Cât mai rabzi, popor român?

De 24 de ani te fraieresc. Îți dau un mic, o găleată și două pixuri și cu zâmbete mieroase te îndeamnă să crezi că dacă vor ajunge la putere vor face dreptate iar pe șanțul din fața porții (dacă n-ai robinet direct în bucătărie) va curge lapte și miere.  Din când în când îți dau câteva pungi de făină, zahăr și vreo două kile de ulei și-ți spun că sunt din partea lor deși sunt ajutoare de la Uniunea Europeană. Iar tu le pupi mâna cu recunoștință. Știu, ai pensia mică, te înțeleg. Și la urma urmei, e dreptul tău, bine faci că nu le refuzi. Dar te implor, popor român, nu-i mai crede. Uită-te de zece ori la chipul lor și descoperă-le zâmbetul viclean.

Te-am înțeles când i-ai crezut pe primii. Veneai din comunism, erai disperat după apă caldă, căldură și mâncare pe tejgheaua magazinului. Am înțeles apoi că i-ai girat pe ceilalți. Ți-au promis că vor face dreptate, că asasinii care ți-au omorât copiii în decembrie 89 sau cei care ți i-au bătut în Piața Universității vor fi judecați și vei putea să spui la căpătâiul lor: ”iată, tată, te-am răzbunat”. Apoi, deși erau tot unii sau alții, ți s-a părut că au apărut fețe noi și ai crezut din nou (pentru a câta oară?) că s-au schimbat. Și iar te-ai hrănit cu speranța că viața ta va fi mai bună, că ți se vor întoarce copiii acasă din zări străine, să te mai prindă în viață.

Nu știu să-ți dau sfaturi, popor român. Nu știu dacă dreapta e mai bună sau stânga. Știu însă că ești aici de peste 2000 de ani și că ai supraviețuit migratorilor, invadatorilor, războaielor, foametei și secetei. Și că toate astea trebuie să-ți fi format ochiul și priceperea să îi descoperi pe cei care, chiar dacă nu-ți vor face viața mai bună, măcar nu te vor minți de la obraz. Alege dintre ei pe cei care îți vor spune adevărul, oricât de dureros ar fi acesta.

Nu-i mai alege după zâmbet, popor român. Nu-i mai alege după ura pe care ți-o inoculează împotriva celuilalt. Nu-i mai alege ca să-i faci în ciudă vecinului tău. Și, cel mai mult te rog, nu-i mai alege după numărul de pixuri sau  spectacole pe care le dau în campania electorală. Să nu uit, popor român, să te întreb ceva: tu ți-ai da fata de nevastă unuia care e acuzat că a furat? N-aș crede, ți-ar fi frică să nu-ți fure bruma de avere pe care ai strâns-o de-o viață. Atunci, te implor, nu mai da țara pe mâna unuia care este acuzat de furt, va fura toată bruma de avere pe care au strâns-o de secole înaintașii tăi părinți.

Gândește, popor român, gândește! Tu ești în criză, abia te descurci de azi pe mâine să ai ce pune copiilor pe masă. Atunci ei de ce nu sunt? Crezi tu că banii pe care ți-i dau în campania electorală sunt bani munciți? Și-ar lua de la gura familiei lor ca să îți dea ție, dacă banii nu ar fi murdari și nu ar fi siguri că mâine fac rost de alții? Crezi că ar da spectacole gratis pentru tine, dacă nu ar avea de gând ca ulterior, să pună înapoi, din afaceri ilegale, banii pe care i-au cheltuit ca să te prostească să le dai votul?

Cât mai rabzi, popor român? Nu vezi cu câtă indiferență te tratează? Nu vezi că nu le pasă dacă îți mor copiii prin spitale sau accidente? Nu vezi că nu le pasă de sănătatea ta, de educația nepoților tăi?  Nu te sfătuiesc ce să faci, popor român și nici cu cine să votezi. E problema ta, e conștiința ta. Dar dacă totuși aș fi în locul tău, aș alege pe acela care nu îmi dă nimic în campania electorală. L-aș alege pe acela care m-ar informa cinstit că laptele și mierea trebuie să mai aștepte până țara iese din criză, că banii sunt puțini și că numai punând umărul cu toții, vom ieși din impas. Aș alege pe acela căruia i-aș da, fără teamă, fata de nevastă.

Popor român, acceptă-mi sfatul, alege pe cel care îți dă undița și nu pe cel care îți dă peștele!

Sursă  Justitieoarba.com

preluare de pe sursa: http://stareanatiunii.com/cat-mai-rabzi-popor-roman.html

„Marş de adio" - Adrian Păunescu

La munca, derbedei, ca trece anul/ 

Si vin ailalti si-o sa va ia ciolanul./ 

Faceati pe democratii cei cucernici,/

 Cristosul mamii voastre de nemernici!/

Scuipati-va-ntre voi cum se cuvine/ 

Si-apoi convingeti-va ca-i bine./ 

C-ati luat o tara de mai mare dragul/

 Si i-ati distrus averile si steagul./

S-ajungem colonia de ocara/ 

Care-si va cere scuze in maghiara./ 

Si, prin complicitati cu demoni aprigi,/ 

Ati desfiintat uzine, campuri, fabrici./

Si, prin vanzari de tara infernale,/ 

Ati omorat cu voia, animale./

 La greul greu care mereu ne-ncearca,/

 Raspundeti cu un greu de moarte, parca./

 Si i-ati gasit şi bolii un remediu/ 

Intoarceti Romania-n Evul Mediu./ 

Ce cazaturi, ce tarfe, ce mizerii,/ 

V-as desena cu acul, sa va sperii./

Dar voi nici sange nu aveti in vine,/ 

Ci credite din calimari straine./ 

Le stiti, lui Hitler şi lui Stalin taina/ 

Si-mpingeti Bucovina in Ucraina./

 Asa cum ceilalti, limpezeasca-i valul/ 

S-au compromis negustorind Ardealul./ 

De unde sunteti, ma, din ce gaoace,/ 

Cum v-au putut parintii vostri face?/

Ce condimente le-au picat in sperma/

 De e tradarea voastra-atat de ferma?/ 

Ati pus nenorocita voastră laba/ 

Pe-aceasta trista Tara basaraba./

Si vreti cu-amenintare si cu biciul/ 

S-o faceti curva voastra de serviciu./ 

Mimati respectul pentru cele sfinte,/ 

Dar vindeti si pamanturi si morminte./

Ati inventat examene severe,/

 Supunere poporului spre-a-i cere./ 

Si toatã zbaterea a fost degeaba/ 

Ca-n nas, mai marii v-au inchis taraba./ 

Minciuna voastra v-a adus pe scena,/ 

Actori intr-o politica obscena./ 

Si-acum, ca-i un prapad intreaga tara,/ 

Ia cereti-va, putintel, afara./

Decat sa va trimita tara noastra,/ 

Mai bine mergeti voi in mama voastra/ 

Plecati de-aici, cu-o graba funerara,/ 

Si nu albanizati aceasta tara./

Bagati viteza, ca va trece anul/ 

Si s-a scurtat si s-a-nvechit ciolanul./ 

Si ce va pot eu spune la plecare/ 

Decat lozinca lui Fanus cel mare:/ 

Nenorocitilor, se rupe snurul,/ 

„La munca, la batut tarusi cu cu**l!"

Dabuleni, 6 iunie 1997

PRELUARE DE PE SURSA:

http://dacialan.blogspot.ro/2013/02/mars-de-adio-adrian-paunescu.html

Un imam turc il confunda pe Mos Craciun cu un hot. “Daca ar fi fost cinstit, ar fi intrat pe usa”

 

Un imam turc il acuza pe  Mos Craciun ca nu este “cinstit” deoarece foloseste cosurile caselor pentru a aduce cadourile, in loc sa intre pe usa, asa cum cere Coranul, scrie presa turca, preluata de AFP, potrivit Hotnews.ro.

Turcia, tara unde potrivit statisticilor oficiale musulmanii reprezinta 99% din populatie, nu sarbatoreste Craciunul, iar liderii religiosi solicita in mod regulat credinciosilor sa nu respecte riturile crestine.

“Mos Craciun intra pe ferestre sau prin cosuri. Daca ar fi fost cinstit, ar fi intrat pe usa, la noi asa se procedeaza”, a spus Suleyman Yeniceri, imam din Kesan, un oras din nord-vestul Turciei, citat de cotidianul Hurriyet.

Potrivit legendelor, personajul Mos Craciun este inspirat de Sfantul Nicolae, patron al copiilor si episcop al orasului antic Myre, astazi Demre, situat in provincia turca Antalia (sud).

Potrivit imamului, Coranul cere credinciosilor sa intre “pe usa”. “Craciunul nu este sarbatoarea noastra”, reaminteste acesta, solicitand musulmanilor sa nu consume alcool.

Notă: Obsevaţia imamului turc e absurdă! În primul rând, Moş Crăciun aduce daruri, nu fură de prin casele oamenilor. În al doilea rând, să foloseşti un spaţiu strâmpt pentru a pătrunde într-o locuinţa pentru a aduce un plus de bunăstare este o dovadă de smerenie. Nu vii la vedere, pentru a te lăuda cu bunătatea ta, ci în ascuns. În al treilea rând, Crăciunul este o sărbătoare precreştină autohtonă (vezi studiile lingvistice şi etnologice ale lui Gabriel Gheorghe), răspândită în lumea întreagă odată cu migraţia triburilor ariene (“indo-europene”), şi mai apoi a creştinismului. În al patrulea rând, Moş Crăciun reprezintă zeul suprem al lumii vechi, căruia i-a luat locul Pruncul Hristos, care a încheiat un nou legământ cu omenirea.

preluare de pe sursa: 

http://bataiosu.wordpress.com/blog/

Bandele si banditii care au inspaimantat Romania

Anunturi

 

                                                                         de Jurnalul National

Au ingrozit Romania prin faptele lor. Au furat, au talharit, au mintit, au falsificat. Unii au ucis. Au fost celebri si temuti in vremea lor. Au ramas in legenda. Terente, Codin – un hot de buzunare, Tata-Mosu’ – un calau, fost talhar si ucigas –, falsificatori de bani, oameni care au trait numai dupa legea lor.

Cele mai fascinante povesti mi s-au parut a fi nu Terente, nu Codin, ci acelea in care am aflat cum era viata in Bucuresti acum vreo 300 sau 200 de ani. Unde se ducea toata drojdia societatii, unde se strangeau toti nefericitii alungati si organizarea stricta pe care o aveau.

Fascinante mi s-au parut povestile care mi-au aratat ca si acum 100 de ani, si acum 50 de ani, banditii aveau o putere extraordinara asupra societatii, ca legea avea bratul prea scurt sau prea slab pentru a-i ajunge, pentru a-i pedepsi. Exista si o categorie de "banditi" care pentru noi, romanii, are o conotatie aparte: haiducii. Si ei se aflau in afara legii.

Multi dintre ei au fost talhari adevarati, care isi luau titlul de haiduc doar pentru a nu fi vazuti prea rau de popor. Dar nu poti spune la fel despre Pintea Viteazul sau despre Iancu Jianu si despre alti cativa romani care au luptat la vremea lor pentru binele unei parti a oamenilor acestui pamant. Pintea Viteazul are astazi statuie in Maramures si este venerat ca un erou salvator.
Cititi povestile unor vieti fascinante.
Sunt banditi si banditi...


Eroi sau hoti obisnuiti

O parte folclor, o parte legenda, o parte istorie. Talhari la drumul mare sau razvratiti ai romanilor impotriva stapanirii straine? Parerile sunt impartite.

Timpul unor biruri grele, al corvoadelor si al asupririlor. Vremuri in care legea era raul, iar tot ce era in afara legii se transforma in erou. Vremea in care cativa tarani vanjosi, maniosi si disperati au luat calea codrului. Vremea haiducilor. Oameni care s-au imprietenit cu viata libera din inima padurii, unde strainilor le era greu sa patrunda.

Razvratiti carora le placea viata libera, gustata pe ascuns timp de cateva luni. Pana cand sfarseau in streang sau la ocna.

Ei sunt cei pe care maualele de istorie din vremea "proletarilor" ii preamareau ca pe bunicii "luptei de clasa". Unii spun ca erau eroi care luau de la bogatii asupritori ca sa dea saracilor.

Altii sunt convinsi ca eroismul si lupta impotriva asupritorilor e o inventie folclorica si ca, de fapt, haiducii erau talhari la drumul mare care cumparau tacerea taranilor si care erau vanduti tot de acestia. Tocmai pentru ca imparteala jafului nu se mai facea. Potera oferea mai mult, iar talharii erau prinsi cand veneau dupa provizii sau cand isi vizitau ibovnicele.

RAZVRATITII SIMPATICI.

Haiducii nu sunt doar ai romanilor. Haiducia este un fenomen specific Balcanilor si catorva tari europene. Haiduc la romani, hajduk la sarbi si croati, haidut la bulgari, aiducco la italieni, sau haidouk la francezi.

In traditia folclorului balcanic, povestile cu haiduci sunt romantate, iar banditii sunt transformati in eroi care fura de la asupritorii Imperiului Otoman si isi conduc cetele in mici batalii cu oficialii locali.

Unii specialisti straini i-au denumit pe acesti tarani razvratiti "bunicii luptei de gherila", care nu atacau doar pe reprezentanti ai Imperiului Otoman, ci si pe negustori sau calatori. Totusi, spun ambele tabere, haiducii, sau macar unii dintre ei, aveau un cod al onoarei care le interzicea sa-i jefuiasca pe cei saraci si sa ucida fara motiv.

PUTINA LINGVISTICA.

Originea cuvantului este neclara. O teorie ar fi ca "hajduk" este un derivat al cuvantului turcesc "hajdud", folosit initial de otomani pentru a-i denumi pe soldatii de infanterie unguri, mercenari in secolele al XVI-lea si al XVII-lea. O alta teorie demonstreaza ca termenul vine din ungurescul "hajdu", care ar putea fi derivat din "hajto".

"Hajto" insemna vacar. In secolul al XVI-lea, vacarii unguri calatoreau cu turmele si erau mereu inarmati. Multi dintre ei au devenit mai tarziu banditi, altii garzi pentru nobili, si altii soldati.


FOLCLOR.

"Izvor de inspiratie pentru geniul popular nesecat al poporului roman". Scriau manualele noastre de limba si literatura romana. Haiducii au devenit mai mult personaje literare decat istorice. Asa ca oamenii au dedicat povesti, legende si balade proscrisilor, pe care pasionati precum Vasile Alecsandri le-au pus pe hartie pentru posteritate.

"Toma Alimos,/Boier din Tara de Jos;/Sedea Toma cel vestit/ Langa murgu-i priponit/ Cu tarusul de argint/ Batut negru in pamant;/ Si pe iarba cum sedea,/ Mandra masa-si intindea/ Si tot bea si veselea", zice balada lui Toma Alimos.

"In Muntii Catrinului/ In padurea Pinului,/ La cerdacu’/ Lui Novacu/ La masa de solzi de peste/ Beau voinicii boiereste/ Beau, glumesc, se veselesc/ Si la Dumnezeu gandesc./ Dar Gruita,/ Novacita,/ Nici nu bea, nici nu manca,/ Nici voie buna n-avea,/ Ci sta gata de-a pleca", scrie poetul in "Novac si corbul".

"Cine trece-n Valea-Seaca/ Cu hangerul fara teaca/ Si cu pieptul dezvelit?/ Andrii-Popa cel vestit!/ Sapte ani cu voinicie/ Si-a batut joc de domnie/ Si tot prada ne-ncetat,/ Andrii-Popa, hot barbat!/ Zi si noapte, de calare,/ Trage bir din drumul mare,/ Si din tara peste tot!/ Fug neferii cat ce pot", mai scrie Alecsandri.

(Multumim Arhivelor Nationale de Stat pentru sprijinul acordat la realizarea acestui articol)


POVESTILE BUCURESTIULUI DE ALTADATA

S-a ridicat in fruntea unei cete de voinici acum mai bine de un veac si jumatate. Ca sa sfarseasca, dupa cateva ore de suferinta, ciuruit de gloante intr-un sant de la marginea Bucurestiului. Se nascuse in Comuna Optasul din judetul Olt.

"Un om voinic, frumos, cu stiinta de carte si cu o voce foarte placuta, iar episcopul Ilarion al Argesului, care-l pretuia, isi pusese gand sa-l roage pe mitropolit sa-l faca diacon si chiar sa-l investeasca in haina preotiei", scria George Potra in "Bucurestii de altadata". A fost paracliser la Biserica Sfintii Voievozi de pe Calea Grivitei si locuia chiar in curtea bisericii.

REVOLUTIONARUL DE LA 1821.

Dupa razvratirea lui Tudor Vladimirescu, careia i s-a alaturat si paracliserul Ionita Tunsu, acesta s-a razgandit in privinta ocupatiei sale si a refuzat sa mai toarne ulei in candele. Si-a tuns parul si a cautat cativa tineri vanjosi. Gurile rele spuneau ca erau talhari de rand si fosti masalgii boieresti.

Cu ei "calca" pe negutatorii bogati si pe boierii care se aflau in tara, la mosiile lor. Se spune ca Tunsu nu omora, nu schingiuia si lasa pagubasului bani de drum si de cheltuiala. Mai mult, zice folclorul, daruia bani vaduvelor cu copii, gazdelor sarace care il ascundeau, dar avea grija si de ceata si cheltuia si pe pistoale.


URMARIT.

Generalul Kiseleff a auzit de faptele lui Tunsu si i-a dat ordin ministrului de Interne, Iordache Filipescu, sa-l prinda cat mai curand. Ionita l-a pandit pe Kiseleff la un popas intre Bucuresti si Targoviste, dar nu l-a impuscat, desi putea. I-a scris generalului. "Capul excelentei tale a fost azi in bataia pustii mele.

N-am voit sa te omor, caci omoram pe un parinte iubit de tara." Kiseleff a dat ordin sa fie prins, dar sa nu se atinga nimeni de viata lui Tunsu.

Agia i-a intins o cursa. A promis o recompensa de 1.000 de lei si scutirea de impozite celui care il va trada pe Tunsu. Si a fost tradat de finul sau.

La podul Grozavesti il astepta potera. Haiducii au fost impuscati. Tunsu si alti doi, raniti, s-au aruncat in apa Dambovitei. Pe Tunsu l-au gasit aghiotantii lui Kiseleff si l-au dus degraba la medici. Chinul ranitului a durat pana spre dimineata. A fost inmormantat la marginea drumului care ducea spre Spitalul Pantelimon, in apropiere de Marcuta.



"Cine trece-n Valea-Seaca
Cu hangerul fara teaca
Si cu pieptul dezvelit?
Andrii-Popa cel vestit!

Sapte ani cu voinicie
Si-a batut joc de domnie
Si tot prada ne-ncetat,
Andrii-Popa, hot barbat!

Zi si noapte, de calare,
Trage bir din drumul mare,
Si din tara peste tot!
Fug neferii cat ce pot,
Caci el are-o pusca plina
Cu trei glonti la radacina,
S-are-un murg de patru ani,
Care musca din dusmani,

S-are frati de cruce sapte,
Care-au supt sange cu lapte.
Si nu-i pasa de nimic,
Andrii-Popa cel voinic!"

Andrii Popa


BOIERNASUL OLTEAN
Un mic boier din Oltenia care s-a apucat sa lupte impotriva stapanirii. Un om care a inspirat in 1981 un film de succes. O viata care a devenit legenda: Iancu Jianu. Era un barbat scund, dar vanjos, cu parul roscat, cu fata ciupita de varsat, cu buzele negre si mustata tunsa scurt. Asa il descriau contemporanii pe Iancu Jianu.

Un om energic, plin de viata, de barbatie, curajos, darz, indraznet, ager, sprinten si un tintas desavarsit, insetat de dreptate si dominat de spiritul justitiar.

VICTOR TOMESCU, HAIDUCUL GENTLEMAN
Un bandit din Vechiul Regat, care stapanea judetele Arges, Dambovita, Brasov si Prahova. Victor Tomescu a fost prins de o potera in anul 1924 si condamnat la 10 ani de inchisoare, pentru jefuirea mosierului din comuna natala. A fost trimis la puscaria Margineni. Maxima securitate, spuneau autoritatile vremii.

Dar, numai dupa o luna, Tomescu a intrat si el in istorie ca autorul unei celebre evadari. Pe atunci, inchisoarea nu insemna doar detentie. Detinutii erau batuti si supusi la torturi in fiecare zi. Tomescu ascunsese o panza de bomfaier in gulerul hainei sale taranesti. Cum celula sa dadea spre strada, Tomescu a taiat gratiile in sase zile si a evadat pe o funie facuta din hainele sale. Sefii puscariei si gardienii "incompetenti" au fost destituiti.


CA SA AJUNGA CELEBRU
In dimineata de 21 noiembrie 1875, tezaurul "Closca cu puii de aur", care era expus in una din salile cancelariei Senatului, a disparut. Deasupra era o gaura in tavan. Politia l-a prins repede pe un anume Pantazescu. Procedase ca eroii din filmele celebre de astazi. Statuse toata ziua la sedinta parlamentara. Cand programul s-a terminat, s-a ascuns si a ramas in cladi-re.

Noaptea s-a apucat de lucru. A gaurit tavanul si, ca sa nu vada gardienii nimic suspect, a lasat molozul sa cada intr-o umbrela. Apoi, cu ajutorul unei franghii, s-a lasat in gol si a furat tezaurul. La ancheta, sus-numitul Pantazescu a marturisit ca dorea sa intre in istorie drept "cel mai celebru hot".

 

 

preluare de pe sursa:

http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1224349-bandele-banditii-care-inspaimantat-romania.htm