Se afișează postările cu eticheta virusi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta virusi. Afișați toate postările

18 septembrie 2011

Boli care se pot transmite prin sărut

Boli care se pot transmite prin sărut

Herpesul, mononucleoza, dar şi alte infecţii virale sau bacteriene pot fi transmise de la o persoană la alta prin transferul de salivă.

Specialiştii spun că igiena bucală riguroasă şi evitarea contactului cu persoane bolnave sunt cele mai bune metode de a preveni declanşarea anumitor tipuri de boli infecţioase.

În cavitatea bucală sălăşluiesc circa 600 de bacterii.

Unele dintre acestea sunt inofensive, însă altele pot provoca afecţiuni severe în urma sărutului.

Astfel, deşi saliva are un rol natural de protecţie împotriva germenilor, unele virusuri şi bacterii pot trece de această „barieră” şi ne pot îmbolnăvi.

„Numărul bolilor care se pot transmite prin sărut este destul de mare, iar unele dintre ele pot fi foarte periculoase.

Meningita este un bun exemplu, aceasta fiind o afecţiune a ţesuturilor care «căptuşesc» creierul şi măduva spinării şi, în unele cazuri, poate fi fatală”, spune medicul de familie Radu Leon George de la Clinica Leomedica din Bucureşti.



Mononucleoza, cel mai frecvent pericol

Numită şi „boala sărutului”, mononucleoza este cauzată de infecţia cu virusul Epstein-Barr şi se transmite în special prin intermediul salivei.

Totuşi, sărutul nu este singura cale prin care acest virus poate fi contractat, ci şi împrumutarea tacâmurilor, tusea sau strănutul.

Primele manifestări ale afecţiunii apar după 4-7 săptămâni de la expunerea la virus, fiind asemănătoare răcelilor (dureri în gât, oboseală, febră şi astenie).

Specialiştii spun că boala sărutului apare o singură dată în viaţă, în general până în 35 de ani, însă virusul rămâne în organism toată viaţa.

„Mononucleoza infecţioasă se tratează cu antiinflamatoare nesteroidiene de tipul indometacinului sau diclofenacului.

În formele severe se impune terapie cu cortizon (prednison).

Complicaţiile mononucleozei infecţioase sunt relativ rare, cel mai adesea putând apărea hepatita satelită.

În mai puţine cazuri, pot apărea anemia autoimună hemolitică, ruptura de splină sau o serie de complicaţii neurologice, cum ar fi meningita cu lichid clar şi encefalita”, explică prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, medic primar infecţionist la Institutul de Boli Infecţioase „Matei Balş” din Bucureşti.

Printre virusurile ce pot fi luate prin sărut se numără şi Herpes simplex 1, cel care duce la apariţia herpesului bucal.

Pentru că acest virus se transmite foarte uşor, majoritatea adulţilor îl au în corp chiar dacă nu se manifestă prin apariţia leziunilor în zona buzelor.

De asemenea, specialiştii spun că şi persoanele care nu au făcut niciodată herpes, ceea ce înseamnă că nu au fost infectate, ar trebui să evite sărutul cu o persoană care prezintă leziuni active, extrem de contagioase.



Se poate lua gripa

„Prin sărut se pot transmite şi virusuri gripale, paragripale, cele care declanşează varicela, dar şi alte virusuri ce provoacă boli respiratorii precum adenovirusurile sau rhinovirusurile.

În plus, prin transferul de salivă se pot lua infecţii streptococice”, precizează medicul primar infecţionist Simin-Aysel Florescu de la Clinica Medlife din Bucureşti.

Potrivit medicului de familie Radu Leon George, candidoza bucală este o altă afecţiune transmisibilă prin sărut, aceasta fiind o boală destul de greu de tratat şi cu o recurenţă destul de frecventă.



Risc de HIV dacă există leziuni bucale

Deşi în general HIV şi hepatitele virale cronice B şi C se transmit prin sânge sau prin contact sexual, nu este exclus în totalitate ca virusurile să fie luate şi prin sărut în cazul în care există leziuni bucale.

 „Pentru a minimiza riscurile la care ne expunem în urma sărutului este de dorit să avem o igienă bucală impecabilă”, mai spune medicul Radu Leon George.

preluare de pe sursa: Adevarul

15 septembrie 2011

Apocalipsa virala

Apocalipsa virala

Cu toate ca, la nivel instinctual, ne este frica de ideea de sfarsit al lumii, rational, privim ideea de Apocalipsa drept un concept relativ iluzoriu, care apartine unei alte realitati: un eveniment pe care specia noastra nu-l va infrunta vreodata.

Cu toate acestea, in realitate, nu numai ca exista sanse consistente ca, in viitor, sfarsitul lumii sa vina aievea, intr-o forma sau alta, dar, nu de putine ori, evenimente catastrofale, aflate la un pas de o asemenea magnitudine, au avut loc in trecut. Din secolul XX, cea mai eficienta apocalipsa in imaginarul colectiv este cea virala. Diavolul a luat forma unui devastator virus ucigas, deformat intr-o pandemie, si a reusit, de cateva ori, sa ne ameninte specia cu extinctia, cauzand sute de milioane de decese.


Cruda si necrutatoare

Nu se stie cu exactitate ce le produce. Cand ucid in masa, se banuieste ca isi au originile in laboratoarele ultrasecrete ale organizatiilor care conduc lumea din umbra si conspira pentru controlul populatiei mondiale.

Sunt mai controversate si mai ucigatoare decat orice arma de distrugere in masa din arsenalul oricarei armate de pe Pamant. Oamenii religiosi le privesc precum niste aspre pedepse divine sau perfide atacuri diavolesti, in vreme ce pragmaticii le gasesc motive mai pamantene. Cert este ca, atunci cand izbucnesc, bolile virale si pandemiile fac ravagii, luand tribut milioane de oameni.

Poate cel mai sumbru si concludent astfel de episod din istoria moderna a omenirii este cel care a avut in rol principal – pe atunci letala si neiertatoare – variola. Estimarile, cele mai pesimiste e drept, spun ca aceasta boala ar fi distrus, in cadrul pandemiei starnite, aproximativ o treime din populatia mondiala.

Boala contagioasa, variola a fost una dintre cele mai mari catastrofe ale omenirii, omorand si desfigurand un numar imens de persoane de-a lungul secolelor.

Numai in secolul XX, virusul a rapus intre 300 si 500 de milioane de oameni. Intr-un singur an, 1967, s-au imbolnavit de variola circa 15 milioane de indivizi, dintre care doua milioane au murit.

Variola a cauzat, in secolul al XVIII-lea, decesul a peste 60 de milioane de europeni, intre care s-au numarat si cinci monarhi in exercitiu. Pana la 30% dintre cei infectati si 80% dintre copiii cu varsta de pana la cinci ani suferinzi de variola au murit din cauza bolii, iar o treime dintre supravietuitori a orbit.

Dar, poate cel mai mare dezastru demografic l-a pricinuit varsatul nativilor americani, in urma contactului cu europenii si africanii. Unii sunt de parere ca 90 pana la 95 de procente din totalul indigenilor Lumii Noi si-au inscris mortile in “palmaresul” bolilor Lumii Vechi. Se crede chiar ca variola se face direct raspunzatoare de uciderea a aproape tuturor locuitorilor originari ai Americilor, ramasi la momentul sosirii bolii pe cele doua continente.

In Mexic, in secolul al XVI-lea, atunci cand aztecii au pornit o rebeliune impotriva conquistadorului Cortes si spaniolii, depasiti numeric, au fost fortati sa plece, unul dintre soldatii europeni, bolnav de variola, a murit in inclestare.

Dupa batalie, aztecii au contractat virusul din cadavrul invadatorului. Atunci cand Cortes a revenit cu forte proaspete pe continent, boala deja decimase populatia bastinasa. Ucisese mare parte din armata azteca, pe imparat si 25% din restul populatiei. Acest lucru i-a inlesnit spaniolului victoria asupra aztecilor si patrunderea in Tenochtitlan, unde a descoperit ca boala Lumii Vechi a doborat mai multi oameni decat tunurile. Asadar, se poate considera, pe buna dreptate, ca variola a reprezentat, propriu-zis, inceputul sfarsitului lumii pentru cel putin o civilizatie.



Neagra si mortala

Nu degeaba i s-a spus ciumei bubonice “Moartea Neagra”. Un nume atat de tenebros si de rasunator este un titlu binemeritat pentru o boala adesea chiar mai ingrozitoare decat variola, chiar daca, poate, cu mai putine victime consemnate.

Este vorba despre una dintre cele mai distrugatoare pandemii din istoria umana. A inceput in sud-vestul sau in centrul Asiei si s-a raspandit prin Europa pana la finele anilor 1340. Numarul total de morti provocate de ciuma, in lumea intreaga, este estimat la 75 de milioane, numai 20 de milioane in Europa.

Se spune ca Moartea Neagra ar fi ucis intre una si doua treimi din populatia totala a Europei.

Cele trei forme ale molimei au adus o intreaga plaja de semne si simtpome celor infectati. Ciuma bubonica se manifesta prin inflamarea dureroasa a ganglionilor limfatici, aflati la baza gatului, in axile si vintre. Dar unele forme se concretizeaza in septicemie, o forma de otravire a sangelui si pneumonie, care ataca plamanii bolnavului.

Totusi, semnele clasice ale ciumei bubonice constau, mai ales, in apritia bubelor mari, cat portocalele uneori, in pantece, pe gat si la subsori, care supurau puroi si sange. Victimele sufereau de distrugerea pielii si a tesuturilor mai profunde, pana cand ajungeau sa fie acoperite de pete si coji negre. Cei mai multi mureau in patru pana la sapte ore de la infectare. Atunci cand ciuma a ajuns in Europa, a lovit mai intai orasele portuare si apoi a urmat rutele comerciale, atat pe mare cat si pe uscat.

Ciuma bubonica a fost forma cea mai intalnita in timpul Mortii Negre, cu o rata a mortalitatii de 30 pana la 75% si simptome ca temperatura ridicata, migrene, dureri ale incheieturilor, greata si stare generala bolnavicioasa. Dintre cei care au contractat virusul ciumei bubonice, 4 din 5 aveau sa moara intr-un interval de opt zile.

Se crede ca aceeasi boala s-a intors in Europa cu fiecare generatie, prezentand o virulenta si o mortalitate variabile, pana prin anii 1700. Pe durata acestei perioade, mai mult de 100 de epidemii de ciuma au maturat Europa. La intoarcerea sa din 1603, boala a ucis 38.000 de londonezi.

Alte carnagii notabile europene ale secolului al XVII-lea au fost molima italieneasca din 1629-1631, Marea Ciuma din Sevillia, in 1647-1652, Marea Molima din Londra, 1665-1666, si Marea Molima din Viena, in 1679. Exista o oarecare controversa asupra parcursului bolii, dar, in forma sa virulenta, dupa Marea Ciuma din Marsilia in 1720-1722 si dupa molima moscovita din 1771, pare sa fi dinsparut din Europa in secolul al XVIII-lea. Eruperea din secolul 14 a Mortii Negre a avut un efect catastrofal asupra populatiei Europei, transformand irevocabil structura sociala a Batranului Continent.

A reprezentat, de asemenea, o grea lovitura pentru Biserica Romano-Catolica si a rezultat in persecutarea extinsa a minoritatilor precum evrei, straini, cersetori si leprosi. Incertitudinea supravietuirii zilnice a creat o stare generala de morbiditate, influentandu-i pe oameni sa “traiasca clipa”, asa cum se ilustreaza in Decameronul, din 1353, al lui Giovanni Boccaccio.


Razboiul contagios

Prin toamna anului 1918, un val gripal, ce nu parea diferit de cel din anii precedenti, a degenerat in ceva atat de mortal si a instaurat o asemenea stare de panica si haos in comunitatile de pe intreg globul, incat multi oameni au crezut ca lumea se apropie de punctul sau final. Virusul a lovit cu viteza uimitoare, ucigandu-si adesea victimele in numai cateva ore de la primele semne de infectare. Virusul noii gripe cauza o hemoragie interna incontrolabila, de natura sa umple plamanii cu sange, pacientii ajungand sa se innece in propriile fluide.
Gripa Spaiola – asa cum a ajuns sa fie cunoscuta – pare sa fi fost aceeasi boala cu gripa porcina de astazi.

Nu numai ca era extrem de virulenta, dar manifesta si o neobisnuita preferinta in a-si selecta victimele, tinzand sa se instaleze in sistemele imunitare ale adultilor tineri si sanatosi, mai degraba decat in cazul celor mai slabi, precum copiii, batranii sau infirmii. Distribuirea normala a varstei pentru mortalitatea cauzata de gripa devenise, brusc, complet inversata, avand ca efect eliminarea din infrastructura societatii a factorilor cheie, responsabili de buna sa functionare cotidiana. Nu e de mirare ca oamenii au inceput sa creada ca orginea sociala se dadea peste cap, deoarece aproape s-a si intamplat acest lucru.

Fiind declansata chiar dupa Primul Razboi Mondial, Gripa Spaniola a ajuns in multe tari odata cu intoarcerea soldatilor acasa, ucigand intre 50 si 100 de milioane de persoane in toata lumea, intre 1918 si 1919. Se crede ca a fost una dintre cele mai letale pandemii din istoria umanitatii.

Semnele bolii s-au observat prima oara in Fort Riley, Kansas, SUA, pe 11 martie 1918. Aliatii din Primul razboi mondial au numit-o Gripa spaniola, pentru ca a primit mai multa atentie in ziarele spaniole decat in restul Europei. Spania nu a fost implicata in conflicat, iar presa de aici nu era cenzurata asa cum se intampla in restul continentului.

Nu se stie cu exactitate rata mortalitatii pandemiei din 1918-1919, dar se estimeaza intre 2,5 si 5% din populatia de pe Terra din acel moment si ca 20% au suferit boala. Gripa a putut ucide 25 de milioane in primele 25 de saptamani; in comparatie, SIDA a ucis 25 de milioane in primii 25 de ani. In India au murit 17 milioane de persoane, aproximativ 5% din populatia din acea epoca, atingand o rata a mortalitatii de 20% in unele zone. In armata indiana, cel ptin 22% dintre soldatii care s-au imbolnavit au murit. In Statele Unite, aproape 28% din populatie a suferit gripa si 500-675 mii au murit. In Marea Britanie au murit 200.000 de oameni, iar in Franta peste 400.000. In Alaska si in Africa de Sud au murit comunitati intregi, in timp ce in insulele Fiji 14% din populatie a decedat in doar. Spania a fost una dintre tarile cele mai afectate, cu 8 milioane de infectati si aproximativ 300.000 morti.

Chiar daca Primul razboi mondial nu a cauzat gripa, totusi, miscarile masive de trupe au ajutat la extinderea ei. Cercetatorii cred ca sistemele imunitare ale soldatilor au fost dezabilitate datorita tensiunii luptelor, atacurilor chimice, marind probabilitatea de a se contagia boala. Cantiatea de calatori soldati si modernizarea sistemului de transport a facut posibila propagarea pandemiei intr-un evantai mare de comunitati. Totusi, sfarsitul nu a venit, ci a ramas strict sub forma amenintarii, in urma tuturor acestor pandemii ingrozitoare. Intr-adevar, poate ca nu ne-au eradicat specia, dar au schimbat, cu siguranta, fata planetei, au distrus sute de milioane de destine si au insemnat, totusi, sfarsitul pentru atat de multi.



Fata in fata cu dusmanul

Virus, infectie, focar, moarte, incinerare, carantina… Cuvinte care, repetate obsesiv de luni de zile, ne-au bagat in cap imaginea terifianta a unei omeniri in pragul extinctiei. Cat de rau a fost, este sau poate fi?

Trei mari epidemii de gripa au lovit omenirea in ultimii 100 de ani. Cea mai grava dintre ele, marea pandemie de gripa – asa-numita gripa spaniola – din anii 1918-1919, a provocat moartea a milioane de oameni. Cu atat mai tragic, cu cat noul flagel a lovit o umanitate deja greu incercata, abia iesita din oribila criza a Marelui Razboi.

Virusul care a produs gripa spaniola apartinea subtipului numit H1N1. O a doua pandemie, gripa asiatica, produsa de subtipul H2N2, a bantuit Pamantul intre anii 1957-1958, iar a treia – gripa Hong Kong -, produsa de virusul H3N2, a circulat intre anii 1968-1969. Iar la toate acestea s-au adaugat gripa aviara si cea porcina, care desi cumulat au facut mai putine victime decat oricare alta gripa, au fost intens mediatizate.

De-a lungul vietii sale, mai scurte sau mai lungi – cum ii e datul -, organismul uman poate avea de-a face cu o multitudine de entitati patogene. Cele mai raspandite sunt, de departe, bacteriile si virusurile. Bacteriile sunt organisme unicelulare (alcatuite dintr-o singura celula). Ca toate celulele, au nucleu, citoplasma, membrana celulara si, mai ales, un perete celular cu o structura foarte complexa, alcatuit in cea mai mare parte din polizaharide.

Bacteriile sunt peste tot: in sol, in aer, in apa (chiar in izvoarele termale fierbinti) si in alte organisme – animale sau plante

. Ele sunt capabile sa sintetizeze “personal” proteine ori alte substante complexe si sa se autoreproduca. Numeroase bacterii traiesc in simbioza cu organisme vegetale sau animale, prelucrand substante din mediu spre folosul acestora din urma. Exista, evident, si o multime de bacterii patogene, acelea care produc boli numite bacterioze. Ciuma, holera, tuberculoza, angina streptococica sunt exemple de astfel de boli. Vestea buna este ca bacteriile (si numai ele) sunt sensibile la substantele numite antibiotice. Exista sute de antibiotice care actioneaza selectiv asupra diferitelor specii bacteriene.



Cavalerul Apocalipsei lipsit de nucleu

Spre deosebire de bacterii, virusurile nu au o structura celulara. Ele sunt lipsite si de nucleu, si de perete celular. Tot ceea ce au sunt niste segmente de acizi nucleici – ADN (la dezoxiribovirusuri) sau ARN (la ribovirusuri) – protejate de un invelis proteic sau lipoproteic. Virusurile nu sunt capabile sa se reproduca singure. Ele infecteaza celulele altor organisme – plante, animale, chiar bacterii – si folosesc “facilitatile” celulei-gazda pentru a sintetiza proteine ori alte substante necesare si pentru a se reproduce. Relatia lor cu lumea vie este un soi de parazitism, fiindu-le absolut necesara prezenta unor celule in care sa se inmulteasca.

Virusurile sunt, dupa parerea multor savanti, niste “chestii”, nu niste organisme. Fiind lipsite de una dintre insusirile esentiale ale materiei vii – capacitatea de a se autoreproduce -, ele sunt considerate nevii; sunt insa “entitati infectioase”, capabile sa determine la organismele superioare maladii numite viroze.

Virusurile reprezinta o descoperire de data recenta, motiv pentru care sunt inca putin cunoscute. Se afla peste tot si, cu toate acestea, stim asa de putin despre ele… Daca bacteriile au putut fi studiate la microscop si crescute pe medii de cultura inca din secolul al XIX-lea, virusurile sunt prea mici pentru a putea fi vazute la microscoapele optice si nici nu cresc pe mediile de cultura obisnuite folosite pentru dezvoltarea bacteriilor. Abia microscopul electronic si metodele de cultivare de ultima generatie au permis progrese in virologie.

Virusurile nu sunt sensibile la actiunea antibioticelor; este o mare greseala ca la orice raceala usoara sa luam astfel de medicamente, intrucat, pur si simplu, ele nu au efect asupra virusurilor. Antibioticele sunt prescrise doar pentru a preveni sau a trata o eventuala complicatie a virozei, care consta in suprainfectarea cu bacterii.

Altminteri, nu sunt necesare, ba devin chiar daunatoare. Virusurile nu sunt sensibile decat la medicamente specifice, numite antivirale. Vestea proasta este ca exista foarte putine asemenea medicamente. Asa cum am spus deja, studiul virusurilor este mult in urma celui al bacteriilor, din motive obiective, desigur, dar asta nu prea ne consoleaza…

Una dintre cele mai raspandite boli virale este gripa – o viroza caracterizata de un mare grad de contagiozitate. Desi, pana in anii ‘30, nu a putut fi identificata prin cercetari specifice de virologie, ci doar prin simptome, se crede ca gripa, sub forma de epidemii grave, a lovit omenirea de cel putin zece ori in ultimele trei secole. Cea mai veche consemnare istorica a unei posibile epidemii de gripa ar putea data din secolul V d.Hr.

Marile epidemii poarta numele de pandemii – boli care ataca toti oamenii (pan demos, in limba greaca).
Gripa nu este o boala “foarte mortala”, ca sa zicem asa, in sensul ca mortalitatea este, in cazul ei, de 0,1-2%, comparativ cu mortalitatea de 20-25% in cazul variolei si de aproape 100% in cazul rabiei. Ceea ce face insa gripa foarte periculoasa este rata mare de atac. Cand e vorba de milioane de oameni care se imbolnavesc, o mortalitate de 1% inseamna zeci de mii de morti, iar asta nu mai inseamna putin.

Virusul gripei are si fascinanta, dar foarte ingrijoratoarea insusire de a-si schimba cu usurinta structura si prin urmare si proprietatile patogenice, putand astfel sa treaca de la o specie la alta si sa scape actiunii specifice a unui vaccin, fapt care face ca gripa sa fie practic imposibil de eradicat.

Cel mai afurisit virus care produce gripa este virusul tip A. Genomul acestuia este alcatuit din 8 segmente de ARN. Importante pentru caracteristicile virusului sunt doua glicoproteine de suprafata: hemaglutinina (HA) si neuraminidaza (NA). Prezenta si structura acestor proteine determina subtipul de virus. Glicoproteinele, instabile, pot suferi schimbari la nivelul structurii lor moleculare.

O singura inlocuire a unui aminoacid cu altul in structura uneia dintre glicoproteine – si iata un nou tip de virus, aparut prin mutatie. De asemenea, virusul A de un anumit subtip se poate intalni, in celulele infectate, cu o particula virala de un alt subtip. Are loc o recombinare genetica – un schimb de fragmente de ARN – si iata aparand un nou subtip de virus, cu proprietati noi, care poate starni o noua epidemie. Acesta este scenariul de care ne temem: virusul gripei aviare, care deocamdata se transmite la om doar prin contactul cu pasari infectate, ar putea suferi o astfel de schimbare care il va face capabil sa se transmita de la om la om.



Rezervoare naturale de virus gripal A sunt omul si diferite specii de pasari salbatice. Porcul poate fi infectat atat cu gripa aviara, cat si cu gripa umana, oferind astfel posibilitatea amestecarii a doua tulpini virale si sansa funesta a recombinarii genetice care a dus la gripa porcina.

Asia este considerata punctul de origine cel mai probabil al unei noi epidemii de gripa. Acolo predomina un mod de viata care favorizeaza raspandirea bolii si recombinarea genetica: oamenii traiesc in sate dens populate si in stransa apropiere cu porcii si pasarile domestice. La drept vorbind, nici in Romania, in mediul rural, lucrurile nu stau altfel.


preluare de pe sursa: http://piatza.net/apocalipsa-virala/

28 august 2011

Descoperire uimitoare in Rwanda!?








Cimitirul extraterestrilor pe Pamant. Resturi de fapturi uriase, descoperite in Rwanda.

O echipa de arheologi a descoperit un cimitir misterios in mijlocul junglei, langa orasul Kigali, din Rwanda.

Ramasitele apartin unor creaturi uriase, care nu se aseamana deloc cu oamenii.

Potrivit oamenilor de stiinta care au studiat cazul, creaturile descoperite au fost ingropate in cimitirul din Rwanda in urma cu 500 de ani.

La inceput, arheologii credeau ca au dat peste ruinele unui asezamant uman, insa dupa ca au studiat mai mult cazul, au ajuns la concluzia ca in zona nu s-a aflat niciodata vreo forma sau asezare omeneasca.

Cele 40 de morminte au ingropate in ele aproape 200 de ramasite, pastrate perfect.

Creaturile erau inalte – aproape 3 metri inaltime – iar capetele erau foarte mari in comparatie cu corpul; nu aveau gura, nas sau ochi.

Antropologii considera ca aceste creaturi au apartinut unui echipaj extraterestru care a aterizat pe pamant, insa care, posibil, a fost distrus de un virus terestru, in fata caruia nu aveau protectie.

Cu toate acestea nu au fost gasite urme ale navetei spatiale in zona…

Sursa: Pravda


preluare de pe sursa: Dincolo de limite – Beyond the limits

16 iulie 2011

Medicamentele care tratează SIDA pot preveni infecţia cu virusul HIV

Medicamentele care tratează SIDA pot preveni infecţia cu virusul HIV
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 Două studii realizate în trei tări africane au demonstrat pentru prima dată că medicamentele luate zilnic pentru SIDA pot înjumătăţi şansa unei persoane de a se infecta cu virusul HIV în urma unui contaxt sexual.
 
În ultimele 12 luni, alte cercetări au demonstrat că medicamen-tele antiretrovirale, atât pastilele, cât şi gelurile vaginale, pot ajuta la prevenirea infecţiilor în cadrul unor grupuri specifice – femei, bărbaţi homosexuali şi persoane ai căror parteneri au fost depistaţi ca fiind pozitivi la virusul HIV.
 
Noile studii demonstrează că această strategie funcţionează de asemenea pentru populaţia largă de bărbaţi şi femei din Africa, grupul de persoane cel mai afectat de pandemia de 30 de ani.
 
Tratamentul standard pentru infecţiile HIV este constituit din trei sau mai multe medicamente antiretrovirale administrate zilnic pe tot parcursul vieţii, începând cu momentul în care virusul a atacat sistemul imunitar.
 
Unul dintre noile studii, realizate în Kenya şi Uganda, a fost oprit cu un an şi jumătate mai devreme, datorită rezultatelor dramatice. Alt studiu realizat în Botswana, a fost dus pâna la capăt şi a fost finalizat în primăvara acestui an. Cercetătorii au plănuit să prezinte rezultatele studiului în cadrul unei conferin-ţe din Roma.
 
În ultima perioadă s-a insistat pe eforturile de a trimite canti-tăţi mari de medicamente antiretrovirale către lumea aflată în curs de dezvoltare. În prezent, 6.6 milioane de oameni iau me-dicamente pentru infecţiile pe care le au. Într-o bună zi, un nu-mar şi mai mare de oameni vor lua aceste medicamente pentru a evita infectarea. În jurul lumii, aproximativ 34 milioane de oameni trăiesc în condiţiile în care au fost infectaţi cu virusul HIV. Dintre aceşti, două treimi se află în Africa sub-sahariană.
 
Pentru studiul efectuat de cei de la Universitatea din Washington, denumit “Partners PrEP”, 4.758 de cupluri au fost recrutate din nouă locaţii diferite, începând cu luna ianuarie a anului 2008. Unul dintre partenerii fiecărui cuplu era infectat cu HIV.
 
Partenerii neinfectaţi au fost repartizaţi aleator pentru a lua un medicament numit tenofovir,tenofovir şi un alt medicament, em-tricitabină – o combinaţie vândută sub numele de Truvada, sau un placebo. Toţi cei care au participat la studiu au primit consi-liere referitoare la prevenirea infecţiilor şi le-au fost furnizate prezervative.
 
Până la sfârşitul lunii mai au fost raportate 47 de infecţii în rân-dul persoanelor ce au luat placebo, dar doar 18 în rândul celor ce au luat tenefovir şi 13 în rândul celor care au luat Truvada.
 
Studiul din Botswana a împărţit cei 1.219 bărbaţi şi femei parti-cipanţi la studiu în două grupuri: unora li s-a administrat Tru-vada, iar altora placebo. Nouă dintre cei care au luat Trudava au fost infectaţi, în comparaţie cu 24 care au luat placebo.
 
Persoanele cărora li s-a administrat Trudava au avut o frecven-ţă mai mare de reacţii adverse, precum greaţă şi ameţeli.
 
În timp ce rezultatele a două studii au fost similare, acestea au fost foarte diferite faţă de cel numit FEM-PrEP, raportat la începutul acestui an. Pentru acesta s-au strâns 2.000 de femei din Kenya, Zimbabwe şi Africa de Sud, cărora li s-a oferit Truvada sau placebo, iar Truvada nu a oferit nicio protecţie.
 
Cercetătorii încearcă să descopere care sunt cauzele acestor rezultate.
 
Jared Baeten, un fizician de la Universitatea din Washington, consideră că motivul principal al rezultatelor diferite e frecven-ţa cu care fiecare grup de persoane a luat medicamentele. Dife-renţele dintre frecvenţa cu care au fost administrate medica-mentele în cadrul celor două categorii de studii au fost de la 97% la 84%.
 
Studiul din Botswana a costat 31 milioane de dolari, acesta fiind susţinut financiar de către guvernul Statelor Unite. Studiul din Kenya şi Uganda a avut nevoie de un buget de 63 milioane de dolari, bani primiţi de la Bill and Melinda Gates Foundation.
 
Aceştia nu au fost cheltuiţi în totalitate din cauza faptului că studiul s-a încheiat înainte de termen.
 
Medicamentele utilizate în cadrul studiilor au fost efectuate de către companiile biotehnologice din California, Gilead Sciences, şi au fost donate de acestea pentru cercetare.
 
Gilead Sciences au permis companiilor farmaceutice din India să realizeze o variantă mai ieftină a tenofovirului şi emtricitabi-nei, pentru utilizarea acestora în 111 ţări cu venituri mici şi me-dii, deşi acest medicament e brevetat în cadrul Statelor Unite.

Sursa: Washington Post
Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

10 aprilie 2011

Biogeologia arata ca Terra e un organism viu cu suflet universal care ii extermina pe oameni ca pe virusi

O noua teorie castiga tot mai mult teren in randul cercetatorilor dintr-un nou domeniu numit "biogeologie". Acesta nu se ocupa cu formele de viata de pe Terra, ci priveste Pamantul ca pe un ansamblu bio, ca si cum planeta intreaga ar fi un organism cu viata, cu suflet, cu emotii, cu reactii diverse.
Mai in gluma, mai in serios se facea analogia intre planete si oameni cu referire la incalzirea globala si la eruptiile solare, se spunea ca "Pamantul are febra", iar "Soarele e la ciclu" (cel de 11 ani de explozii maxime). Asata fara a mai spune ca in popor se zicea: "Cum de-l mai rabda Pamantul?!", unde pamantul era personificat, ca in atatea basme si legende populare. Ca in mitologie...
Iata ca ajunge spre cercetare ceea ce religiile sustineau inca de multa vreme, iar noua preocupare a oamenilor de stiinta: "se doreste o intelegere a acestui urias organism pe care oamenii il viruseaza si il paraziteaza, iar fara intelegerea acestui sistem urias, daca noi omoram gazda, ne omoram pe noi", spune dr. Theolosis de la Institutul de Cercetari Bioplanetare din Washington.
Intr-adevar, teoria are la baza ca intreg pamantul alaturi de intreg sistemul solar sunt gazdele noastre, din care cel putin terra are o viata activa, un "suflet" planetar, iar parazitii si virusii umani si animalieri trebuie sa traiasca in consens cu gazda. E ca si cum un organism uman ar fi infestat de virusi si paraziti, iar acesta ii poate tolera pana in anumite limite, dupa care trece la exterminarea lor.
"Asa ar trebui sa se comporte si oamenii", sustin cercetatorii din acest domeniu, care cred ca sufletul planetei e in relatie directa cu multitudinea spiritelor umane si comunica telepatic cu aceasta uriasa baza de date. cam asa s-ar putea traduce ceea ce pare un SF, dar care are la baza si idei religioase din crestinism, budism, hindu, yoga, astrologie, dar despre care bisericile traditionale considera ca ar putea crea pericolul New Age, in comun cu Scientologia, sau cu sectele raeliene.
"Pe scurt, iata cum reactioneaza planeta, ca la o gripa, alaturi de intreg sistemul solar afectat, isi creste temperatura, ca si cum ar avea febra, transpira prin inundatii, prin tsunami, prin uragane, tremura prin cutremure si eruptii vulcanice etc. S-a constatat ca aceste dereglari de clima, dar si de scoarta sunt tot mai dese pe masura ce tehnologia avanseaza, ce se polueaza mai mult si pe masura ce populatia planetei creste", spune Mathias Olsson, un cercetator in domeniu, citat de Daily news.
"E ca si cum Pamantul a ales sa ii extermine pe oameni, ca de o boala de care sufera. Iar noi agresam pamantul tot mai mult", a mai adaugat el. In sprijinul acestor afirmatii au aparut si fotografii care arata cum e pamantul agresat dupa exploziile nucleare de la Fukushima (vezi foto).
Centrul Geologic de la NASA a folosit diferite imagini ale satelitilor Landsat 7 si Terra Satellit pentru a crea fotografii uimitoare cu planeta noastra.
Oamenii de stiinta au folosit culori diferite pentru fiecare val de radiatii, majoritatea fiind invizibile ochiului liber. Cercetatorii au reusit astfel sa priveasca suprafata Pamantului si sa isi dea seama in ce directie se indreapta valurile de radiatii.

preluare de pe: http://www.agentia.org/teoria-conspiratiei/biogeologia-arata-ca-terra-e-un-organism-viu-cu-suflet-universal-care-ii-extermina-pe-oameni-ca-pe-virusi-8835.html