Trupe de Comando - SAS - Special Air Service (Serviciul Special Aerian)

Special Air Service (Serviciul Special Aerian) - este principala unitate de forte speciale a armatei britanice. A fost formata in 1941 de catre David Sterling pentru a executa incursiuni in spatele liniilor germane din Africa de Nord, impreuna cu Long Range Desert Group.

Astazi ea constituie un model pentru alte unitati speciale din alte tari. SAS este o unitate secreta, de mici dimensiuni si intra in alcatuirea fortelor speciale ale Marii Britanii, impreuna cu Special Boat Service (SBS), Special Reconnaissance Regiment (SRR) si Special Forces Support Group (SFSG).

Organizare - SAS are trei regimente (regimentele 21, 22 si 23). In misiunile lor sunt sprijinite de catre Corpul Aerian 8 (8 Flight Army Air Corps)si doua echipe de la Corpul Regal de Transmisiuni (Royal Corps of Signals), a caror militari, desi nu fac parte din SAS, sunt antrenati de catre acestia.

Misiunile SAS:
-Strangerea de informatii in spatele liniilor inamice
-Distrugerea de tinte pe teritoriul inamic
-Protejarea demnitarilor britanici
-Instruirea fortelor speciale din alte tari
-Operatiuni contra-teroriste in tara si peste hotare

Instructia include:-Recrutare - militarii SAS sunt recrutati in principal din randul armatei regulate britanice (in special parasutisti), dar si din fostele colonii britanice Republica Irlanda, Noua Zeelanda, Fiji, Australia;
-Pregatire teoretica - aceasta etapa dureaza 2 zile si consta in informarea candidatilor in ceea ce priveste oragnizarea, tacticile si misiunile SAS;
-Pregatire fizica;
-Pregatire pentru jungla;
-Supravietuire in situatii de lupta - include evadari, evitarea inamicului, interogatorii, etc.;
-Pregatire specializata - salturi cu parasuta (HALO/HAHO), folosirea armelor cu luneta, limbi straine, folosirea autovehiculelor, explozibililor, etc;

De-a lungul timpului, SAS a executat misiuni in toata lumea, atat impotriva armatei germane in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cat si in fostele colonii britanice, impotriva miscarilor separatiste (Oman, Malayesia, Brunei)
Cea mai cunoscuta operatiune SAS a a avut loc in 1980, cand ambasada Iranului din Londra a fost ocupata de sase teroristi la 30 aprilie. La data de 5 mai, in urma esuarii negocierilor, un detasament de cca 30 membri SAS a luat cu asalt ambasada, prin folosirea de explozibili. Doar unul din cei sase teroristi a scapat cu viata, fiind arestat.

In Irlanda de Nord SAS a avut ca misiune strangerea de informatii despre IRA si contracararea atacurilor teroriste, care avea ca tinta politicienii locali si membrii fortelor de politie civila (Royal Ulster Constabulary).

De asemenea, SAS a executat si misiuni de rapire si aducere in Irlanda de nord a comandantilor IRA aflati pe teritoriul Republicii Irlanda (Seán MacKenna)
In timpul razboiului din Golf din 1991, SAS a executat numeroase misiuni in spatele liniilor irakiene, starngand informatii despre miscarile de trupe si distrugand lansatoarele mobile de rachete SCUD.

Cea mai cunoscuta misiune de acest gen a fost "Bravo 2-0", in timpul careia o echipa de opt militari a patruns adnac in teritoriul irakian.

Descoperita de inamic, s-au retras spre Siria, ucigand pe traseu cca. 250 de soldati inamici. Patru militari au fost prinsi si torturati, iar alti trei ucisi.

Alte tari au unitati de forte speciale inspirate de catre SAS-ul britanic, precum Australia si Noua Zeelenda (unde poarta aceeasi denumire).

preluare de pe sursa: http://spionaj.3xforum.ro/post/6/1/Trupe_de_comando/

Apriga şi trista viaţă a fondatorului trupelor de comando româneşti, paraşutistul basarabean Mihai Ţanţu

Plutonul de Misiuni Speciale – Judo, paraşutism şi patriotism

Înfiinţarea primelor unităţi de comando ale Armatei Române nu este cunoscută de publicul larg potrivit cu jertfa şi statura militarilor care si-au dedicat întreaga viaţă apărării ţării, printre care se afla legendarul paraşutist basarabean Mihai Ţanţu, fiu al unui membru al Sfatului Ţării care a votat Unirea şi a fost de trei ori prefect de Chişinău, erou al luptelor anti-sovietice, după 23 august 1944 activ în Mişcarea Naţională de Rezistenţă, arestat, condamnat la 25 de ani de temniţă, evadat de la Aiud, fugit în Franţa, unde intră în Serviciul de Informaţii al Militarilor Români din Exil, reîntors în ţară pentru acţiuni de sabotaj, rearestat şi închis din nou, tot la Aiud, până la decretul de amnistie din 1964.

După înfiinţarea, la 10 iunie 1941, a primei companii de paraşutişti din Armata Română, în cadrul Centrului de Instrucţie al Aeronauticii de la Popeşti-Leordeni, locotenentul de atunci Mihai Ţanţu a fost printre primii ofiţeri care au răspuns apelului de încadrare în această unitate care avea să se situeze în scurt timp în elita oştirii române, după cum se arăta într-un studiu publicat sub egida Fundaţiei Mareşal Alexandru Averescu, consultat de Ziaristi Online.

În Foaia sa calificativă pe anul 1943, aflată în Arhivele Militare Române, se menţionează că Mihai Ţanţu s-a evidenţiat mai ales în diferite acţiuni diversioniste cu Plutonul de Misiuni Speciale, „dovedind excepţionale aptitudini în instruirea elementelor sale ca saboteuri, informatori şi terorişti”.

Un veteran judoka, profesorul Anton Muraru, antrenor emerit, centura neagra 8 dani la judo, povesteşte:

„La ordinul Subsecretariatului de Stat al Aerului, Detaşamentul Operativ al căpitanului Mihai Ţanţu a intrat în dispozitiv cu: un pluton de paraşutişti sub comanda slt. paraşutist Petre Ghica, pe aerodromul Băneasa; un pluton de paraşutişti sub comanda slt. paraşutist Vasile Fulicea, pe aerodromul Boteni (Titu), unde se afla dislocat Statul major al Aerului; un pluton de paraşutişti sub comanda slt. paraşutist Vasile Frugină, pentru paza Subsecretariatului de Stat al Aerului (Bucureşti); un pluton de paraşutişti sub comanda lt. paraşutist Grigore Meteş, la Comandamentul Artileriei Antiaeriene din Parcul Carol.

Cele mai bune cadre din acest Detaşament – denumit şi Compania de Misiuni Speciale – au intrat sub conducerea personală a cap. Mihai Ţanţu, care avea ordinul de a avea o trupa de comando, gata de acţiune.

Au beneficiat de stagii de pregătire în Germania sub conducerea unor instructori japonezi. Instrucţia lor de paraşutişti încuraja iniţiativa, originalitatea în luptă, trucurile, şiretlicurile din jiu-jitsu, orientarea în teren, abilitatea şi curajul fără margini…

Acţiunile de comando au fost iniţiate de căpitanul paraşutist Mihai Ţanţu, începând din anul 1943. La o astfel de acţiune a participat – şi ne-au şi confirmat – Vasile Cosma şi Mircea Butoescu.

 După ce au distrus un pod şi un depozit de muniţii în Uniunea Sovietică, paraşutiştii au trecut printre linii şi s-au întors în ţară.

În România, membrii acestor trupe de elită aveau îndatorirea de a căuta punctele vulnerabile ale apărării obiectivelor strategice din România, de a lăsa urme ale trecerii, vizibile pentru „arbitrii” de la Statul Major.

Odată cu sosirea ruşilor, au venit vremuri grele pentru practicanţii tehnicilor din jiu-jitsu şi judo, componenţii din trupele de paraşutişti, au trecut în silentio-stampa pentru că riscau să fie duşi ca prizonieri în Uniunea

Sovietică.

Comandantul Mihai Ţanţu a distrus arhiva şi a desfiinţat unitatea.

Paraşutiştii s-au răspândit în ţară. Vasile Cosma s-a întors în Timişoara, unde-i locuiau părinţii.

Personal l-am cunoscut în anul 1967, domnia sa fiind contabil la C. S. S. Energia Bucureşti, după 12 ani de detenţie. Luptase într-o trupă de comando în munţii Făgăraş împotriva ocupanţilor ruşi şi a comuniştilor”, aminteşte profesorul Anton Muraru în lucrarea sa, „Judo în Armata României”.

Memoriile dlui Cosma, în care este pomenit şi căpitanul Ţanţu, sunt reproduse şi de Vali Corduneanu în articolul Amintirile unui absolvent al celei dintâi promoţii de paraşutişti militari.

Viaţa legendarului Mihai Ţanţu este prezentată în detaliu în revista „Străjer în calea furtunilor” – magazin al Fundaţiei Mareşal Alexandru Averescu, într-un material extrem de bine documentat, realizat de colonel dr. Mircea Tănase, de la Statul Major General:  „Căpitanul paraşutist Mihai Ţanţu s-a născut la 16 iulie 1914 la Ghermăneşti, judeţul Bălţi, Basarabia, fiul lui Vasile şi al Mariei.

Tatăl său, învăţătorul Vasile Ţanţu, a fost deputat în Sfatul Ţării de la Chişinău, unul dintre principalii artizani ai unirii Basarabiei cu România la 23 martie 1918.

La 20 noiembrie 1919, în sala mare a Ateneului Român, la deschiderea lucrărilor primului Parlament al României întregite, din care făceau parte şi trimişii Basarabiei, Vasile Ţanţu reprezenta ca deputat judeţul Chişinău.

A fost prefect de Chişinău de trei ori, deputat şi preşedinte al Camerei de agricultură. Dezamăgit de viaţa politică, s-a retras la ţară, profesând în continuare ca învăţător.

La 30 ianuarie 1937, la vârsta de 55 ani, în urma unei boli grave, a fost operat la Iaşi, dar nu a supravieţuit operaţiei. Autorităţile române i-au făcut funeralii naţionale. A fost înmormântat la Cimitirul Central din Chişinău. Ioan Pelivan afirma cu acest prilej: „Cu Vasile Ţanţu dispare unul dintre cei mai vajnici luptători basarabeni pentru realizarea idealului naţional: Unirea.”

La ocuparea Basarabiei, în 1940, de către sovietici, aceştia i-au căutat pe toţi cei care făcuseră parte din Sfatul Ţării şi realizaseră, în 1918, unirea Basarabiei cu România. Pe toţi cei care mai trăiau i-au arestat şi deportat în URSS, dintre mulţi în RASS Tătară, unde şi-au găsit sfârşitul repede. Pe Vasile Ţanţu, plecat în lumea celor drepţi cu câţiva ani mai înainte, nu l-au mai găsit.

S-au răzbunat în schimb pe familia acestuia, omorându-i doi dintre fii. Cel de-al treilea, Mihai Ţanţu, era ofiţer în armata română şi avea să devină o figură marcantă în timpul evenimentelor din august 1944 şi imediat următoare. Va căuta, în noile condiţii create după 23 august 1944, să continue lupta tatălui său, declarând că nu mai are alt scop în viaţă decât lupta pentru Basarabia.”

Pentru apartenenţa la Mişcarea Naţională de Rezistenţă este arestat la 28 aprilie 1946 şi condamnat la 25 de ani închisoare pentru „crimă de complotare întru distrugerea unităţii statului”.

Istoricul Mihai Pelin, în lucrarea sa „Opisul emigraţiei politice – Destine în 1222 de fişe alcătuite pe baza dosarelor din arhivele Securităţii”, apărută la Editura Compania, îl fişează pe Ţanţu astfel:

„Născut la 14 august 1914 în Basarabia (astăzi în Republica Moldova). Fost căpitan de paraşutişti. Arestat ca membru al pretinsei Mişcări Naţionale de Rezistenţă. În 1949 a evadat din penitenciarul Aiud şi a fugit din ţară la Viena, unde ar fi fost recrutat de spionajul francez. La Paris, împreună cu generalul Dumitru Petrescu şi comandorul Mihai Opran, a făcut parte din Serviciul de Informaţii al Militarilor Români din Exil. Ar fi fost instruit corespunzător de Biroul 2 francez, fiind apoi trimis în România să verifice tăria rezistenţei din munţi şi să înfiinţeze un serviciu sedentar al PNŢ, serviciu care urma să fie condus de Dumitru Secară. În 1950 a descins în România şi a intrat în legătură cu Lia Popescu, o fostă amantă a lui Mihai Opran. În scurt timp a fost arestat de Securitate, iar Lia Popescu a fost surprinsă într-o tentativă de trecere frauduloasă a frontierei”, citează colonelul Mircea Tănase în studiul sau.

Istoria vieţii lui Mihai Ţanţu reintră în conul de tristeţe.

Ţanţu ajunge din nou la Aiud, de unde evadase. La prima pedeapsa se adaugă acum şi cea de spionaj. Este eliberat în 1964, în urma decretului de amnistiere a deţinuţilor politici emis după scăparea de consilierii sovietici. A trăit în anonimat şi moare secerat de boala în 1979, fiind condus pe ultimul drum, la cimitirul Cărămidarii de Jos din cartierul Berceni, de către camarazii săi de arme, membrii primelor trupe de comando româneşti.

Viaţa şi faptele de arme ale eroului basarabean sunt povestite, pe larg, în articolul colonelului Mircea Tănase, Căpitanul paraşutist Mihai Ţanţu, un nume pentru istorie, aflat la pagina 58 a revistei Fundaţiei Mareşal Alexandru Averescu „Străjer în calea furtunilor”.

preluare de pe sursa: www.flux.md

Ai tupeul să lupţi cu forţele speciale ale Poliţiei Române?

                                                                      de Aura Bolboasa

Jocul imitã cu succes operaţiunile publice ale forţelor de ordine, scenariile filmelor de acţiune

VIDEO Arme, politişti, SPP, SRI, trupe speciale din diferite instituţii, jandarmi, pompieri, firme de pază şi protecţie şi civili. Nu vă speriaţi, nu a avut loc vreun act terorist este vorba de Airsoft SWAT Competition, un concurs internaţional de strategie militară organizat în România de Clubul Sportiv Close Combat şi o echipă de luptători S.I.A.S..

Airsoft este un joc de echipã conceput sã imite cât mai fidel tacticile şi strategiile militare. Jocul în sine este atât de fidel realitãţii încât imitã cu succes operaţiunile publice ale forţelor de ordine, scenariile filmelor de acţiune inspirate din fapte reale, bazate pe eliberare de ostatici sau escortã VIP. Cu o bogată experienţă competiţională şi profesională, organizatorii au adunat într-un concurs internaţional atât echipe de civili, cât şi specialişti în crimă organizată. Oricine doreşte să testeze abilităţile de luptă şi strategie ale forţelor de ordine române şi are o condiţie fizică bună se poate înscrie în competiţie.
GALERIE FOTO şi VIDEO Cum se joacã românii de-a rãzboiul

Dan Dumitru, directorul Clubul Sportiv Close Combat,unul dintre organizatorii evenimentului, ne-a dat mai multe detalii despre acest gen de competiţie. "Înainte de toate ar trebui să vă spun că noi facem parte din trupele speciale ale Poliţiei Române, am participat la olimpiade de acest gen atât în ţară, cât şi în străinătate.
Nu este un concurs de airsoft, ci am băgat noţiunea de airsoft pentru a da ocazia oamenilor de rând să participe. Armele sunt de airsoft, în rest toate celelalate probe sunt similiare cu cele de la SWAT– Round-up şi cu competiţiile de acest fel ale trupelor speciale din întreaga lume. Diferenţa o face armamentul, pentru că nu poţi să dai o armă cu glonţ unui civil, unui om care nu are dreptul să o folosească."

Se vor întrece pompieri, jandarmi, ofiţeri SPP şi SIAS, cum au primit instituţiile această invitaţie?

Cei de la ISU (Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgentă) şi-au exprimat părerea de rău că nu pot participa din cauza problemelor care sunt în acest moment în ţară, dar doresc pe viitor să participe. Noi ne cunoaştem între noi, ne ştim de la concursuri, de la misiuni. Pentru ei nu este doar o obişnuinţă să participe la astfel de concursuri, ci şi o dorinţă. Echipele speciale vin cu aprobarea unităţilor din care fac parte. De exemplu, echipa Armatei a fost sponsorizată de sindicate cu bani pentru cazare în cadrul competiţiilor.

Ce trebuie să ştie un concurent şi cum se desfăşoară o zi de concurs?

Un concurent ar trebui să ştie coborârea în rapel, să aibă noţiuni elementare de înot, de folosire al armamentului, să coboare pe funicular, să urce cu forţa braţelor pe o funie, să meargă cu barca pneumatică, să tragă la ţintă. Toate probele sunt bazate pe trageri speciale, sunt ţinte fixe, nu ţinte umane. În baza unui regulament, înainte de fiecare competiţie, se face un “briefing” pentru fiecare echipa in parte. Concurenţilor li se explică ce au de făcut şi regulile de mânuire şi folosire a armamentului. De asemenea, la sfârşitul fiecărei zile are loc un “rebriefing” unde se dau câteva informaţii despre probele din ziua următoare. Se face punctajul pe ziua respectivă şi la fiecare probă în parte va fi premiat primul locul, precum şi la sfârşitul concursului cele mai bune trei echipe.

Echipele de airsoft au un avantaj în faţa celor de la SPP, pompieri, etc?

Echipele de airsoft din România au stat până acum deoparte, nu au curajul să se încrie pentru că îi sperie competiţia, nu au curajul să piardă. Însă, avantajul este de partea jucătorilor airsoft pentru că ei sunt obişnuiţi cu amele acestea, spre deosebire de trupele speciale care sunt foarte bine pregătite, dar lucrează cu armament real. Spre exemplu, în America, echipele civile au ajuns să întreacă echipe de SWAT- Round-up fiindcă ţine de atenţie, de puţin antrenament şi de jocul în echipă. Ne aşteptăm să avem surprize mari în ce priveşte câştigătorii.

Ce îi motivează pe jucătorii din alte ţări să vină să joace în România. Dar pe cei din ţară?

De obicei, la concursurile de acest gen atât din România, cât şi din străinătate premiile sunt medalii şi diplome. Premiile la acest concurs în bani ajung până la 3.500 de euro, spre deosebire de campionatul mondial unde cel mai mare premiul pentru locul I a fost de 5.000 de dolari.

Pe ce criterii s-a ales terenul de joc?

Zona este special amenajată , sunt multe piste cu tot felul de obstacole care îţi pun mintea la contributie: fortul de la Glina, o moară părăsită , aceste locuri combinate cu trageri speciale şi probe de rezolvare a unor situaţii tactice.

Care sunt criteriile de participare, se face o selectie sau poate participa oricine?

În primul rând trebuie să fie apt din punct de vedere medical. Oricum, noi avem un medic care înainte de fiecare probă vorbeşte cu jucătorii şi stabileşte dacă totul este în regulă. Fiecare echipă este formată din trei membrii şi o rezervă. Jocul se bazează pe munca în echipă. Dacă un jucător îşi lasă echipa la greu, aceasta este descalificată şi pierde proba. Nu există număr limită de echipe. De exemplu, în Ungaria, cu trei ani în urmă, din 100 de echipe care şi-au anunţat participarea, numai şapte s-au prezentat la concurs. Anul acesta, în schimb, la acelaşi concurs au participat 37 de echipe. La noi, până în prezent, s-au înscris 12 echipe: două echipe din Ungaria, o echipă din Moldova, două echipe din Bulgaria, o echipă din fosta Iugoslavie, patru echipe de la SIR, o echipă de pompieri, trei echipe de airsoft, o echipă de agenţi de pază şi gărzi de corp, o echipă de la Jandarmerie, o echipă de la SPP şi mai multe echipe de civili. Doritorii pot veni să asiste la concursuri, iar seara pot sta la focul de tabără, să lege prietenii şi să schimbe impresii.

Pe ce criterii se vor stabili câştigătorii?

Cel mai probabil, cel mai bun timp cumulat cu cel mai bun calificativ la tragere vor face diferenţa între echipe. În plus, se va da şi un premiu pentru cea mai omogenă şi mai echilibrată echipă din concurs. Favoriţii din acest an sunt concurenţii din echipele Banat 1, 2 şi 3 aceştia fac parte din trupele speciale de la SIR din Timişoara, sunt foarte bine pregătiţi.

Care vor fi probele concursului?

Concursul va avea cinci probe. Una va fi o probă surpriză, există şi o probă cu foarte multe obstacole, combinată cu trei tipuri de tragere: pe uscat , prin aer şi pe apă. Va fi foarte antrenant şi solicitant, dar adrenalina şi spiritul de concurs îi motivează pe concurenţi. În ceea ce priveşte echipamentul, îl asigurăm noi pentru a nu avea nicio surpriză neplăcută.

Se fac demersuri pentru declararea airsoftului sport oficial?

Am vorbit cu membrii cluburilor de airsoft din ţară şi vor să-şi înfiinţeze o federaţie a lor, pentru a-şi exprima foarte clar drepturile.

Vă gândiţi să mai organizaţi acest gen de concursuri?

O altă competiţie de acest gen va fi în noiembrie. Atunci vor participa cei din trupele special române şi va fi cu muniţie reală în poligoane special amenajate. Competitia Internaţională de Airsoft SWAT va avea loc la sfârşitul lunii, între 15 şi 18 iulie, în apropiere de Bucureşti. Primele trei locuri vor primi premii în bani în valoare de 3.500 de euro. În plus, vor exista şi premii surpriză constând în obiecte şi efecte militare.

PRELUARE DE PE SURSA: http://www.adevarul.it/stiri/social/ai-tupeul-sa-lupti-fortele-speciale-ale-politiei-romane

Apocalipsa 2018. Războiul care va distruge Europa (Ziua Veche)

Apocalipsa 2018. Războiul care va distruge Europa.

Trupe germane trimise în Grecia pentru a restabili ordinea.

Rusia ocupă Moldova, Ţările Baltice şi Belarus.

Armata franceză, pe străzile Italiei.

Franţa ocupă Belgia şi umileşte armata britanică.

SUA revine la politica neintervenţionistă şi priveşte impasibilă.

Puţin probabil ca tocmai acesta să fie viitorul, dar Angela Merkel a declarat deja că eventuala dispariţiei monedei Euro va pune în pericol pacea Europei, îşi argumentează istoricul Dominic Sandbrook, în Daily Mail, teoria fantezistă apocaliptică.

“Este 29 octombrie 2018, iar Marea Britanie trăieşte cel mai negru coşmar.

Pe câmpurile de luptă ale Europei, forţele noastre armate au fost umilite.

În lagărele de prizonieri, mii dintre tinerii noştri stau disperaţi, dovadă a prăbuşirii ambiţiilor noastre.

De la câmpurile morţii din Belgia, până la străzile Atenei, întregul continent sângerează.

Iar, în Est, ursul rusesc îşi întăreşte inexorabil strângerea, noul lor imperiu renaşte din ruinele unui vis european”, aşa începe scenariul apocaliptic al lui Dominic Sandbrook.

Potrivit scenariului publicat de Daily Mail, totul a început în octombrie 2011, la summitul liderilor europeni de la Bruxelles, care s-au angajat să salveze zona euro.

În 2012, în Grecia se duc lupte stradale, bursele europene şi mondiale se prăbuşesc: aşa începe războiul. Germania şi Franţa trimit forţe de menţinere a păcii în Grecia, transmite publika.md.

În acelaşi timp, Italia luptă pentru supravieţuire, iar întreaga Europă urăşte capitalismul şi este ameninţată de totalitarism.

Summitul din 2013 de la Bruxelles, care este organizat în salvarea Europei, nu rezolvă nimic.

În Letonia, grav afectată de criză, sunt trimise trupe ruseşti, la insistenţa minorităţii ruse din ţară.

Peste puţin timp, Vladimir Putin spune că şi Moldova, Belarus, Lituania şi Estonia au nevoie de ajutor.

În pofida situaţiei catastrofale, Occidentul nu reacţionează, iar în 2016 toate aceste state sunt ocupate de Rusia.

Preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, de cealaltă parte, se poartă ca Napoleon.

Belgia este cucerită de Franţa în 2017, iar un an mai târziu, trupele lui Sarkozy se îndreaptă spre Marea Britanie.

Totodată, Statele Unite nu reacţionează la valul de evenimente care distruge Europa.
 
 
preluare de pe sursa:
http://www.ziuaveche.ro/international/externe/apocalipsa-2018-razboiul-care-va-distruge-europa-57932.html

Sursa: Prioritate de dreapta

Apogeul lui Ceausescu - discurs de condamnare a interventiei trupelor sovietice in Cehoslovacia (1968)

Discursul lui Ceausescu din 21 august 1968 care condamna intervenţia trupelor Tratatului de la Varşovia pentru stoparea "Primăverii de la Praga"

preluare de pe sursa:

http://filmeromania.blogspot.com/2009/10/apogeul-lui-ceausescu-condamnarea.html