Doctorul a mers mai departe în afirmaţiile sale, făcând aluzie la metoda nazistă (marca Mengele), la studiile de control al personalităţii din cadrul armatei americane şi al C.I.A., care foloseau, de exemplu, programarea prin culori şi literele alfabetului grecesc. În acelaşi timp a menţionat şi subproiectul Monarh, aflat în legătură cu o formă de condiţionare operativă.

Ştirea despre actul de curaj al lui Corydon Hammond, de a vorbi în public despre astfel de subiecte, s-a propagat rapid în mediile de specialitate şi nu numai. Doctorul a primit apoi ameninţări cu moartea la adresa lui şi a întregii familii. Atunci Hammond a renunţat să mai prezinte informaţiile pe care le deţinea pentru a nu pune în pericol familia.

Gestul lui Hammond, ca şi curajul lui O’Brien sau Bonaci, a fost suficient să declanşeze anchete jurnalistice îndrăzneţe în care s-au implicat nume precum Jon Rappoport, Alex Constantine şi Walter Bowart.



Concluzie

Deşi o serie de acţiuni malefice îndreptate împotriva noastră, a tuturor, a fost adusă la cunoştinţa publicului larg datorită curajului şi perseverenţei unor oameni, societatea încă ignoră sau uită repede evenimentele realităţii imediate.

Cu toate că planurile şi mesajele ocultei mondiale se ascund sau, dimpotrivă, se dezvăluie uneori prin artă, învăţământ şi cercetare, industrie, politică, religie etc., ne este greu să le identificăm, să le analizăm, să le arătăm şi celorlalţi, din cauză că nu avem timp sau nu vrem să ne facem timp pentru astfel de subiecte.

Într-adevăr, situaţia financiară a multora dintre români a atins demult limita care abia mai poate asigura subzistenţa şi în asemenea condiţii nu mai avem dispoziţia necesară pentru a ne informa. Însă, dacă noi nu ne informăm după posibilităţi şi, dacă nu ne gândim la cum va evolua lumea în care ne vom creşte copiii şi nepoţii, este grav.

Şcoala se transformă pe zi ce trece într-un “club” unde majoritatea elevilor învaţă telegrafic istoria şi literatura românilor, iar în pauze află ultimele noutăţi “Emo”, curent în muzică şi modă ce promovează tendinţe depresivo-suicidale în rândul adolescenţilor. În acelaşi timp alţii comandă telefonic următoarea porţie de cocaină sau marijuana, postează un videoclip obscen pe youtube, îşi fac programare la un salon de masaj erotic sau la o clinică specializată în avorturi.

Apoi… camerele video de la intersecţii se pot muta “firesc” în casele noastre pentru prevenirea infractionalităţii, serviciul de securitate naţională ne poate oferi cartele SIM de mobil “speciale”, iar banca ne poate bloca accesul la cardul de salariu dacă protestăm faţă de nedreptăţile sistemului. Toate aceste “măsuri de securitate” pot fi luate în cazul în care nu avem încă un cip ultraperformant implantat în braţ sau în cap cu datele noastre personale, sociale, profesionale şi de altă natură.

Multe dintre aceste situaţii pot lua amploare, pot deveni o adevărată plagă, fără să mai avem termen de comparaţie între bine şi rău. Pentru că suntem prea ocupaţi de multe chestiuni importante în aparenţă şi nu mai avem energia sau curajul necesar pentru a face un lucru demult uitat de români: SĂ LUĂM CU ADEVĂRAT ATITUDINE. Altfel, toate vor fi (MK)ULTRA: perfomanţele, armatele, secretele şi lista poate continua.

Carolina Marcu


preluare de pe sursa: http://piatza.net/proiectul-mkultra/

O lume de “zombie”

Comoditatea preluarii mesajului audiovizual a facut ca telespecatatorii sa accepte bucurosi informatii prefabricate subtil malefic, aranjate si decupate, care le capteaza atentia, transformandu-i astfel, din fiinte care ar trebui sa gandeasca in fiinte gandite.

In fata micului ecran, vrand-nevrand, fiinta umana isi formeaza psihologia de consumator, devine foarte receptiv, iar televizorul va deveni o necesitate (generand boli psihice), asa cum este alcoolul pentru un betiv sau cum sunt tigarile pentru un fumator.

Libertatea telespectatorului de a alege este limitata, lui i se propun emisiuni special create, avand scopuri prestabilite, fiecare din ele avand un mesaj subtil ales.

Un om care vine obosit de la serviciu este foarte receptiv (pasiv) in fata televizorului, iar psihologia lui este de a prelua fara nici un discernamant mesajul primit.

Un element esenţial pentru înţelegerea mijloacelor de comunicare video-audio este efectul hipnotic al acestora.

Neuropsihologii demonstrează că televiziunea, indiferent de emisiunea vizionată, are ca prim efect introducerea cortexului telespectatorului într-o stare semihipnotică (unde cerebrale alpha).

Aceasta explică atracţia pe care mass-media audio-video o exercită asupra tuturor, însă mai cu seamă asupra copiilor.

Este imposibil de găsit o activitate prin care copiii să fie liniştiţi atât de repede şi aproape imobilizaţi pe o perioadă lungă de timp, aşa cum se întâmplă atunci când sunt aşezaţi în faţa televizorului.

De altfel, acesta este şi motivul pentru care părinţii şi, în unele cazuri şi educatorii, folosesc televizorul ca sedativ.

Depersonalizarea individului si transformarea creierului acestuia intr-o gelatina inerta sunt din ce in ce mai evidente.

La urma urmei nu se doreste decat obtinerea unor zombie care sa munceasca mult si sa consume pe masura.

preluare de pe sursa: News.ro Ştiri pe Blog

Chupacabra

Începand cu anii 70 pe insula Porto Rico sunt semnalate din ce in ce mai des Chupacabras (mulgatori de capre). 

Aceste fapturi sunt facute raspunzatoare de moartea infioratoare a multor caini, pisici.

Multe vaci si chiar cai par a fi printre numeroasele opere ale aceste misterioase creaturi.

Aceste animale au fost gasite moarte, cel mai adesea cu sagele stors din corp si diferite organe smulse.

Ca urmare a diferitelor observari ale acestui animal se pare ca are o inaltime de 1-1,5 metrii cu ochii oblici, luminosi de culoare rosie sau orange.

În loc de urechi si nas are doar gauri iar gura este mica si fara buze.

Bratele ii sunt subtiri si terminate cu trei gheare, in timp ce picioarele sunt musculoase tot cu trei gheare.

Corpul este acoperit cu o blana subtire si pe cap are o creasta cu tepi.

Ca urmare a teoriilor emise cu privire la originea acestui animal s-a acoperit un spectru foarte larg, anume de la o origine extraterestra pana la un animal evadat dintr-un laborator genetic.

Unii cercetatori au incercat sa identifice acest animal cu o maimuta care traieste pe insula, dar maimutele nu sug sange si nici nu isi pot schimba culoarea.

Fenomenul Chupacabras a fost insa pus si in legatura cu numeroasele observatii UFO facute incepand cu anii 70 pe insula Porto Rico.

Se presupune a fi un animal extraterestru cu solzi, aripi si cu colti ascutiti si bine dezvoltati care suge sangele animalelor.

O traducere cuvant cu cuvant a acestui termen ar suna astfel: “cel care suge de la gat”.

Se pare ca acesta ciudata creatura a fost vazut numai in tarile Americii de Sud.

Sunt numeroase rapoartele fermierilor sud-americani care sustin ca au vazut cum aceasta creatura ataca animalele domestice.

Multi afirma ca acesta creatura emite in zbor un sunet asemanator unui bazait metalic.

Cei mai multi sunt convinsi ca este vorba de un animal extraterestru adus probabil chiar de catre ocupantii OZN-urilor.

Se pare ca Chupacabra nu ar exista doar pe insula Porto Rico ci si in Florida, Texas, California si nordul Mexicului.

Cele mai noi semnalari relataeaza ca animalul ataca chiar si oamenii.

Urmatoarele fotografii infatiseaza un animal ucis in urma coliziunii cu un autovehicul, care pare a fi Chupacabra.

Desigur, aceasta nu mai este doar o teorie.

E ceva ce poate fi vazut iar in cazul asta, mai rau, ceva care poate sa omoare.

De unde a aparut acest animal?

Poate fi intr-adevar produsul unei modificari genetice sau e vreun “cadou” de la omuletii verzi?

Dar poate e doar El Chupacabra, o fiinta ca toate celelalte, doar ca, putin infricosatoare…


SURSA 02

Chupacabra (din limba spaniolă chupar = a suge şi cabra = capră) este un presupus animal care ar trăi în America.

Prezenţa sa este afirmată mai ales de membrii comunităţii latino-americane.

Aceste creaturi au fost atestate pentru prima dată în 1994, în Puerto Rico, dar recent au început să se manifeste şi în unele state din SUA şi Mexic.

Chupacabra se traduce la „sugător de capre”, denumire care se datorează presupusului său obicei de a ataca animale domestice, în special capre, pentru a le suge sângele.

Aceste animale stranii sunt observate cu precădere în timpul creşterii numărului de OZN-uri semnalate în regiune.

Cadavrele au numeroase răni, de regulă de formă circulară, cu un diametru între 0,6 şi 1,25 cm, şi foarte adânci, uneori atingând 12 cm în profunzime.

Descrierea sa variază de la un martor la altul, dar în general se crede că ar fi de dimesiunea unui urs mic, cu spini pe spinare, care se întind de la creştetul capului până la baza cozii.

Este descris ca având un cap oval cu maxilare proeminente, ochi mari de culoare roşie, gură mică cu colţi ascuţiţi, corp acoperit cu blană păroasă deasă, mâini cu trei degete dotate cu gheare şi picioare robuste.

A fost înaintată ipoteza existenţei unei specii hibride extraterestre.

De asemenea, se prea poate ca animalele mutilate să fie rezultatul ritualurilor unor secte satanice.

În iulie 2007, o americancă ar fi descoperit cadavrul unui chupacabra şi l-ar fi studiat atent, fotografiindu-l, preparându-l şi conservându-i capul într-o ladă frigorifică pentru analize de ADN.

Creatura cântărea 20 kg şi semăna cu un câine fără păr, cu nişte colţi puternici de vampir.

În ciuda tuturor presupuselor dovezi, majoritatea biologilor care se ocupă de animale sălbatice consideră că Chupacabra este o „legendă urbană”.

Se crede că un animal filmat de doi poliţişti americani, din oraşul Cuero, Texas, care are corpul complet lipsit de păr, membrele posterioare extrem de lungi şi un cap terminat cu un bot imens, care nu este nici câine şi nici coiot, ar fi un Chupacabra.


SURSA 03

Termenul de “chupacabra” (chupar = a suge, cabra =capra) este unul de referinta in domeniul criptozoologiei si se refera la o fiinta misterioasa care ataca animalele, sugandu-le sangele.

Desi prezenta ei a fost semnalata de multe ori, o dovada concludenta a existentei acesteia nu a putut fi obtinuta niciodata.

Originea legendei se afla in Puerto Rico, acolo unde a fost vazut pentru prima data.

Ulterior, Chupacabra a devenit faimos in toata America de Sud, Mexic si chiar in unele zone din sudul Statelor Unite.

Mitul Chupacabrei a ajuns la apogeu in anii ’90, atunci cand imaginea creaturii a inceput sa fie puternic comercializata, mai ales dupa ce s-a observat interesul pe care il trezea in randul turistilor.

Atunci, din padurile intunecate si dese, Chupacabra a iesit la lumina afisandu-se ostentativ pe tricourile, sepcile si gentile turistilor.


Cum se creeaza o vedeta

Legenda a luat nastere in 1992, in momentul in care ziarele din Puerto Rico au inceput sa publice articole despre imprejurarile misterioase in care mor din ce in ce mai multe animale.

Pana atunci mai fusesera raportate cazuri asemanatoare, iar misteriosul faptas fusese botezat initial “Vampirul din Moca”, deoarece acolo au fost semnalate primele vampirizari.

Initial, s-a crezut ca animalele reprezentau un sacrificiu oficiat de catre cultele sataniste insa, indata ce vestea s-a raspandit, au fost raportate din ce in ce mai multe cazuri care se intorceau cu mult in urma si care au descris o arie mai larga a atacurilor.

Oamenii au inceput sa banuiasca ca este vorba de un singur faptas in momentul in care au realizat ca toate animalele sacrificate aveau in comun una sau doua intepaturi in zona gatului.

Puerto Rico vuia in acea perioada si nu a durat mult pana cand isteria s-a extins, nu numai in toata America de Sud, ci si in Mexic si Statele Unite.

La putin timp dupa aceasta, desi temuta, Chupacabra a devenit vedeta locala, iar numele creaturii a devenit aproape sinonim cu Puerto Rico.

Odata cu aceasta faima au aparut si cei care au stiut sa profite de ea.

Turistii curiosi isi putea achizitiona suveniruri cu monstrul: de la camasi si tricouri pana la manusi de baseball.

In Mexic, o alta tara cu multe cazuri de animale moarte in circumstante similare, imaginea acestui animal feroce, „degraba varsatoriu de sange”, a dobandit chiar si o tenta politica, fostul presedinte Carlos Salinas de Gortari fiind descris drept o Chupacabra in varianta umana.


Portretul unui necunoscut

Descrierea populara a acestei entitati pomeneste despre o creatura mica, de maxim un metru inaltime, cu o piele aspra, ochi mari si capul oval.

Portretul este relativ vag si corespunde cu cel a unei fiinte din mitologia contemporana sud-americana, cunoscuta sub numele de “gris”.

In alte descrieri, chupacabra are o figura canina si picioarele din spate mai lungi, asemanatoare cu cele ale cangurului.

Structura corporala are trasaturi humanoide, cu diferenta ca prezinta o coama mare de spini dorsali.

In cavitatea bucala are un soi de filament, cu ajutorul caruia suge sangele victimelor sale si, cateodata, organele interne.

Desigur ca si in cazul acestei ciudatenii legenda a luat-o inaintea realitatii.

Prin urmare, relatarile despre misterioasa creatura variaza, chiar daca existenta ei nu a putut fi nici macar o data dovedita.

Imaginile aparute si a caror autenticitate nu a fost niciodata probata, infatiseaza ori un animal al carui craniu este asemanator cu cel al unui caine, ori o figura apropiata, mai degraba, de cea a unui extraterestru.


La vanatoare

Animalele moarte, despre care s-a presupus ca au fost atacate de Chupacabra, nu aveau sange in corp, iar singura rana era asemanatoare cu o intepatura, spre deosebire de majoritatea pradatoarelor care, in mod normal, sfasie cadavrul.

Desi animalele sunt inzestrate cu un simt ascutit al pericolului, nici unul nu parea sa fi simtit ca era vanat si nici nu prezentau semne de opunere sau de lupta.

Cei care le pazeau au declarat ulterior ca nu au auzit nici un fel de zgomote, iar acestea nu au fost sesizate nici macar de cainii care pazeau turmele.

Unii martori indirecti au povestit ulterior despre reactia stranie a cainilor de paza care pareau cuprinsi de o frica paralizanta.

Mai mult decat atat, atacatorul nu scotea sunetele obisnuite ale unui animal de prada care porneste la vantoare si se pare ca putea sari pe distante foarte mari.

O geneza misterioasa

O asemenea aparitie care trezea in acelasi timp teama, dar si curiozitatea, nu putea decat sa dea nastere unor teorii destul de atipice asupra originii acestui animal ciudat:

- Animal neclasificat, care din cauza faptului ca nu a putut fi vazut, deci analizat, a fost lasat in seama criptozoologiei;

- O entitate extraterestra sau un experiment esuat, dupa unele teorii, care a ajuns deliberat sau accidental in zonele rurale, prin urmare, revine ufologiei;

- Entitate demonica eliberata pe Pamant ca o pedeapsa pentru pacatele umane, deci revine pentru studiu domeniului demonologiei;

- Experiment stiintific uman, o eroare de laborator in care s-au incercat manipulari genetice;

- Mutatie naturala: sunt oameni care cred ca Chupacabra este un capriciu al naturii, o eroare, asa cum se nasc si animale cu 5 picioare sau cu 2 capete;

- Un produs al contaminarii: ecologistii au incercat sa convinga lumea ca este doar un produs al efectelor substantelor toxice pe care oamenii le-au depozitat in pamant.

- In Mexic exista grupuri care sustin faptul ca nu este decat un mit fabricat de catre guvern pentru a distrage populatia de la adevaratele probleme cu care se confrunta tara.


Pro si contra

Toti cei care pretind ca au fost martori ai aparitiei animalului, sustin ca privirea acestuia are capacitatea de a hipnotiza si de a paraliza prada.

Hipnoza permite monstrului sa suga sangele animalelor in timp ce acestea se afla in letargie, avand un efect asemanator cu cel pe care il are un sarpe sau un paianjan veninos asupra prazii sale.

O alta viziune interesanta este ca aceasta entitate poseda capacitati extraordinare, printre care si o forma de iradiere prin intermediul unei energii inca necunoscute care stimuleaza secretia unei cantitati mari de adrenalina.

Aceasta, atat in cazul animalelor, cat si cel in cazul oamenilor, provoaca o reactie foarte puternica in corp care ii face, fie sa paralizeze, fie sa aiba o reactie puternica de a fugi, ambele variante usurand munca atacatorului si permitandu-i sa ramana in umbra.

Teoria conform careia faptasii ar fi de fapt oameni, adepti ai unui cult satanist care practica sacrificiile animale, nu are la fel de multi adepti, probabil si din cauza faptului ca aceasta varianta este mai putin lipsita de suspans si de mister, si desigur, mai putin comerciala.

Veriga lipsa a acestei teorii este instrumentul cu care s-ar putea performa o astfel de operatiune, destul de sofisticata de altfel, si modalitatea de a goli complet cadavrul de sange doar prin intermediul a doua intepaturi efectuate la nivelul gatului.

Pentru unii, fenomenul Chupacabra nu este decat rezultatul unei isterii masive sau un personaj inventat pentru a fi tapul ispasitor, necesar autoritatilor pentru explicarea imprejurarilor necunoscute in care au murit un numar foarte mare de animale.

Atacurile asupra vietuitoarelor mici au foarte multe caracteristici in comun cu modul in care isi ataca prada o specie de sobolani din genul Oxymycterus.

Nici un studiu stiintific nu a putut explica lipsa totala de sange din corpul animalelor atacate.

Parul care a putut fi recoltat de cateva ori din locul presupuselor atacuri, s-a dovedit, in urma analizei ADN ca provenea de la caini.

Mai mult decat atat, in Puerto Rico, trei cercetatori au oferit o recompensa de 15 000 de dolari pentru orice dovada fizica culeasa de la locul atacului, care ar dovedi ca este vorba despre o creatura necunoscuta inca stiintei.

Niciodata nu s-a adus dovada dorita si nici recompensa nu a fost solicitata.

In Mexic, exista grupuri care sunt convinse ca misterioasa aparitie a Chupacabrei nu era decat o strategie a presedintelui de atunci, Carlos Salinas de Gortari, pentru a abate atentia publica de la asasinatul politic comis asupra lui Luis Donaldo Colosio.

Mai mult decat atat, exista o coincidenta stranie intre aparitia creaturii si momentele de efevers-centa sociala, ceea ce a dus la intarirea convingerii unora ca e vorba despre o manipulare politica.

Insa per total, indiferent ca sunt pro sau contra, teoriile legate de existenta si aparitiile misterioasei Chupacabra sunt in acest moment exact ceea ce par, simple teorii si supozitii, nici una sustinuta de dovezi materiale si stiintiifice.


sursa: ipedia.ro

Sursa: Cerceteaza

Mesajele subliminale

„La nivel subliminal suntem potential divini, potential atotcunoscatori, potential capabili de a sti tot ce s-a petrecut, se petrece sau se va petrece vreodata in intregul univers!”

Primim simultan in creier o multime de mesaje de la diversele organe de simt, si nu numai, si nu putem fi constienti de toate.

Ele sunt integrate la nivel subliminal.

Astfel bataile inimii, functiile rinichilor sau ale celorlalte organe sunt reglate de la acest nivel psihic, corespunzator subconstientului.

Mesaje subliminale sunt considerate acele informatii care, suntand constientul, au ecou direct in subconstient.

Exemplul clasic, datand din perioada celui de-al doilea razboi mondial, este folosirea zvasticii de catre nazisti, in timpul proiectarii filmelor.

Un film este o succesiune de imagini care se deruleaza cu o anumita viteza.

Ochiul uman este „pacalit” si are impresia ca este o miscare continua.

Nazistii inlocuiau una dintre imaginile de pe rola de film cu una infatisand drapelele cu zvastica fluturand.

Ochiul nu putea sesiza existenta ei, imaginea patrunzand direct la nivelul subconstientului.

Putini stiu ca simbolul respectiv era utilizat, inca din vechime, tocmai pentru accesarea subconstientului uman, fiind folosit in vindecari deoarece facilita eliberarea energiilor acumulate aici.

Mesajele subliminale sunt folosite si prin muzica, la care, dincolo de textul propriu-zis si indiferent de acesta, pot fi introduse in subconstient idei pe care respectivul om sa le considere ca fiind ale lui.

Muzica este energie, toti avem melodii care „ne merg la suflet”, adica impresioneaza chakra inimii.

Repetitia, adesea caracteristica slagarelor, duce mesajul tot mai adanc in subconstient pentru ca, la un moment dat, sa iasa in constient ca dorinta „proprie” a fiecarui individ.

Toate relaxarile care se fac pe muzica sunt de fapt modalitati de introspectie, dar au neajunsul de a sensibiliza fata de sugestii.

Plus ca, prin deschiderea subconstientului catre un alt individ, catre cel care face sugestia hipnotica sau regresia, o parte din energia acestuia ramane in pacient, pe care il poate manipula in sensul in care doreste el, tocmai pentru ca are accces la cel mai intim spatiu al omului, subconstientul.

Pe masura ce te adancesti in cunoasterea propriului Sine, mecanismele psihice create special de natura pentru propria noastra aparare sunt depasite, dar trebuie construite altele, altfel esti prada celor care stiu tainele psihismului uman.

Muzica poate fi o energie portanta pentru mesaje transmise telepatic la distanta.

Oricine va putea fi mai usor de „prins” mental printr-o anumita melodie care i-a ramas in subconstient, pentru simplul motiv ca se usureaza apropierea de vibratia lui.

Receptorului ii va aparea in minte acea melodie, pe care va incepe sa o fredoneze.

In aceeasi secventa de timp, emitatorul poate afla ceea ce doreste de la Sinele subiectului si poate implanta ganduri noi sau chiar comenzi, de care sa devina constient doar dupa momentul indeplinirii acestora.

Din pacate, este posibil ca un om sa fie facut sa se sinucida prin mesajele subliminale, mai ales daca acestea sunteaza accesul la comenzile propriului sau trup.

Procesele depind foarte mult de constiinta de sine, care difera de la un individ la altul.

Este usor de indus unui om, gandul de sinucidere daca si conjunctura in care se afla ii apare ca un drum inchis (niciodata nu este asa, dar este modul transant in care percep sinucigasii acel moment, de tipul „nimic nu se mai poate face” sau „nu mai este nici o alternativa”), caz in care probabilitatea de a pune intentia in aplicare creste.

Mesaje subliminale se pot transmite la telefon, printr-o conversatie aparent banala, cea adevarata desfasurandu-se la nivel de Sine.

Daca ambii sunt constienti de Sinele lor, este minunat (imaginati-va doi spioni!), iar daca nu, este o modalitate de manipulare ideala.

Poti afla despre celalalt ceea ce doresti, fara ca acesta sa fie constient.

In general, firmele care se ocupa cu vanzari organizate la domiciliul mai multor persoane isi antreneaza diversi specialisti in marketing, care nu fac decat sa capteze atentia persoanelor care participa la curs, pentru ca mesajele sa fie introduse in subconstient, prin mancare sau bautura, sau chiar banala cafea.

De ce acasa?

Pai, omul de buna-credinta isi invita prietenii, care, aflandu-se la un cunoscut, lasa garda jos si devin vulnerabili si prada usoara pentru cineva antrenat.

In limbaj ortodox, se poate spune ca se folosesc de demonii fermecatori specifici.

De exemplu, tiganii, care vor sa insele cu bijuterii din aur fals sau cu ceasuri, repeta „Ia ca e helvetiene!”(Serena Roney-Dougal)

preluare de pe: http://www.almeea.com/mesajele-subliminale/

Reîncarnarea – realitate sau ipoteză?

Mişcarea lui Tao este reîntoarcerea.
 (Tao Te King – „Cartea cărării supremei înţelepciuni”)

Sunt ceea ce este. Sunt tot ceea ce a fost, ceea ce este şi ceea ce va fi!

(Ludwig van Beethoven)

 

Doctrina reîncarnării nu este dincolo de toate nici absurdă, nici inutilă…Nu este deloc mai uluitor să te naşti de două ori, decât să te naşti o singură dată; totul în natură este renaştere.

(Voltaire – „Dicţionarul filosofic”)

Să ne întoarcem la reîncarnare…
pentru că nu a existat o credinţă mai frumoasă, mai justă, mai pură, una mai morală, mai rodnică şi mai consolatoare şi nici, până la un punct, o credinţă mai probabilă decât aceasta. Numai ea, cu doctrina sa asupra ispăşirilor şi purificărilor succesive poate explica toate inegalităţile fizice şi intelectuale, toate inechităţile sociale şi toate groaznicele aparente nedreptăţi ale destinului.

(Maurice Maeterlink – „Eternitatea noastră”)

 

Mă simt ca un intrus faţă de posteritate atunci când seara sunt nevoit să mă întind şi să dorm. Eu privesc moartea ca fiind la fel de necesară constituţiei noastre ca şi somnul. Ne vom trezi reîmprospătaţi dimineaţa…

 (Benjamin Franklin – dintr-o scrisoare către un prieten, când Franklin avea 80 de ani)

 

Doar să afli că ai trăit, ai murit şi ai fost îngropat sub un vişin din grădina bunicii nu te va face nici atâtica mai bun ca prieten, vecin, tată, mamă sau iubit. Dar să ştii că te-ai purtat rău în trecut, ai suferit pentru aceasta şi că în prezent poţi preveni suferinţa fiind bun şi iubitor – asta da, merită osteneala.

(Edgar Cayce – „Lumea interioară”)

Este moartea sfârşitul existenţei, intrarea în eternitate sau o pauză între mai multe vieţi pe pământ? Dintotdeauna oamenii s-au întrebat ce se petrece cu sufletul după părăsirea planului fizic. Reîncarnarea este o temă prezentă în mod constant în literatura, filosofia şi credinţa acestei lumi. Marii înţelepţi care şi-au revelat Sinele Divin Nemuritor ATMAN afirmă că reîncarnarea este o realitate indubitabilă. Ce spune ştiinţa? Cum se îmbină diferitele puncte de vedere? Este reîncarnarea o realitate sau o ipoteză?

Doctrina reîncarnării se bazează pe credinţa că orice fiinţă umană este înzestrată, în afară de corpul fizic, cu un ansamblu de structuri subtile invizibile vederii obişnuite, având, în plus, ca element esenţial, o scânteie divină, o picătură de Dumnezeu. Esenţa noastră divină împreună cu o parte dintre corpurile subtile pot renaşte, după moartea corpului fizic, într-un alt corp. Deşi această idee a fost dezvoltată îndeosebi în religiile orientale, ea poate fi totuşi recunoscută în toate religiile lumii, iar în zilele noastre provoacă un interes crescut îndeosebi în Occident.

Tot mai mulţi oameni găsesc doctrina reîncarnării cu mult mai atrăgătoare şi mai pertinentă decât opinia ortodoxă a creştinilor conform căreia, după moarte, sufletul merge fie în cer, fie în infern sau în purgatoriu. Potrivit dogmei creştine, fiinţa umană nu are la dispoziţie decît o viaţă pentru a decide asupra destinului sufletului său, fapt ilogic şi de neînţeles în viziunea unei manifestări create de un Dumnezeu al iubirii şi al justiţiei.

Teoria reîncarnării afirmă că vieţile unui individ se succed eşalonat, la fel ca şi treptele unei scări: cu fiecare renaştere, sufletul său urcă sau coboară, în funcţie de conduita sa într-o existenţă anterioară. Unul dintre punctele forte ale teoriei este faptul că ea explică existenţa suferinţei  într-o viziune a justiţiei cosmice, care „dăruieşte” unora vieţi fericite, iar altora nefericite, în funcţie de KARMA sau suma acţiunilor şi gândurilor bune sau rele realizate în existenţele precedente.

Ideea reîncarnării este probabil la fel de veche ca şi credinţa în Dumnezeu, apărând încă în concepţiile populaţiilor primitive din întreaga lume, pentru a fi apoi acceptată de majoritatea religiilor. Ea ocupă o poziţie extrem de importantă îndeosebi în hinduism. Scrierile sacre hinduse, cunoscute sub numele de Upanishade, afirmă că sufletul intră după moarte în paradis sau în infern, acestea nefiind altceva decît lumi superioare sau inferioare ale planului paralel de existenţă, subtil, numit Planul Astral. Dar acesta nu este decât un stadiu provizoriu, ce poate avea durate variabile, înainte de întoarcerea pe pământ.


Conexă cu această idee se află şi legea KARMEI, potrivit căreia sufletul reîncarnat se prezintă în noua viaţă cu un bilanţ al acţiunilor sale din viaţa anterioară. BRIHAD ARANYAKA UPANISHAD afirmă: „După cum au fost acţiunile şi atitudinile sufletului într-o altă viaţă, astfel va fi el în actuala existenţă. Cel care acţionează cu virtute va fi un virtuos. Cel care face rău, va fi un om rău. El va deveni un sfânt datorită acţiunilor sale sfinte, sau un ticălos datorită ticăloşeniei sale actuale”.
BHAGAVAD GITA, cea mai răspândită şi apreciată scriere religioasă indiană, afirmă despre teoria reîncarnării următoarele:

„Corpul este despuiat
De veşmintele uzate;
Locuitorul corpului este şi el despuiat
De corpurile sale uzate;
Corpurile noi sunt îmbrăcate de acesta
Precum veşmintele”.

Teoria hindusă a reîncarnării admite regresia sufletului spre forme animale sau spre caste inferioare, iar unul dintre aspectele mai puţin fericite ale acestei teorii a fost acela că, în India, a contribuit la consolidarea sistemului de caste.


Buddha, un arhetip al perfecţiunii

Reîncarnarea este una dintre teoriile hinduse preluate şi de budism, la fel ca şi doctrina KARMEI. Însuşi termenul de budism presupune indirect ideea reîncarnării, căci „Buddha” nu desemnează neapărat un individ, ci mai degrabă un arhetip uman.

El este un cuvânt sanscrit ce semnifică „cel pe deplin iluminat”.
Omul care a devenit istoricul Buddha, Siddartha Gautama, a trăit în India septentrională cu circa 500 de ani înainte de Christos.

Potrivit teoriei buddhiste, el era doar un Buddha dintr-o întreagă serie, fiecare dintre ei pregătindu-se pe parcursul a numeroase vieţi pentru acea reîncarnare ca maestru suprem iluminat, după ce în prealabil atinsese starea intermediară de BODDHISATTVA.

Siddartha Gautama se spune că a început să se pregătească pentru starea de Buddha încă din timpul precedentului Buddha, Dipankara, cu nenumăraţi eoni mai înainte. Următorul Buddha, Maitreya, îşi va face şi el apariţia într-un viitor îndepărtat.

Pentru budişti, reîntoarcerea în lumea fizică cu o altă destinaţie decît aceea de a-i ajuta plin de compasiune pe toţi oamenii, fiind în starea de Buddha, nu este un lucru de dorit, iar scopul ultim al existenţei nu este altul decât atingerea stării de perfecţiune, astfel încît reîncarnarea să nu mai fie necesară.

Cartea Tibetană a Morţilor povesteşte cum, după moartea fizică, conştiinţa, „nemaiavând niciun obiect exterior de care să se ataşeze, va fi dusă de vânt”. „La scurt timp, vântul violent al KARMEI, teribil şi greu de suportat, te va împinge înainte şi înapoi cu teribile rafale. Atunci va apare un gând: ‘ce mult aş dori să am din nou un corp!’

După încă un timp sufletul îţi va fi ademenit de viziuni ale anumitor animale şi oameni aflaţi în timpul actului amoros, te vei simţi atras să iei locul unuia dintre parteneri. Nu face acest lucru, căci în momentul în care lichidul seminal va fi pe punctul de a fi eliminat, vei simţi că îţi vei pierde puterile. Şi atunci vei realiza că ai fost din nou conceput ca fiinţă umană sau ca animal.”


Imensul ocean al vieţii

În Occident, doctrina reîncarnării a pătruns cu mai multă dificultate, datorită „solului nefertil” al creştinismului.

Ea a existat însă înainte de acesta, putând fi întâlnită la Platon şi în scrierile hermetice greco-egiptene din perioada precedentă şi imediat următoare naşterii lui Christos.

Într-unul  din pasajele operei lui G.R.S. Mead, „Hermes de trei ori cel mare (Trismegistos)”,  putem citi:
„Din marele suflet al universului se nasc toate sufletele individuale. Acestea sunt supuse unor transformări numeroase, unele conducând spre o stare mai fericită, altele dimpotrivă. Iar târâtoarele vor renaşte ca fiinţe acvatice, acestea ca animale terestre, apoi ca păsări, şi, în sfârşit, ca oameni. Sufletele omeneşti care ating nemurirea se transformă în puteri sacre. Ele ajung astfel în sfera de manifestare a zeilor… Iar aceasta este cea mai înaltă glorie pentru suflet!

Dar nu toate sufletele sunt divine, ci numai cele pioase. După ce a luptat să atingă starea de pietate, ce constă în cunoaşterea lui Dumnezeu şi în a nu face rău nici unei alte fiinţe, sufletul se desprinde de corp şi devine inteligenţă pură. În acelaşi timp, sufletele încă impure continuă să caute un alt corp uman pentru a se reîncarna; ele nu se pot reîncarna în trupul unui animal lipsit de raţiune, căci legea divină interzice o astfel de infamie.”
Observăm că respectivul pasaj contrazice credinţa hindusă şi budistă cu privire la regresia în stadiul animal.







Conciliul de la Constantinopole sau anatema asupra reîncarnării

Primii părinţi ai Bisericii au cunoscut influenţa scrierilor hermetice, şi mulţi dintre ei au admis ideea reîncarnării.

Origen, unul dintre cei mai influenţi dintre aceştia, afirmă că sufletele au existat în lumi anterioare şi vor renaşte în lumi viitoare.

Lecţiile lui Origen au fost condamnate mai târziu de către Biserică, iar cel de-al doilea Conciliu de la Constantinopole, din anul 553, a aruncat anatema asupra doctrinei sale a reîncarnării.

Ea a continuat totuşi să supravieţuiască prin diferite mişcări gnostice ce şi-au desfăşurat activitatea în mod clandestin şi care, din când în când, sfidau deschis autoritatea bisericii, cum au fost sectele cathare din Evul Mediu, precum şi cele ale albigezilor şi ale bogomililor din Balcani.

Albigezii care predau doctrina reîncarnării, au avut momentul lor de glorie pentru un anumit timp în centrul Franţei, dar au sfârşit prin a deveni victimele unei represiuni brutale instigate de biserică.

După înfrângerea lor, în secolul XIII, doctrina reîncarnării a fost considerată în mod oficial drept erezie.

O lungă perioadă de timp, această teorie nu a jucat decît un rol minor în filosofia occidentală, deşi un anumit număr de gânditori independenţi au adoptat-o. Regăsim amprentele ei îndeosebi în scrierile hermetice, ale rozicrucienilor, cabaliştilor şi altor şcoli ezoterice din perioada renascentistă.

Odată cu valul de libertate în gândire pe care  l-au adus secolele XVIII şi XIX, ideea reîncarnării a reapărut progresiv sub influenţa acestor societăţi esoterice, alături de alte idei interzise şi uitate, iar numărul gânditorilor care au început să se intereseze de ea a crescut foarte mult.

Marele val de entuziasm pentru gândirea mistică orientală ce a străbătut Occidentul la sfârşitul secolului XIX a sporit enorm interesul pentru teoria reîncarnării, astfel încât astăzi ideea a devenit familiară celor mai diverse tipuri de credinţe religioase actuale.

Teoria a exercitat o atracţie deosebită îndeosebi asupra filosofilor, scriitorilor şi poeţilor, chiar cu mult timp înainte ca ea să devină foarte populară. Schopenhauer, Goethe, Heine şi Thoreau, pentru a nu cita decât câteva nume, s-au interesat îndeaproape de ea.

Marele poem narativ al lui Cliford Bax, „Povestea călătorului”, reprezintă una dintre cele mai remarcabile expresii literare despe teoria reîncarnării, din secolul XX.

El povesteşte istoria unui suflet care se încarnează succesiv într-un sălbatic din Epoca de Piatră, apoi într-un babilonian, un scrib grec, un soldat roman, un călugăr din Evul Mediu, un vicar englez din timpurile noastre şi, în fine, într-un profesor de religie. Fiecare etapă este pentru el o lecţie deosebită şi, odata iluminat, el se eliberează definitiv de lanţurile care îl legau de viaţa terestră.

Când profesorul este asasinat de către un sceptic gelos, sufletul său are viziunea tuturor vieţilor anterioare şi se simte brusc complet liber:

„ Un fulger de lumină izbucneşte;
Un zgomot de tunet îmi parcurge creierul.
Iar vastul ocean al vieţii nu mă mai învăluie.
Universul este în mine, iar eu sunt înăuntrul lui.
Şi împreună ardem într-un unic vârf de diamant luminos.
Nici mare nici mică, ci de nemăsurată este suma
Tuturor lucrurilor ce au fost, sunt şi vor urma.”

Viziunile lui Edgar Cayce

Una din dificultăţile în calea dovedirii reîncarnării este faptul că puţini oameni sunt capabili, în circumstanţe normale, să-şi amintească vieţile lor anterioare. Această absenţă a memoriei este firească, căci dacă ne-am aminti la tot pasul despre vieţile noastre anterioare, actuala existenţă ar deveni un coşmar.

Totuşi, s-a încercat constant în perioada recentă ridicarea voalului ce ascunde această amnezie. Hipnotismul este probabil una dintre cele mai frecvent utilizate metode, el aducând unele mărturii surprinzătoare.

A existat, de exemplu fenomenul Edgar Cayce, asistentul aproape analfabet al unui fotograf din Kentuky, ce avea să devină faimos în întreaga lume după ce a descoperit că poate, în transă hipnotică, nu doar să diagnosticheze bolile şi să prescrie tratamente, dar şi să reveleze vieţile anterioare ale celor care îl consultau.


El i-a relatat o dată unuia dintre aceştia că, într-o viaţă anterioară a aparţinut armatei sudiste în timpul Războiului de Secesiune, spunându-i de asemenea numele şi adresa din viaţa anterioară. Aceste detalii a fost verificate ulterior, iar arhivele au arătat că a existat într-adevăr un om ce corespundea datelor respective şi că acesta fusese angajat în trupele generalului Lee, în anul 1862.


Cazul Bridey Murphy

Mai recent, revelaţiile lui Morey Berustein, din cartea sa: „În căutarea lui Bridey Murphy”, au făcut senzaţie. Berustein, om de afaceri din Colorado şi hipnotist amator,  şi-a învins scepticismul iniţial şi a început să se intereseze de reîncarnare, întreprinzând diferite experienţe de regresie hipnotică – adică de întoarcere în timp a persoanei hipnotizate.
Subiectul său principal a fost o tânără menajeră din Colorado, căreia i-a dat pseudonimul  de Ruth Simmons.

Sub hipnoză, aceasta a început să-şi descrie o viaţă anterioară în care purta numele de Bridey Murphy, era femeie şi locuia în Irlanda, în prima parte a secolului XIX. Ea vorbea cu accent irlandez şi a furnizat chiar detalii asupra unor locuri necunoscute şi a unor cuvinte irlandeze, controlate şi confirmate ulterior.

Mai mult, ea a fost capabilă, într-o stare de sugestie posthipnotică, să execute o gigă (un dans) irlandeză, după ieşirea din transă. Ceea ce făcea cu atît mai convingător acest caz era natura prea puţin spectaculoasă, ba chiar prozaică a personajului şi vieţii lui Bridey.

S-au găsit totuşi şi în acest caz numeroşi critici care au susţinut că informaţiile exacte furnizate de Ruth Simmons îşi aveau sursa în amintirile romanelor citite în copilărie.

S-a încercat de asemenea şi studierea folosirii regresiei hipnotice pentru tratamentul tulburărilor psihologice prin readucerea la lumină a cauzei dezordinii respective, situată într-o viaţă anterioară.

O asemenea aplicaţie este expusă în lucrarea intitulată „Numeroase vieţi” a lui Joan Grant şi Denys Kelsey, doi soţi care au practicat acest gen de terapeutică. Înainte de întîlnirea sa cu Kelsey, Joan Grant era deja extrem de cunoscută ca autoare a unor cărţi în care îşi povestea propriile încarnări anterioare. Într-una din acestea, „Faraonul înaripat”, ea îşi povesteşte viaţa sa ca preoteasă egipteană spre anul 3000 î.Ch.

Cât despre Denys Kelsey, acesta era un psihiatru ce a ajuns la pasiunea pentru reîncarnare prin intermediul hipnozei. El practica deja de câtva timp regresia prin hipnoză asupra pacienţilor săi, până când una dintre paciente şi-a retrăit nu doar circumstanţele vieţii sale intrauterine, dar şi ale concepţiei sale. Faptul i-a dovedit lui Kelsey existenţa la om a unui element nefizic,dar el nu s-a lăsat cu adevărat convins de realitatea reîncarnării decât după lectura cărţii „Faraonul înaripat” a lui Joan Grant.


Descoperirea crimei din altă viaţă

El a căutat-o pe autoare şi, împreună, au convenit asupra unei colaborări. Între cazurile pe care ei le-au tratat se numără şi acela al unui tînăr obsedat de ideea că tatăl său suferea de artrită deoarece, în copilărie el aşezase o lenjerie udă peste aşternuturile părinţilor săi.

Kelsey nu a apelat la metodele psihiatrice obişnuite, ci şi-a determinat pacientul să regreseze în timp, sub hipnoză, într-o viaţă anterioară. Se pare că atunci tînărul fusese o femeie ce a trăit în Anglia sub domnia regelui Eduard, şi care a încercat să-şi ucidă o mătuşă pe care o detesta udându-i aşternuturile.

Descoperind stratagema, mătuşa fu apucată de o asemenea mânie, încât paraliză, rămânând timp de mai mulţi ani la pat, îngrijită chiar de tânăra fată, ce nu mai îndrăznea să o părăsească de frică să nu fie denunţată tentativa ei de omor. Pacientul admise că aceasta era cauza obsesiei sale şi nu mai avu niciodată tulburări de acest fel.

Un alt hipnotist, Peter Blythe, deşi mult mai sceptic în ce priveşte reîncarnarea, crede că ea poate constitui, în anumite circumstanţe, o ipoteză utilă. În cartea sa: „Hipnotismul, puterea şi practica sa”, el scrie: „…scepticismul meu în ce priveşte regresia hipnotică în încarnări anterioare nu înseamnă că aceasta nu poate fi utilizată de către hipnotistul analist pentru a aduce în lumina conştiinţei atitudini pe care pacientul este constrâns să le refuleze.”

El sugerează un procedeu prin care se poate vorbi unui bolnav refractar despre teoria potrivit căreia este posibil ca un incident traumatic să provină din timpuri îndepărtate, ca un fel de amintire ancestrală.

Hipnotistul trebuie să-i spună bolnavului: „Este posibil ca aceasta să fie adevărat sau nu. Eu nu cunosc adevărul, dar dacă doriţi să exploraţi această posibilitate mai în profunzime, eu sunt dispus să vă ajut. Consideraţi că merită să încercăm?” Dacă răspunsul este afirmativ, analistul hipnotist va putea să încerce să descopere respectiva amintire.

Nu trebuie să credem că acest gen de amintire ancestrală este absolut sinonimă cu respectivul eveniment petrecut în propria viaţă anterioară a pacientului. Există teorii potrivit cărora fiecare eveniment îşi lasă amprenta în „eterul” subtil (AKASHA), astfel încât dacă o persoana are sensibilitatea necesară (este foarte receptivă), ea poate intra în rezonanţă cu evenimentul respectiv, branşându-şi conştiinţa pe frecvenţa sa specifică şi asimilându-l.

 

Potrivit acestei ipoteze, menajera din Colorado care credea că într-o viaţă anterioară fusese Bridey Murphy, ar fi privit (într-o manieră inconştientă) programul vieţii acesteia la un fel de emisiune tv eterică consacrată vieţii lui Bridey Murphy. Dar aceasta nu explică, evident, problemele psihologice despre care se crede că sunt datorate amintirilor din vieţile anterioare.

 

Dar, indiferent care sunt argumentele pro şi contra acestei teorii a reîncarnării, cert este că sunt tot mai mulţi aceia care continuă să creadă în ea, aşa cum o spunea într-unul din poemele sale W.B.Yeats: „ omul trăieşte şi moare de nenumărate ori între cele două eternităţi ale sale.”

Sursa: Descopera realitatea din spatele conspiratiei

CONTROLUL MINTII – CHEIA NOII ORDINI MONDIALE !!!

Mintea umana este ultima frontiera unde arhitectii noii ordini mondiale incearca sa patrunda.

Controlul mintii – concept ce a evoluat in ultimii 100 de ani, prin studii secrete intreprinse in psihologie, parapsihologie, sociologie, antropologie, religie, economie, electronica, cibernetica – a devenit un concept complex iar metodele actuale de control sunt extrem de evoluate si eficiente.

Impotriva atator studii si cercetari stiintifice, totusi controlul mintii are si elemente deficitare, uneori multe din planurile oculte de control au esuat in mod lamentabil. Se pare ca pana acum mintea umana nu a fost inteleasa in totalitatea ei.

Controlul mental poate fi focalizar pe o singura tinta si este un atac complex, extrem de bine organizat si planificat sau focalizar pe un grup de oameni sau o natiune intreaga (unde sunt utilizate metode cu efect in timp, utilizand foarte mult mass-media).

Metodele de control :

- utilizarea religiilor, curentelor spiritualiste, misticismului. Iar printre tendinte si ideile promovate : mesianismul, ideile apocaliptice despre sfarsitul lumii, martirismul, etc. Este un domeniu extrem de sensibil, intrucat ataca partea cea mai ancestrala a subconstientului, utilizand credinta ca suport de manipulare. Aceste metode de control sunt extrem de puternice.

Putem aminti aici cazul sectelor religioase, unde anumiti lideri religiosi au putut indruma adeptii la sinucideri colective. Recent s-a aflat ca multe din sectele religioase americane au fost subiecte de experiment, in cadrul programului MK Ultra, inchis oficial in 1972, insa continuat neoficial de atunci sub numele de MK Search.

Aici CIA experimenta efectele controlului asupra mintii umane utilizand o metode complexa, avand la baza : hipnoza, LSD-ul si cadrul religios. Multi din liderii religiosi au fost creati in laborator si plantati in secte religioase. Acesti lideri jucau rolul de sleeper (agent adormit sau potential). Ei erau activati prin parolele de activare (cuvintele-cheie) “trigger” (tragaci).

Suicidul colectiv din Jonestown este consemnat intr-un document secret drept “Proiectul Albastru” (“Project Blue”), operatiunea Guiana: implementarea initiala a 34 de subiecti, “sleepers”, cu nivelul 4 de programare (asasini, asa-numitii “candidati manciurieni”).

Jim Jones a fost doar unul din liderii de proiect. David Koresh si Biserica (secta) Davidiana a fost un altul. Forta speciala “Delta Force” a aplicat la Waco toate invatamintele trase dupa Proiectul “Blue”, in Guiana. La Waco nu existau nici teroristi, nici extremisti de dreapta, exista insa o scoala a CIA de formare a acestor “sleepers”, sub acoperirea sectei davidienilor.

Deoarece nu s-au supus ordinelor pe care le primeau mai multi dintre acesti “zombi”, scapand de sub control, a trebuit sa fie lichidati, apoi incinerati pe loc: s-a dat foc scolii, pentru a se distruge fisierele si materialul pregatitor compromitator la ancheta. Intre Jim Jones de la Jonestown si David Koresh de la Waco este cea mai dreapta linie cu putinta. Dezinformarea a fost fabricata dupa ce experimentul s-a incheiat.

- utilizarea hipnozei. Este o metoda de control mental individual. Utilizeaza tehnicile hipnotice de programare a unui subiect. Se poate face in contact cu victima sau de la distanta, fiind intitulata telehipnoza.

- utilizarea substantelor halucinogene (a drogurilor). O metoda experimentata extrem de mult de CIA, in cadrul proiectului MK Ultra (MK Search). LSD-ul a fost cel mai experimentat drog folosit in experimentele de programare si control mental.

Drogurile ajuta la slabirea constientului victimei, rupandu-l pe acesta de realitate. Drogurile creeaza un univers iluzoriu, pe care controlatorul il poate construi in asa masura ca sa ii serveasca scopurilor sale.

- iradierea mentala cu ajutorul unor mecanisme psihotronice este poate cea mai secreta metoda de control mental.

Se poate utiliza directional pe o singura tinta sau colectiv, pe un grup intreg. Utilizeaza tehnologiei psihotronice acustice (care emit sunete pe ultrafrecvente, sunete ce afecteaza activitatea normala a creierului, ducand la modificari comportamentale), altele bazate pe unde electromagnetice pe frecvente compatibile cu frecventele biocurentilor creierului uman. Tehnologiile acestea au cunoscut o dezvoltare fantastica in timpul Razboiului Rece. Actual sunt utilizati anumiti sateliti pentru realizarea unei iradieri mentale de mare acoperire, care sustin anumite idei spiritualiste.

- implanturi neuronale electronice. Supercomputerele de la National Security Agency (NSA) pot vedea si auzi ceea ce soldatii traiesc pe campul de lupta cu ajutorul unui sistem special de receptie (remote monitoring system, RMS).

In timpul razboiului din Vietnam, au fost injectate soldatilor implante care determinau modificarea cantitatii de adrenalina in singe. Astronautii americani au fost implantati cu microcipuri inainte de a fi trimisi in spatiu, astfel incit gindurile si emotiile lor sa poata fi urmarite si inregistrate.

Un microcip de 5 micromilimetri (diametru unui fir de par este de 50 milimicrometri) plasat in nervul optic al unei persoane, suge impulsurile nervoase din acea zona a creierului responsabila pentru miros, vaz si auz si le trimite spre inregistrare unui computer. Odata receptionate si inregistrate, aceste impulsuri nervoase pot fi trimise inapoi spre creierul persoanei in cauza, via microcipului implantat. Cu ajutorul unui RMS pot transmise mesaje electromagnetice (codate ca semnale) asupra sistemului nervos, cu consecinta influentarii acestuia.

Cu astfel de dispozitive RMS, persoanelor li se pot induce halucinatii vizuale/auditive. Fiecare gind, reactie, perceptie auditiva ori vizuala creaza un potential neurologic in creier, iar cimpurile electromagnetice pot fi decodificate in ginduri, imagini, sunete.

Stimularea electromagnetica externa poate, asadar, modifica lungimile de unda ale biocurentilor emisi de creier, ori poate cauza crampe musculare extrem de dureroase in scop de tortura. Sistemul electronic al NSA este capabil sa urmareasca si sa prelucreze simultan milioane de date provenite de la astfel de oameni.

Creierul fiecaruia dintre noi are o frecventa de rezonanta bioelectrica unica, exact cum fiecare dintre noi are amprente digitale unice.

Odata detectata aceasta, creierul poate fi in intregime programat cu ajutorul undelor de frecventa electromagnetica (EMF) transmise din afara, prin trimiterea unor semnale electromagnetice care sint traduse ca imagini sau/si sunete. Acesta este unul din principiile razboiului psihotronic.

- spalarea creierului si implantarea unui nou sistem de gandire.

Este poate cea mai vasta actiune de control mental, utilizand mijloace vaste, de la televiziune, radio, ziare, pana la internet, literatura si raspandirea de zvonuri. Spalarea creierului implica stergerea modului de gandire vechi si impunerea unui nou sistem de valori. Este o actiune de durata, planificata pe perioade mari de timp, in care modificarile sunt extrem de mici, insa se fac in timp. Aceste tehnici utilizeaza invataturile psihologului rus Pavlov, invataturi devenite celebre legate de metodele de conditionare ale mintii umane.

- utilizarea miturilor/mitizarea o metoda de manipulare colectiva, utilizand mai degraba metode de dezinformare, intoxicare si propaganda.

Este o forma curata de manipulare. Voi utiliza un exemplu : mitul Mesia. Este un mit cu tenta religioasa. Controlul mental utilizand un mit se bazeaza pe profunditatea cu care acest mit este inradacinat in mintea victimei. Plecat de la mitul Mesia putem indruma supranaturalvictima sa savarseasca lucruri pe care in mod normal nu le-ar face. In cadrul acestui exemplu, aceasta masura de control foloseste ca actiuni complementare : utilizarea vocilor sau viziuni supranaturale.

- atacul prin jocul hazardului (se utilizeaza intamplari si evenimente create, aparent intamplator, fara nici o legatura, pentru a se sugera conexiuni ilogice, cu scop de innebunire).

Este o masura de joc psihologic, caracteristica serviciilor secrete de spionaj. Este o actiune complexa, deoarece necesita regizarea mai multor actiuni/evenimente aparent intamplatoare,in cursul carora se doreste sugerarea unei conexiuni ilogice, de orden supranatural. Un simplu exemplu, de manipulare semantica utilizat in lume este legat de evenimentele teroriste : 11 septembrie (New Cork), 11 martie (Madrid), 11 iulie (Bombay).

Iata asadar cum cineva se joaca cu acest numar 11. In kabbala mondiala oculta, acest numar este primul Numar Maestru.

Simbolizeaza si mari schimbari sociale prin forta, cunostinte superioare care nu sunt la indemana oricui. Iata asadar cum se incearca introduce in subconstientul colectiv uman a unor astfel de sensuri semantice oculte.

Vreau sa atrag atentia ca astfel de jocuri ale hazardului introduc conexiunile ilogice in subconstient, nu in constient, asigurand un bagaj informational usor de manipulat apoi prin hipnoza, iradiere mentala sau psihotronica.



Contracararea metodelor de control

Controlul mintii este strans legat de partea afectiv-emotionala a individului. Sensibilitatea acestuia asigura succesul majoritatii metodelor de control.

Inainte de a prezenta cateva din masurile de contraatac la metodele de control, consider ca este important sa specific ceva :Mintea e strans legata de trup. Sanatatea psihica e influentata de sanatatea fizica si invers.

- sanatatea trupului , alimentatia, sportul si lipsa oricarei boli, asigura un trup puternic si sanatos. Un trup sanatos, inseamna si o minte sanatoasa.

- intarirea personalitatii prin eliminarea defectelor si complexelor  multe din manipulari utilizeaza ca suport defectele umane si complexele. Sfatul este eliminarea acestora.

- lipsa consumului de alcool, droguri.

- lipsa exacerbarii tendintelor sexuale

- un sistem de conceptii realist. Ancorarea in realitate este foarte importanta. 90% din metodele de control si manipulare mentala utilizeaza deconectarea subiectului de la realitate, prin crearea unui univers iluzioriu favorabil manipulatorului.

- gandirea este unul dintre cele mai puternice si mai complexe arme spirituale. Ingrijirea ei este esentiala unei personalitati puternice.

- eliminarea unor sisteme inchise de gandire sau dogmatice (de regula sisteme filosofico-religioase).

- o atitudine activa este mult mai eficienta decat o atitudine meditativa

- o atitudinea sanatoasa, rezervata, curioasa in intalnirea unor evenimente paranormale. Acestea au tendinta de a soca subiectul si astfel sa il influenteze extrem de usor. Construirea unei atitudini constructive, stiintifice in a privi aceste fenomene ajuta mult in contracararea metodelor de control

- eliminarea FRICII. Este o masura extrem de importante, deoarece prin aceasta se introduce multe mesaje subliminale in subconstientul uman.


Mintea umana are sisteme de aparare.

O structura mentala extrem de eficienta. Si totusi metodele perverse utilizate sunt extrem de penetrante. Afectarea stabilitatii mintale, caci de asta este vorba, intrucat controlul mintii necesita implicit o instabilitate mintala, se face prin ruperea legaturii dintre creier si realitate. In mod spectacular, mintea umana are un simt al realitatii.
 
Introducerea unor scheme de gandire iluzorii, virtuale, false privind realitate poate provoca daune puternice in stabilitatea mintala.

Sursa: Secretele Sistemului