RASCRUCEA DIAVOLULUI

                                NORMAL, ANORMAL, PARANORMAL ŞI PARADODOXAL

                                                                                                    Nicolae Rotaru, scriitor

                                                                                                  - Uniunea Scriitorilor, Bucuresti



Deşi nu e la prima faptă editorială, Gioni Popa-Gavrilovici nu poate fi considerat...recidivist. „Răscurucea Diavolului" - subintitulată „Pseudomonografia fantasmelor de la Palanca" - este o carte aproape unică, cel puţin din punct de vedere formal. Dacă am considera-o nuvelă (deşi nu e), i-am putea spune că este una în care naraţiunea se-mpleteşte cu relatarea de tip jurnalistic, dac-am cataloga-o jurnal me-morialistic (deşi, iarăşi nu e!), am vedea că descrierile sunt însoţite de dialoguri şi „epicizări" proprii beletristicii. O putem eticheta eseu (deşi nu este!), căci seamănă cu un product textualist post-modern, cum o putem omologa şi scriere detectivistică (deşi nu este!), căci pare mai degrabă un amplu decupaj de realitate înconjurătoare.


Fapt este că acest puzzle literar-jurnalistic-memorialistic are un ce al său, un „fals tratat" ludic şi misterios, în care o localitate moldavă - comuna Palanca - devine pentru un parcurs aproape calendaristic, centrul de interes şi vrajă (un fel de buric al Pământului, cum ar fi spus Petre Ţuţea!) al propriilor locuitori, dar mai ales al unui jurnalist (cu stofă de detectiv, dacă nu chiar de poliţist) - Tudor Aurelian, care-şi exercită, cu dezinvoltură şi naturaleţe, pe aproape 300 de pagini, expertiza de povestitor, măiestria de creator de saga, profesionalismul de culegător şi valorificator de date de interes public şi publicistic.

„Răscrucea..." este o carte ce se parcurge uşor, un op de vacanţă, în care se-mpleteşte faptul divers (întâmplări cotidiene, unele cunoscute şi repetabile, dar valorificate prin repovestire din alt unghi), cu misterul (dat de valorificarea acumulărilor de paranormal şi ritualism, de cutume şi mituri ale locului, stocate de conştiinţa localnicilor şi vehiculate de spiritul lor locvace). Ca, odinioară, cel numit metaforic „Ceahlăul literaturii române", moldoveanul de geniu Mihail Sadoveanu, ce şi-a tras seva inspiraţiei din aceleaşi meleaguri de vis, şi Gioni Popa-Gavilovici recurge la descrierea filmică a unor secvenţe (fie la stâna lui Moş Gheorghe, fie la primăria unde boss este primarul Andrei sau la diferite adrese din Palanca) de genul poveştilor din „Hanu Ancuţei".

Reporterul de investigaţie (autorul narator) este un drumeţ şi un popositor, un colecţionar de curiozităţi şi un traficant de surprize. El catalizează harul de povestitor al celor cu care vine în relaţie şi rupe coaja de uitare de pe obiceiuri care au făcut carieră în timp, chit că o perioadă (de o jumătate de secol de experiment impropriu spiritului naţional!) au fost falsificate (Moş Crăciun ca şi pomul lui au devenit Gerilă şi pom de iarnă sau de Anul Nou) sau trecute în adormire (precum credinţele şi ritualurile legate de credinţa ortodoxă).

Istorisirea ziaristic-epică „Rascrucea..." este o interferenţă de trecut şi imediateţe, o invocaţie a acumulărilor de specific cultural raportată la noile tendinţe organizaţionale, marcate de aculturaţie şi globalism. Fie că descrie întâmplări de concreteţe indubitabilă (aspectele de tip iredentist al organizaţiei transilvănene Tineretul Maghiar din Ardeal - EMI, petrecute la „Iezerul Ielelor" ), ori de un realism credibil (precum avionul rusesc invizibil doborât de laserul Coandă, folosirea Armei Supreme împotriva tancurilor ruseşti şi ale Tratatului de la Varşovia în acel an 1968, al invadării Cehoslovaciei, fie cele legate de ticuri şi comportamente sau înlocuirea, la Târgoviştea asasinării şefului statului din ziua de Crăciun a anului 1989, cu o sosie a lui Ceauşescu, acesta fiind extras de ruşi şi dus în Irak, unde ar fi murit de inimă rea în 2000), fie că recurge la prezentarea unor dialoguri cu personaje (precum acel baci bătrân de la care află istoria ciobanului Ioan Ardeleanu devenit lup după moarte, aşa încât sătenii l-au dezgropat şi i-au dat foc, ori „pariul fatal" ce o are eroină pe Maria care a mers în cimitir, a cules flori şi a înfipt cuţitul în mormântul defunctei Baba Raveda, ajunsă şi ea moroi, aşa încât simţindu-se trasă de sutană, leşină şi înnebuneşte), fie că, pur şi simplu, invocă săteni ciudaţi (ca ajutorul de cioban Ionuţ, cel zăpăcit de iele, ori ca Ghiţă a Mutii care vorbeşte cu Iisus), animale (precum căţeaua Rita) sau fapte paranormale (stafiile lui Ioniche din pădurea de lângă unitatea militară, mesajele divine despre finalul eschatologic sau pur şi simplu „autocombustia spontană umană" petrecută sub însuşi nasul naratorului, ce aminteşte de aprinderea grijaniei în trupul păcătosului care nu se spovedeşte şi nu se smereşte), toate „prozele în proză" şi „poveştile în poveste" ale autorului (ce ne promite o continuare a travaliului) sunt magnetice şi interesante (unele, ca povestirile despre Sfinţii Andrei şi Nicolae, sunt de-a dreptul ezoterice!), produc o recreaţie şi o informaţie transmise simultan şi fără prea mult efort constructivist.
Credem că Gini Popa-Gavrilovici, dacă-şi va şlefui cu atenţie arta epică şi mai ales de va renunţa la interferenţa gazetăresc/narativ, printr-un efort precaut şi eficace de „limpidizare şi îmbătrânire" a efervescentelor şi spumantelor lui texte, va reuşi să ofere producte beletristice meritorii, devenind o voce inconfundabilă în corul încă eterogen al celor ce aleg să se afirme (din pasiune) prin ostenitoarea şi refrişanta îndeletnicire a cioplirii cuvintelor. Altfel, tomul întâi a posibilei sale saga a pseudomonografierii fantasmelor şi normalităţii din localitatea băcăuană Palanca de pe Trotuş - şi din alte aşezări învecinate - condusă (în carte) de primarul Andrei sau de alţi aleşi ai eşichierului politic contemporan, este o reuşită editorială a unui autor ce va deveni, sigur, o voce.
15.01.2009

 ------------------------------------------------------------------------------------------------

 

 

 

 

                                       Palanca în/între Istorie şi Cercurile misterelor

Trilogia romanescă <RASCRUCEA  DIAVOLULUI>, în ciuda titlului, se vrea o monografie atipică a unui topos misterios, Palanca, unde „jumătate din accidente, decese şi îmbolnăviri au o cauză aşa-zis paranormală" şi în care fantomele halucinaţiei, vrăjitoriile, ocultismul, credinţele, eresurile, miturile, plăcerea sadică a locuitorilor comunei de a se închipui trăitori în pragul misterelor, frumuseţea ideală a locului etc. îl va fi determinat pe Gioni Popa-Gavrilovici să radiografieze cu uneltele literaturii, infernul miraculosului cu rădăcini milenare în folclorul autohton.

 

Investigaţiile Autorului (în acelaşi timp personaj - actant, martor, narator, scrib ce notează inconştient discursuri dictate/auzite în vis), desigur ficţiuni (reamintim: numai ficţiunea nu minte) marcate de urmele realului, dar şi de duhul inconştient al naşterii, al morţii şi al devenirii veşnice. Structura romanescă e cea a unui labirint existenţial în care predestinarea, opţiunea, fatalitatea, zădărnicia, înstrăinarea, frica, resemnarea, ignoranţa etc. potenţează enigma ocultă a locului şi mitizează Istoria.

 

Scriitura solicită cititorul, prin simbolismul esoteric, bizareria mistică din parabole, limbajul miturilor şi al alegoriilor, jocul estetic dintre infrarealism, realismul magic, realismul balzacian, toponimia şi topografia recognoscibile, sufletul fluidic al toposului numit Palanca şi credinţa nemărturisită a Autorului că superstiţia domneşte în sânul creştinismului.

 

Miraculosul, fantasticul şi fabulosul coexistă cu realitatea imediată, efemeră, banală, fără a fi marcată, aparent, de Înalta Magie din Lumea de dincolo. Atât sacru, cât şi diabolicul se ascund sub profan, iar cheia Binelui şi/sau a Răului nu poa-te deschide pentru vulg, decât regatul tenebrelor, al duhurilor rele cărora li se atribuie toate viciile şi dorinţele obscure ale omului. Aşa se explică de ce Mesajul divin transmis prin vis lui Tudor, un alter ego al autorului, un mesaj incredibil pentru români, dacă avem în vedere că „în cel mai scurt timp, România va fi cea mai bogată ţară de pe suprafaţa Pământului", este interzis de Departamentul Zero în urmă-torii 50 de ani. Desigur, interdicţie călcată de „domnul ziarist de la judeţ", convins, se pare, că „lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi", şi că în Palanca - loc predestinat de Dumnezeu - va descoperi sub miturile şi poveştile Locului, Ştiinţa eternă a Fiinţei Inefabile. Temă pretext excelentă pentru a crea un Text despre „răscrucea diavolului" şi despre adevărul de necontestat că dogma esoterică a căzut pradă stupizeniei şi imbecilităţii mulţimilor. Astfel s-a ajuns ca esoterismul sacerdotal să fie condamnat tocmai că nu este înţeles şi, în consecinţă, nu e acceptat de gloată. Se pare că Sinesius avea dreptate când susţinea: „Adevărul trebuie ascuns; mulţimilor nu trebuie să li se dea decât o învăţătură pe măsura priceperii lor..."(Vezi Interdicţia Departamentului Zero).

 

De ce? Pentru că poporul dispreţuieşte adevărurile simple, el are nevoie de impostori care să preschimbe Lumea după dorinţa lui, care să-i alimenteze ignoranţa, orgoliul, fanatismul, frica. Gioni Popa - Gavrilovici, folosind procedeul literar-artistic cunoscut cititorului din celebrul Hanu - Ancuţei îşi propune să dezvăluie impactul exoterismului şi esoterismulului sacerdotal, al edificiului monstruos al su-perstiţiilor ridicole ce acţionează asupra omului care confundă dogmele existenţei lui Dumnezeu şi a nemuririi sufletului, cu vechile simboluri ale cabalei, astrologiei, ştiinţelor divinatorii, alchimiei, medicinei oculte etc.

 

Scriitura «Răscrucea Diavolului » trădează fascinaţia lui Gioni Popa-Gavrilovici, pentru marile probleme ale omului secolului XXI, care aspiră simultan la cunoaşterea lumii divine, lumii morale şi lumii naturale/ sensibile, plecând de la scara analogică a corespondentelor ce revelă pluralitatea şi integritatea Lumilor.

Citind cartea tânărului şi iscoditorului scriitor, nu poţi să nu-ţi aduci aminte de ceea ce scria Plutarh: „ omul superstiţios se teme de orice: de uscat şi de ape, de văzduh şi de cer, de întuneric şi lumină, de zgomot şi linişte, el se teme chiar şi de un vis". Vezi vizita astrală pe Lună a naratorului şi cordonul „argintiu, întins la maxim, intim legat de spatele meu".

 

În mod paradoxal, frica, fanatismul, ignoranţa şi orgoliul sunt cele patru cau-ze care asigură veşnicia filosofiei oculte. Lăsăm Măriei - Sale Cititorul plăcerea de a descoperi inefabilul sub/între/în cercurile misterelor ce fac din Palanca un axis mundi ... în chestiunea ocultismului şi a capacităţilor de a evada în şi din vis.

 

În fond, Gioni Popa-Gavrilovici pledează blagian pentru păstrarea „corolei de minuni a Lumii," pentru păstrarea adevărurilor imuabile, pe care Dumnezeu le-a eternizat în tripla oglindă analogică a universului, a omului şi a revelaţiei. În mod cert, toate lucrurile au un mister. Desigur, misterul misterelor este figurat în omul din Palanca... Nu putem să-l contrazicem pe Autor - demiurgic, dictatorial, ocult, teosof - care ne propulsează în arcanele misterului existenţial, anulând cu graţia poveştilor/miturilor, hotarul dintre real (nu realitate) şi miraculos /fantastic/ fabu-los... Retorica ţinteşte vagul, precizează nesigurul, defineşte infinitul din noi... Impresia e că templul regelui Solomon s-ar putea afla la Palanca..., undeva sub Muntele Mare, iar deasupra stâna lui Moş Gheorghe. Cu condiţia să stăpâneşti poetica tainei. Şi încă o idee în contextul scriiturii lui G.P.G.: dualitatea lumii aparenţelor în care trăim este înşelătoare; ea constituie starea de păcat şi nu există izbăvire decât în contopirea cu realitatea divină.... "

Petre ISACHI, critic literar

----------------------------------------------------------------

 

 

Catharsis la „Rascrucea Diavolului”

 

 

Gioni Popa-Gavrilovici ne obisnuise, ca autor, cu reflectiile juridice. Editura Alma Mater Sibiu ni-l propune, ca prozator, cu volumul Rascrucea Diavolului, asumata ca Pesudomonografia fantasmelor de la Palanca. Acesta este primul volum dintr-o trilogie aflata in bucuriile facerii.

 

Volumul poate fi perceput, intr-un prim nivel al decriptarii, ca un sumum de istorisiri captivante, cu titluri provocatoare: Ielele si vizita pascala din Cealalta Lume, Semne divine pe tavanul primariei, Moarta iubareata, Legenda Omului-Urs etc. Avizat si de condeiul fermecat al criticului literar Petre Isachi, in Cuvant anainte, cititorul este invitat sa decripteze si nivelul cel mai profund al scriiturii in care fantomele halucinatiei, vrajitoriile, ocultismul, credintele, eseurile, miturile, placerea sadica a locuitorilor comunei de a se inchipui traitori in pragul misterelor, frumusetea ideala a locului" devin vedetele discursului, Gioni Popa-Gavrilovici inventariind cu fervoare literara elemente din infernul miraculosului cu radacini milenare in folclorul autohton". Mitul, parabola si alegoria sunt hainele de gala ale istorisirii. Peste tot, retorica tinteste vagul, precizeaza nesigurul, defineste infinitul din noi... Impresia e ca templul regelui Solomon s-ar putea afla la Palanca." (Petre Isachi).

 

Rascrucea Diavolului poate fi perceput, ca roman, si ca un interesant exercitiu literar de catharsis, efect terapeutic obtinut prin descarcarea unei trairi refulate. Autorul plonjeaza intr-o lume uitata, dar care, explorata acum cu mijloacele maturitatii si esteticii, descopera aproape peste tot prezenta miraculosului, fantasticului si fabulosului. Suntem invitati, fabuland de-a toarta cu un personaj cristic, pe taramul neinchipuitelor posibilitati: in cel mai scurt timp, Romania va fi cea mai bogata tara (...), aducandu-se aici sute si mii de vagoane cu metale nobile, incat Romania va fi Banca Internationala a globului pamantesc (...) Poporul roman va fi reeducat si, in mijlocul acestui popor minunat va fi resedinta Dumnezeirii".

 

Sub orice pojghita de real, in Rascrucea Diavolului se ascunde un "regat al tenebrelor" sau al duhurilor rele sau, dimpotriva, se zvarcolesc universuri de suprarealism. Stiati, de pilda, de ce pe o strada ieseana, cea a Prudentei, au fost anregistrate cele mai multe decese cauzate de bolile cardiovasculare, cancerul galopant si accidentele casnice si rutiere, de ce omorurile si violentele domestice au fost, tot aici, de top national? Pentru ca toate blocurile (...) au fost construite peste sute de morminte de crestini si turci (...) spiritele celor morti terorizandu-i (...) pe locatari". Stam in asteptarea urmatoarelor volume ale trilogiei, dar nu inainte de a aplauda si o interogatie interesanta a autorului - personaj - actant: "Diavole, nu v-ati intrebat niciodata de ce nu v-ati retrage voi definitiv in Iad, sa va multumiti doar cu sufletele celor care mor pacatosi si vin cu repartitie  direct la cazanele voastre? Si sa intrerupeti orice contact cu oamenii vii de pe Pamant"...

 

(Ion Fercu)

 

http://www.desteptarea.bacau.rdsnet.ro/catharsis-la-e2809erascrucea-diavoluluie2809d.html

 

 

 

volumul I din <<RASCRUCEA DIAVOLULUI>>, precum si volumul de proza <<FANTOME LA AUTOSTOP>>, le puteti comanda on-line, la un pret de 15 lei/volum, dupa procedura de mai jos:

 

I - la adresa de email: americansaylor@yahoo.com,

trimiteti adresa dvs. completa (nume, strada, numar, bloc/casa, scara, apartament, oficiu postal, localitate, judet,

 

II - odata cu adresa dvs., specificati si care din cele doua titluri disponibile il comandati si in cate exemplare [<<RASCRUCEA DIAVOLULUI>> sau/si <<FANTOME LA AUTOSTOP>>],

 

III- plata o veti face ramburs, la primirea coletului;

 

IV- la comenzile de minim 50 lei, veti fi scutiti de cheltuielile postale de expeditie;