Se afișează postările cu eticheta regat. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta regat. Afișați toate postările

7 martie 2013

Regatul Bosforului sau Regatul Bosforan


  Un alt regat Trac antic , un alt fragment din istoria multimilenară a strămoşilor Neamului Românesc despre care istoriografia oficial nu s-a sfiit să ne spună a fost Regatul Bosforului sau Regatul Bosforan al Cimerienilor. Acest regat , precum cel macedonean a reprezentat sinteza dintre cultura tracă dominantă şi cea greacă .
Regatul Bosforului
    Localizare
       Teritoriul Regatului Bosforan se afla pe teritoriul actual a Crimeei şi cel al coastei nord-vestice a Caucazului , practic acest regat a înconjurat Marea Azov .
 
     Economia Regatului
        Prosperitatea Regatului Bosforan a constat în exportul de grâu , de peşte . Orașele înfloritoare ale Regatului Bosforan au lăsat vestigii arhitecturale extinse și sculpturale, cele mai bune exemple de care sunt acum păstrate în Muzeul Ermitaj din Sankt-Petersburg. Acestea includ : obiecte din aur, vase importate dinAtena, teracote grosiere, fragmente textile și obiecte din tâmplărie .
Kurgan
     Kurganul 
          Kurganul reprezenta locul de îngropare a regilor bosforani , care consta într-un munte de pământ sau de pietre ridicat peste mormântul propriu-zis . Acest model de mormânt a fost folosit şi de către alte popoare nomade ( de origine turcică sau iraniană ) . Se pare că acest model de înmormântare era caracteristic popoarelor războinice nomade ( spre exempli cum erau cimerienii traci din antichitate şi cumanii turcici din evul mediu ) .

      
      Istoria Regatului Bosforan
         Din punctul de vedere al istoricului roman Diodorus Siculus ( 60 – 30 d. H ) , prima dinastie care a condus între 480 şi 438 î.H Regatul Bosforan , a fost dinastia Archaenactidae .

         A doua dinastie, şi cea mai longevivă din istoria acestui regat a fost dinastia Spartocidă , întemeiată de către tracul Spartocus ( 438 – 431 î.H ) . Spartocizii au fost recunoscuţi ca archoni ( lideri ) de către cetăţile greceşti şi conducători de către triburile învecinate .
Razboinici bosforani

     
         Urmaşul lui Spartocus , Satyrus ( 431 – 387 î. H ) , a restabilit influenţa regatului asupra regiunii , apoi a extins-o prin cucerirea cetăţilor Nymphaeum şi Feodosia , odată cu cucerirea ultimei cetăţi , comercianţii bosforani au putut astfel exporta grâne către cetăţile greceşti , cel mai important partener comercial fiind cetatea Atena .
        Succesorul lui Satyrus , Leucon ( 389 – 349 î.H ) . În timpul domniei lui Leucon , bosforanii au menținutrelații strânse cu Atena, clientul lor cel mai bun pentru exporturile de cereale . Leucon I al Bosforului a acordatprivilegii pentru navele ateniene care veneau în porturile bosporane. În schimb, pentru acest serviciu,  atenieniii-au acordat cetățenia ateniană lui Leucon și a făcut decretele în onoarea lui și a fiilor săi.
    
         El a fost urmat de către cei doi fii ai săi, care au domnit simultan ( însă nu pentru mult timp ),  Spartocus IIși Paerisades. Spartocus II a murit în 342 î.H , moarte lui i-a permis lui Paerisades să domnească în pace până în 310 î.H . După moartea lui Paerisades , a pornit un război civil între fii săi , Satyrus și Eumelus . Satyrus II l-a învins pe fratele său mai mic Eumelus, în  bătălia de la râul Thatis în 310 î.Hr., însă , apoi a fost asasinatşi astfel tronul a ajuns în mâinile lui Eumelus ( ce ironie a sorţii ) .
     
        Succesorul lui Eumelus a fost Spartocus al III -lea ,după el, la domnie a venit Paerisades al II -lea . Prinţii care s-au succedat la domnie au purtat numele de Spartocus şi Paerisades , însă insuficienţa informaţiilor în legatură cu ei mă obligă să trec la cel despre care am informaţii , anume la Paerisades al V -lea ultimul reprezentant al dinastiei Spartocide , care a domnit până în anul 110 î.H .
Mitridate al VI -lea

          Cel mai de seama conducător al Regatului Bosforan , întemeietorul Imperiului Pontic a fost Mitridate al VI -lea ( 134 – 63 î.H ) . De fapt , Paersiades al V-lea i-a cerut ajutorul lui Mitridate , iar Mitridate în schimbul ajutorului a primit Regatul Bosforan şi împreună cu regatul său pontic a reuşit să întemeieze Imperiul Pontic .
          Mitridate este amintit ca fiind unul dintre cele mai formidabili dușmani ai Republicii Romane, care aangajat trei dintre cei mai proeminenţi generali din Republica romană târzie : Lucius Cornelius Sulla (138 î.Hr.-78 î.Hr.) , Lucullus  și  Pompei (29 septembrie 106 î.Hr.-28 septembrie 48 î.Hr.) .  
         Un prim război a avut loc în perioada 88-84 î.Hr., adversar fiind Lucius Cornelius Sulla. Mithridate VI a fost învins, dar nu într-un mod decisiv . După toate aceste lupte, s-a încheiat pacea. Un al doilea război a avut loc între 83-81 î.Hr., adversar fiind Murena . De data aceasta soarta armelor a fost de partea lui Mitridates iar confruntarea s-a încheiat cu înfrângerea lui Murena . Al treilea război și ultimul a avut loc în perioda 73- 63 î.Hr. În acest război Mithridate VI i-a înfruntat pe rând pe Lucullus, iar apoi pe Pompei. De data aceasta, romanii au fost mai puternici şi altfel Pompei a devenit învingătorul lui Mithridate VI . După această victorie , Pompei a cucerit regatul Pontului şi automat a făcut din Regatul Bosforan , un regat clientelar al Romei .
          După ce a fost invins de către romani , Mitridate nu a suportat umilinţa pierderii şi pentru a nu cădea în mâinile romanilor a îngurgitat o mare cantitate de otravă, însă…nu a murit, răspunsul pentru această reacţie a organismului consta în faptul că de-a lungul timpului tocmai pentru a se feri de otrăvire , Mitridate îngurgita mici cantităţi de otravă pentru a îşi obişnui organismul cu otrava . Văzând că nu poate să moară astfel , Mitridate i-a ordonat unui soldat să îl ucidă cu sabia .
Imperiul Pontic
  Regatul Bosforului ca regat clientelar Romei
             Regatul Bosporan sub conducerea lui Aspurgus a devenit stat clientelar al Imperiului Roman Aspurgus(8 i.Hr. - 38 d .H) a fondat o dinastie , care a condus cu întreruperi până în anul  341 d .H . Aspurgus a adoptatnumele imperiale romane “Tiberius Julius“, atunci când a primit cetățenia romană și sa bucurat patronajulprimilor doi împăraților romani, Augustus (n. 23 septembrie 62 î.Hr., Roma — d. 19 august 14 d.Hr., Nola) și Tiberius  (16 noiembrie 42 î.Hr. – 16 martie 37 . Toate numele viitorilor regi conţineau ,aceste două numeromane urmate de un al treilea nume, unul trac (Kotys, Rhescuporis sau Rhoemetalces ) .
preluare de pe sursa:
http://blogosfera.piatza.net/regatul-bosforului-sau-regatul-bosforan/

29 octombrie 2011

SPAŢIUL CARPATO-DUNĂREANO-PONTIC SAU PRIMUL REGAT DIN ISTORIA LUMII – IIMPERIIUL ATLANT



Poseidon Kleitho

Poseidon Kleitho Gânditoril şi… Femeia lui

Istoria lumii a început la gurile Dunãrii, acum aproape 8(opt) milenii, în rãstimpul pe care specialiştii îl numnesc neolitic. Tot ce a fost pânã la cei dintâi iniţiaţi din lume, Poseidon şi Kleitho, poate fi considerat preistorie, o luptã fãrã preget a oamenilor de a se lumina, de a descoperi, dar atât. Istoria, cu toate consecinţele ei ce rãsunã pânã astãzi pe toatã planeta, aici a început, printr-o revoluţie de aceeaşi forţã cu Evul Astral, cãruia îi suntem contemporani.

A fost cu certitudine o intervenţie venitã din depãrtãrile cerului, fiindcã numai astfel poate fi explicatã trezirea Europei din somnul de gheaţã în care dormise, inconştientã de menirea ei pe Pãmânt. În fine, ceasul ei bãtuse. Pentru descâlcirea tainelor care încã mai înconjoarã începuturile culturii şi civilizaţiei europene, urmele lãsate de îndepãrtaţii noştri strãmoşi ne stau, bogate, la dispoziþie, iar arheologii le-au şi întocmit deja o destul de exactã cronologie.

Paleoliticul a acoperit o parte îndelungatã a timpurilor glaciare. Dar, cam cu 15.000-10.000 de ani î.e.n., gheţarii din miazãnoaptea Europei şi din Alpi au început a se retrage, scoţând la ivealã solul şi în câteva milenii, continentul a luat aspectul pe care îl are încã şi acum sub cerul arctic.
Templu atlant

Templu atlant descoperit … la CĂSCIOARELE ( anii 5.000 – 3.000 î.e.n.)

Dupã topirea gheţurilor, a crescut şi nivelul mãrilor, scufundând vechile ţãrmuri, izolând Marea Britanie şi alte ostroave ale Europei, fãcând sã pãtrundã apele, uneori în profunzime, de-a lungul vãilor. În vremea încãlzirii, etajarea zonelor climatice a crescut: cea mediteraneanã, temperatã a devenit subtropicalã, cea subcarpaticã centralã a ajuns temperatã ş.a.m.d.

Zonele ecologice s-au prefãcut în acelaşi ritm: savana saharianã s-a ofilit, câmpia eurasiaticã a trecut în mare parte de la tundrã la stepã, Europa de Apus şi de Miazãnoapte, cea a masivelor muntoase, s-a acoperit de codri.

Încãlzirea s-a produs în faze, ale cãror durate au putut fi evaluate, datate şi, care au supus Europa unei succesiuni de clime: preborealã (8.200 – 6.700 î.e.n.), borealã (6.700 – 5.600 î.e.n.), atlanticã (5.600 – 3.000 î.e.n.). De când cu prima încãlzire, aproape pretutindeni, oamenii au pãrãsit peşterile şi adãposturile de stânci, pentru a se instala în colibe, adesea grupate în tabere pe malurile râurilor.

Neoliticul desemneazã ansamblul culturilor a cãror economie a trecut de la stadiul de vânãtoare şi de cules, la cel de agriculturã şi de creşterea animalelor, mai precis ale cãror purtãtori au trecut de la o viaţã bazatã exclusiv pe pradã, la starea de producãtori. Mutaţie profundã, cu urmãri imense şi care marcheazã o accelerare atât de decisivã în evoluţia civilizaţiei,



Apollo în chip de cavaler descoperit la Cislău

încât a fost, în mod curent, denumitã “Revoluţia Neoliticã”. Neolitizarea a cuprins uimitor de repede întreaga lume a Balcanilor şi a Mãrii Egee. O colonizare rapidã a lãrgit terenul de expansiune la periferia acestei zone întinse. Apoi dincolo de ea, o colonizare treptatã a extins- o de-a lungul marilor cãi de penetraţie continentale: râuri, câmpii, poieni şi pe cale maritimã. Pentru toţi arheologii neolitizarea Europei Centrale, de la Rin pânã în Panonia şi pânã în ţinuturile reci ale Nordului, apare ca o prelungire a neolitizãrii balcanice. Relativa omogenitate a mediului, împãdurit dar fertil graţie loessului, explicã masiva colonizare înfãptuitã cu regularitate începând din mileniul al VI-lea î.e.n. pânã în cel de-al V-lea î.e.n.

Severa arheologie aratã limpede cã, pe la mijlocul mileniului al V-lea î.e.n., în nordul Peninsulei Balcanice, la gurile Dunãrii, a apãrut primul regat de pe planeta noastrã, care dupã lupte crâncene, s-a impus în întreaga Europã, în Asia şi în Africa, formând o nemaipomenitã împãrãţie.Unde în lume, s-au mai descoperit statuetele Sfinţilor Împãraţi Poseidon şi Kleitho, fondatorii Imperiului Atlant, afarã de România? Cu aceste douã statuete de lut cunoscute sub denumirea de “Gânditorul şi Femeia lui”, este limpede cã ne aflãm pe drumul cel bun, care duce la izvoarele curate ale istoriei.
Ruinele cetatii
Ruinele marii cetăţi alante Histria – primul oraş din lume

preluare de pe sursa: MISTERELE LUMII

19 septembrie 2011

Ungaria Mare nu a existat!



Da, istoric asa este! Este scornita de mintile infierbintate care confunda realitatea cu visurile desarte de marire! Ungaria asa zis Mare a fost un artificiu administrativ, o gaselnita birocratica, a unui functionar oarecare, numit Buest, decizie luata in 1867, de azi pe maine, intr-un birou, in urma unor intrigi si aranjamente de culise. Ungaria asa zis Mare nu a fost o realitate istorica, implinita printr-un eveniment de anvergura.


Nici vorba sa se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea Romaniei Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de romani!


Prin jertfa se consolideaza tot ce este trainic in istorie.


Unde este jertfa ungureasca la 1867?! Unde a fost jertfa ungureasca atunci cand, dupa un veac si jumatate de ocupatie turceasca totala, Budapesta este eliberata de armatele imperiale austriece?


Sa le aducem aminte celor care calomniaza Romania cu atata pasiune, faptul rusinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit sa facem caz, ca in armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta si din Ungaria, nu a existat niciun combatant ungur!


Repet: cand turcii, care transformasera Ungaria in pasalic, au fost alungati de armatele unei puteri europene, crestine, in acea armata nu a fost niciun ungur care sa fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiara! Nici unul! La fel cum, in cele aproape doua secole de ocupatie turceasca, nu s-a inregistrat niciun moment de rezistenta, de opozitie ungureasca la ocupatia musulmana.


Nota bene: principatul medieval ungar, creatie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnica comparabila cu a principatelor romanesti, intre care includ si Transilvania. Nu intamplator regii Ungariei de origine maghiara ii numeri pe degete, intr-o jumatate de mileniu! Asta pana la Mohaci, in 1527, cand statul ungar dispare. Dispare Ungaria, dar nu si Transilvania, care continua sa existe! De ce nu dispare si principatul Transilvania odata cu Ungaria, la 1527? Simplu de ce: pentru toata lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria si Transilvania erau lucruri diferite, entitati complet separate, care nu puteau fi gandite impreuna!


Dimpotriva, in linii mari, Transilvania se afla in aceeasi situatie cu Moldova si Tara Romanesca, fiind toate trei partase in mod firesc la aceeasi istorie, la acelasi model de organizare politica.


Insistenta cu care ne ataca detractorii maghiari ne obliga la gestul cel mai firesc: comparatia intre cel calomniat si calomniator! Foarte usor si la indemana oricui este sa constate ca oportunismul si lipsa de demnitate este mult mai prezenta la liderii maghiari decat la cei care ne-au condus si reprezentat pe noi!


S-o spunem pe sleau si pe intelesul omului de rand: momentele in care sa-ti fie rusine de tine ca esti maghiar sunt mult mai numeroase si mai jenante decat cele care i-ar indreptati cat de cat pe romani sa traiasca acest sentiment dureros…


Nu mai intram acum in detalii, dar aceste detalii de urgentta trebuie adunate de istoricii specialisti si puse pe tapet, caci numai asa vom inchide gura celor care si-au facut o meserie din a calomnia tot ce este romanesc!


Tinem totusi sa punem o intrebare pentru bravii nostri detractori maghiari, mai activi ca de obicei in preajma zilei de 1 Decembrie: Cati sunt romanii care au facut istorie pentru Budapesta, si cati sunt maghiarii care au marcat istoria pentru romani? Cati sunt romanii al caror nume a fost maghiarizat si se falesc azi cu ei toti maghiarii, si cati sunt maghiarii cu nume romanizat?…


Sa mi se ierte simplicitatea, approape penibila, a demersului pe care il propun! Dar nu avem incotro si trebuie sa ne coborim la nivelul cerebral al celor care ne agreseaza, agasanti si insistenti cu orice ocazie! Sa vorbim asadar pe intelesul mintii lor, imputinata de ura si naluciri desarte!


Avem nevoie, zic, de aceste doua liste, riguros alcatuite, ca sa le facem publice si sa transam odata si pentru totdeauna disputa artificiala, nefireasca, la care suntem obligati sa participam, oricat de neserioasa ni se pare noua, romanilor. Pentru cei ce vor face aceasta operatiune, de listare a romanilor care impodobesc Pantheonul unguresc, le recomandam sa verifice situatia din satul Buia, unde s-au nascut cei doi mari matematicieni Farkas si Janos Bolyai.


Am prieten un istoric din Sibiu, care mi-a demonstrat ca tatal, Farkas din Buia, scris Bolyai, era roman, ca tot satul Buia era romanesc pe la 1800, iar numele de botez Farkas, adica Lupu, este un binecunoscut nume de botez tipic romanesc, larg raspandit la romanii din Ardeal, din Maramures!


Din pacate acel coleg se teme pentru persoana lui si pentru familie sa-si sustina ipoteza, adevarul!… Sa-l ajutam noi, daca nu pe domnul istoric, atunci macar pe ddomnul Adevar sa iasa in lume teafar, intreg, nemasluit!


Acelasi exercitiu nu ar strica sa-l facem si cu ceilalti vecini, intrebandu-ne cati ucrainieni, rusi, bulgari, sarbi sau greci au scris pagini de istorie romaneasca, si cati romani i-au fericit pe vecinii nostri si ar binemerita nu numai un cuvint de recunostinta din partea acestora!…


Dar ar merita caa in toate aceste tari, in Grecia, in Bulgaria , in Serbia , in Ucraina, in Ungaria, sa inceteze prigoana impotriva celor ce simt romaneste si se considera romani! Oare cat vom mai tolera persecutarea si marginalizarea romanilor fara a face auzit macar protestul nostru, al romanilor din Romania, care nu riscam nimic demascand nerusinarea guvernantilor vecini, a guvernantilor nostri, complet surzi la suferinta romanilor din tarile vecine?!


Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamandu-i pe romani in toate felurile, sa le reamintim: la Trianon, in 1920, s-a decis crearea statului Ungaria !


Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevarat, suveran, inca din 1527, dupa dezastrul de la Mohaci. Abia dupa 400 de ani, la Trianon, a aparut din nou un stat ungar. De data asta, pentru prima oara in istoria lor, ungurii erau majoritari in propria tara . Iar statul ungar era, pentru prima oara, un stat national!


Comunitatea internationala le-a facut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, considera ca atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor!… Care e logica acestor resenttimente? Cum puteti deplange la nesfarsit disparitia granitelor care apartineau altora, adica habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! Nu va deranjeaza ridicolul situatiei?!


Pana la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trait sub guvernarea si administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia dupa Trianon, ungurii s-au trezit fara stapan, liberi sa se guverneze cum vor! Si stiti dumneavoastra, frati maghiari, care a fost prima initiativa a politicienilor dumneavoastra de atunci, a liderilor de la Budapesta?


Care a fost primul lor gand de auto-guvernare maghiara, suverana si independenta pentru prima oara dupa 400 de ani? Nu stiti, caci este tare jenant ce a decis, de capul ei, clasa politica din Ungaria! Au decis sa trimita si au si trimis la Bucuresti o delegatie, de trei conti maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand si lui Ionel Bratianu ca Ungaria sa se lipeasca la Romania, intr-un stat dualist, dupa modelul dualismului austro-ungar instituit in 1867!… Nici mai mult, nici mai putin!


Asadar instituirea unui dualism romano-ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranta cea mare a politicienilor maghiari!… Lipsiti de exercitiul guvernarii, al libertatii, fruntasilor unguri le-a fost teama de riscurile si provocarile la care te supune suveranitatea. S-au simtit singuri si neajutorati, neasistati! Nu stiau incotro s-o apuce! Cam la fel cum au reactionat tiganii nostri cand au fost eliberati din asa zisa robie: s-au trezit si ei dintr-odata neasistati si s-au intors pe capul boierului roman sa afle cu ce l-au suparat si sa ceara sa ramana mai departe sub pulpana sa!


Unde era dispretul politicienilor maghiari fata de tot ce este romanesc atunci cand au venit la Bucuresti cu caciula in mana cersindu-ne intovarasirea?! Unde era dorul de libertate si neatarnare care anima, se zice, intreaga istorie a cavalerilor maghiari?!…


Prin ce impuneeau romanii in fata vecinilor maghiari ? Prin faptul evident ca in aceasta parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi si mai stabil, cu o continuitate neintrerupta de peste 600 de ani, era statul roman. Nici in toata Europa nu gasesti multe popoare care s-au invrednicit de o asemena performanta politica! Semn de cumintenie si de intelepciune atat la nivelul domnilor, cat si la nivelul omului de rand de la talpa Tarii!… Nu intamplator romanii se numara si printre cele numai cateva popoare din Europa care au fost in stare sa elaboreze un cod juridic propriu, vestitul jus valachicum


…Da, oameni buni, asa s-au petrecut lucrurile dupa Trianon! A fost un moment jenant pentru bietii unguri, iar guvernantii si mai apoi istoricii romani, ca niste veritabili domni, ca niste adevarati boieri, ca niste buni vecini, ca niste oameni adevarati, ne-am abtinut sa-l popularizam, sa-l media-tizam si sa-l comentam! Sa facem caz, ori, ferit-a Sfintul, sa facem haz! Caci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decat unul complet defavorabil ne-prietenilor nostri! Si poate ca asa ar trebui sa procedam si in continuare! Sa facem uitate asemenea momente de slabiciune ale Celuilalt!


Din pacate, abnegatia ungureasca sistematica, institutionalizata, de a lovi si calomnia tot ce este romanesc, ne obliga sa parasim indatinata noastra atitudine de a-i lasa pe neprieteni in plata Domnului. Bunatatea noastra si bunul nostru simt sunt considerate slabiciune, prostie chiar! E timpul ca aceasta impertinenta sa capete raspunsul cuvenit, iar cei fara rusine sa fie obrazniciti si pusi cu nasul la perete, sa nu si-l mai ridice asa de sus fara niciun temei! Daca nu se gasesc maghiarii de bun simt care sa-i traga de maneca pe connationalii lor mai zanateci sau nu indraznesc!, sa ne ocupam noi, romanii, de aceasta trebusoara! Si s-o facem de data asta temeinic, cu sistema!


…Avem nevoie, asadar, de o strategie bine pusa la punct prin care sa contracaram eforturile sistematice ale celor care, cu fel si fel de minciuni, ne calomniaza si ne saboteaza cu orice ocazie! Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca sa le raspundem, ci avem de partea noastra adevarul si nu mai putem intarzia cu punerea in functiune a acestei arme teribile: ADEVARUL!


Si adevarul este de partea noastra in cele mai multe cazuri! Numai detractorii nostri au motive sa se teama de adevar! Ceea ce inseamna ca il avem de partea noastra si pe bunul Dumnezeu, care este, in fapt, alt nume al adevarului. Numai ca trebuie sa avem grija mare: Dumnezeu, oricat ne-ar iubi, nu ne baga si in traista!… Ne-a iubit Dumnezeu atunci, la Alba Iulia , si a vegheat Sfintul Duh la opera care se finaliza in acea zi de neuitat.


Dar acel final fericit se implinea prin fapte de vitejie si de daruire apostolica a carturarilor nostri, si datorita jerfei romanesti din acei ani teribili ai Marelui Razboi.


1 Decembrie s-a implinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!…
Prof.univ.dr. ION COJA


Apropos, stii cum a chemat-o pe mama lui Matei Corvin?
Elisabeta Salajan !!!




preluare de pe sursa: blogul meu