S-a depasit viteza luminii…

Anunturi

Un grup de cercetători europeni a produs un şoc în lumea fizicii, după ce au anunţat că au înregistrat particule subatomice de tip neutrino deplasându-se cu o viteză mai mare decât cea a luminii.

Enunţată de Albert Einstein în 1905, viteza luminii constituie viteza maximă pe care o poate avea o particulă, fiind una dintre legile fundamentale ale universului.

Infirmarea acestei legi ar schimba radical fizica şi ar face posibilă călătoria în timp.

În cadrul unui experiment efectuat la acceleratorul de particule al CERN, 15.000 de particule neutrino au fost lansate din apropiere de Geneva spre o peşteră subterană aflată în Italia, la Gran Sasso, la aproximativ 730 de kilometri depărtare.

Conform cercetătorilor, particulele au ajuns la destinaţie cu 60 de nanosecunde (0,00000006 secunde) mai repede decât i-ar fi luat luminii să parcurgă aceeaşi distanţă, depăşind bariera vitezei luminii cu 0,0025%.

Cercetătorii care au efectuat studiul, aparţinând proiectului Oscillation Project with Emulsion-Tracking Apparatus, susţin că au verificat rezultatele în mod repetat, rezultatul fiind acelaşi.

“Am verificat şi reverificat toate aspectele studiului şi nu am găsit nimic în neregulă. Acum aşteptăm ca rezultatele noastră să fie confirmate independent”, au afirmat aceştia.

Fizicienii din întreaga lume au rămas şocaţi la aflarea acestor rezultate, care, odată confirmate, ar face posibilă călătoria în timp.

Acest lucru a fost recunoscut în timpul vieţii chiar de către Albert Einstein, autorul teoriei relativităţii, acesta declarând că “dacă ar fi posibil să transmitem un mesaj mai repede decât lumina, ai putea să trimiţi o telegramă în trecut”.



Un cercetător de la CERN, Alvaro de Rujula, a comentat rezultatele: “Dacă acest studiu se confirmă, atunci înseamnă că nu am înţeles nimic despre nimic. Acest rezultat pare de necrezut”.

John Ellis, un alt fizician de la CERN, a adăugat: “Înainte să-l aruncăm pe Einstein pe rug, ar trebui efectuat un experiment independent”.

Antonio Ereditato, unul dintre fizicienii care au luat parte la acest studiu, a mărturisit că a avut aceeaşi reacţie de şoc atunci când a văzut rezultatele.

“După ce am discutat rezultatele timp îndelungat alături de colegii mei, am hotărât să le publicăm, pentru ca acestea să fie verificate de alţi cercetători.

Visul meu este ca alt experiment să descopere acelaşi lucru, atunci m-aş linişti”, a declarat acesta.

Un astronom de la Universitatea din Hawaii, John Learned, susţine că acest studiu ar putea fi primul indiciu asupra existenţei unor alte dimensiuni, folosite de particulele neutrino ca “scurtătură”.

Majoritatea fizicienilor, însă, susţin că este vorba aproape sigur despre o greşeală de măsurătoare.

Alan Kostelecky, teoretician la Universitatea din Indiana, a comentat: “o veche zicală a fizicii spune că «afirmaţiile extraordinare necesită dovezi extraordinare»”.

Acesta a fost completat de un alt fizician, Chang Kee Jung de la Universitatea Stony Brook din New York: ”

Pot să pun pariu că este vorba despre o greşeală sistematică a studiului. Nu aş pune ca miză soţia sau copiii mei, pentru că probabil s-ar supăra, dar mi-aş paria casa că despre asta este vorba “.

Doar două laboratoare din întreaga lume pot încerca să reproducă rezultatele – Fermilab, situat în apropiere de Chicago, şi un alt laborator aflat în Japonia afectat de tsunami-ul şi cutremurul din martie.

Cercetătorii de la Fermilab au început deja pregătirile pentru un experiment similar. Rob Plunkett, cercetător la Fermilab, nu crede că rezultatele vor fi aceleaşi:

“Este periculos să pariezi împotriva lui Einstein. Teoriile sale au fost testat în mod repetat şi confirmate mereu”.


Surse: descopera.ro, Reuters, NYT, Science, AP

preluare de pe sursa: Dincolo de limite – Beyond the limits

Inimi umane vii, crescute în laborator

Oamenii de ştiinţă cresc în laboratoare inimi umane, oferind speranţă milioanelor de pacienţi cu boli cardiace.

Cercetătorii americani cred că organele artificiale ar putea începe să bată în câteva săptămâni.

Experimentul este primul pas important spre noțiunea „crește-ți propria inim㔺i ar putea deschide calea altora de genul, pentru ficat, plămâni sau rinichi, spre a fi făcute la comandă.


Daily Mail

preluare de pe sursa: http://www.infocon.ro/2011/04/inimi-umane-vii-crescute-in-laborator/

Chupacabra

Începand cu anii 70 pe insula Porto Rico sunt semnalate din ce in ce mai des Chupacabras (mulgatori de capre). 

Aceste fapturi sunt facute raspunzatoare de moartea infioratoare a multor caini, pisici.

Multe vaci si chiar cai par a fi printre numeroasele opere ale aceste misterioase creaturi.

Aceste animale au fost gasite moarte, cel mai adesea cu sagele stors din corp si diferite organe smulse.

Ca urmare a diferitelor observari ale acestui animal se pare ca are o inaltime de 1-1,5 metrii cu ochii oblici, luminosi de culoare rosie sau orange.

În loc de urechi si nas are doar gauri iar gura este mica si fara buze.

Bratele ii sunt subtiri si terminate cu trei gheare, in timp ce picioarele sunt musculoase tot cu trei gheare.

Corpul este acoperit cu o blana subtire si pe cap are o creasta cu tepi.

Ca urmare a teoriilor emise cu privire la originea acestui animal s-a acoperit un spectru foarte larg, anume de la o origine extraterestra pana la un animal evadat dintr-un laborator genetic.

Unii cercetatori au incercat sa identifice acest animal cu o maimuta care traieste pe insula, dar maimutele nu sug sange si nici nu isi pot schimba culoarea.

Fenomenul Chupacabras a fost insa pus si in legatura cu numeroasele observatii UFO facute incepand cu anii 70 pe insula Porto Rico.

Se presupune a fi un animal extraterestru cu solzi, aripi si cu colti ascutiti si bine dezvoltati care suge sangele animalelor.

O traducere cuvant cu cuvant a acestui termen ar suna astfel: “cel care suge de la gat”.

Se pare ca acesta ciudata creatura a fost vazut numai in tarile Americii de Sud.

Sunt numeroase rapoartele fermierilor sud-americani care sustin ca au vazut cum aceasta creatura ataca animalele domestice.

Multi afirma ca acesta creatura emite in zbor un sunet asemanator unui bazait metalic.

Cei mai multi sunt convinsi ca este vorba de un animal extraterestru adus probabil chiar de catre ocupantii OZN-urilor.

Se pare ca Chupacabra nu ar exista doar pe insula Porto Rico ci si in Florida, Texas, California si nordul Mexicului.

Cele mai noi semnalari relataeaza ca animalul ataca chiar si oamenii.

Urmatoarele fotografii infatiseaza un animal ucis in urma coliziunii cu un autovehicul, care pare a fi Chupacabra.

Desigur, aceasta nu mai este doar o teorie.

E ceva ce poate fi vazut iar in cazul asta, mai rau, ceva care poate sa omoare.

De unde a aparut acest animal?

Poate fi intr-adevar produsul unei modificari genetice sau e vreun “cadou” de la omuletii verzi?

Dar poate e doar El Chupacabra, o fiinta ca toate celelalte, doar ca, putin infricosatoare…


SURSA 02

Chupacabra (din limba spaniolă chupar = a suge şi cabra = capră) este un presupus animal care ar trăi în America.

Prezenţa sa este afirmată mai ales de membrii comunităţii latino-americane.

Aceste creaturi au fost atestate pentru prima dată în 1994, în Puerto Rico, dar recent au început să se manifeste şi în unele state din SUA şi Mexic.

Chupacabra se traduce la „sugător de capre”, denumire care se datorează presupusului său obicei de a ataca animale domestice, în special capre, pentru a le suge sângele.

Aceste animale stranii sunt observate cu precădere în timpul creşterii numărului de OZN-uri semnalate în regiune.

Cadavrele au numeroase răni, de regulă de formă circulară, cu un diametru între 0,6 şi 1,25 cm, şi foarte adânci, uneori atingând 12 cm în profunzime.

Descrierea sa variază de la un martor la altul, dar în general se crede că ar fi de dimesiunea unui urs mic, cu spini pe spinare, care se întind de la creştetul capului până la baza cozii.

Este descris ca având un cap oval cu maxilare proeminente, ochi mari de culoare roşie, gură mică cu colţi ascuţiţi, corp acoperit cu blană păroasă deasă, mâini cu trei degete dotate cu gheare şi picioare robuste.

A fost înaintată ipoteza existenţei unei specii hibride extraterestre.

De asemenea, se prea poate ca animalele mutilate să fie rezultatul ritualurilor unor secte satanice.

În iulie 2007, o americancă ar fi descoperit cadavrul unui chupacabra şi l-ar fi studiat atent, fotografiindu-l, preparându-l şi conservându-i capul într-o ladă frigorifică pentru analize de ADN.

Creatura cântărea 20 kg şi semăna cu un câine fără păr, cu nişte colţi puternici de vampir.

În ciuda tuturor presupuselor dovezi, majoritatea biologilor care se ocupă de animale sălbatice consideră că Chupacabra este o „legendă urbană”.

Se crede că un animal filmat de doi poliţişti americani, din oraşul Cuero, Texas, care are corpul complet lipsit de păr, membrele posterioare extrem de lungi şi un cap terminat cu un bot imens, care nu este nici câine şi nici coiot, ar fi un Chupacabra.


SURSA 03

Termenul de “chupacabra” (chupar = a suge, cabra =capra) este unul de referinta in domeniul criptozoologiei si se refera la o fiinta misterioasa care ataca animalele, sugandu-le sangele.

Desi prezenta ei a fost semnalata de multe ori, o dovada concludenta a existentei acesteia nu a putut fi obtinuta niciodata.

Originea legendei se afla in Puerto Rico, acolo unde a fost vazut pentru prima data.

Ulterior, Chupacabra a devenit faimos in toata America de Sud, Mexic si chiar in unele zone din sudul Statelor Unite.

Mitul Chupacabrei a ajuns la apogeu in anii ’90, atunci cand imaginea creaturii a inceput sa fie puternic comercializata, mai ales dupa ce s-a observat interesul pe care il trezea in randul turistilor.

Atunci, din padurile intunecate si dese, Chupacabra a iesit la lumina afisandu-se ostentativ pe tricourile, sepcile si gentile turistilor.


Cum se creeaza o vedeta

Legenda a luat nastere in 1992, in momentul in care ziarele din Puerto Rico au inceput sa publice articole despre imprejurarile misterioase in care mor din ce in ce mai multe animale.

Pana atunci mai fusesera raportate cazuri asemanatoare, iar misteriosul faptas fusese botezat initial “Vampirul din Moca”, deoarece acolo au fost semnalate primele vampirizari.

Initial, s-a crezut ca animalele reprezentau un sacrificiu oficiat de catre cultele sataniste insa, indata ce vestea s-a raspandit, au fost raportate din ce in ce mai multe cazuri care se intorceau cu mult in urma si care au descris o arie mai larga a atacurilor.

Oamenii au inceput sa banuiasca ca este vorba de un singur faptas in momentul in care au realizat ca toate animalele sacrificate aveau in comun una sau doua intepaturi in zona gatului.

Puerto Rico vuia in acea perioada si nu a durat mult pana cand isteria s-a extins, nu numai in toata America de Sud, ci si in Mexic si Statele Unite.

La putin timp dupa aceasta, desi temuta, Chupacabra a devenit vedeta locala, iar numele creaturii a devenit aproape sinonim cu Puerto Rico.

Odata cu aceasta faima au aparut si cei care au stiut sa profite de ea.

Turistii curiosi isi putea achizitiona suveniruri cu monstrul: de la camasi si tricouri pana la manusi de baseball.

In Mexic, o alta tara cu multe cazuri de animale moarte in circumstante similare, imaginea acestui animal feroce, „degraba varsatoriu de sange”, a dobandit chiar si o tenta politica, fostul presedinte Carlos Salinas de Gortari fiind descris drept o Chupacabra in varianta umana.


Portretul unui necunoscut

Descrierea populara a acestei entitati pomeneste despre o creatura mica, de maxim un metru inaltime, cu o piele aspra, ochi mari si capul oval.

Portretul este relativ vag si corespunde cu cel a unei fiinte din mitologia contemporana sud-americana, cunoscuta sub numele de “gris”.

In alte descrieri, chupacabra are o figura canina si picioarele din spate mai lungi, asemanatoare cu cele ale cangurului.

Structura corporala are trasaturi humanoide, cu diferenta ca prezinta o coama mare de spini dorsali.

In cavitatea bucala are un soi de filament, cu ajutorul caruia suge sangele victimelor sale si, cateodata, organele interne.

Desigur ca si in cazul acestei ciudatenii legenda a luat-o inaintea realitatii.

Prin urmare, relatarile despre misterioasa creatura variaza, chiar daca existenta ei nu a putut fi nici macar o data dovedita.

Imaginile aparute si a caror autenticitate nu a fost niciodata probata, infatiseaza ori un animal al carui craniu este asemanator cu cel al unui caine, ori o figura apropiata, mai degraba, de cea a unui extraterestru.


La vanatoare

Animalele moarte, despre care s-a presupus ca au fost atacate de Chupacabra, nu aveau sange in corp, iar singura rana era asemanatoare cu o intepatura, spre deosebire de majoritatea pradatoarelor care, in mod normal, sfasie cadavrul.

Desi animalele sunt inzestrate cu un simt ascutit al pericolului, nici unul nu parea sa fi simtit ca era vanat si nici nu prezentau semne de opunere sau de lupta.

Cei care le pazeau au declarat ulterior ca nu au auzit nici un fel de zgomote, iar acestea nu au fost sesizate nici macar de cainii care pazeau turmele.

Unii martori indirecti au povestit ulterior despre reactia stranie a cainilor de paza care pareau cuprinsi de o frica paralizanta.

Mai mult decat atat, atacatorul nu scotea sunetele obisnuite ale unui animal de prada care porneste la vantoare si se pare ca putea sari pe distante foarte mari.

O geneza misterioasa

O asemenea aparitie care trezea in acelasi timp teama, dar si curiozitatea, nu putea decat sa dea nastere unor teorii destul de atipice asupra originii acestui animal ciudat:

- Animal neclasificat, care din cauza faptului ca nu a putut fi vazut, deci analizat, a fost lasat in seama criptozoologiei;

- O entitate extraterestra sau un experiment esuat, dupa unele teorii, care a ajuns deliberat sau accidental in zonele rurale, prin urmare, revine ufologiei;

- Entitate demonica eliberata pe Pamant ca o pedeapsa pentru pacatele umane, deci revine pentru studiu domeniului demonologiei;

- Experiment stiintific uman, o eroare de laborator in care s-au incercat manipulari genetice;

- Mutatie naturala: sunt oameni care cred ca Chupacabra este un capriciu al naturii, o eroare, asa cum se nasc si animale cu 5 picioare sau cu 2 capete;

- Un produs al contaminarii: ecologistii au incercat sa convinga lumea ca este doar un produs al efectelor substantelor toxice pe care oamenii le-au depozitat in pamant.

- In Mexic exista grupuri care sustin faptul ca nu este decat un mit fabricat de catre guvern pentru a distrage populatia de la adevaratele probleme cu care se confrunta tara.


Pro si contra

Toti cei care pretind ca au fost martori ai aparitiei animalului, sustin ca privirea acestuia are capacitatea de a hipnotiza si de a paraliza prada.

Hipnoza permite monstrului sa suga sangele animalelor in timp ce acestea se afla in letargie, avand un efect asemanator cu cel pe care il are un sarpe sau un paianjan veninos asupra prazii sale.

O alta viziune interesanta este ca aceasta entitate poseda capacitati extraordinare, printre care si o forma de iradiere prin intermediul unei energii inca necunoscute care stimuleaza secretia unei cantitati mari de adrenalina.

Aceasta, atat in cazul animalelor, cat si cel in cazul oamenilor, provoaca o reactie foarte puternica in corp care ii face, fie sa paralizeze, fie sa aiba o reactie puternica de a fugi, ambele variante usurand munca atacatorului si permitandu-i sa ramana in umbra.

Teoria conform careia faptasii ar fi de fapt oameni, adepti ai unui cult satanist care practica sacrificiile animale, nu are la fel de multi adepti, probabil si din cauza faptului ca aceasta varianta este mai putin lipsita de suspans si de mister, si desigur, mai putin comerciala.

Veriga lipsa a acestei teorii este instrumentul cu care s-ar putea performa o astfel de operatiune, destul de sofisticata de altfel, si modalitatea de a goli complet cadavrul de sange doar prin intermediul a doua intepaturi efectuate la nivelul gatului.

Pentru unii, fenomenul Chupacabra nu este decat rezultatul unei isterii masive sau un personaj inventat pentru a fi tapul ispasitor, necesar autoritatilor pentru explicarea imprejurarilor necunoscute in care au murit un numar foarte mare de animale.

Atacurile asupra vietuitoarelor mici au foarte multe caracteristici in comun cu modul in care isi ataca prada o specie de sobolani din genul Oxymycterus.

Nici un studiu stiintific nu a putut explica lipsa totala de sange din corpul animalelor atacate.

Parul care a putut fi recoltat de cateva ori din locul presupuselor atacuri, s-a dovedit, in urma analizei ADN ca provenea de la caini.

Mai mult decat atat, in Puerto Rico, trei cercetatori au oferit o recompensa de 15 000 de dolari pentru orice dovada fizica culeasa de la locul atacului, care ar dovedi ca este vorba despre o creatura necunoscuta inca stiintei.

Niciodata nu s-a adus dovada dorita si nici recompensa nu a fost solicitata.

In Mexic, exista grupuri care sunt convinse ca misterioasa aparitie a Chupacabrei nu era decat o strategie a presedintelui de atunci, Carlos Salinas de Gortari, pentru a abate atentia publica de la asasinatul politic comis asupra lui Luis Donaldo Colosio.

Mai mult decat atat, exista o coincidenta stranie intre aparitia creaturii si momentele de efevers-centa sociala, ceea ce a dus la intarirea convingerii unora ca e vorba despre o manipulare politica.

Insa per total, indiferent ca sunt pro sau contra, teoriile legate de existenta si aparitiile misterioasei Chupacabra sunt in acest moment exact ceea ce par, simple teorii si supozitii, nici una sustinuta de dovezi materiale si stiintiifice.


sursa: ipedia.ro

Sursa: Cerceteaza

Experimente stranii de calatorie in timp

Ideea de a calatori in timp, in trecut sau in viitor, a constituit un subiect obisnuit atat pentru scriitorii de sience fiction, cat si o tema uzuala in show-urile de televiziune sau filme.

Tentatia de a incalca granitele cotidianului e foarte mare, deoarece ne ofera posibilitatea sa descoperim adevarul istoriei umanitatii, sa intelegem evolutia propriei noastre specii si, de ce nu, sa ne autodepasim prin autocunoastere.

Calatoria in viitor este oarecum mai riscanta, pentru ca ea ne va dezvalui si minunile tehnologice, dar si ororile civilizatiei care va veni.

Voiajul in timp e fascinant si pentru oamenii de stiinta.

Majoritatea fizicienilor sunt de parere ca a calatori in timp e posibil in teorie, chiar daca pana acum nu exista nicio marturie a cuiva care traia in viitor si s-a intors sa ne viziteze pe noi, cei din ziua de azi.

Cel mai simplu argument e dat de ufologisti.

Acestia sustin ca extraterestrii sunt de fapt locuitori ai Pamantului care calatoresc in timp.

Credeti sau nu, unii au reusit sa isi indeplineasca visul.

Convinsi ca experienta traita nu a fost doar un rod al imaginatiei lor, iata cateva dintre sutele de marturii ale asa-zisilor pelegrini in timp.

1) Ceasul care opreste timpul in loc

John Bajak a inventat, a schematizat un circuit care are proprietatea de a opri timpul.

Prin el se creeaza o puternica legatura intre subiect si persoana sau lucrul cu care vrea sa intre in contact.

Acest circuit de forma unui ceas va oscila intre trecut si viitor.

“Am remarcat faptul ca timpul se contracta din ce in ce mai mult pana ce aproape ca se opreste si isi schimba radical traiectoria”.

Schema ceasornicului magic a fost publicata in mai multe reviste de profil.

Proiectul a fost primit cu entuziasm doar de o mica parte dintre specialisti.

Cind Bajak a povestit despre experimentele efectuate acasa cu frigiderul sau televizorul care au bubuit, lumea a inceput sa se intrebe daca tanarul e in toate mintile sau nu.

2) Calatorul involuntar in trecut

Exista cineva care afirma ca a calatorit in timp involuntar, din intimplare.

Desi refuza sa isi dezvaluie identitatea, sustine ca e membru al Emanon Inventoris Association, o asociatie stiintifica a carui scop consta in cercetarea limitelor timpului reversibil.

Tanarul, care se crede un adevarat erou in oraselul lui natal, povesteste ca in timp ce se chinuia sa puna cap la cap diferite piese pentru a construi un radio cu frecventa scurta, deodata buz!!!

S-a simtit scuturat de un soc puternic si s-a trezit in trecut.

Prietenul acestuia spune:

“Desi era aproape 4 dimineata nu terminasem de asamblat toate piesele. Verificam tensiunea, cand amicul meu s-a zguduit brusc pe scaun. Putea fi o descarcare de curent electric. In jurul lui s-a format un camp electric spiralat. Inlemnisem. Nu-mi venea sa cred ce vad. Vartejul cetos a durat cam sase-sapte minute dupa care a disparut brusc. Din toata intamplarea asta ciudat e faptul ca dupa ce campul electric a disparut, toate ceasurile din apartament indicau ora 3:55 dupa-amiaza, in loc de 4 dimineata. In plus pe strada era soare si forfota ca in orice zi de lucru normala, desi cu cateva minute mai devreme orasul dormea in intunericul greu al iernii. Pentru asta nu e decat o explicatie: timpul fusese dat cu o zi in urma”.



3) Calatoria in timp cu ajutorul Rezonatorului Hiperdimensional

Steven Gibbs declara ca a descoperit pasiunea pentru domeniul calatoriilor in timp de la varsta de 15 ani.

Se pare ca a primit chiar Eul sau, reincarnat de data asta intr-o tara africana.

Gibbs a inventat un aparat de transport interdimensional pe care l-a botezat Rezonator Hiperdimensional.

Iata ce declara inventatorul:

Cu ajutorul Rezonatorului Hiperdimensional se poate calatori fizic in timp.

Masinaria a fost cumparata de numerosi clienti.

Toti au fost multumiti de performantele aparatului.

Am auzit ca unii dintre ai au ramas in cealalta dimensiune; au refuzat sa mai revina in secolul nostru.

Exista totusi un risc.

Cei care voiajeaza fizic prea departe si ajung in a cincea dimensiune temporala nu au certitudinea ca mai pot reveni in viata.

Pentru ca in momentul in care se depaseste pragul limita, calatorul este aruncat din universul pozitiv in cel negativ, fara a mai existat vreo posibilitate de reactie din partea lui.

4) Alunecarile in timp – o punte intre prezent si alte dimensiuni temporale

Alunecarile in timp creeaza o punte intre prezent si alte dimensiuni temporale.

Prin alunecarile in timp o persoana poate intra involuntar sau nu in contact cu rudele sale din trecut sau din viitor.

Acest tip de incident e de scurta durata, probabil doar cateva minute, dupa care totul revine la normal ca si cum nimic neobisnuit nu s-a intamplat.

Eroina unei astfel de intamplari a fost si Lorraine Parry.

Pe cand se plimba intr-o suburbie din cartierul Wembley, in nordul Londrei, a simtit deodata cum imprejurimile capata un aspect bizar.

“M-am trezit brusc in mijlocul unui desert, povesteste Lorraine, stand langa un lac imens.

Imi simteam pielea umeda de la racoarea noptii. Privind pe cer, am vazut un avion. Avea forma alungita, iar metalul argintiu arunca in jur straluciri stranii. Puteam vedea la ferestrele avionului ochi ce erau atintiti asupra mea. Putea fi orice. Dintr-o data, fara nici un avertisment, am revenit pe strazile londoneze. Mieunatul unor pisicute m-a trezit din visul pe care-l traisem cu citeva clipe mai devreme”.

preluare de pe: http://www.almeea.com/experimente-stranii-de-calatorie-in-timp/

O experienţă paranormală excepţională: între două lumi

Mergeam spre serviciu. Era un traseu pe care îl fac rareori. Trebuia să iau un alt troleu doar pentru trei staţii şi pentru că zona îmi era foarte cunoscută am hotărât să merg pe jos. Din acel loc în care mă aflam drumul se bifurca. Înainte să aleg pe ce stradă voi merge mai departe am avut o senzaţie, de fapt o intuiţie mai specială. Ştiam că urmează ceva important şi că e bine să fiu cât se poate de atentă. Intuiţia mi-a spus să aleg strada din dreapta.

Am păşit încrezătoare pe străduţa îngustă. Brusc mi se făcuse frig, mi-am ridicat gulerul, mi-am aranjat sacoul şi cămaşa. Mi s-a strecurat în minte şi gândul că a venit primăvara şi nu reuşisem să mă bucur prea mult de zăpadă, de munte, de obraji trandafirii. Melodia ce-mi curgea prin căşti mi-a absorbit toate gândurile. Eram pur şi simplu cu mintea şi cu sufletul într-un singur punct şi din acel punct se năştea melodia. Mintea parcă era absentă, niciun gând nu-mi traversa conştiinţa, eram cuprinsă de pace şi centrată în suflet. Doar trei cuvinte mi-au rămas suspendate în conştiinţă „strada Sfinţii Voievozi”.

Îmi amintesc că timp de câteva minute m-am uitat doar la pantofii mei, pentru că doar zona îmi era familiară, mă ghemuisem în sacoul meu. Când am ridicat ochii, casele îmi păreau necunoscute şi deosebit de pustii. Dar atunci nu m-am întrebat de ce, mergeam înainte. Urcam şi coboram străzi. Ajunsă într-o intersecţie, m-am oprit. Şi ceea ce s-a petrecut în continuare, ar putea fi apreciat ca fiind ceva cel puţin ciudat. Imaginea caselor, a străzilor din faţa mea pur şi simplu s-a topit. Spaţiul devenise altfel, de parcă aş fi putut să-l mişc, să-l modelez. Spaţiul se mişca în valuri, în toate direcţiile. Iar epicentrul acelor valuri magice era chiar la 1-2 metri în faţa mea, iar eu nu eram afectată de unda acelor valuri. Fără să-mi pun măcar o întrebare am făcut „dreapta-mprejur” şi am coborât pe străduţă.

Paşii mi-au devenit mai grei şi mai rapizi. Mi-am văzut reflectarea într-una dintre vitrine. Şi imaginea mea am văzut-o în valuri. Am inspirat mai adânc şi mi-am continuat drumul. Am ajuns într-o altă intersecţie, aceleaşi valuri au „topit” arhitectura din jurul meu, chiar şi imaginea cerului a fost cutremurată de miraculoasa transformare. Dar de această dată am hotărât să merg mai departe şi după ce valurile au traversat întreg spaţiul din jurul meu am cercetat mai atent clădirile, care oricum erau necunoscute pentru mine şi am păşit înainte. Doar intuiam că ceva se petrece, că ceva parcă nu ar fi în regulă. Mintea îmi stătea în loc, nu aveam, dar nici nu căutam vreo explicaţie pentru tot ce se petrecea. Pur şi simplu trăiam acel moment din plin.

Urcam o străduţă pavată, admiram casele cărămizii. În întâmpinarea mea venea o femeie. Era deosebit de frumoasă: blondă, părul creţ, buzele şi ochii mari, de statură mică, cu sâni generoşi şi forme foarte feminine. Avea o rochie bleu cu dantele, gulerul, mânecile şi poalele brodate în culori vii. Avea chipul luminos marcat de un zâmbet discret. Când între noi mai rămăseseră doar vreo câţiva paşi i-am dat de înţeles că aş vrea să o întreb ceva. M-am oprit, apoi s-a oprit şi ea. Am întrebat-o: „Strada Sfinţii Voievozi?”. Ea s-a uitat la mine câteva secunde şi mi-a răspuns uimită: „Dar sunteţi foarte departe!”. Fizic eram doar la un pas de ea dar spaţiul dintre noi aş fi putut să-l tai felii. Puteam să disting cum străbate acel spaţiu chiar şi senzaţia ei de văz. Era aproape, dar în acelaşi timp, atât de departe. Am plecat fără să zic un cuvânt. Nu ştiam ce se petrece, nu ştiam cum să apreciez răspunsul ei, încercam să mă focalizez şi să analizez situaţia, dar nu reuşeam, parcă nu mai aveam minte. Toată fiinţa mea era concentrată în zona inimii. Melodia îşi continua cursul, eu căutam ieşirea din labirintul din oraşul necunoscut. Mergeam pe străzi, toate se schimbau, nu ştiam ce să cred. Noi şi noi intersecţii, noi şi noi străzi şi case. Deja obosisem, deja îmi era cald. Căutam un semn, dar nu ştiam ce semn şi nu ştiam pentru ce am nevoie de un semn.

În stânga mea am văzut o clădire galbenă cu trei niveluri şi două intrări cu coloane. O admiram şi încercam să o memorez, ştiam că n-am s-o mai văd vreodată. Cu coada ochiului am observat ceva, am întors capul, am privit atent, simţeam că acolo s-ar putea să găsesc semnul pe care îl căutam. Era o altă clădire albă şi aceasta avea coloane. Căutam acel semn eliberator, dar nu-l găseam. M-am uitat iarăşi la casa galbenă. Dar brusc privirea mi-a revenit asupra casei albe, de parcă cineva îmi trăgea privirea în acea direcţie. M-am oprit, am inspirat adânc, mi-am aranjat ochelarii şi am început să cercetez clădirea albă amănunt cu amănunt. Pentru că mintea îmi era ca şi absentă mă uitam pur şi simplu fără a face vreo judecată despre ceea ce văd. Am făcut ochii mari, pe colţul casei, pe o plăcuţă albă era scris cu albastru „Strada Spiru Haret”. Acesta era semnul!

Următorul pas a însemnat trecerea dincolo, ştiam că am revenit, ştiam cine sunt, unde sunt, unde merg. Am privit la ceas, misterioasa mea călătorie a durat vreo 15-20 minute. În secundele, poate chiar în fracţiunile de secundă care au urmat mi-am dat seama ce s-a petrecut.Când am intrat pe străduţa din dreapta, de fapt atunci intrasem într-o dimensiune spaţio-temporală diferită. În acea perioadă aveam în TAPAS-ul meu zilnic o meditaţie de 15 minute cu ipostaza lui SHIVA-MAYAVIN şi ceea ce s-a petrecut a fost un „cadou” din partea Lui. De asemenea, acele zile reprezentau şi fructificarea unui TAPAS cu Marea Putere Cosmică KALI. Ceasul meu îmi spunea că au trecut 15-20 de minute, dar eu am perceput că ar fi trecut cel puţin trei-patru ore. După această experienţă am aflat că rezonez şi cu Marea Putere Cosmică BHUVANESHWARI. Printr-o graţie şi printr-un miracol divin mi-au fost oferite cheile de intrare şi de ieşire din acea dimensiune spaţio-temporală diferită şi acestea erau denumirile celor două străzi. Din momentul în care am pătruns în acea dimensiune am avut o stare a conştiinţei modificată caracterizată de suspendarea mentalului obişnuit şi „înlocuirea” acestuia prin activarea foarte intensă a lui VISHUDDHA CHAKRA şi o centrare în sine.

În primele clipe după ce am ieşit din acel spaţiu mi-am dat seama că pe acele străzi nu am văzut nicio maşină, că oamenii de pe stradă se uitau foarte miraţi la mine pentru că eram îmbrăcată foarte ciudat pentru acea epocă, toate vitrinele aveau valuri pentru că erau din sticlă turnată. Cu siguranţă că am ajuns tot într-un spaţiu românesc pentru că am vorbit româneşte. Femeia cu care am vorbit avea părul coafat mai deosebit, avea cârlionţii făcuţi ca la păpuşi aşa cum era moda cu vreo 200 de ani în urmă.

Mă tot întrebam după aceasta ce s-ar fi petrecut cu mine dacă nu găseam „portiţa” de ieşire. Mă întrebam dacă m-aş fi panicat sau cum aş fi reacţionat dacă nu ascultam muzică, sau dacă s-ar fi terminat bateriile.

Toată ziua de după această experienţă trăiam aici şi amintindu-mi cum a fost acolo. Micile cadouri din partea lui KALI au continuat să apară şi chiar încet, încet am început să le controlez. Simt cum timpul se scurge altfel, mai repede sau mai încet, pentru mine. În timp chiar mi-am făcut şi aşa numitele „ritualuri” prin care „chem” această modificare a curgerii timpului. Cât despre spaţiu, sunt la etapa în care urmăresc să-l simt, să-i simt vibraţia, să-l simt ca pe o energie care mă înconjoară şi mă îmbrăţişează şi care poate fi controlată. Abia aştept iniţierea în MANTRA Marii Puteri Cosmice BHUVANESHWARI. 

Înţeleg că tot ce s-a petrecut atunci a fost o mare, mare graţie. Au existat cazuri când persoane care au pătruns într-o dimensiune spaţio-temporală diferită nu s-au mai întors. Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi Ghidului meu spiritual pentru această exemplificare excepţională. Şi visez să o reîntâlnesc pe preafrumoasa necunoscută din acel tărâm magic, chipul ei n-am să-l uit niciodată.

preluare de pe: http://www.yogaesoteric.net

Ipoteză şocantă: NASA trebuia să anunţe pe 15 noiembrie 2010 o nenorocire?

”Găurile negre produse la CERN au scăpat de sub control”, spun specialiştii. Pe 15 noiembrie 2010 NASA a ţinut omenirea cu sufletul la gură timp de aproximativ 10 ore. Agenţia cosmică anunţase dimineaţa că va face publică descoperirea unui „obiect excepţional” în vecinătatea cosmică a Pământului. Toată lumea se aştepta să se anunţe contactul cu extratereştrii sau o nenorocire care ar urma să vină din Cosmos,adică ceva într-adevăr excepţional! Dar NASA a anunţat o copilărie, despre o gaură neagră descoperită cu 30 de ani în urmă… A făcut NASA o gafă? În dimineaţa zilei de 15 noiembrie, NASA a anunţat mass media că la ora 19.30 va anunţa descoperirea unui obiect excepţional în vecinătatea cosmică a Terrei. Această declaraţie fulminantă păreau să pregătească locuitorii Terrei pentru un fenomen epocal, ieşit din comun, şi a fost făcută foarte sobru, cu mare pompă şi încărcat de gravitate. La ora 19.30, ora Bucureştiului, toată omenirea era cu sufletul la gură să afle despre ce e vorba. La momentul cu pricina, Agenţia spaţială anunţă că a descoperit o gaură neagră la 50 de milioane de ani lumină de Terra – adică o informaţie banală din punct de vedere ştiinţific. La doar 35 de milioane de ani lumină se află o altă gaură neagră, mai mare şi mai fioroasă. Mai mult, despre existenţa obiectului cosmic ”excepţional” se ştia de 30 de ani, deci, practic nu a fost nici o informaţie nouă. De ce tot acest circ?

Omenirea a trecut printr-o mare primejdie

”Este sigur că anunţul făcut de NASA ascundea un fapt mult mai grav, probabil copleşitor de important pentru umanitate, posibil funest, dar a cărui neralizare a făcut mutarea atenţiei opiniei publice pe o descoperire minoră, obişnuită, care nu iese din tiparele activităţii cotidiene a astronomilor. Despre ce este vorba? Unii specialişti, mai cu seamă chinezi şi cei ruşi, acuză savanţii care lucrează la acceleratorul de particule CERN, Geneva, că ar fi scăpat de sub control experimentele şi că în prezent ar produce, în mod straniu, găuri negre în diferite locuri din Univers a căror naştere, evoluţie şi dispariţie nu mai pot fi anticipate şi cu atât mai puţin, controlate. Adică posibila apariţie a unor găuri negre în zonele apropiate galaxiei noastre, sau chiar în apropierea sistemului solar, sunt efecte ale experimentelor de la CERN. Ca atare, NASA se pregătea să anunţe o asemena apariţie catastrofală, scăpată de sub control, în vecinătatea Pământului, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat în cele aproximativ 10 ore de suspans, şi atunci oficialităţile au deturnat atenţia cu un anunţ copilăresc despre cea mai tânără gaură neagră. Practic, se pare că omenirea a trecut printr-o mare primejdie în data de 15 noiembrie”, ne-a declarat gen. dr. Emil Străinu, specialist în ameninţări neconvenţionale.
La CERN s-a produs antimaterie
CERN este un accelerator de particule construit la Geneva, care încearcă să recreeze condiţiile din momentul formării Universului şi găsirea ”particulei lui Dumnezeu” – adică acel ceva care a generat materia – prin ciocnirea a două fluxuri de particule accelerate la viteze apropiate de cele ale luminii. Dar particula lui Dumnezeu este greu de controlat, în sensul că aceasta poate produce şi găuri negre. O gaură neagră este o porţiune de spaţiu cosmic care are o concentraţie de masă imensă, iar câmpul ei gravitaţional este atât de puternic încât înghite tot ce are în jur, de la planete la radiaţie luminoasă. Au fost nenumărate voci care au atenţionat că experimentele de la CERN sunt periculoase. Acceleratorul a pornit oficial în 2008, dar din cauza unor defecţiuni ciudate (cea mai haioasă declaraţie a fost cea din 3 noiembrie 2009, despre o pasăre cu o bucată de pâine în cioc care ar fi scăpat firimituri şi a fi declanşat un scurt circuit în CERN), abia în toamna anului trecut a anunţat că ciocnirea fluxurilor de particule s-a produs, dar nu s-a spus ce a rezultat de aici. Totodată, savanţii de la CERN au anunţat că au reuşit, pentru prima oară în decursul istoriei omenirii, să menţină stabili, pentru o fracţiune de secundă, 38 de atomi de antimaterie. Antimateria este opusul materiei, iar la contactul lor, cele două forme de existenţă se anihilează reciproc cu o degajare uriaşă de energie. Dacă se va putea stabiliza, antimeria va fi folosită în viitor pentru alimentarea cu energie a navelor cosmice.
Sursa: Libertatea.ro

 

preluare de pe: http://bloguri.piatza.net/ipoteza-socanta-nasa-trebuia-sa-anunte-pe-15-noiembrie-2010-o-nenorocire/