Mai doreste America capitalism? Cu siguranta NU, dar incepe sa ii placa lui Basescu si gastii lui de vagabonzi politici, din ce in ce mai mult. Sa vedem ce spun datele statistice.

Numarul americanilor care primesc lunar bani de la guvernul federal, sub o forma sau alta, a crescut de la 94 de milioane in 2000, la peste 128 de milioane in 2012.

Un studiu recent, elaborate de Patrick Tvrrel si William Beach, releva date socante. Studiul ne arata ca peste 41,3% din populatia SUA, primeste bani de la guvernul federal in fiecare luna. Una peste alta, se arata ca peste 70% din intreaga cheltuiala federala, merge la ceea ce ei numesc “dependence – creating programs”. Este cea mai masiva distributie de bogatie spre programe de dependenta sociala fata de un guvern, din istoria SUA si mondiala si ea continua sa creasca pe zi ce trece cu o viteza incredibila. De ce le plac americanilor banii de la guvern, obtinuti fara munca, din moment ce traiesc in cea mai capitalista tara a lumii?

Isi poate permite guvernul federal sa sustina atitia oameni care nu fac nimic sau aproape nimic? Este vorba de 128 de milioane de americani in fiecare luna, care primesc subventii de la guvern, cei mai multi traind destul de confortabil din acestea si evident nemaicautind de lucru. Daca in fiecare an, un numar similar de americani vor dori sa isi asigure viata sub acesta forma, temindu-se de mecanismele capitaliste si degradindu-se professional, pina cind va putea sa reziste sistemul?

Datoria americana este de peste 17.000 de miliarde de dolari, iar ea creste cu 100 de milioane in fiecare ora, din zi si din noapte.

Aceste programe guvernamentale de sustinere materiala a populatie, au crescut valoric de sase ori mai mult decit populatia SUA in ultimii cinci ani.

Intre 1988 si 2011, cheltuielile inregistrate in programele de crearea dependentei de guvern, a cetatenilor americani, au crescut cu 180% fata de “numai” 62%, numarul americanilor care sint inrolati in aceste programe guvernamentale si 27% crestere demografica, deci nu numai ca sint din ce in ce mai multi americani care traiesc cu mina intinsa la govern ci insasi cheltuielile cu ei, cu fiecare au crescut semnficativ.

In 2000, numarul americanilor care erau arondati pentru a primi cartele de mincare , era de 17 milioane , in timp ce la sfirsitul anului trecut (2012), numarul lor depasea 48 de milioane de americani.

Peste 53 de milioane de americani, sint angrenati in programele guvernamentale de Securitate Sociala, iar numarul lor se va marii considerabil in urmatorii ani, datorita generatiei “baby boomers”,care ies in numar mare la pensie.

Americanii au devenit o natiune dependenta de guvern, dar care se doreste a fi capitalista, in timp ce Obama discuta de sectorul privat si de micile afaceri care ar vrea, cu perversitate, sa le vada “dezvoltate”. Pe de alta parte, cei care doresc sa se angajeze, sint din ce in ce mai mult inclinati sa se angajeze in structurile publice, datorita unui grad de siguranta a locului de munca , mult mai mare. Deci, despre ce fel de capitalism discutam in SUA? Poate crea America, la fel ca si China, o tara cu doua sisteme? Ma indoiesc si nu vad cine ar putea sa spuna americanilor acest lucru, atita timp cit ei s-au obisnuit cu mina intinsa la guvern si fara sa munceasca. Deci nu ii mai ajuta nici socialismul si nici actualul capitalism glumet.

Este o mentalitate care va fi copiata in intreg lagarul capitalist si care va duce la colapsul sistemului in scurt timp, sub propria greutate.

Adrian Cosereanu

preluare de pe sursa:

http://www.alternativaromaniei.com/index.php?option=com_content&view=article&id=970:mai-doreste-america-capitalism-cu-siguranta-nu-dar-incepe-sa-ii-placa-lui-basescu-si-gastii-lui-de-vagabonzi-politici-din-ce-in-ce-mai-mult-sa-vedem-ce-spun-datele-statistice&catid=1:latest-news&Itemid=50

Germania si UE, interzic romanilor folosirea centralelor termice pe carbune, dar ei le construiesc de marimi impresionante, chiar mult mai mari si incep sa se bazeze prioritar pe carbune in producerea de energie electrica.

Anne – Sophie Corbeau, care face parte din conducerea International Energy Agency, anunta cu putin timp in urma ca, “UE se afla in Epoca de Aur a carbunelui”, ceea ce ne facea pe noi romanii sa raminem muti, avind in vedere sumedenia de reguli si legi privitoare la interdictia functionarii centralelor pe carbune in Romania si trimiterea in somaj a mii de mineri din zonele deosebit de defavorizate economic de la noi din tara.

Cantitatea de energie furnizata de carbune a crescut foarte mult in ultima perioada in UE, unele tari producind 50% din necsarul de energie, din carbune.

Povestea incepe, cum era de asteptat, cu extractiile americane de gaze de sist, “fraking” sau “shale gas”. Odata ce unele centrale din SUA, au schimbat alimentarea si au trecut la gaz, obtinut prin fracturarea de roci la adincimi mari, minerii americani au trebuit sa se orienteze pe o alta piata pentru a-si vinde carbunele. Cererea chineza a scazut si odata cu ea a fost impins in jos si pretul carbunelui, care a scazut din August 2011, pina in August 2012, cu mai mult de 35%, deci sub 100 de dolari pentru tona de carbine extras. In acest fel, tarile din UE au devenit cumparatori redutabili, importul de carbune american in UE a fost cu peste 38% mai mare in primele sase luni ale lui 2012.

Comparative cu pretul gazului de sist, carbunele nu este deloc ieftin, dar forarile pentru gazul de sist, pot aduce mari necazuri in privinta calitatii pinzei de apa freatice, care poate fi infectata si a cutremurelor ce pot fi generate. Carbunele insa, reprezinta o alternativa pentru UE, comparativ cu extractia gazelor de sist, care este in faza incipienta in UE.

Ceea ce este interesant de retinut, este fatul ca acest carbune, are pretul decis pe piata mondiala, in timp ce pretul gazului este decis regional, fara a urmarii pretul pietei mondiale sau a urma cursul unei piete caracteristice si fiind legat de multe ori de pretul petrolului, ceea ce ii avantajeaza pe rusi in UE, din toate punctele de vedere.

Sigur ca ne intrebam cum se poate ca “fratii” americani ai lui Basescu, sa nu intervina si cel putin sa ne ajute cu repunerea in functiune a acestor centrale termice pe carbune si cu un import in Romania sau chiar cu utilizarea resurselor interne de carbune si livrarea unor filtre de mediu de calitate catre Romania. Dar uite ca Basescu reprezinta pentru ei un fel de marioneta si clovn fara valoare, dar marinarul nu intelege acest lucru sau se face ca nu intelege atita timp cit spune poporului ca va trai ca in America. Poate soarta nu va fi asa de cruda si vom putea sa o ducem mai bine sub un alt sistem.

 Gazprom, Rusia, pastreaza pretul ridicat la gaz pentru UE, in vara lui 2012, acest gaz avind un prêt de trei ori mai mare decit cel din America, rusii avind un avantaj net in fata unei UE neputincioase.

Deci carbunele este mai iefitn decit gazul in Europa si este probabil sa mai ramina o perioada sub aceasta forma, pentru ca din punct de vedere tehnologic, extractia gazului este multi ani in urma in UE fata de SUA.

Centralele termice din Germania, au pierdut 11,70 euro pe megawatt ,folosind gas in loc de carbune.

Pretul energiei in Germania, este cel mai mare la mijlocul zilei. Noile surse de energie regenerabila inventate, sint foarte prietenoase mediului, dar ele au distrus si distrug industria de credit a marilor institutii financiare, care au dat credit pentru constructia de termocentrale in tarile vestice ale UE si s-ar putea vedea in imposibilitatea de a-si mai lua banii inapoi, deci acest carbune va ramine pina cind bancherii isi vor putea satisface setea de bani indiferent ce se intimpla cu mediul.

In raspuns, multe companii producatoare de energie, au schimbat gazul cu carbunele, pentru alimentarea termocentralelor.

In Germania, compania RWE, cel mai mare utilizator de carbune pentru producerea de energie, genera 72% din volumul de electricitate, prin arderea de carbune, in 2012, fata de numai 66%, cit o facea in 2011, deci o crestere semnificativa, in timp ce termocentralele romanesti ruginesc si sint in paragina, iar minerii sint in somaj sau deja fara nici un ban si nici un ajutor. Germani vorbesc de faptul ca au nevoie de mai multe capacitati de producerea energiei pe baza de carbune, pentru ca vor sa elimine reactoarele nucleare dupa tragedia de la Fukushima.

Tot compania RWE, construieste in Germania o noua, uriasa termocentrala pe carbune in Hamm,in Nord Rhine Westphalia si o alta de marimi impresionante in Emshaven, in Olanda.

Pe de alta parte E.ON, cel mai mare producator de energie din Germania, construieste o termocentrala pe carbune de mare capacitate in North Rhine Westphalia, iar partenerii lor au luat in considerare inchiderea unei centrale pe gaz din Bavaria.

Compania Vattenfall, din Suedia, care este companie de stat, a terminat de curind o mare termocentrala pe carbune in estul Germaniei si construieste una de proportii in Hamburg.

O alta mare companie producatoare de energie din Germania, EnBW, care este localizata in sudul Germaniei, construieste un mare complex de termocentrale pe carbune la Karlsruhe si un altul in colaborare cu RWE, la Manheim.

Chiar in tari care nu construiesc termocentrale pe carbune, consumul de carbune a crescut semnificativ in UE. In 2012, carbunele a luat locul gazului in Marea Britanie, in capacitatile de producere a energiei.

Directivele care au fost eliberate catre fiecare tara a UE, arata ca incepind cu 2016, termocentralele pe carbune, trebuiesc sa indeplineasca unele standarde UE de mediu sau sa instaleze niste filtre speciale, deocamdata construite numai in Germania, pentru a evita poluarea.

Este o jignire pentru poporul roman, sa i se spuna ca pretul la energie creste constant si devine aproape imposibil de suportat de catre populatie, in timp ce minerii nostrii sint lasati fara locuri de munca si nu se mai exploateaza nici 10% din cit se facea inainte de 89.

Este o rusine de proportii pentru cei ce conduc tara spre dezastru, sa nu aiba discutii in acest sens cu liderii UE si sa clarifice un program energetic a Romaniei pentru urmatorii ani in care sa aiba in vederea folosirea carbunelui si sa intre in colaborare cu firme germane pentru protejarea mediului.

Este o rusine ca Merkel sa ne dea indicatii cum sa ne distrugem capacitatile de producere a energiei pe carbune si sa ne cumpere impruna cu Olanda, cota de poluare, in timp ce complexul nostru energetic este deliberat distrus iar economia tarii duce lipsa de energie ieftina pentru ca produsele sa poata fi competitive.

Este o rusine pentru marinarul tradator de tara, sa discute de amplasarea elementelor scutului antiracheta in Romania si pe de alta parte sa nu primeasca sau sa nu ceara un sprijin energetic de la americanii sau cel putin sa valorifice relata cu ei, pentru a putea porni noi capacitati de productie a energiei pe carbune si a oferii romanilor energie ieftina.

Este o rusine sa fim fortati sa renuntam la un acord cu Rusia pentru ca, conducta South Stream sa nu treaca pe la noi, iar vecinii nostril bulgarii sa beneficieze de cel mai cazut prêt al gazului din UE, iar marinarul american sa lase economia tarii sa consume cel mai scump gaz si fara termocentrale pe carbune, in timp ce , dupa cum vedem ,asa zisii “frati” din UE, consuma carbune din ce in ce mai mult si produc energie pe baza de carbune din ce in ce mai mult.

Numarul termocentralelor pe carbune, care sint planificate sa fie puse in functiune in UE este mult mai mare, 69 vor fi cu o capacitate de peste 60 de gigawatti, in marSe insemnind capacitatea a 55 de reactoare nucleare care furnizeaza cea mai mare parte a electriitatii din Franta.

Daca in zona vestica a UE, nu se vor construii cit mai repede aceste termocentrale pe carbune, multe din tarile occidentale vor avea probleme mari cu investitorii, care vor pleca, datorita unui prêt prea mare la energie. Pentru Romania nu se mai pune problema, pentru ca marinarul chior a pecetluit pentru moment soarta tarii si deastrul pe care l-a facut in cirdasie cu vestul, pentru ca Romania sa ajunga o colonie de consum controlata de UE si pentru americani, sa reprezinte o gluma usor de contracarat oricind.

Ce mai putem spune despre modul cum este guvernata tara si cite informatii ni se ascund pentru a intelege saracia ca stare de normalitate, in timp ce tradatorii de tara, Ponta, Basescu, Antonescu si gastile lor de incapabili si femei usoare, traiesc ca in paradis si nu sint preocupati de pretul extrem de ridicat al energiei din Romania, ci de scandalurile politice de fatada,masinile de lux si vilele lor. Sa speram ca va vei in curind timpul sa primeasca ceea ce merita si sa avem parte de un alt sistem, mult mai transparent si cu deschidere catre eficienta pe toate planurile.

Adrian Cosereanu

preluare de pe sursa:

http://www.alternativaromaniei.com/index.php?option=com_content&view=article&id=973:germania-si-ue-interzic-romanilor-folosirea-centralelor-termice-pe-carbune-dar-ei-le-construiesc-de-marimi-impresionante-chiar-mult-mai-mari-si-incep-sa-se-bazeze-prioritar-pe-carbune-in-producerea-de-energie-electrica-&catid=1:latest-news&Itemid=50

Cum va arata lumea in anul 2025?

 

Imaginati-va o lume in care China este, detasat, cea mai mare putere mondiala, astronautii europeni si americani au infiintat deja o infloritoare colonie pe planeta Marte, iar viata politica a Europei este dominata de un nou partid politic, un sincretism intre social-democratie si liberalism.

Oare asa va arata lumea in anul 2025?

Nu stim cu siguranta raspunsul la aceasta intrebare; cert este faptul ca aproximativ 100.000 de britanici cred cu tarie ca aceste predictii se vor adeveri in urmatorii 15 ani.

Aceasta este concluzia unui masiv studiu, bazat pe un sondaj ale carui rezultate au fost date recent publicitatii.

In vreme ce peste 50% dintre britanici cred ca printul William va fi incoronat rege al Angliei, unul din sase britanici sunt convinsi ca, pana in anul 2025, monarhia va fi abolita.

De asemenea, 60% dintre cetatenii Regatului Unit sunt de parere ca China va fi superputerea mondiala care va conduce destinul omenirii, in vreme ce 25% dintre englezi sunt de parere ca viata politica a Uniunii Europene se va schimba radical prin aparitia unui nou partid politic.

Cei mai optimisti dintre englezi – 5% – cred ca pana in 2025 vacantele pe Marte vor deveni o banalitate, in vreme ce unul din 10 britanici este de parere ca o colonie permanenta pe Planeta Rosie va deveni posibila in urmatorii 15 ani.

Mai mult de jumatate dintre cei chestionati sunt de parere ca televiziunea clasica isi va da obstescul sfarsit si ca vor urmari show-urile preferate pe internet; in vreme ce 2 treimi cred ca operatiile estetice vor ajunge niste interventii ieftine si obisnuite, la care va apela oricine.

Sondajul a fost realizat cu ocazia celei de-a 15-a aniversari a companiei MSN UK.

preluare de pe sursa: misteriosii

SCENARII PENTRU SECOLUL XXI

În recenta noastră apariție, cartea „PUTEREA BANILOR”, am arătat la câte scenarii a fost martoră omenirea, nevoită să le joace fără să vrea și fără să fie în cunoștință de cauză în privința elaborării și realizării lor.

 

Este vorba de scenariile scrise și puse în scenă de capitaliștii internaționaliști ai lumii care controlează banii la nivel global de două mii de ani.

 

Dintre evenimentele cât se poate de adevărate, de perverse, de cinice și de crude pe care le-a trăit omenirea pe baza scenariilor celor pomeniți mai sus, amintim doar pe cele mai importante, poate:

 

·        Cruciadele din secolele XI-XIII, care au răspândit larg sămânța capitalismului din acele vremuri

 

·        Numeroasele războaie interstatale, toate, fără nicio excepție, ticluite de finanțatorii lor tradiționali în istorie, pentru crearea de oportunități de creștere a posesiunilor lor și de șubrezire a puterii și autorității suveranilor

 

·        Reforma religioasă de la începutul secolului XVI și urmările ei (războaie religioase și scindarea creștinilor) menite să prăbușească puterea și influența Bisericii asupra oamenilor pentru a fi înlocuite cu puterea și influența banilor (celor care-i controlau și-i controlează și astăzi)

 

·        O droaie de revoluții și revolte, începând cu cele din Anglia secolului XVII și anjungând la cele din Europa Centrală și de Est de la finele secolului XX și recentele revolte din Nordul Africii și Orientul Mijloiciu, care au avut ca scop impunerea de fiecare dată a „democrației” și a intereselor capitaliștilor internaționali

 

·        Strămutarea de populații de pe vechiul continent (Europa) în America pentru o experiență de amalgamare de populații, tradiții și conștiințe cu scopul pregătirii dominării prin bani a întregului glob (vezi globalizarea ce a urmat)

 

·        Cucerirea întregului glob prin colonialim și neocolonialism pentru a pune mâna pe resursele naturale ale țărilor  devenite posesiuni coloniale ale marilor puteri europene, controlate și practic conduse de capitaliștii internaționali și ale transforma în consumatori, fără drept de replică, a tot ceea ce capitaliștii internaționali le-a furnizat și le furnizează

 

·        O sumedenie de crize financiare și economice, dintre care cele mai importante au fost: cea de la finele secolului XIX, cea din anii ʼ30 ai secolului XX și actuala Mare Criză Financiară Mondială, care au avut drept obiectiv pregătirea unor vaste terenuri pentru implementarea secenariilor epocale (cele două războaie mondiale, comunismul pentru jumătate din omenire, crearea Uniunii Europene și a unor organisme de control global – FMI și Banca Mondială, globalizarea etc.).

 

În continuare este extrem de important să vedem cu ochii minții posibilele scenarii ale secolului XXI ce sunt sau vor fi „scrise” de cei care se află la conducerea lumii (hegemonii banilor mondiali) și care apoi  vor deveni realitate, grație deținerii de către aceștia a impresionantului arsenal de mijloace de punere în operă a oricărui scenariu, oricât de utopic ar părea el omenirii.

 

Așa cum am arătat cu prisosință în cartea „Puterea Banilor”, Marea Criză Financiară Mondială a fost planificată și declanșată pentru a realiza o „nouă ordine mondială” în secolul XXI, sintagmă foarte dragă internaționaliștilor hegemoni, adică de a pune în scenă noi scenarii de destabilizare a lumii pentru a crea noi oportunități de câștig pentru cei care istoria nu i-a săturat încă de bani, cărora li se închină de milenii și pe care-i folosesc, tot de atunci, pentru pervertirea conștiințelor, ațâțarea urii, individualismului egoist, luptei pentru putere etc.

 

Deși este greu de ghicit scenariile pregătite omenirii secolului XXI pentru destabilizarea și controlul ei mai ușor și mai durabil prin bani, încercăm totuși unele răspunsuri, bazându-ne pe acțiunile deja întreprinse, pe unele luări de poziție sau pe ideile lansate de aplogeții internaționalștilor hegemoni:

 

1. Războaie și revolte populare în numele democrației și libertății popoarelor,  scenariștii considerându-se portdrapelurile acestor idei în care ei nu cred o iotă, în schimb le trâmbițează pentru a ajunge la controlul efectiv al resurselor energetice și de materii prime aflate în mare declin (adică se apropie de epuizare). Scenariul a început în 2003 cu invadarea Irakului, continuă acum cu războiul împotriva Libiei și cu ațâțarea la revolte populare a popoarelor din Nordul Africii și din Orientul Mijlociu.

 

2. Impunerea unui guvern european care să controleze toate acțiunile și deciziile importante ale țărilor Uniunii Europene, construită artificial și devenită unealtă a internaționaliștilor hegemoni în exploatarea și dominarea „la vedere” a continentului Europa, și nu numai în mod ocult cum au făcut-o în istoria acestuia. Oportunitatea guvernului european a fost creată de Marea Criză Financiară Mondială prin punerea pe butuci a finanțelor publice ale statelor europene (a se vedea cazurile Greciei, Irlandei, Portugaliei și a celor care vor urma).

 

3. Provocarea unor cataclisme pe tot globul pentru a înfricoșa omenirea și a o putea mai ușor manipula și controla.

 

4. Provocarea, cu o destul de mare probabilitate, a unui război religios, mai întâi între musulmani și creștini, ca apoi să fie extins la nivel planetar.

 

5. Impunerea unui guvern mondial, țelul final al internaționaliștilor hegemoni. Cu toate că dețin de mult timp controlul global al omenirii, ei doresc să aibă un control absolut asupra acesteia ca să-i croiască, așa cum doresc ei, viitorul, încrezători în sarcina lor mesianică.

Sursa: FINANTE-BANCI

Acest articol e preluat de pe blogul Hoanta Nicolae

Povestea coloniei americane Transylvania

În interacţiunile turiştilor străini cu românii sunt doar câteva repere cunoscute la care aceştia apelează pentru a identifica România interlocutorului: Hagi, Nadia Comăneci, Ilie Năstase. Chiar dacă nu vor recunoaşte toate aceste nume, mulţi americani au auzit de Transilvania (despre care cred, de multe ori, că este o ţară distinctă) şi despre mitul lui Dracula. Însă puţină lume cunoaşte povestea Transylvaniei din SUA, o colonie ce a existat pe teritoriul american pentru doar 18 luni, între anii 1775 şi 1776. Cum a luat fiinţă Transylvania Un specialist în drept originar din Virginia, Richard Henderson, este personajul cheie al acestei poveşti. După o carieră de succes ca şerif, el a fost numit în 1768 judecător la curtea de apel a Carolinei de Nord, poziţie pe care a deţinut-o până la dizolvarea acesteia, în 1773. Henderson a fondat în 1774 compania Louisa, cu scopul de a cumpăra de la triburile indiene un teritoriu mare pe care să poată întemeia o colonie proprie. A reorganizat compania pe 6 ianuarie 1775, adăugând noi membri în componenţa sa şi redenumind-o Transylvania Company. Cu această ocazie, Henderson a ajuns la un acord cu ceilalţi acţionari în privinţa guvernării noului teritoriu, odată achiziţionat. În ciuda faptului că guvernatorului statului Carolina de Nord i-a interzis să negocieze fără mandat cu triburile Cherokee din zonă, Henderson a insistat şi a semnat în cele din urmă un tratat cu aceştia la Sycamore Shoals pe data de 17 martie 1775. Ca urmare a acestui acord, indienii Cherokee cedau pentru aur, argint şi bunuri în valoare de 10.000 de lire sterline o întindere de 81.000 de kilometri pătraţi, care devenea noua colonie Transylvania. Spre comparaţie, regiunea omonimă din România acoperă 99.837 de kilometri pătraţi. Teritoriul coloniei de atunci este cuprins astăzi în bună măsură în statul Kentucky şi în zona de nord şi de centru a statului Tennessee. Chiar dacă preţul plătit a fost mic, tranzacţia este considerată de către unii istorici una dintre cele mai corecte înţelegeri agreate de colonişti în relaţiile cu amerindienii. Transylvania, a 14-a colonie americană? Henderson nu a aşteptat mult şi a ţinut pe 23 martie prima adunare generală în noul teritoriu, în noua capitală Boonesborough (numită după Daniel Boone, cel care a negociat cu indienii Cherokee cedarea teritoriului). El a cerut delegaţilor în discursul său inaugural să elaboreze legi care să atragă populaţie pe noul teritoriu şi care să îi încurajeze pe nou-veniţi să respecte autoritatea conducerii coloniei Transylvania. Pentru ca noua colonie să fie recunoscută de către Congres, reprezentanţii companiei au decis ca sistemul de guvernământ al Transylvaniei să fie unul democratic, în care cei 8 proprietari ar fi avut, totuşi, drept de veto. Viziunea lui Henderson a fost expusă într-un discurs pe 23 mai 1775 în faţa delegaţilor reprezentând patru forturi, cărora le-a prezentat Transylvania ca “un imperiu al libertăţii”. Legislatura Transylvaniei, convenită pe 23 mai, este considerată de istorici primul corp legislativ format de cetăţeni americani nesupuşi Coroanei britanice. Proprietarii noului teritoriu au ales pe 25 septembrie un reprezentant care să pledeze în faţa Congresului pentru recunoaşterea Transylvaniei drept a 14-a colonie. Efortul lor a eşuat, însă, Congresul refuzând să recunoască Transylvania atâta timp atât Virginia şi Carolina de Nord aveau pretenţii asupra unor părţi din teritoriul său. Pe 9 noiembrie 1775, legislatura statului Virginia a anulat tratatul de la Sycamore Shoals, motivându-şi decizia prin argumentul că o parte a teritoriului Transylvaniei îi aparţinea. Nici Carolina de Nord nu a văzut cu ochi buni independenţa Transylvaniei, proclamându-şi jurisdicţia asupra unei părţi din teritoriul noii colonii. Încercarea lui Henderson a picat într-unul din cele mai proaste momente: în ajunul revoluţiei americane. În acele vremuri, când coloniile erau din ce în ce mai puţin dispuse să cedeze pretenţiilor Marii Britanii, era puţin probabil ca acestea să accepte pretenţiile unui cuceritor neautorizat precum Henderson. Chiar dacă Transylvania a pierdut teritoriul reclamat de cele două state, acestea au despăgubit proprietarii companiei cu câte 200.000 de acri de pământ (circa 810 kilometri pătraţi). Suprafaţa de 400.000 de acri (aproximativ 1.600 de kilometri pătraţi) reprezenta doar o mică porţiune din suprafaţa deţinută iniţial de Transylvania (2%). O parte din acest teritoriu constituie azi comitatul Henderson, parte a statului Kentucky, iar o altă parte reprezintă comitatul Transylvania, parte a statului Carolina de Nord. Transylvania de azi este supranumită de către localnici «tărâmul cascadelor», pentru că pe teritoriul său pot fi găsite peste 250 de cataracte, printre care şi Cascada Whitewater, una dintre cele mai mari căderi de apă din estul SUA. De ce “Transylvania”? Numele coloniei visate de Henderson, ca şi în cazul regiunii Transilvania din România, vine din latină: trans înseamnă “peste”, iar silvam este forma în acuzativ a singularului de la silva, ce înseamnă “pădure”. Prin urmare, numele acesta reprezintă regiunea aflată “dincolo de pădure”. Richard Henderson a studiat dreptul, fiind admis în barou în 1763. De formaţie umanistă, el era un bun cunoscător al istoriei şi al limbii latine şi cunoştea astfel etimologia numelui regiunii din Europa de Est. Dacă în acea perioadă Transilvania era sub dominaţie habsburgică, în imaginaţia lui Henderson colonia Transylvania urma să fie un tărâm al făgăduinţei, dincolo de pădurile munţilor Allegheny şi departe de dominaţia Coroanei Britanice. În mod inedit, încercarea lui Henderson apare în jurnalele lui John Adams, unul din principalii artizani ai revoluţiei americani şi al doilea preşedinte al SUA. Cu toate acestea, în octombrie 1775, cu doar câteva luni înaintea declaraţiei de independenţă a SUA, acesta nota în jurnalul său că proprietarii Transylvaniei au noţiuni republicane şi scheme utopice, deţinând acel teritoriu fără acordul Coroanei sau al vreunei colonii. Delegatul Transylvaniei în Congresul Continental, James Hogg, care avea misiunea de a obţine recunoaşterea teritorului coloniei, menţiona în ianuarie 1776 scepticismul lui Adams, care încerca să aducă relaţiile cu Marea Britanie pe un făgaş bun. Hogg relata că a fost avertizat de John Adams că recunoaşterea Transylvaniei de către Congres ar însemna protejarea unor oameni care au încălcat voinţa regelui, “confirmând astfel spiritul independent de care suntem acuzaţi în fiecare zi”. Astfel, Transylvania a rămas doar un vis. Transylvania nu a fost uitată Chiar dacă colonia Transylvania nu a dăinuit mult, existenţa sa nu a fost uitată de localnici. În Carolina de Nord, tranzacţia lui Henderson cu indienii Cherokee este reeditată în fiecare an de către un grup pasionaţi. Aceştia se costumează în ţinute specifice secolului al XVII-lea, incluzând muschete şi flinte din perioada respectivă, pentru a reedita atmosfera din timpul coloniei Transylvania. Organizatorii acestui eveniment declară că retrăirea momentelor cheie din istoria statului permite oamenilor să le memoreze mai uşor decât dacă le-ar citi într-o carte. “Prin aceste puneri în scenă facem oamenii să vorbească despre istoria noastră, asigurându-ne astfel că lumea nu o va uita. Ne bucurăm să vedem copii la aceste evenimente, pentru că ei vor duce mai departe povestea acestui loc generaţiilor viitoare”, a declarat într-un ziar local Chad Bogart, unul dintre organizatorii acestei ceremonii. Povestea coloniei Transylvania nu e evocată în zilele noastre doar prin aceste evenimente. În statul Kentucky există Universitatea Transylvania, fondată în 1780. Pentru cei ce nu cunosc originea numelui instituţiei de învăţământ, acesta este explicat pe pagina sa oficială: “numele nostru poate evoca imagini cu vampiri şi lilieci, însă Transylvania nu vine de la regiunea din România cunoscută datorită contelui Dracula, ci de la numele dat acestei regiuni de pionierii care au fondat-o în secolul al XVIII-lea”. Chiar dacă a existat doar 18 luni, Transylvania şi-a lăsat amprenta asupra istoriei americane şi constituie şi astăzi o influenţă notabilă în Kentucky şi împrejurimi. Nu toţi americanii cunosc însă povestea acestui proiect îndrăzneţ din istoria SUA, Transylvania reprezentând pentru aceştia mai degrabă un loc îndepărtat, pentru vecie legat de Dracula. Astfel, nu ezitaţi să menţionaţi grandiosul proiect al lui Richard Henderson în cazul în care sunteţi confruntat cu stereotipul Transilvaniei – ţară a vampirilor. Dărâmând aceste clişee, veţi reuşi totodată să scoateţi din umbra istoriei o iniţiativă notabilă a unui îndrăzneţ deschizător de drumuri.

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA