Se afișează postările cu eticheta anarhie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta anarhie. Afișați toate postările

25 februarie 2013

Japonia nu mai doreste si nu mai crede in capitalism sau cel putin mecanismele care l-au “consacrat”. Nimic si nimeni nu le va mai reda increderea.


Cu un indicator Nikkei la bursa, care a ajuns cu 76% mai mic decit valoarea din 1989 si 18.000 de miliarde de dolari pierduti in criza actuala a sistemului capitalist, sint mult prea putine elemente care sa mai poata readuce increderea japonezilor in sistemul capitalist. Ei reprezinta o populatie aparte , cu o anumita atitudine fata de familie si fata de sfaturile celor mai in virsta, fata de economii personale si utilitatea lor. Investitorii japonezi sint convinsi prin modul cum actioneaza, de faptul ca sistemul merge in jos la cote alarmante si nu considera ca piata stocurilor poate reprezenta o solutie.

Problema societatii japoneze actuale , este ca marea majoritate a niponilor au inceput sa stringa bani si sa ii puna la “saltea”, in loc sa ii depuna in banci, pentru ca nu mai au incredre in sistemul bancar. In acest moment, peste 844.000 miliarde de yeni, de doua ori mai mult decit productia totala anuala a Japoniei, sint strinsi in economii de catre japonezi in casele lor, nefiind depusi la banca.
Peste 73% dintre japonezi se declara ca fiind impotriva luarii vreunui risc in plan financiar, conform unui studiu al World Values Survey din Suedia. Popoarele care doresc sa isi ia cel mai ridicat grad de risc cu economiile lor, sint Ghana, Indonezia si India.
In concordanta cu datele eliberate de Global Entrepreneurship Monitor, mai putin de 4% dintre japonezii care inca mai activeaza in cimpul muncii, intentioneaza sa porneasca o afacere in urmatorii trei ani. Este a treia, cea mai joasa rata dintre cele 54 de tari luate in cadrul acestei statisticci, in spatele Arabiei Saudite si Rusiei. SUA este pe locul 19.
Desi populatia Japoniei este de peste 127 milioane de locuitori, ceva mai putin decit jumatate din cea a SUA, japonezii cheltuiesc foarte aproape de nivelul americanilor pe asigurari de viata. Suma totala pe care japonezii o cheltuie pe asigurari de viata este de 525 de miliarde de dolari pe an, iar americanii cheltuie putin sub 538 miliarde dolari pe an, dupa cum releva studiu emis de Swiss Re.
Fara discutie ca sint ratiuni serioase pentru care japonezii nu vor sa investeasca sau o fac extrem de precaut. Daca ne uitam la ultima perioada de peste 20 de ani, este o decizie perfecta sa stai departe de stock market.
Scandalurile de coruptie din marile corporatii japoneze au crescut gradul de precautie al japonezilor in a investii. Corporatii japoneze uriase si de notorietate pentru intreg globul, cum ar fi Nomura Holdings sau Olympus, au fraudat bugetele interne cu multe miliarde de dolari.
Totul se intimpla chiar pe fondul economic in care Japonia are cea mai mica taxa pe dividente si doar 10% pe cistigul din investitiii de capital, care nu se poate compara cu SUA, unde este 15% si Marea Britanie unde este de 28%.
Dar totusi japonezii refuza sa mai riste si prezinta reticenta fata de toate mecanismele economice capitaliste, preferind sa stringa banii in casa.
Inca, aproape 6% din bunurile japonezilor sint listate la stocuri, comparativ cu 33% la americani si 15% la europeni.
Investitorii americani si europeni detin 25% din stocurile japoneze, fata de 5 % cit detineau in 1989. Deci au renuntat japonezii la a mai licita pe stocuri dar in schimb o fac cei din afara tari la bursa nipona.
Pentru ca totusi sa ii atraga pe japonezi in plasa stocurilor “vindecate” capitaliste, Agentia Serviciilor Financiare Japoneza, un regulator bancar, a propus ca japonezii care investesc pe piata stocurilor, sa nu plateasca pentru dividente sau cistig de capital , nici o taxa, pentru primul million de dolari cistigat.
Din pacate pentru speculatori, japonezii au dovedit inca o data un simt deosebit al intelegerii modului de functionare a sistemului capitalist si nu s-au imbulzit la licitatiile de la bursa din Tokyo.
Tacit, japonezii duc sistemul capitalist cu pasi rapizi catre colapsul mult discutat si realist.
Adrian Cosereanu

15 februarie 2013

Ce urmeaza saraciei, dezintegrarii sociale, frustrarilor si eliminarii sistemului edicational ? Fara dicutie, o violenta de nedescris pe straile oricarui oras, asa zis capitalist. Atentie Romania, America este aici !











Situatie din ce in ce mai dificila economic si social, iar cei ce in urma cu zeci de ani, criticau regimul communist, acum tac si dau impresia ca totul merge bine. Oare ei erau atunci romani si acum sint americani sau au fost dintotdeauna americani si occidentali? Sau poate sa fi fost tradatori de tara si noi nu stiam in acel moment?
De ce tac ziarele si posturile de televiziune si radio si nu spun nimic de dezastrul economic si social spre care ne indreptam? De ce tac cei ce aruncau cu noroi in Ceausescu si sistemul trecut, spunind cit de rau era si acum raul este si mai mare, iar ei il aproba tacind?
Eram cu totii interesati sa auzim ce mai spune Europa Libera si Vocea Americii, ascultam bruiat si ne dadeam seama ca mai sint si altii care stiu din realitatile romanesti, numai ca ei le si spuneau. De ce nu le mai spun, oare Europa nu mai este libera si este incatusata de coruptie si scandaluri politice, iar America nu mai are voce, sau nu mai are voce sa se critce singura si prefera in continuare sa critice pe altii si sa aleaga presedinti care sa inchida gura celor care critica America?
Ascult la radio, posturi din toata lumea si vad ca in UE se cinta majoritar melodii americane, cu toate ca noi europenii avem cintareti deosebiti, atit in Spania, Italia, Grecia, Franta, cit si in tarile est europene si scandinave, dar ne sint bagate pe git aceste melodii americane, care nu sint rele, dar trebuie in acelasi timp, sa spunem ca ascultind posturile americane si canadiene, pentru ani de zile, foarte rar si chiar deloc nu aud o melodie europeana.

In Ontario, in aproape 14 ani nu am auzit mai mult de doua melodii frantuzesti, cu toate ca provincia face parte dintr-o tara cu doua limbi oficiale, franceza si engleza. Pe posturile de radio americane nu am auzit nici o melodie europeana de ani de zile. Oare de ce trebuie sa ne erijam in slugi fara sa ni se ceara si mai ales in slugile cui? Acesti raspindaci ai fostelor posturi de radio Europa Libera si Vocea Americii, discutau de comunism atunci cind la radio aveam majoritar melodii romanesti si promovam romanii in muzica si chiar ne placeau, dar aceasti oameni nu spun nimic de capitalismul american si vestic care promoveaza muzica americana, eliminind posibilitatea pentru bietii americani de a cunoaste si altceva.
Raul adevarat inca nu a venit, el va veni curind si evident tot din america, asa cum se intimpla de obicei. Acest rau se va concretiza prin izolarea noastra in case, prin frica de a ne trimite copiii la scoala sau la cumparaturi, prin lacrimi, atunci cind copiii vin acasa batuti sau infectati cu droguri, pentru ca va fi singurul loc de munca din care se pot sustine, cind ne vom uita pe fereastra si vom vedea gasti tatuate care terorizeaza batrinii si le iau banii, cind vom vedea ca singura solutie ca sa traim , va fi sa platim taxa de priotectie pentru niste analfabeti violenti, iar taxele platite pentru politie nu fac decit sa lege si mai strins o relatie intre infractori si politie.

Toata lumea realizeaza un decline major al standardelor morale in Romania si in tot sistemul capitalist, aparitia gastilor de cartier cu sefi de cartier, cresterea numarului violurilor si chiar aparitia legii negocierii intre violator si violate, care dovedeste slabiciunea uni sistem si modul in care el lucreaza pentru infractori. O rusine de proportii acest cuvint – “negociere” intre violator si violata,este de o decadere morala incalculabila. Drogurile dovedesc si ele prin cresterea consumului de mai bine de 40 de ori in numai trei ani in Romania, faptul ca sintem pe o panta rapid descendenta.
Cu totii stam pe “bancuta de la poarta” si asistam la derularea acestui scenariu macabru in fata ochilor nostri. Criticam si gasim vinovati, dupa care uitam, iar a doua zi se intimpla acelasi lucru si din nou criticam si din nou gasim vinovati, iar aceasta degradare sociala continua cu o amplitudine de neimaginat. Pina cind va continua ea si cit vom fi noi spectatori “civilizati” in fata acestui cataclism care ne afecteaza sau ne va afecta?
Sa mergem in America, tara lui Basescu si a multor politicieni care au luat spaga si cad prada smecheriilor ieftine ale ambasadorului american la Bucuresti si raspindacilor de la FMI.
Declinul economic a adus o saracie de neimaginat si o violenta ce pune pe fuga chiar politia din multe orase, fiind lasate in totalitate la indemina gastilor criminale. Poate fi aceasta, o combinatie care sa aduca pace si prosperitate?
Ar trebui ca noi toti sa fim socati de ceea ce se intmpla si sa ne gndim ca este imaginea actuala si de perspective a sistemului capitalist?
Ne dorim razboi pe strazile oraselor noastre, asa cum este in America in momentul de fata?
In acest moment, in SUA si in sistemul capitalist in general, sint zeci de milioane de tineri fara locuri de munca, care nu pot gasii un loc de munca, care traiesc intr-o saracie de neimaginat, care sint disperati si nu stiu daca vor mai avea ce sa puna pe masa pentru ei si copiii lor si care nu au un standard moral sau au renuntat la el, pentru ca nu le aducea nici un avantaj. Acesti oameni sint disperati si apeleaza, cum este si normal, la actiuni disperate.
Pentru cei sub 18 ani, care traiesc in Detroit, SUA, rata saraciei este cu mult pesste 60%, cit apare in cifrele oficiale, iar la intrarea in Detroit, politia a pus o pancarda pe care scrie: “enter Detroit at your on risk”. Asa ne dorim sa scrie si la intrarea in orasele din Romania?
Cu farte putin timp in urma, FBI-ul a emis un raport in care se spune ca in America exista cel putin 1,4 milioane de membri ai gruparilor criminale distribuiti in marile orase ale tarii. Numarul lor a crescut cu peste 40%, dupa cum ne arata raportul, numai din 2009,pina in 2012. Se gindesc americanii la consecinte sau mai cred in autoritati si utilizarea taxelor pe care le platesc in mod favorabil lor. Evident ca nu, pentru ca multi au renuntat chiar sa isi mai caute un loc de munca, iar altii prefera sa lucreze la negru si sa nu mai plateasca taxe. Cartelul mexican al drogurilor, actioneaza in peste 1000 de orase americane. Acesta este doar inceputul si starea de fapt va fi transmisa si in Romania ,unde cu siguranta va prinde rapid.
Hai sa ne concentram atentia asupra citorva orase si ceea ce se intimpla acolo.
Los Angeles. Gastile criminale din tarile latino americane, pun pe fuga negri si familiile lor, lasindu-le alte zone de influenta in sud est sau nord. Cu citiva ani in urma, orasul Compton, era predominant afro american, dar acum mai mult de 65% dintre rezidenti sint hispanici si este o campanie pe fata de intimidare a cetatenilor de culoare si de izgonire a lor. Spun asta pentru a se sti faptul ca acesti americani care militeaza pentru multiculturalism si pentru eliminarea urei interetnice in alte tari, au o alta atitudine la ei acasa si autoritatile permit acest lucru in multe orase americane. In fiecare zi apare in Los Angeles Times, un articol legat de modul barbar in care un negru a fost batut in strada de gastile asa zis “latino”.
Numai in ultimele saptamini , au avut loc atacuri armate in strada si in locuinte, in orasele din apropiere, cum ar fi Harbor Gateway, Highland Park, Pacoima, San Bernardino, Canoga Park si Wilmington, acestea fiind numai cele anuntate in cotidianul american.
Oakland. Detine cele mai violente gasti criminale, care sint complet iestite de sub controlul autoritatilor locale si politiei statului. In numai un singur an, 2012, crimele extrem de violente au crescut cu 23% si numai in a doua parte a anului 2012, au avut loc in oras, peste 2000 de spargeri de case si jafuri cu mina armata si 65 de crime de o violenta de neimaginat. San Francisco Chronicle, explica sumar crestrea violentei in zona si faptul ca este iesita de sub control. Parte din crime au fost savirsite in razboiul dintre gatile criminale care domina zona si au fost comise cu arme de foc.
Chicago. Crimele se intimpla cu asa o regularitate ca, sint din ce in ce mai putini cetateni ai orasului care mai sint socati. Rata crimelor cu violenta a crescut numai in anul 2012, cu peste 17%, iar 2013, a inceput rin violente incredibile in oras si crime monstruoase. Numai cu citeva zile in urma, Chicago Tribune , anunta ca 7 oameni au fost omoriti si alti sase sint in stare grava in spital, dupa un atac in plina strada cu arme semiautomate. Pe strada West Van Buren, se putea vedea un cadavru intins intre un club si statia de autobuz, impuscat in cap. Sint scene commune unui asemnea oras si Romania poate oricind avea parte de asa ceva, daca sistemul capitalist va fi predat pina la capat.
Sint mii de orase americane atit de violente, datorita gastilor criminale?
Astazi, peste 80% din toate crimele comise in Chicago, sint datorate gastilor criminale si sint numai 200 de politisti in oras , desemnati in cadrul serviciului Gang Enforcement Unit, pentru a “tine piept” la mai mult de 100.000 de criminali, cit numara aceste gasti violente.
Am luat numai citeva orase, dar pot raspunde solicitarilor voastre si va pot da zeci de pagini cu crime, care se produc zilnic in SUA de la est la vest si de la nord la sud.
In 2006, cartelul Mexican al drogurilor actiona in 50 de orase mari ale SUA. In 2012, se inregistrau peste 1.286 de orase, in care acest cartel era activ si foarte activ, o crestere care ne arata in ce directie merg americanii, pentru ca nu ne putem gindii la o restringere a activitatilor criminale ale acestui cartel.
Deocamdata Obama si trupa lui ,discuta de cu totul altceva, lasind siguranta oamenilor la voia intimplarii, fara sa realizeze impactul social si economic enorm care il au aceste gasti criminale.
Vad in fiecare seara, reportaje din orasele americane si canadiene, unde sint retinuti traficanti de droguri, care zimbesc in fata camerelor de luat vederi. In toate reportajele realizate, vedem saci de bani sau genti de fisicuri de sute de dolari, in valori de sute de mii. Pentru ce prezinta acesti reporteri aceste valori? Vor ei sa arate tinerei generatii, care nu isi gaseste un loc de munca si care, atunci cind lucreaza, nu pot face bani pentru a se intretine, ca bani sint in alta parte si sint usor de cistigat? Ce exemplu dau aceste televiziuni, care arata sacii de bani ai traficantilor, in loc sa arate conditii grele de detentie si tratamente dure de dezintoxicare la care sint supusi, sa arate sali de judecata cu verdicte finale potrivite faptelor si asa mai departe.
Nu, acestea nu vor fi aratate niciodata in capitalism, pentru ca de acolo, din zona neagra si gri , vin banii politicienilor si celor care comanda aceste reportaje.
Ne dorim acest tip de societate? Mai vrea cineva capitalism? Mai doreste cineva ca fiul a fica lui sa iasa pe strada in aceste conditii de “siguranta”? Mai doreste cineva sa stie ca fiul sau fica lui va putea fi transformata din cauza lipsurilor si disperarii, in membru al acestor gasti criminale tolerate si incurajate? Poate ca nu, dar daca mai este cineva, il invit la o dezbatere pe orice teme. Trebuie stiut ca ieri a fost impuscata in Chicago, fata de numai 15 ani , care a cintat la inaugurarea celui de-al doilea mandat al lui Obama. Ce ar mai trebui spus?
Hai sa fim seriosi, este un sistem pe care nimeni nu il poate adora, dar trebuie sa o spunem.

Adrian Cosereanu

preluare de pe sursa:
http://www.alternativaromaniei.com/index.php?option=com_content&view=article&id=984:ce-urmeaza-saraciei-dezintegrarii-sociale-frustrarilor-si-eliminarii-sistemului-edicational-fara-dicutie-o-violenta-de-nedescris-pe-straile-oricarui-oras-asa-zis-capitalist-atentie-romania-america-este-aici-&catid=1:latest-news&Itemid=50

13 august 2011

Puterea ghinionului




Exista multe povestiri despre obiecte fara viata, de obicei vapoare, masini sau bijuterii, care atrag persistent ghinioane sau dezastre, asa ca este util sa discutam despre ghinioane sau blesteme.

Aceste obiecte par sa fie incarcate, deliberat sau accidental, cu o forta maligna care influenteaza soarta celor legati de ele (ca in cazul statuetei Ho-Tei).

In anumite cazuri, in care sint implicate ramasite umane ingropate sau mumificate, ghinionul poate fi legat de un blestem deliberat, aruncat in momentul ingroparii, indreptat impotriva celor care, mai tirziu, vor incerca sa tulbure ramasitele; de exemplu blestemul aparent asociat mumiei faraonului egiptean Tutankhamon.

Ghinioanele difera de blesteme prin aceea ca intimplarile nefericite asociate lor nu sint cauzate de rautate sau de o intentie deliberata, ci, poate, de un accident fatal sau o intimplare nefericita care provoaca o agonie atit de intensa, incit aceasta se imprima – ca in cazul bintuirilor – pe obiectele legate de dezastru.

Ca un disc care este pus intruna, agonia persista in obiect, afectindu-i neplacut pe cei atrasi de el.

In cazul bijuteriilor celebre ai caror proprietari par sa fie anormal de ghinionisti – diamantele Hope, Regent si Kon-i-Noor, de exemplu – poate exista o explicatie mai simpla – lacomia.

Totusi, de multa vreme, bijuteriilor li s-au atribuit puteri oculte, mai ales diamantelor, iar folclorul “New Age” abunda in cristale si bijuterii cu puteri speciale: vindecari, clarviziune, profetie si protectie impotriva raului.

De multa vreme, cristalelor de cuart li s-a atribuit puterea de a stimula stari supraconstiente; si se cunoaste capacitatea cristalelor de a stoca electricitate.

Presiunile aplicate puternic si iute pot genera mai multe mii de volti.

Dar ce mai pot stoca oare cristalele?

Ghinion pentru cei lacomi?

Pentru ca unele geme par sa fie atit de ghinioniste, incit te intrebi de ce ar dori cineva sa le posede.

Dar, mai intii, sa analizam citeva dintre cele mai faimoase cazuri de masini ghinioniste.

In fiecare an, mii de oameni mor sau sint grav raniti in accidente rutiere.

Carnagiul este atit de mare, incit se pare ca, in ciuda incercarilor de a-l diminua printr-o legislatie impotriva conducerii in stare de ebrietate, prin obligativitatea purtarii centurilor de siguranta s.a., acceptam inconstient macelul, ca un sacrificiu necesar adus Zeului Confortului si Vitezei, la fel de insetat de singe ca Moloch sau aztecul Huitzilopochtli.

De obicei, cind survine un accident din cauza vitezei prea mari, vehiculele implicate sint zdrobite, dar, uneori, vehiculele asociate cu accidente violente sau fatale ramin functionale, desi, aparent, au absorbit o forta neidentificata, care cauzeaza ranirea sau moartea oricui le foloseste pe ele sau parti ale lor.


Mercedesul blestemat

Blestemul Habsburgilor, multa vreme prima familie imperiala a Europei, s-a sfirsit, se pare, cind, pe 28 iunie 1914, arhiducele austriac Franz Ferdinand si sotia lui Sophie si-au riscat vietile aparind in orasul bosniac Sarajevo, aflat in plina revolta impotriva Austriei.

Ei si-au continuat turneul, in ciuda aparitiei unor Turnfalken, corbii care prevesteau dezastru pentru familia Habsburg.

Pe cind limuzina lor rosie se apropia de coltul strazii Rudolph, Gavrilo Princip, un student anarhist, i-a impuscat.

Franz Ferdinand si Sophie au fost omoriti, dar masina n-a patit nimic.

Totusi, istoria ei ulterioara ne sugereaza ca, intr-un fel, oroarea acelui moment a ramas activa in acel vehicul.

Toti cei care au posedat-o ulterior au murit repede sau au fost grav raniti.

Masina a fost cumparata de generalul austriac Potiorek, care a murit nebun, dupa ce a fost infrint in batalia de la Valjevo.

Urmatorul proprietar a murit intr-un accident, la noua zile dupa ce a cumparat-o.

Guvernatorul Iugoslaviei si-a pierdut un brat; urmatorul proprietar, un doctor, a fost zdrobit in masina; un fermier sirb a murit cind a pornit-o; un sofer de curse din Elvetia a fost aruncat din ea intr-un zid si a murit; un proprietar de garaj si patru pasageri au murit intr-un accident la o depasire riscanta.

In cele din urma, masina ucigasa a sfirsit intr-un muzeu vienez.

Nimeni nu mai indraznea sa o conduca.


Vasul ghinionist

Marinarii au fost intotdeauna superstitiosi.

In nordul Scotiei, de exemplu, batrinii pescari nu merg pe mare daca, indreptindu-se spre barcile lor, sint intrebati unde merg sau daca un reverend, un iepure sau un ciine le trec prin fata pe drum; sau daca sint mentionate anumite nume, cum ar fi “Ross”.

Orice astfel de manifestare ar blestema calatoria lor: ei ar prefera sa se intoarca decit sa riste.

Asa ca nu e de mirare ca povestirile despre vapoarele cu ghinion sint chiar mai obisnuite decit cele despre masinile ghinioniste. intr-una dintre cele mai cunoscute este vorba despre “Great Eastern”.

In noiembrie 1857, acest vas, care la cele 19.000 de tone ale sale era de departe cel mai mare vas construit, era pe punctul de a fi lansat la apa.

Productie a stralucitului inginer englez Isambard Kingdom Brunel, se astepta sa preia controlul rutei comerciale din Atlanticul de Nord, intre Europa si America.

Brunel i-a luat in ris pe armatorii Cunard si Collins, care, din 1840, se luptau pentru suprematia comerciala a acelui traseu.

Nici unul dintre vasele lor nu depasea 3.000 de tone deadweight.

El si-a imaginat ca un vapor cu adevarat mare, de exemplu de sase ori mai greu precum cele operative, va ridica profitul de patru ori.

Mai mult, proiectul si calculele de siguranta urmau sa fie revolutionare.

Brunel era un barbat celebru, care avea puterea sa comande astfel de proiecte, si visul lui a devenit repede realitate.

Inregistrindu-si compania “Great Eastern Steam Navigation” si garantindu-le actionarilor 40% dividende, el a proiectat si a construit un vas care i-a uimit pe contemporani.

Avind aproape 185 de metri lungime si 25 de metri latime, peretele de otel al lui “Great Eastern”, impartit prin armaturi metalice in zece compartimente separate, divizate la rindul lor in 35, era el insusi inchis intr-un bordaj extern – inventia lui Brunel.

Chiar daca bordajul exterior ar fi fost gaurit, peretele interior, cu o grosime de un metru, ar fi ramas intact. In sala motoarelor, zece cazane alimentate de 112 cuptoare (al caror fum era indepartat de cinci cosuri gigantice) produceau 15.000 de cai-putere, mai mult decit suficient pentru a actiona elicele de 18 metri si elicea auxiliara de 7 metri. in cazul unei defectiuni a motorului, vasul era prevazut cu un grement, format din sase catarge, pe care se putea monta o velatura imensa.

Zece ancore, fiecare cintarind cinci tone, asigurau amararea vaporului.

Nimic nu fusese lasat in voia sortii.

Cabinele pasagerilor erau cele mai luxoase incaperi intilnite vreodata, in  afara palatelor si a hotelurilor de lux.

Lemn de carpen, catifea, arabescuri si cristaluri sclipeau si straluceau in  saloane si cabine. Brunel isi realizase viziunea.

Pe 2 noiembrie 1857 “Great Eastern” era ancorata in estuarul Tamisei, asteptind lansarea de a doua zi.

Chila era proptita pe doi cavaleti uriasi pe care urma sa-i duca in fluviu.

Doua propulsoare hidraulice urmau s-o transporte in larg.

Acestea erau prevazute si cu niste lanturi grele de amarare, care urmau sa controleze miscarea navei si s-o tina pe loc, daca ar fi fost necesar. in ziua urmatoare, oaspetii, pusi la patru ace, si-au luat locul pe o estrada special amenajata.

De pe santierul naval au aparut cei care construisera vasul.

Dar cel putin unul dintre ei lipsea – un mester care lucrase la bordajul dublu.

Nimeni nu stia unde se afla.

Ghinionul era pe punctul de a se face cunoscut.

A inceput lansarea.

Cavaletii au fost eliberati.

Prora s-a deplasat cam un metru; pupa, 2,1 metri.

Si asta a fost tot. in urmatoarele citeva saptamini, orice incercare de a elibera vasul a esuat.

Lanturile s-au rupt.

Propulsoarele hidraulice au spart cavaletii.

Nimic nu mergea.

Lui Brunel i s-a spus ca singurul lucru pe care-l mai avea de facut era sa transforme vasul intr-un bilci in aer liber.

Trei luni mai tirziu, in martie 1858, o combinatie de maree si ploi puternice a reusit ceea ce oamenii esuasera.

O saptamina mai tirziu, “Great Easternteam Company” a dat faliment.

Vasul a fost cumparat cu 160.000 de lire de nou-formata “Great Ship Company”.

Un an si jumatate mai tirziu, pe 15 septembrie 1859, “Great Eastern” a fost, in sfirsit, lansat la apa.

Dar atunci, Brunel era deja mort.

Se prabusise, in urma unui atac cerebral, chiar pe puntea navei.

In ziua in care a murit, capitanul vasului se plinsese mecanicului-sef ca fusese “foarte deranjat de niste bocaneli care se auzeau de sub punte”.

Dezastrul nu a intirziat sa loveasca.

Apropiindu-se de Southampton dupa patru ore pe mare, la citeva clipe dupa ce fusese admirat de pilot, unul dintre cosuri a explodat, omorind sase oameni in sala motoarelor si distrugind salonul elegant.

Pe 17 iunie 1860, dupa ce fusese reparat, vasul a pornit iar din Southampton, si dupa 11 zile – un nou record – a ajuns la New York, dupa o traversare lipsita de evenimente.

Totusi, cu toate ca existau locuri pentru 4.000 de pasageri, in primul voiaj, pe vas n-au fost decit 36. in a doua calatorie spre New York, facuta in zece zile, au fost 100.

Deja se credea ca vasul este ghinionist.

Comisionat pentru un transport guvernamental britanic, in a treia sa calatorie, pe vas, se aflau 2.125 de soldati si ofiteri, 403 femei si copii si 40 de pasageri. Parea ca toate merg bine.

De unde ghinion?

In a patra calatorie a sa, vasul a pornit din Liverpool cu 400 de pasageri de clasa I.

Pe cind “Great Eastern” isi croia drum prin mijlocul unei furtuni de toamna, s-au auzit iar bataile de ciocan venind de undeva, de sub sala motoarelor.

Dupa citeva minute, vasul, navigind cu vint travers, a fost pe punctul de a se rasturna.

Ambele elice au fost rupte; barcile de salvare au fost lansate la apa; saloanele si cabinele erau distruse si pasagerii inspaimintati se rugau si cintau imnuri.

O zi si o noapte, vasul a plutut in deriva.

Dupa aceea, vasul lui Cunard, “Scotia”, a aparut dinspre est, a inconjurat nava distrusa – care era de sase ori mai mare -, apoi s-a indepartat, fara sa le ofere ajutor.

Pasagerii inspaimintati si echipajul au infruntat o a doua noapte lunga pe mare.