Destrămarea UE. Ministerul de Externe de la Londra ambasadelor din Eurozonă: Pregătiţi-vă de revolte în cazul în care euro se va prăbuşi

 

Marea Britanie a ordonat ambasadelor să fie pregătite să ajute expaţii britanici din statele Eurozonei pentru momentul în care euro s-ar prăbuşi şi ar urma revolte violente. E doar o chestiune de timp până când se va întâmpla, declară un înalt oficial pentru “Telegraph”, potrivit Adevărul.

Ministerul de Externe britanic a trimis circulare ambasadelor sale din Eurozonă, prin care le cere să îşi facă planuri de acum pentru momentul în care moneda euro s-ar prăbuşi. Reprezentanţele diplomatice britanice vor trebui să fie capabile să ajute de urgenţă cetăţenii britanici din aceste state, relatează “Telegraph”.

Avertizarea vine în contextul adâncirii crizei, cu Spania şi Italia care nu mai reuşesc să se împrumute pe pieţele externe decât la preţuri exorbitante, imposibil de susţinut.

Diplomaţii britanici sunt avertizaţi că prăbuşirea euro devine din ce în ce mai plauzibilă şi că ar trebui să fie pregătiţi de eventuale colapsuri ale sistemelor bancare din anumite state şi chiar de revolte. Ţinând cont de ce s-a întâmplat în Grecia şi în Italia – proteste extrem de violente şi bănci atacate – Ministerul de Externe britanic consideră că acelaşi scenariu s-ar putea repeta şi în alte state ale Eurozonei.

Ambasadele trebuie să fie pregătite să evacueze expaţii britanici, dar şi să îi ajute financiar, în cazul în care, ca urmare a unui colaps financiar al statului unde se află, aceştia nu ar mai avea acces la propriile conturi.

Ministerul de Finanţe britanic confirmase la începutul lunii că Marea Britanie îşi face planuri de urgenţă pentru a putea contracara consecinţele eventualei prăbuşiri a monedei europene.

Totul e acum o chestiune de timp. “E în interesul nostru că ei (n.r. – oficialii din Eurozonă) mai încearcă să câştige timp pentru că asta ne dp timp şi nouă să ne pregătim”, a declarat un înalt oficial guvernamental pentru cotidianul britanic.

Îngrijorările ţin în special de Italia şi de Spania, ale căror randamente (dobânzi la obligaţiuni) cresc continuu, mărind costurile la care se împrumută aceste state. Noul guvern de la Roma al lui Mario Monti va trebui să găsească până la sfârşitul lui ianuarie 30 de miliarde de euro pentru partea din datorie care ajunge la scadenţă.

Sâmbătă, guvernul italian a declarat că premierul Monti a apreciat, la întâlnirea cu cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, că un colaps al Italiei “va însemna inevitabil sfârşitul euro”.

preluare de pe sursa:

http://bataiosu.wordpress.com/2011/11/27/destramarea-ue-ministerul-de-externe-de-la-londra-ambasadelor-din-eurozona-pregatiti-va-de-revolte-in-cazul-in-care-euro-se-va-prabusi/#more-50374

Destrămarea UE. Germania şi Franţa planifică un nou Pact de Stabilitate

Angela Merkel, cancelarul Germaniei, şi Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei, planifică mai multe măsuri drastice, inclusiv un nou şi rapid Pact de Stabilitate, pentru combaterea crizei datoriilor suverane din zona euro, potrvit publicaţiei Welt am Sonntag, citate de Adevărul.

Ziarul a raportat duminică, înainte de publicare, că dacă este necesar Germania şi Franţa sunt gata să se li se alăture un număr de ţări, care să fie de accord cu disciplina bugetară dură.

Raportul, care repetă analiza Reuters prezentată vineri la Bruxelles, citează surse din guvernul german care au spus că planul de combatere a crizei ar putea fi, eventual, anunţat de Merkel şi Sarkozy, săptămâna următoare.

Deoarece ar lua prea mult timp pentru a schimba tratatele Uniunii Europene, ţările din zona euro trebuie să evite întârzierile prin acceptarea unui nou plan de stabilitate, care ar putea fi implementat la începutul anului 2012, se mai arată în raport.

Ar putea fi similar cu acordul Schengen, care permite călătoriile transfrontaliere fără probleme pentru cetăţenii din ţările care iau parte. În ţările în care ar putea fi adoptat Planul de Stabilitate, va fi un tratat scris cu reguli stricte, în ceea ce priveşte regulile deficitului şi controlul asupra bugetelor naţionale.

Banca Central Europeană(BCE) trebuie să lupte mai mult pentru a combate criza din zona euro. BCE este independentă şi de aceea guvernele nu îi pot spune ce să facă. Dar aşteptările din parte BCE sunt clare, a mai scris Welt am Sonntag.

“Pe baza acestor măsuri, ar trebui să existe o majoritate în cadrul BCE, pentru o intervenţie mai puternică pe pieţele de capital ”, potrivit Welt am Sonntag. Publicaţia a mai citat un reprezentant al BCE : “În cazul în care politicieni sunt de acord în privinţa unui pas hotărâtor, BCE va sări imediat în ajutor”.

Vineri în Bruxelles, reprezentanţii zonei euro au spus că o simplă apăsare de către ţările din zona euro spre integrarea fiscală foarte strânsă, ar putea da BCE spaţiul necesar pentru o intensifica achiziţiile de obligaţiuni din zona euro şi pentru a stabiliza pieţele.

preluare de pe sursa:

http://bataiosu.wordpress.com/2011/11/27/destramarea-ue-germania-si-franta-planifica-un-nou-pact-de-stabilitate/#more-50372

Destrămarea UE. Fost şef al BERD: Euro s-ar putea prăbuşi până-n Crăciun. Prăbuşirea euro e luată în serios de americani: băncile îşi fac planuri. Cu toate acestea, Olli Rehn dă asigurări că zona euro nu se va destrăma

Adevărul: AVERTISMENT ŞOCANT: euro s-ar putea prăbuşi până-n Crăciun

Un fost şef al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), economistul francez Jacques Attali, avertizează că moneda unică europeană s-ar putea prăbuşi până de Crăciun dacă la nivelul UE nu se vor lua măsuri adecvate împotriva crizei.

În opinia lui Attali, considerat unul dintre ideologii globalizării, pentru a preveni colapsul monedei unice este necesar ca BCE să cumpere obligaţiuni guvernamentale ale ţărilor din zona euro aflate în criză. Acestea ar urma să fie private de o parte din suveranitatea financiară prin instituirea unui control supranaţional asupra bugetului şi amendarea corespunzătoare a legislaţiei UE.

„Întrebarea dominantă în prezent este dacă moneda euro va continua să existe şi după sărbătorile de Crăciun. Există o singură şansă din două ca moneda unică să reziste după această dată, sau cel puţin să fie angrenată în procesul care duce la colaps“, a afirmat el, într-o declaraţie pentru un post de radio din Bruxelles, preluată de agenţia rusă de presă Ria Novosti.

O soluţie: ieşirea Greciei din zona euro

La rândul său, parlamentarul european Derk Yan Eppink susține că ieșirea Greciei din zona euro ar putea reprezenta o soluție pentru criza datoriilor din Europa. Dacă această măsură nu va fi luată, Yan Eppink crede că poate să urmeze colapsul monedei unice.

“Uneori mă întreb dacă fie situația se va rezolva, Grecia părăsind zona euro, fie, dacă Grecia nu iese din zona euro, situația se va înrăutăți până în punctul în care, de exemplu, Germania, Olanda, Finlanda și Austria vor spune “ok, noi vom ieși din zona euro”. Și atunci vom avea o prăbușire completă a zonei euro. Desigur, acest lucru nu e ceva ce s-ar putea întâmpla mâine, dar poate fi unul dintre scenariile pe care trebuie să le avem în vedere”,  spus parlamentarul european.

Nici Italia nu se simte tocmai bine

O altă ţară europeană care dă multe bătăi de cap liderilor europeni este Italia. O prăbuşire a economiei italiene ar însemna moartea euro. Atât preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, cât şi cancelarul german, Angela Merkel, şi-au reafirmat ieri “sprijinul pentru Italia”, declarând că sunt conştienţi că o prăbuşire a Italiei va conduce inevitabil la sfârşitul zonei euro, ceea ce va implica o stagnare în procesul de integrare europeană cu consecinţe imprevizibile”, arată un comunicat al guvernului italian, citat de agenţia AFP.

Adevărul: Prăbuşirea euro e luată în serios de americani: băncile îşi fac planuri

Autorităţile de peste Ocean au recomandat unor bănci americane să-şi reducă expunerea la zona euro.

Acum, băncile îşi fac planuri de urgenţă pentru a nu fi luate prin surprindere dacă euro se va prăbuşi, reiese din editorialul publicat azi de „The New York Times“.

Editorialul prezintă situaţia din Europa şi conturează un scenariu în care principalele instituţii internaţionale de credit se pregătesc pentru impactul unui „default generalizat“ în zona euro.

„Nu trebuie să ignorăm perspectiva unei ieşiri dezordonate a unor ţări din zona euro“, afirmă un funcţionar al Autorităţii Serviciilor Financiare din Marea Britanie.

Criza, într-o etapă „mult mai periculoasă“

Potrivit editorialului din New York Times, bănci precum Merrill Lynch, Barclays Capital şi Nomura au lansat, în ultima perioadă, o serie de rapoarte care arată posibilitatea unui colaps al zonei euro. Spre exemplu, analiştii băncii japoneze Nomura spun că, în zona euro, criza financiară „a intrat într-o etapă mult mai periculoasă“, iar dacă Banca Centrală Europeană nu intervine pentru a ajuta acolo unde politicienii au eşuat, „un colaps al euro pare pentru moment mai probabil decât posibil“.

Şi englezii sunt pesimişti

Principalele instituţii financiare britanice, precum Royal Bank of Scotland, pregătesc planuri de urgenţă în cazul în care ceea ce este de negândit devine o realitate, au indicat autorităţile de supraveghere joi, se mai arată în editorialul cotidianului american.

Politicienii, hotărâţi să ţină în viaţă moneda unică

Cu toate acestea, băncile din ţările mari din zona euro, care au fost recent contaminate de criză, nu par să fie atât de agitate. Băncile din Franţa şi Italia nu elaborează planuri de rezervă, afirmă bancherii, pentru simplul motiv că au ajuns la concluzia că este imposibil ca euro să se prăbuşească. Liderii europeni s-au declarat în ultimele zile mai hotărâţi ca oricând să menţină moneda unică în viaţă, mai ales în perspectiva alegerilor celor mai importante, în Franţa în 2012 şi în Germania în 2013.

Mediafax: Olli Rehn dă asigurări că zona euro nu se va destrăma

Comisarul UE pentru Afaceri Economice, Olli Rehn, a dat asigurări vineri, la Roma, că zona euro nu se va destrăma, subliniind că Italia va continua să joace un rol central.

“Nu văd cum s-ar putea destrăma zona euro”, a insistat Rehn într-o conferinţă de presă organizată după întâlnirea cu noul premier italian Mario Monti, subliniind că “nu există motive pentru speculaţii privind destrămarea zonei euro”.

“Italia este membră fondatoare a Uniunii Europene şi a zonei euro şi va rămâne parte centrală a euro şi în viitor”, adaugă el.

Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, şi cancelarul german Angela Merkel l-au avertizat, joi, pe noul premier italian Mario Monti că “prăbuşirea economiei Italiei ar conduce inevitabil la sfârşitul monedei euro”, a anunţat Guvernul italian. Cei trei lideri europeni au participat joi la un mini-summit desfăşurat în oraşul francez Strasbourg.

Sarkozy şi Merkel au reafirmat susţinerea lor pentru Italia, “declarându-se conştienţi că o prăbuşire a economiei Italiei ar conduce inevitabil la sfârşitul euro, provocând o blocare a procesului de integrare europeană cu consecinţe imprevizibile”, conform unui comunicat al Guvernului italian.

În cursul întrevederii de joi, Sarkozy şi Merkel şi-au exprimat “încrederea” în Mario Monti şi “convingerea privind angajamentul Italiei în efortul comun destinat găsirii unor soluţii la grava criză financiară şi economică din zona euro”.

La rândul său, Monti a confimat obiectivul Italiei de a atinge echilibrul bugetar în 2013, dând asigurări că Roma va adopta rapid măsuri pentru relansarea creşterii economice.

Capital: Banca Angliei este pregătită să tipărească mai mulţi bani

Banca Angliei este pregătită să pompeze mai mulţi bani în economia slăbită în februarie, prin “quantitative easing”, adică să tipărească bani, a fost mesajul transmis de Martin Weale, membru al Comitetului de Politică Monetară al Băncii Angliei, potrivit Daily Telegraph.

El a declarat că, în cazul în care perspectivele economice nu se îmbunătăţesc, probabilitatea de extindere a programului de achiziţie a activelor, după încheierea celui actual, în trei luni, este tot mai mare. Dacă va exista o creştere economică mai puternică decât cea pe care Banca centrală o anticipează. iar inflaţia rămâne ridicată, Weale va fi pregătit să voteze pentru o înăsprire a politicii monetare

Ultima oară când Banca Naţională a Angliei a pornit tiparniţa de bani a fost în luna octombrie, când era clar că economia Marii Britanii va fi lovită de criza datoriilor din zona euro, măsura dorind să ajute economia ţării să iasă din starea de stagnare economică. Atunci, programul de relaxare monetară a fost extins la 275 miliarde lire sterline, de la 200 miliarde lire sterline, piaţa datoriilor fiind invadată de lichidităţi, program prin care se speră la o creştere a PIB-ului cu 0,5 procente.

Cu toate acestea, Martin Weale este de părere că economiei britanice îi va lua peste cinci ani să-şi revină la nivelul anterior recesiunii, actuala criză fiind cea mai lungă prin care a trecut Marea Britanie din anii ’20 încoace.

preluare de pe sursa:

http://bataiosu.wordpress.com/blog/

The Economist: “Acesta este într-adevăr sfârşitul?”

Din Vest, criza zonei euro se vede foarte apocaliptic (în cazul în care acest adjectiv suportă grad de comparație). Ultima și cea mai plastică exprimare a acestui lucru este cea mai recentă copertă a publicației economice The Economist, care se întreabă “Acesta este într-adevăr sfârșitul?”

Într-o tulburătoare analiză despre zona euro în care nu lipsesc termeni precum disaster, panics, bank failures, sau collapse, cei de The Economist, poate cea mai prestigioasă economică din lume, scriu că ruperea zonei euro ar înseamna o criză globală mult mai gravă decât cea din 2008-2009.

Alegerea pentru Merkel s-a luat deja

Cuvinte dure la adresa cancelarului german, Angela Merkel. Jurnaliștii The Economist fac o scurtă dar tranșantă analiză a poziției în care se află acum Angela Merkel, arătând că Banca Centrală și cancelarul german nu mai pot continua făcând un corp separat de restul și promițând salvarea euro.

“Dacă nu va face o alegere curând, cancelarul german va constata că alegerile s-au luat pentru ea”. Cu aceste cuvinte se încheie una dintre cele mai pesimiste analize ale publicației.

Time: Declinul şi căderea Europei

Nu este prima dată în acest an când o copertă a unei publicații stârnește reacții.

O ediţie a revistei Time din luna august trimite lumii un mesaj care face pielea de găină: Declinul şi căderea Europei.

Un bărbat  îmbrăcat precum cei care au jefuit Londra, pe o stradă în flăcări. Dacă, în general, revista are o copertă diferită pentru fiecare continent, această ediţie are o temă şi o imagine unică.

“Uniunea sa economică se destramă, Londra este în flăcări, iar paretenerul său comercial care ieri era viabil este astăzi pra slab pentru a îi veni în ajutor sau pentru a ajuta euro. Spuneţi adio vechiului ordin”, explicau editorii alegerea făcută.

preluare de pe sursa: Capital

si sursa: http://bataiosu.wordpress.com/blog/

Destrămarea UE. Merkozy: Prăbuşirea Italiei ar aduce sfârşitul euro

Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, şi cancelarul german Angela Merkel l-au avertizat joi pe noul premier italian Mario Monti că “prăbuşirea economiei Italiei ar conduce inevitabil la sfârşitul monedei euro”, anunţă Guvernul italian, potrivit Mediafax.

Avertismentul franco-german a fost formulat ieri la mini-summit-ul desfăşurat în oraşul francez Strasbourg şi a fost anunţat de Roma azi, într-un moment dificil pentru economia italiană, care se confruntă iarăşi cu creşterea costurilor de creditare.

Italia a atras vineri de pe piaţă 8 miliarde euro prin vânzarea de obligaţiuni cu maturitatea la şase luni, reuşind să împrumute suma ţintită, însă la cea mai mare dobândă din august 1997, de 6,5%, aproape dublă faţă de randamentul de 3,5% acceptat la finele lunii octombrie.

Creşterea costurilor de împrumut are loc în ciuda eforturilor BCE, care cumpără obligaţiunile Italiei şi Spaniei de pe pieţe din august, încercând să împingă în jos dobânzile plătite de cele două ţări.

Dobânda obligaţiunilor italiene de referinţă, cu maturitatea la zece ani, a sărit la 7,3%, peste pragul considerat nesustenabil de mulţi economişti.

Sumele “par prohibitive, dar nu sunt, deşi situaţia a devenit ceva mai complicată, pentru că investitorii se tem de volatilitate”, a declarat săptămâna trecută Maria Cannata, director responsabil de datoria publică la Trezoreria Italiei.

Următoarea scadenţă semnificativă a Italiei va avea loc pe 1 februarie, când guvernul trebuie să răscumpere obligaţiuni de 26 miliarde euro vândute acum zece ani.

preluare de pe sursa:

http://bataiosu.wordpress.com/blog/

Destrămarea UE. Zona euro deja în recesiune, potrivit IIF. Zona euro nu va supravieţui crizei datoriilor în forma actuală. Soluţii: excluderea ţărilor cu probleme sau o uniune monetară mai mică. Nici Germania nu mai găseşte bani

Astăzi s-a întâmplat ceea ce mulţi experţi economici şi propagandişti mediatici considerau absolut imposibil.

Criza a ajuns în “inima” Uniu­nii Europene. Germania a înregistrat prima licitaţie eşuată de obligaţiuni de stat, ceea ce a provocat un veritabil şoc atât în rândul politicienilor, cât şi al economiştilor germani.

O licitaţie eşuată este un vot de blam la adresa politicii economice germane şi va înmormânta o dată şi pentru totdeauna orice speranţă a ţărilor precum Italia, Spania şi Franţa de a fi salvate cu ajutorul Germaniei. În­cepând de astăzi, orice participant la pieţele financiare ştie că Germania se află pe lista ţărilor care au nevoie de ajutor şi nu mai este în măsură să ajute pe cineva.

Ce înseamnă o “licitaţie eşuată” şi de ce o “licitaţie eşuată” este un semn de rău augur pentru economia germană? Statele îşi finanţează deficitele bugetare şi îşi “rostogolesc” datoriile acumulate anterior prin vânzarea la licitaţii a obligaţiunilor de stat. Înainte de licitaţie, trezoreria sau ministerul de finanţe anunţă valoarea obligaţiunilor scoase la licitaţie şi parametrii obligaţiunilor scoase la vânzare: randamentul nominal, preţul nominal şi calendarul de plată a cupoanelor, adică a dobânzii. Băncile transmit ofertele de cumpărare şi, de obicei, valoarea pentru care se depun ofertele depăşeşte substanţial valoarea pachetului de obligaţiuni scoase la vânzare.

Raportul dintre valoarea cererii de obligaţiuni şi valoarea ofertei de obligaţi­uni se numeşte “bid-to-cover ratio” şi este un indicator important al interesului investitorilor şi al încrederii acestora în forţa financiară a statului emitent. În mod normal, pentru o ţară cu rating investiţional de triplu A, acest raport trebuie să fie mai mare de 2, deşi în perioadele de glorie a economiilor vestice, acest raport depăşea 4, reflectând încrederea care exista faţă de stabilitatea financiară a statelor cu rating investiţional înalt. O licitaţie de obligaţiuni se consideră “eşuată” (“failed”) în condiţiile în care valoarea ofertelor depuse de potenţialii cumpărători este mai mică decât valoarea portofoliului scos la vânzare.

Ieri, statul german a scos la licitaţie un pachet de obligaţi­uni cu o valoare nominală de 6 miliarde de euro şi o scadenţă de 10 ani. Din acest pachet, s-au vândut obligaţiuni în valoare de doar 3,644 miliarde de euro, ceea ce este un caz fără precedent în istoria recentă a Germaniei. Se pare că investitorii instituţionali care considerau obligaţiunile germane o investiţie si­gură pe timp de criză au ajuns la concluzia că economia germană nu este în măsură să susţină datoria publică şi nu s-au mai prezentat la licitaţie.

Astăzi, se poate spune cu certitudine că criza datoriilor suverane a început să genereze crăpături în fundamentul economiei europene şi piaţa nu mai crede în invul­nerabilitatea Germaniei faţă de contagiunea crizei euro­pene. Este remarcabil faptul că piaţa a dat un vot de neîncredere statului german în condiţiile în care Germania nu şi-a dat acordul pentru pornirea tiparniţei Băncii Centrale Eu­ro­pene şi nu a acceptat finanţarea deficitelor bugetare ale Italiei, Spaniei sau Franţei prin emisiuni de eurobonduri garantate de Berlin.

Din perspectiva investitorilor instituţionali, economia Germaniei pare a fi extrem de vulnerabilă chiar dacă Ger­mania încearcă să nu-şi asume datoriile acumulate de restul ţărilor europene şi se opune măsurilor care ar putea provoca o devalorizare rapidă a euro. Dacă Germania nu poate să-şi refinanţeze propriile datorii, atunci nu poate fi nici vorbă de ajutor pentru alte ţări europene. Discursul extrem de dur al Angelei Merkel, care a declarat ieri în Bundestag că “amestecarea datoriilor ţărilor europene prin intermediul euro­bondurilor nu va rezolva în vreun fel problema fundamentală a uniunii monetare şi a statelor care s-au obişnuit să trăiască din contul creditorilor” pare a fi rezultatul eşecului licitaţiei de obligaţiuni.

Clasa politică germană nu-şi mai poate permite să acorde sprijin, fie şi verbal, economiei unionale, deoarece economia germană este percepută ca fiind slabă şi orice umbră de îndoială asupra stabilităţii financiare a statului poate conduce la prăbuşirea rapidă şi dramatică a economiei. Spania, Italia, Franţa şi restul ţărilor europene vor rămâne singure în faţa crizei. Scapă cine poate. Pentru guvernul de la Berlin, ultimele evenimente pot fi pretextul perfect pentru luarea unor măsuri drastice şi deloc plăcute pentru partenerii europeni.

Fundamentul Uniunii Europene are crăpături vizibile. Pră­buşirea edificiului european este extrem de aproape.

Agerpres: Zona euro deja în recesiune, potrivit IIF

Economia zonei euro este deja intrată în recesiune, a declarat miercuri Institutul Internaţional de Finanţe /IIF/, remarcând o degradare a conjuncturii economice mai rapide decât se aştepta.

“Situaţia din zona euro a luat o întorsătură gravă în timpul acestei luni. Economia a intrat în ceea ce vedem a fi o recesiune, care nu va creşte decât deficitele bugetare”, a scris această organizaţie bancară mondială într-o notă asupra conjuncturii economice, citată de AFP.

“Datele care ne-au sosit la sfârşitul trimestrului trei şi începutul celui de-al patrulea au fost mai slabe decât se preconizase”, au estimat economiştii organizaţiei, citând şomajul în creştere în Germania şi încetinirea producţiei industriale în toate ţările zonei euro.

IIF se aştepta la o scădere a produsului intern brut al zonei de 2% în ritm anual în al patrulea trimestru al anului 2011, ca şi în primul trimestru al anului 2012. Pentru întregul an 2012, proiecţia sa este o contracţie de 1%.

“Slăbiciunea economiei zonei euro are potenţialul de a se răspândi în restul lumii printr-un anumit număr de canale. Unul dintre cele mai imediate şi mai puternice este sectorul bancar”, a remarcat Institutul.

Bancherii au criticat sever guvernele europene pentru gestionarea de către ele a crizei datoriei publice, estimând că “unele dintre acţiunile lor fac probabil problema mai gravă”.

IIF a inclus acordul pe care el însuşi l-a semnat la sfârşitul lunii octombrie pentru a şterge jumătate din datoria Greciei deţinută de privaţi, deplângând că acesta “a speriat investitorii obligatari” ai pieţelor datoriei ţărilor “periferice”.AGERPRES

Mediafax: Specialiştii în economie: Zona euro nu va supravieţui crizei datoriilor în forma actuală

Zona euro nu va supravieţui crizei datoriilor suverane în forma actuală, fiind posibilă transformarea într-o uniune monetară mai mică, potrivit majorităţii analiştilor intervievaţi.

Astfel, 14 din 20 de profesori, foşti şi actuali directori de instituţii financiare, institute de cercetări şi consultanţi independenţi consideră că zona euro se va schimba.

O posibilă soluţie ar putea fi transformarea zonei euro într-o uniune monetară cu mai puţini membri, este opinia a zece dintre participanţii la sondaj, în timp ce şapte sunt de părere că Grecia ar trebui exclusă din uniunea monetară.

Doar şase dintre cei intervievaţi cred că zona euro va rezista în forma actuală, chiar dacă liderii europeni nu au decis încă măsurile necesare pentru rezolvarea crizei care sufocă financiar Italia şi Spania, a treia, respectiv a patru mare economie din regiune.

“Zona euro poate şi trebuie să supravieţuiască, dar nu pe traiectoria actuală”, a declarat Jeffrey Sachs, directorul Institutului Pământului al Universităţii Columbia din New York.

Între respondenţi se mai află Martin Feldstein, profesor la Harvard şi profesor emerit la Biroul Naţional pentru Cercetări Economice al SUA, reputatul economist Takatoshi Ito, David Blanchflower, fost director la Banca Angliei, şi Mohamed El-Erian, director la fondul de investiţii PIMCO.

Criza datoriilor a luat miercuri o întorsătură neaşteptată, când o licitaţie de obligaţiuni germane pe termen de 10 ani a atras cea mai slabă cerere de la lansarea euro, provocând temeri că Germania ar putea începe să fie afectată, perspectivă care ar putea schimba strategia celei mai mari economii din Europa.

Participanţii la sondaj şi-au exprimat clar frustrarea din cauza incapacităţii liderilor din zona euro de a folosi resursele vaste avute la dispoziţie pentru rezolvarea crizei.

“În acest moment, cred că trebuie să dea dovadă de voinţă politică pentru o anumită integrare fiscală”, a declarat Francois Bourguigon, director al Şcoala de Economie din Paris şi fost economist şef al Băncii Mondiale.

El a arătat că se poate începe cu o autoritate a zonei euro care să aibă capacitatea să intervină dacă ţările încalcă regulile bugetare de bază.

“Când se va face acest lucru, vor fi posibile emisiuni de euroobligaţiuni şi modificarea regulilor referitoare la Banca Centrală Europeană”, a spus Bourguigon.

Comentariile sale au prefaţat propunerea de miercuri a Comisiei Europene de introducere a unor noi legi care să împiedice ţările să încalce reglementările bugetare. Aceste legi ar putea crea condiţiile pentru emisiunile de obligaţiuni comune.

James K. Galbraith, profesor la Universitatea din Texas, a spus că actualii lideri din zona euro ar trebui să se dea deoparte şi să permită votanţilor să aleagă lideri noi, potriviţi pentru sarcina de a scoate Europa din criză.

“Este nevoie de lideri care cunosc economia reală, înţeleg contabilitatea venitului naţional, au o viziune practică asupra operaţiunilor băncii centrale, nu împiedică achiziţiile mari de obligaţiuni ale BCE şi sunt dedicaţi succesului economic al Europei”, a arătat Galbraith.

Cei 10 analişti care cred într-o uniune monetară mai mică au avertizat că există riscuri de mai multe tipuri.

“Da, ar putea fi viabilă, în principiu. Dar va depinde mult de cine va fi exclus şi în ce condiţii”, a declarat George Magnus, consilier economic la banca de investiţii UBS.

Cinci analişti resping în totalitate crearea unei uniuni monetare mai mici, pe temeiul că nu ar fi funcţională. În prezent, nu este posibil, din punct de vedere legal, ca o ţară să iasă din zona euro.

Mesajul general al participanţilor la sondajul Reuters este necesitatea urgentă a unor măsuri majore de combatere a crizei.

Money.ro: Dezastru în Europa: Nici Germania nu mai găseşte bani

Când nici Germania nu mai reuşeşte să se împrumute, atunci înseamnă că dezastrul din Zona euro este la apogeu. O licitaţie de bonduri nemţeşti cu scadenţa la 10 ani nu a găsit cumpărători în piaţă şi banca centrală a fost nevoită să cumpere.

Germania a vândut datorie guvernamentală de 3,644 miliarde de euro în obligaţiuni la 10 ani la un randament de 2%, faţă de pragul de 6 miliarde de euro propus. Problema este că nu a existat cerere din partea pieţei pentru hârtiile nemţeşti. Pentru a evita un dezastru complet, Bundesbank a intervenit la licitaţie şi a cumpărat de 2,356 miliarde de euro. Chiar şi aşa, licitaţia a fost suprasubscrisă la un nivel de doar 1,1, însă fără aportul Bundesbank ar fi fost la 0,65.

“Este un dezastru complet”, spune Marc Ostwald, analist la compania Monument Securities din Londra, citat de Reuters.

Citat de Bloomberg, Mark Grant, director la Southwest Securities, Florida, se întreabă, după această licitaţia pe care o cataloghează drept dezastruoasă, cine o să mai cumpere datorie în Europa, dacă cea mai puternică ţară are asemenea dificultăţi în a se împrumuta.

Ca urmare a anunţului rezultatului licitaţiei, randmentele cerute de investitori pentru obligaţiunile la 10 ani din piaţa secundară au crescut cu 7% la 2,053% şi euro a pierdut 1% faţă de dolar la 1,377.

Ultimele săptămâni au arătat o aversiune a pieţelor de datorie pentru tot ce nu e hârtie nemţească. Când Banca Centrală Europeană a intervenit în piaţă să cumpere obligaţiuni italiene, cele ale Franţei, Olandei, Austriei sau Finlandei (toate ţări AAA) s-au apreciat şi ele. Când presiunea pe vânzare a hârtiilor Italiei a crescut şi randamentele au luat-o în sus, peste pragul de 7%, obligaţiunile ţărilor enumerate au urmat aceeaşi tendinţă, în timp ce cele ale Germaniei au crescut în valoare. Până acum câteva săptămâni nu exista această sincronizare nefericită. Până acum, pentru investitori a existat o singură ţară puternică în Europa, în rest fiind doar risc.

Însă, de fiecare dată când Germania şi-a asumat mai multe responsabiliăţi financiare pentru a salva euro, finanţele ţării au avut de suferit, fără se se ajungă însă la niveluri dramatice. Punerea în funcţiune a unei pieţe de datorie comună pentru toată Zona euro înseamnă o povară mai mare pe bugetul Germaniei, la fel ca şi asumarea unor garanţii mai mari pentru susţinerea Fondului de bailout.

Dacă licitaţia de astăzi se va dovedi că nu a fost doar un accident, cauzat poate de declaraţiile lui Barroso privind eurobondurile sau de randamentele prea mici, atunci lucrurile se vor precipita. Când investitorii vor fugi de datoria întregii Zone, şi apoi de monedă în sine, ţările europene vor fi nevoite să ia o decizie.

preluare de pe sursa:

http://bataiosu.wordpress.com/2011/11/24/destramarea-ue-zona-euro-deja-in-recesiune-potrivit-iif-zona-euro-nu-va-supravietui-crizei-datoriilor-in-forma-actuala-solutii-excluderea-tarilor-cu-probleme-sau-o-uniune-monetara-mai-mica-nici/

Islanda respinge șantajul „banksterilor”

Spre deosebire de alții, oamenilor din Islanda li s-a permis să voteze asupra eliminării banksterilor (gangsterii bancheri). O majoritate covârşitoare a votat sâmbătă împotriva propunerii, în ciuda tacticilor de intimidare a operaţiunii globaliste cămătare, Fondul Monetar Internaţional.




Pentru a doua oară, islandezii au respins complotul de „restituie”, după cum l-a considerat Reuters și anume 5 miliarde dolari pentru bănci din Marea Britanie şi Olanda, în urma jafurilor și falimentărilor de la băncile Kaupthing, Glitnir şi Landsbanki. Acest dezastru financiar aproape că a distrus economia Islandei şi a înșelat și falimentat mii de clienți ai Băncii Europene.

60 la sută din cei care au votat s-au opus șantajului în timp ce 40 la sută au declarat că ţara ar trebui să cedeze în fața intimidării banksterilor.

Islanda a făcut ceva de neconceput în Statele Unite – a mers după bankstersi şi slujitorii lor. La începutul lunii martie, Sigurdur Einarsson, fostul președinte al băncii islandeze defuncte Kaupthing, a fost arestat la Londra.

Biroul Special de Procuratură din Reykjavik a ordonat poliţiei să efectueze o descindere în casele altor directori de bănci. Ivar Gundjonson de la banca falită Landsbanki din Islanda a fost de asemenea arestat.

După cum era de așteptat, mass-media corporatistă s-a ferit să raporteze cu privire la eforturile Islandei în arestarea şi urmărirea penală a bancherilor.

În urma rezultatului referendumului de sâmbătă, prim-ministru Islandei, Johanna Sigurdardottir a avertizat că banksterii vor declara război asupra micuței naţiuni – insulă. „Trebuie să facem tot ce-i cu putință pentru a preveni haosul economic și politic ca urmare a acestui rezultat”, a spus ea.

Instanţa autorității de supraveghere AELS, racheta comerţului European ce supraveghează cooperarea Islandei cu Uniunea Europeană globalistă, va lua acum problema asupra sa. „Estimarea mea este că procesul va dura un an, un an şi jumătate, cel puţin”, a declarat într-o conferință de presă ministrul de finanţe Steingrimur Sigfusson.

De când Islanda a decis să oprească proxenetismul intereselor banchere şi transferul bogăţiei din țara sa către bănci din Europa şi Olanda, economia sa a fost în mod constant pe o traiectorie ascendentă”, a scris duminică Zero Hedge.

„Şi uite aşa o naţiune de 320,000 de locuitori preia din nou ștafeta de eliminare a banksterilor, în timp ce o ţară cu 320 de milioane (SUA) continuă să refuze a-i păsa, chiar dacă cu fiecare lună ce trece, alte 150 de miliarde dolari din datorii se adaugă la totalul datoriei publice”.


Sursa: infowars.com
preluare de pe sursa: http://www.infocon.ro/2011/04/islanda-respinge-santajul-%e2%80%9ebanksterilor%e2%80%9d/

Adevaratul motiv al vizitei romanesti in China

Un presedinte USL a sustinut o conferinta de presa.

La care n-am fost atenta, dat fiind faptul ca auzind iar politica am avut o reactie necontrolata: am vrut sa fac curatenie. Asa ca am dat cu matura.

Normal ca in tot acest timp nu puteam sa si pricep discursul.

Multitaskingul nu mai e la moda; au inceput si altii sa se prinda ca cine face cate 5 lucruri simultan le face pe toate prost.

Dupa ce s-a intamplat evenimentul am cautat pe net reactii. Am gasit aici cateva idei ale discusului politicianului opozitiei: el cere socoteala premierului si gastii de oameni de stat care l-a insotit in China.

Pentru ca, spune Ponta, nu ar exista pe nicaieri un decont al vizitei oficialilor romani: costuri, dar si venituri.

Macar potentiale, reprezentante de contracte Romania-China.

Cum asa ceva nu s-a intamplat USL-istul a spus ca inseamna ca oficialii romani au vizitat China pe bani publici, facand shopping. Nu mai spuneti, sunt surprinsa!

Atat de surprinsa incat inca de cand premierul roman a plecat de la forumul economic fara a discuta si poza cu afaceristii chinezi… scriam deja despre acest lucru.(aici)

In fine, situatia e asa cum e in Romania.

Slujitorii publici (alias functionarii publici si alesii electoratului) simt ca o data inscaunati n-o sa mai plece vreodata de acolo si se comporta in consecinta.

Ceea ce uita insa toata lumea este planul chinezilor de a deschide o noua banca in Romania. Una dintre cele mari, date fiind posibilitatile economice ale acestui stat.

Indraznesc sa spun ca adevaratul motiv al vizitei premierului, catorva ministri si consilieri romani in China acesta a fost.

Manifestarea sprijinului neconditionat, din partea statului roman, pentru deschiderea unei noi banci puternice in Romania.

De ce ar vrea statul roman sa aduca o noua banca, ingnorand total productia si comertul? De ce singurii interesanti pentru delegatia romana au fost cei legati de banca respectiva?

Simplu. Romania are nevoie de bani. Enorm de multi bani, pentru ca ne prabusim rapid si nici macar inventiile portocalii nu o vor mai putea scoate la vopsea.

Asta, plus anul electoral care urmeaza, plus imensa indatorare la FMI, BM, CE, bancile multinationale care activeaza in Ro si bancile autohotone… toate astea ne fac o tara falimentara.

Care, mai nou, nu mai are nici de la cine sa se imprumute. Nu ca n-am vrea, dar nu mai vor ei. Suntem deja datori pana peste cap.

Viitorul nostru, al copiilor nostri si al nepotilor nostri a fost deja arvunit. Asadar… este nevoie de un nou creditor. Iar daca acesta este China, in ciuda reculului public al presedintelui, fie! Cred cu tarie ca acesta este adevaratul motiv al vizitei romanesti in China:

Primirea (secretizata) a unui nou imprumut de la o banca chinezeasca.

articol preluat de pe http://www.digerate.blogspot.com/

Sa vina criza, sa rada tot!

Ce binecuvantare este, pana la urma, aceasta criza economica internationala. Recunosc, am o slabiciune pentru scenariile apocaliptice si o aplecare bolnavicioasa inspre teoriile ce anunta sfarsitul ordinii mondiale, asa cum o stiam cu totii pana acum.

Democratizarea luxului s-a dovedit a fi in fond doar o iluzie, niciodata implinita, care ne-a lasat insa cu o mare frustrate. Si anume ideea ca am gresit cu ceva de ne-am prabusit intr-atat.

Nu am gresit cu nimic, iar criza a venit doar ca sa ne repuna in limitele pe care le-am avut dintotdeauna. Istoria nu se repeta niciodata, iar oamenii probabil de asta nici nu invata nimic din excesele si derapajele trecutului. Am gresit gandindu-ne ca putem sa ne extindem imperiul confortului pana acolo incat sa-l mostenim fara munca? Posibil.

Ne-am mai inselat inca o data. Nu-i nimic, o luam de la capat.

Aflam ca Statele Unite ale Americii sunt la un pas de colaps, Italia e practic in faliment, iar daca Grecia inca mai supravietuieste e doar multumita slabiciunii si intereselor Germaniei in zona. Spania, Irlanda si Portugalia sunt si ele sugrumate de povara datoriilor si de somajul tot mai ridicat.

Problema cea mai mare a Europei este ca nici Franta si Marea Britanie nu danseaza de bucurie pe o crestere sanatoasa. Ambele economii rasfula cand mai greu, cand mai usor, in valuri si cu sacrificii enorme din partea populatiei.

Germania singura ce trage ca un elefant urias dupa ea scheletul a ceea ce a fost candva Uniunea Europena. O idee mareata, tinuta in viata de o ambitie care ii costa pe toti mai mult decat face.

Dar sa revenim. Se prabuseste America. Si? E ceva impotriva naturii in asta? Imperii au existat dintotdeauna si, fara nicio exceptie, toate au cazut intr-un final. Orgoliul visului american, implementarea luxului ca mod de viata obisnuit pentru intreaga clasa medie, ideea ca din trei click-uri si doua vizite la bursa poti sa devii milionar, iluzia ca poti controla intreaga lume prin politici financiare, moneda si razboaie strategice, de implementare a democratiei – toate se dovedesc a fi mai scumpe decat si-au putut permite Lumea Noua.

Despre efectele benefice ale crizei pe plan local s-a scris si s-a vorbit destul. Marile castiguri sunt peste tot in lume identice sau pe aproape. Va supravietui doar cine stie sa isi potriveasca nevoile in raport cu munca efectiva pe care o presteaza. Dincolo de doctrinele politice, criza economica ne va reinvata sa traim decent, sa redescoperim legile de baza ale vietii, nevoile fundamentale si valorile, putine cate sunt, care ne tin in viata.

Acolo unde pana acum au esuat toate partidele, in corectarea nedreptatilor societatilor democratice sau nu, acolo unde meritocratia devenise doar un motiv de frustrare, acolo va curata si vindeca criza economica.

Sa ne bucuram, asadar, nu va fi nici sfarsitul lumii, dar nici viata asa cum o stiam pana acum nu va mai fi la fel. Desigur, statele si popoarele intelepte si cumpatate, cele care s-au dezvoltat sanatos si frumos dintotdeauna, cel putin din punct de vedere economic, vezi Germania, Polonia sau Japonia, nu resimt efectele dezastruoase ale crizei asa cum le traiesc americanii, grecii si spaniolii sau cum le vor simti italienii si ceilalti.

Este vorba despre un fel de fi in lume, de a te raporta la viata si valorile esentiale ale unui popor. Nu poti sa ai cele mai multe libere pe an din lume sau sa pui patru ipoteci pe casa doar pentru a mai sari pe scara sociala si sa te astepti ca viata sa nu te pedepseasca in viitor.

Cat despre Romania, ce ar mai fi de spus? Oricat vor incerca politicienii sa pacaleasca viata, economia si poporul, ar trebui sa nu uite nicio clipa si sa nu doarma noptile la gandul ca minciunile si incercarile de a trisa realitatea, mai devreme sau mai tarziu, vor iesi la suprafata. Daca nu din gura cuiva anume, atunci criza insasi va avea grija sa nu rateze ocazia.

In rest, suntem cu totii pe drumul cel bun. Sa ne rugam doar ca aceasta criza sa mearga pana la capat, sa vindece cat poate de mult din bolile de care ne-am lasat cu totii atrasi.

Iar guvernantii sa nu isi faca iluzii – incompetenta este un pacat si o crima impotriva naturii si societatii normale. La fel cum si ascunderea adevarului. Iar daca ei se impauneaza ca au redus si au taiat excesele – ceea ce e foarte bine, ba chiar ar mai putea sa mai tunda o data oaia – sa nu isi imagineze ca asta le permite sa isi promoveze clientelismul si nepotismul.

Furia celor care au suferit deja de pe urma masurilor de austeritate nu-i va ierta pentru faptul ca, in timpul asta, conturile lor, ale familiilor, apropiatilor si clientilor de partid s-au ingrasat exact din acele taieri.

Doar o criza sanatoasa, una care isi duce viata pana la capat, ii mai poa-te trezi la realitate pe politicienii nostri. Inca ipocrizia lor este fara margini. Inca demagogia le hraneste fiecare cuvant pe care il pronunta. Si inca traiesc doar pentru a-si face bine lor si numai celor apropiati.

Altfel, ar fi recunoscut adevarul atunci cand l-ar fi aflat, nu cand nu au mai avut incotro. Ba au mai si imbracat recunoasterea minciunii in haina reformelor si necesitatilor impuse de criza.

Sa isi traga o cruce mare, criza inca nu a zguduit Romania. Paradoxal, inca am scapat de cutremurul ei care abia acum isi arata coltii in lume. E suficient sa-i auzim acum din nou pe ai nostri. Ce spun ei din nou? Ca suntem pregatiti. Ca si in 2008 si-n 2009. Atunci, sa le uram succes si sa ne rugam sa castige tot ei. Ca sa poata plati cu varf si indesat!


Sursa: blogul Secretele Sistemului