"Apocalipsa 2012" este o actiune de razboi psihologic

                                                                                       de Pavel Corut

Globalizarea este un proces progresist, pozitiv si conform cu legile de evolutie ale Umanitatii terrane. In cateva secole, globalizarea va asigura unificarea pasnica a Omenirii, in jurul unui organ deliberativ central, cu rol de parlament mondial si a unui guvern mondial cu activitate de orientare in toate domeniile vietii umane: economie, ecologie, nivel de trai, politici demografice, cultura, stiinta etc. Astfel, pamantenii vor intra intr-o era a convietuirii pasnice, a progresului si a civilizarii depline. Deocamdata, globalizarea progresista a facut pasi timizi, prin globalizarea informatiei pe Internet si prin globalizarea sentimentelor pozitive ale tinerei generatii care a depasit vechile limitari rasiale, etnice si statale.

Din nefericire, indivizi rauvoitori si retrograzi, uniti in Oculta globalist-regresiva, intentioneaza sa excluda globalizarea progresista si sa-si impuna propriul imperiu mondial. Oculta globalist-regresiva actioneaza de mai mult timp, insa numai dezvaluirile unor ofiteri de informatii din diverse natiuni, facute in ultimele trei decenii, ne-au permis sa-i cunoastem structura si planurile negative de viitor. Oculta globalist-regresiva uneste cateva zeci de mii de indivizi foarte bogati, care detin deja mai mult de 50% din avutia mondiala si actioneaza cu tenacitate pentru concentrarea in continuare a marilor bogatii ale Lumii in mainile lor. Ocultii regresivi se situeaza deasupra natiunilor si statelor, impunandu-si propriile interese, prin membri si agenti infiltrati in cele mai inalte niveluri de conducere statala si internationala.

Pentru a-si atinge scopurile hegemonice fundamentale, Oculta globalist-regresiva apeleaza frecvent la actiuni de razboi psihologic cu tematica economica, politica, militara sau religioasa. Practic, la ora actuala, Oculta globalist-regresiva intretine un razboi psihologic de nivel mondial, prin mai multe focare situate in diverse zone ale Terrei. Agresiunea psihologica mistica constituie una din componentele principale ale razboiului psihologic mondial. Liderii Ocultei globalist-regresive conteaza ca, in viitorul lor imperiu, majoritatea populatiei va putea fi dominata si manipulata prin diverse forme de misticism: religii traditionale sau nou infiintate, superstitii, magie, astrologie etc. Din aceasta cauza, inca din faza actuala de agresiune psihologica, Oculta globalist-regresiva acorda o atentie deosebita tematicii mistice. Ea incurajeaza si sponsorizeaza discret diverse culte si secte religioase, ea raspandeste cu insistenta magia si astrologia in randul populatiei tinere, ea actioneaza insistent pentru intoxicarea si manipularea mistica a populatiei pamantene.

Structura agresorilor mistici oculti este completa.

Comanditarii acestei agresiuni sunt liderii Ocultei globalist-regresive. Programatorii actiunilor psihologice agresive, cu caracter mistic, provin din randul unor specialisti de elita in intoxicarea si manipularea mistica: psihologi, neurologi, sociologi, economisti, fosti ofiteri de informatii, lideri religiosi. Cateva zeci de milioane de agenti de intoxicare si manipulare mistica, recrutati din randul slujitorilor diverselor culte si secte, a jurnalistilor, a proprietarilor de mijloace de comunicare in masa, a unor pseudo-intelectuali si a unor sarlatani mistici, actioneaza deja la nivel mondial, sub conducerea organizatorilor oculti. Ei raspandesc si impun in creierele populatiei-tinta variantele de intoxicare si manipulare mistica elaborate de specialistii organizatori.

Tot ei sclavizeaza si programeaza psihic persoane mai sugestionabile, cu ajutorul drogurilor si hipnozei, in scop de a le folosi pentru raspandirea variantelor de intoxicare si manipulare mistica, pe toate caile posibile: Internet, televiziune, presa scrisa, radio, carti si reviste, viu grai. In fine, foarte multe persoane ignorante, dar dornice de afirmare ori de castig material, se pun in slujba ocultilor regresivi, in calitate de idioti utili. Acestia raspandesc cu tenacitate variantele de intoxicare si manipulare mistica, pe Internet sau prin carti si reviste, ascunzandu-si identitatea sub pseudonime. Probabil, stiu sau banuie faptul ca activitatea lor este condamnabila. Inca din anii 70, specialistii occidentali au propus conducerii ONU ca agresiunea psihologica de orice fel, inclusiv mistica, sa fie incriminata la sectiunea crime impotriva Umanitatii.

In ultimul timp, Oculta globalist-regresiva a declansat o noua agresiune psihologica cu tematica mistica, Apocalipsa 2012. Variantele din aceasta actiune de intoxicare, infricosare si manipulare, elaborate de programatorii oculti-regresivi, au fost puse in circulatie pe diverse cai: Internet, materiale scrise (carti, reviste, articole de ziar), emisiuni de radio si televiziune.
Foarte multi oameni din Europa si de pe continentul american au luat cunostinta de variantele de intoxicare, infricosare si manipulare, iar destui dintre ei au ajuns deja victime ale acestei agresiuni psihologice subtile. Din motive inca necunoscute, Oculta globalist-regresiva a lansat aceasta agresiune numai asupra civilizatiei rationale euro-americane, omitand populatia afro-asiatica. Mai multe false somitati au fost atrase la agresiune, cu scop de a da un caracter aparent stiintific variantelor de intoxicare, infricosare si manipulare mistica. De asemenea, multi pseudo-intelectuali s-au angrenat in aceasta actiune, ca agenti, roboti sau idioti utili, din dorinta de castig material ori datorita ignorantei.

Oculta globalist-regresiva urmareste sa atinga urmatoarele scopuri, cu ajutorul agresiunii psihologice Apocalipsa 2012:

a. Oculta globalist-regresiva conteaza ca populatia se va ingrozi de evenimentele prezentate in variantele lor de intoxicare-manipulare si se va grabi sa-si afle salvarea in misticism, ingrosand randurile robotilor mistici deja existenti.

b. Oculta globalist-regresiva spera ca evenimentele apocaliptice profetite vor abate atentia majoritatii populatiei tinta de la invatatura, creatie si munca, de la supravegherea vigilenta a avutiilor nationale vizate de ea pentru jefuire si de la alte actiuni oculte condamnabile.

c. Apocalipsa 2012 urmareste sa dezvolte asteptarile negative in creierele populatiei-tinta. Aceste sentimente distructive, asteptarile negative, slabesc si imbolnavesc psihic persoanele mai putin rezistente.

d. In fine, ocultii globalist-regresivi urmarsc ca, prin aceasta agresiune psihologica, sa dezvolte naivitatea, credulitatea si ignoranta in populatia-tinta.

Cum combatem aceasta agresiune psihologica cu caracter mistic, lansata de Oculta globalist-regresiva?....Simplu, apelam la informatii stiintifice absolut sigure, la operatiile gandirii corecte si la bunul simt, pentru a destrama toate variantele de intoxicare informativa, infricosare si manipulare create de programatorii Ocultei globalist-regresive.


Iata principalele diversiuni din actiunea Apocalipsa 2012:
1. Manipulatorii afirma despre civilizatia maiasa urmatoarele variante de dezinformare, infricosare si manipulare:
-Pe o piramida maya ar exista urmatoarea inscriptie: Ne vom intalni in ziua de 22 decembrie 2012. Aceasta ar dovedi ca intreaga populatie maiasa ar fi fost luata de extaterestri, pentru evolutie in alt loc din Univers. In realitate, nici o piramida maiasa nu contine o astfel de inscriptie. Populatia maiasa nu a disparut dupa cucerirea spaniola. Circa 8 milioane de maiasi, din mai multe triburi, traiesc si acum, in Yucatan, Guatemala si Honduras, pastrandu-si unele obiceiuri salbatice de dinaintea Conquistei.

-Celebrul calendar maya s-ar termina brusc, cu data de 22 decembrie 2012. In realitate, calendarul solar maias, mult perfectionat, pentru a respecta cu strictete zilele de sacrificii oferite unui numar foarte mare de zei, nu s-a terminat niciodata, la majoritatea triburilor. In mediul rural de pe platourile Guatemalei, este folosit si acum, de catre batrani de numiti "preotii calendarului". Calendarul ultimului trib maias liber, Itza, s-a terminat la data de 14 martie 1697, data la care trupe spaniole conduse de Martin de Ursua, guvernatorul Yucatanului, au ocupat capitala tribului, orasul Tayasal.

-Astronomii maiasi ar fi cunoscut precesia echinoctiilor, in 25.920 de ani, perioada denumita si an cosmic, an ce s-ar incheia in 2012. In realitate, maiasii n-au cunoscut zodiacul si n-au marcat precesia echinoctiilor prin dreptul celor 13 constelatii zodiacale (a 13-a este Ophiucus, insa este ascunsa de astrologi, deoarece le-ar strica toate formulele). Calendarul solar maias nu se preta la astrologie, deoarece era compus din 18 luni de cate 20 de zile, plus o perioada nefasta (uayeb) de 5,25 zile. Calendarul venusian maias, de 260 de zile, inchinat zeului Kukulcan, nu avea vreo utilitate practica.

-Mai multe mituri maiase ar prezice ca, la 22 decembrie 2012, Pamantul va ajunge intr-un punct de aliniere cu centrul Galaxiei noastre. In realitate, astronomii maiasi nu cunosteau notiunea de galaxie si nici un mit de-al lor nu vorbeste despre o astfel de aliniere. Din punct de vedere astronomic, putem uni oricand pozitia Terrei cu centrul galactic, insa aceasta "aliniere" nu produce nici un efect asupra vietii umane de pe planeta. In centrul galaxiei, se afla materie nevie arzanda, nicidecum o Constiinta Cosmica compatibila cu creierele pamantenilor (un soi de Dumnezeu astral). Ideea salbatica si neadevarata a Universului viu si constient, compatibil cu creierele pamantenilor, provine din mistica hindusa.

-In 1952, arheologul Albeito Ruz a descoperit mormantul regelui maias Pacal, pe a carui placa ar fi scrisa profetia ca, in 2012, va fi sfarsitul Lumii (aceasta profetie ar fi fost deslusita de vizionarul Jose Arguelles). In realitate, in 1951, arheologul mexican Albeito Ruz Lhullier efectua restaurarea Templului cu Inscriptii din Palenque. Cu aceasta ocazie, a descoperit ca, la circa 20 de metri adancime, se afla un mormant de rege, gardat de sase schelete. Placa de mormant, grea de cinci tone, era acoperita cu mai multe glife maiase, care au fost descifrate si facute publice, in 1953. Acestea nu contin nici o profetie despre sfarsitul Lumii, in 2012. De altfel, preotii maiasi nu cunosteau notiunea de profetie si nu aveau preocupari in acest sens.

Ei erau convinsi ca toate evenimentele se repeta, in cadrul unui ciclu de ani Preotii practicau numai ghicitul unor evenimente apropiate, prin datul in bobi de fasole sau cacao, obicei inca pastrat de batranii maiasi din Guatemala.

-Scheletul regelui Pacal ar fi cu 40 de ani mai tanar decat ar indica varsta inscrisa pe placa de mormant, ar fi mai inalt decat maiasii normali si ar poseda un nas coroiat, de mari dimensiuni, total neobisnuit pentru specia umana. Aceasta ar indica faptul ca Pacal ar fi fost rapit de extraterestri timp de 40 de ani, perioada in care nu a imbatranit. In realitate, din scrierile si desenele maya, rezulta clar ca maiasii obisnuiau sa-si modifice diferite parti din corp, cu scop "estetic". Astfel, ei tuguiau cutia craniana a copiilor prin presare intre doua scandurele, determinau copiii sa priveasca crucis prin atarnarea unei bile de ceara de o suvita de par ce le cadea intre ochi, isi coroiau nasul prin indopara narilor cu diverse materii textile si-si alungeau urechile prin atarnarea unor greutati in lobii strapunsi, obicei intalnit si la multe triburi africane. Scheletul de la Palenquc nu depaseste inaltimea obisnuita a maiasilor din secolul 7 e.n., cand a trait Pacal.

-Scrierea maiasa Popul Vuh, cu o vechime mare si necunoscuta, ar vorbi despre alte lumi dinaintea celei actuale, lume ce se va termina printr-un potop. In realitate, Popol Vuh sau Cartea obstii (popol-obste, vuh-carte) a fost scrisa dupa ocupatia spaniola din secolul 17 e.n., de un revoltat impotriva "vulturilor albi invadatori" si nu cuprinde nimic din alegatiile facute de manipulatori. A fost tradusa integral si poate fi consultata, pentru verificarea afirmatiilor mele.

-Conform calendarului maias, a cincea lume s-ar termina in 1987, iar a sasea lume ar incepe in 2012. Perioada dintre cele doua lumi, numita apocalipsa sau revelatie, ar servi, conform profetiilor maya, cunoasterii Adevarului. In realitate, asa cum rezulta din scrierile maiase Cartea lui Chilam Balam si Popol Vuh, maiasii credeau ca Lumea va evolua numai in patru ere: a piticilor, a fiintelor dzolob, a poporului maya si a unei armonii de convietuire a tuturor popoarelor, cu inflorirea preferentiala a maiasilor. Aceasta credinta nu s-a confirmat, prin distrugerea civilizatiei maiase de catre spanioli, in secolul 17 e.n. Preotii maiasi nu aveau notiunea de Adevar divin sau suprem. Ei divinizau cateva zeci de zei, in majoritate zoomorfi, carora le aduceau sacrificii umane, pentru imbunare. Nu asteptau de la ei nici o revelatie, ci numai ploaie, recolte bogate, lipsa de molime etc.

-Maiasii ar fi considerat ca, la 21 decembrie 2012, Terra va intra definitiv in campul radiant al centurii fotonice ce inconjoara constelatia Pleiadelor, constelatie in care s-ar afla centrul galaxiei. In realitate, salbaticii maiasi, aflati in oranduirea sclavagista, nu aveau habar de notiunile foton si centura fotonica, notiuni descoperite abia in secolul trecut. Pleiadele sau Closca cu pui sunt un roi de circa 120 de stele din constelatia Taurus (nu o constelatie distincta!), situat la circa 350 de ani lumina de sistemul nostru solar. Cea mai luminoasa stea a acestui roi stelar este Alciona. Numarul mare de stele care il alcatuiesc ii dau infatisarea de centura luminoasa. Cuvantul foton deriva de la grecescul phot care inseamna lumina, iar fotonii sunt cuante de lumina in miscare, cu viteza cunoscuta (300.000 kilometri pe secunda). Lumina, ca orice radiatie electromagnetica, nu are nici o influenta asupra constiintei omenesti si a destinului omului; ea poate, cel mult, perturba superficial unele procese biologice. Nici vorba ca lumina Pleiadelor sa fie Constiinta Cosmica sau Christica sugerata de manipulatori.

-Maiasii ar fi scris ca, in 2012, vom depasi tehnologia actuala (din 2008), vom depasi cunostintele despre timp si spatiu, vom depasi necesitatea banilor, vom trece rapid prin dimensiunea a patra si vom intra in a cincea dimensiune. Terra si sistemul solar se vor sincroniza cu galaxia si intregul Univers, iar ADN-ul uman va fi perfectionat, capatand 12 spirale in loc de 2. Aceasta varianta de manipulare este atat de gogonata, incat numai retardatii mental o pot crede. In realitate, maiasii nu cunosteau notiunea de tehnologie, nu foloseau nici macar roata si vedeau in archebuzele spaniole trasnete zeiesti. Nici o inscriptie maiasa nu vorbeste despre relatia timp-spatiu. Maiasii nu cunosteau banii, astfel ca "moneda" lor de schimb erau boabele de cacao. Maiasii n-au imaginat macar un Univers cu mai multe dimensiuni. Ei cre deau in universul concret al porumbului din care traiau, porumb din care zeii primordiali Cucumatz si Tepeu ar fi creat primii oameni.
Terra si sistemul nostru solar sunt perfect sincronizate cu Universul, inca de la formare. In fine, salbaticii maiasi, cu cunostinte medicale mai mult decat modeste, nu aveau habar de ADN si nici n-au facut vreo profetie in acest sens. Chiar si acum, in timpul modern, cel putin 95% din populatia Lumii nu are habar ce inseamna ADN si cum se perfectioneaza.


Ce concluzii tragem din variantele de manipulare bazate pe pretinse profetii maiase?
Maiasii, un popor salbatic, crud si ignorant, n-au profetit nimic pentru viitor, ci si-au vazut de politeismul si zoolatria lor. Obsesia lor pentru masurarea exacta a timpului era determinata de teama lor de a nu supara multitudinea de zei care asteptau sacrificii de sange aproape in fiecare zi; maiasii trebuiau sa stie exact ziua in care sa faca decapitari, smulgeri de inimi sau aruncari in puturi a celor jertfiti pentru imbunarea zeilor imaginati de ei.

Cine doreste sa verifice informatiile despre maiasi poate consulta Codexul Dresau, Cartea lui Chilam Balani, Popol Vuh, volumul Relatari despre Yucatan de Fray Diego de Landa, The Rise and Fall of Maya Civilization de John Eric S. Thompson, World of the Maya de Victor W. von Hagen, Maiasii de Horia Matei. Astfel, veti scapa de otrava intoxicarii cu informatii false si de manipularea catre credinte eronate.

2. O alta varianta de manipulare sustine ca. potrivit traditiei kalachakra, la 960 de ani dupa revelarea invataturii secrete din Tibet (din anul 1027), va urma o perioada de 25 de ani de framantari, care va culmina cu sfarsitul timpului. Desigur, suma cifrelor din varianta de manipulare ne da anul 2012.
In realitate, kalachakra este de origine hindo-vedica, nu tibetana si reprezinta conceptia vedica ciclica de evolutie a Lumii, conceptie cu o durata mult mai mare decat cei 25.920 de ani ai anului cosmic inventat de mistici. Erele din "roata timpului", imaginate de hindusi, sunt urmatoarele: kritayuga sau varsta de aur, de 1.728.000 ani, in care domneste zeul justitiei si al datoriei; tretayuga sau varsta de argint, de 1.295.000 ani, in care virtutile incep sa decada; dvaparayuga sau varsta de bronz, de 864.000 de ani, era in care oamenii, influentati de zeul jocului de zaruri, Dvapara, devin mincinosi si certareti; kaliyuga sau varsta de fier, de 432.000 de ani, a inceput la data de 18 februarie 3102 i.e.n. Simbolizata de zeita neagra Kali, ea este o perioada a rautatii, razboaielor, catastrofelor si suferintei.

Dupa cum vedem, "roata timpului" nu confirma apocalipsa din 2012.

In al doilea rand, tibetanii n-au primit prin revelatie nici un fel de secrete divine, nici in 1027, nici ulterior. Ei au fost si au ramas un popor salbatic si incult, asa cum l-ati vazut in filmul american Doi ani in Tibet. Scriitorul german Fritz Rudolf descrie ignoranta, salbaticia, idolatria si coruptia din lamaseriile tibetane, in cartea Varfuri fara zei. Povestile despre "sacralitatea" Tibetului si a taramului "pur" Shambala mai pot pacali doar ignorantii, la secolul trecut, sotii Nicolai si Elena Roerich, mari mistici, au dus guvernului sovietic (lui Lenin) o scrisoare prin care "inteleptii din Shambala" ii felicitau pentru revolutia bolsevica. Prin 1993, scriitorul Ion Tugui a lansat cartea Sapte ani apocaliptici, pe baza "marturiilor" unui pretins vizitator al Shambalei, care-si zicea contele Incapuciato. Nimic din ce au profetit Incapuciato si Tugui nu s-a adeverit. Tibetul nu ascunde nici un fel de secrete divine, ci numai ignoranta si salbaticie.

3. Manipulatorii afirma ca, in 2012, se va sfarsi timpul. In scopul convingerii ignorantilor, ei folosesc si un argument pseudo-stiintific: cresterea frecventei vibratorii a Terrei ar face ca 24 de ore sa insemne, in prezent, numai 16 ore, iar, in 2012, numai zero ore, deci, sfarsitul timpului. In realitate, timpul este o conventie omeneasca folosita pentru a stabili ordinea cronologica a evenimentelor. El se poate masura functie de orice reper dorim. Noi il masuram functie de doua fenomene astronomice sigure, rotatia Pamantului in jurul axei sale, in 24 de ore (ziua) si miscarea de revolutie a Terrei in jurul Soarelui, in timp de 365,25 zile (un an).


Restul unitatilor de timp sunt pur artificiale.
Timpul nu se dilata, nu se contracta, nici nu se termina decat daca ne imaginam noi. Il putem masura de la diverse limite din trecut, traind cu totii deodata, proba ca timpul nu este material si penetrabil. Evreii il masoara de la "facerea Lumii", eveniment plasat in anul 3700 i.e.n. Crestinii il masoara de la presupusa data de nastere a lui Jeshua - Isus Hristos. Islamicii il masoara de la Hegira (16 iulie 620 e.n.), adica, de la fuga profetului Muhamad de la Mecca la Medina. Budistii masoara timpul de la iluminarea lui Budha etc. Toti traim insa deodata, proba ca timpul nu poate fi gaurit cu vortexuri, pentru a circula in trecut sau in viitor, ca in filmele SF americane. In trecut, putem calatori cu retrocognitia, amintirea, imaginatia si informatiile oferite de stiintele care studiaza acest timp (geologia, astrofizica, arheologia etc). In viitor, putem calatori cu imaginatia, premonitia, precognitia si planificari constiente.


In concluzie, in 2012, nu se va sfarsi timpul.

4. Manipulatorii sustin ca, in 2012, numai cei care vor avea o spiritualitate ridicata vor putea pasi in urmatoarea dimensiune, a patra, in era Varsatorului. Desigur, pentru spiritualizare, ei sugereaza credinte si comportari mistice. In realitate, spiritualitatea umana inseamna cunoasterea perfect stiintifica a Lumii in care traim, creatie permanenta de bunuri materiale si de valori spirituale utile oamenilor, o perfecta moralitate in familie, societate si fata de natura. In al doilea rand, noi, pamantenii, am fost creati sa evoluam in spatiul cu trei dimensiuni si asa vom ramane cat timp va dainui Terra (4,5 miliarde de ani). Universul pluridimensional e o ipoteza de studiu a savantilor si nimic mai mult. In fine, credinta in Dumnezeul Adevarat nu ne obliga sa ne inregimentam in nici o religie inchinatoare la zei. Fiti linistiti, in 2012, nu veti pati nimic!

5. Urmatoarea varianta manipulatorie sustine ca, la intalnirea centurii fotonice din Pleiade, organismele noastre vor suferi transformari radicale, devenind luminoase. In realitate, daca bombardam un organism uman cu fotoni, acesta nu-si schimba compozitia si organizarea. El ramane asa cum il stim, adica, format dintr-un trup de materie grosiera, condus de inconstient si constiinta si dintr-un corp invizibil (aura, biopsihocamp) condus de Hiperconstiinta. Corpul invizibil si hiperconstiinta formeaza impreuna suflul vital nemuritor sau sufletul nemuritor al omului. Deci, nu va speriati nici de aceasta varianta de manipulare! Nemurirea oamenilor normali este asigurata si probata stiintific, mai ales prin studiul cazurilor de moarte clinica si prin regresie hipnotica.

6. Manipulatorii afirma ca inversarea polilor magnetici ai Terrei ne va produce mari tulburari si moarte. In realitate, inversarea polilor magnetici e un fenomen terestru normal, la care oamenii, animalele si vegetalele s-au adaptat ori de cate ori s-a produs. Puteti verifica aceasta situatie, dormind cateva nopti cu capul catre nord, apoi, cu capul catre sud. Nu vi se va intampla nimic. Posibila schimbare a polilor magnetici ai Terrei, in urmatoarele decenii, nu va afecta viata omeneasca grav si pentru lung timp.

7. Manipulatorii vor sa va pacaleasca cu imaginea unui Univers limitat viu si constient, cam ca in miturile hinduse. In realitate, Universul e etern, infinit, nelimitat, format din materie vie si nevie. Materia nevie (stele-sori, planete, sateliti etc.) sustine viata vie inferioara (vegetale si animale) si superioara (oamenii si fiintele rationale din alte lumi universale). Numai fiintele superioare poseda ratiune propriu zisa; animalele si vegetalele au rudimente de constiinta si instincte. In centrul galaxiei noastre, arde o stea puternica (Alciona), lipsita de Constiinta Cosmica sau Hristica imaginata de mistici. Nu de acolo primim noi informatiile civilizatoare, ci chiar din atmosfera pamanteana. Da, o Hiperconstiinta divina ne inspira, ne ajuta si ne ocroteste mereu chiar din atmosfera planetei noastre. Nu stim mai mult despre aceasta Hiperconstiinta. Stim doar ca ne asigura evolutia, prin perfectionarea cunoasterii stiintifice si a creatiei umane, precum si prin impunerea unei comportari morale foarte severe.


In concluzie, in anul 2012, nu se va intampla nimic deosebit pe Terra.
Pamantenii isi vor vedea linistiti de problemele lor iar manipulatorii oculti regresivi vor incasa un esec cu actiunea lor agresiv-psihologica numita Apocalipsa 2012. Pastrati aceasta carte, pentru a va aminti, in ziua de 22 decembrie 2012, ca v-am spus adevarul!
La fel am procedat in 1993, cand Ion Tugui speriase lumea cu Sapte ani apocaliptici.
Am demontat "profetia" lui in romanul Balada Lupului Alb, roman pe care il puteti citi comparativ cu cartea lui Ion Tugui, pentru a va lamuri pe deplin.


Sursa: http://drumulinvingatorilor.ro/showart.aspx?artId=8

Cea mai mare lovitură de spionaj

În literatura de specialitate ce include sfera spionajului, românul Mihai Caraman are un loc de cinste, fiind considerat, nu de către puţini, unul dintre marii maeştri ai acestei arte.

Demon pentru Occident, erou pentru Est în perioada Războiului Rece, acţiunea intreprinsă de Mihai Caraman şi reţeaua sa, este totodată criticată de către alţi analişti, aceştia considerând-o ca fiind ”sprijinita” şi realizată tocmai cu ajutorul celor ce ar fi trebuit a fi victime, ceea ce bineînţeles i-ar ştirbi din măreţie şi glandoare. Pentru a ne forma totuşi propria opinie este necesar să cunoaştem şirul evenimentelor.

Născut în noiembrie 1928, într-o comună din judeţul Galaţi, terminând la 22 de ani Şcoala de Ofiţeri a Ministerului de Interne, urmând apoi Cursuri Speciale de Informaţii Externe la Moscova , Mihai Caraman va fi trimis ca delegat al Ambasadei României la Paris, chiar de către Mihai Gavriliuc, ofiţer KGB sub acoperire, şeful Direcţiei a I a de Informaţii Externe a Securităţii .

Va ajunge în Franţa în 1958, la 30 de ani, alături de soţia sa Maria Caraman, în vârstă de 21 de ani, ocupând funcţia de Secretar I pe probleme economice, ambasador în acea perioadă fiind Constantin Nicuţã.

Avansat în funcţie, devenit consilier, Caraman se bucură de o imensă influenţa la Bucureşti.

Drept dovadă, Victor Dumitru, ambasadorul României la Paris din 1968, este rechemat în ţară la presiunile acestuia, întrucât se pare nu dădea dovadă de puternice considerente ideologice neactionând totodată eficient în repatrierea emigranţilor români.

În ceea ce îl priveşte pe Victor Dumitru, acesta va obţine trei ani mai târziu, în 1971, permisiunea de a vizita Parisul, acolo unde va reuşi să fugă, cerând şi primind azil politic.

Despre capacităţile excepţionale de care Caraman dădea dovadă stă faptul ca în 1968 a fost chemat în ţară pentru a asigura securitatea preşedintelui Charles de Gaulle, aflat în vizită la Bucureşti.

Cum istoria e plină de umor, spionul trebuia de această dată să fie ocrotitorul victimei sale. Portretul ideologic al lui Mihai Caraman este schiţat de către Pierre Accoce şi Daniel Pouget, autorii unei celebre cărţi, tradusă şi în limba română, în care se descrie această acţiune de spionaj.

Astfel, Caraman este descris ca un adevărat marxist, credinţă ce se datorazã se pare unor traume psihologice avute în perioada copilăriei, atunci când Mişcarea Legionară era în apogeul violenţelor socio-politice exercitate, ceea ce l-a făcut să creadă în comunism.


Acţiune şi Strategie

Trimis în 1958 ca diplomat, provenit din Est într-o ţară occidentală, în plin Război Rece, Caraman ajunge totuşi în Paris într-un moment propice, atenţiile fiind îndreptate asupra situaţiei socio-econmice pe care Franţa o traversa şi mai ales asupra problemelor legate de războiul din Algeria. Obiectivele sale, două la număr, erau însă bine stabilite.

Astfel, in primul rand acesta viza controlarea cercurilor de emigranţi ostili Bucureştiului, şi încercarea de a-i repatria pe cei mai importanţi dintre aceştia, în special savanţii. În acest caz, printre cele mai importante reușite se număra cea a lui Henri Coandă. Cel de al doilea obiectiv viza spionajul pentru Moscova, prin obţinerea a cât mai multor informaţii de interes geostrategic ale N.A.T.O.

Trebuie spus că în acest sens, Securitatea colabora direct cu KGB-ul, ambele beneficiind de rapoartele trimise de reţeaua Caraman, toate documentele fiind trimise la Bucureşti (unde se copiau) iar mai apoi către Moscova, în timp ce ordinele către Caraman, ajungeau de la Moscova via Bucureşti. Această colaborare, slăbea şi mai mult atenţia D.S.T.-ului (Departamentul pentru Supravegherea Teritoriului) - contraspionajul francez, care vedea ca principali inamici ţări precum Germania de Est, Ungaria, Polonia sau Cehia, mai puţin însă România, sora latină mai mică, şi ţara din blocul răsăritean mai puţin independentă de Moscova.

Caraman a reuşit să creeze în perioada 1958-1969 o adevărată reţea, bazată pe coruperea şi folosirea unor înalţi funcţionari, penetrând structuri precum N.A.T.O., Poliţia Franceză, Ministerul Finanţelor şi cel de Externe al Franţei, ajungând până la ambasada acestui stat de la Washington. Studiind profilele pshio-sociale ale celor ce vor deveni informatori, manipulându-i mai apoi, Caraman şi subalternii săi vor realiza o adevărată reţea, a cărei desfăşurare este demnă de un mare film, nelipsind scene de amor, filaj sau şantaj.

În acest sens, este normal să amintim şi ceilalţi membri cunoscuti ai reţelei, spioni români, aflaţi sub acoperire diplomatică la Paris: Căpitanul Iacobescu (cel ce îi va lua locul lui Caraman la conducerea grupării, când acesta va fi plecat la Bucureşti pentru a-i asigura securitatea lui de Gaulle), Mihail Simula (Secretar II U.N.E.S.C.O.), Mihail Georgescu (Secretar II Ambsada României la Paris), Gheorghe Ionescu (Secretear II Ambasada României la Paris), Eugen Vişan (Secretear II Ambasada României la Paris), Pavel Cismaru (Secretar I Ambasada României la Paris), Constantin Mirea (Secretear II Ambasada României la Paris), Ion Păduraru (Secretar II U.N.E.S.C.O.), Mihai Ilie (Prim Consilier Ambasada României la Paris).

Primul agent racolat de către Mihai Caraman va fi Robert Van de Wielhe, pe care îl va întâlni 1960 cu ocazia unui dineu oficial. Conexiunile lui Van de Wielhe în zona politicului, şi personalitatea acestuia îl vor face să devină interesant pentru Caraman, care după mai multe întrevederi între cei doi, va înştiinţa: “Şef Antenă Paris către Direcţia Generală.-Reperare eventual obiectiv SI.

Propun deschidere dosar. Subiectul va purta numele de cod Nina. Încheiat”. Alte trimiteri îl catalogau pe Van de Wielhe ca fiind leneş, lipsit de patriotism, cu tendinţe nevrotice, coeficient de inteligenţă ridicat, provenit dintr-o familie bogată, cu o copilărie dificilă, adolescenţă agitată, foarte sensibil la bani. În desele întâlniri dintre cei doi, Caraman aducea în discuţie apropierea şi conlucrarea Estului cu Vestul şi rolul pe care Franţa al putea să îl aibă, iar o eventuală colaborare cu România în acest sens nu ar reprezenta niciodată o trădare, ţinând mai ales cont că Bucureştiul nu era în cele mai bune relaţii cu Moscova.

În cele din urma, o altă trimitere a lui Caraman, redată de Pierre Accoce şi Daniel Pouget, anunţa: “Şef Antenă Paris către Direactia Generală.-Nina obiectiv SI confirmat. Este funcţionar la N.A.T.O.

Documentarist la biroul Dispoziţii. Serviciul lui centralizează documente emise de toate comitetele şi de secretariatul internaţional. Nina are acces la multe secrete, chiar şi la cele clasate cosmice. Cu excepţia totuşi a documentelor strict militare. Am declanşat explorare identitate şi comportament”.

Rolul lui Van de Wielhe va fi uriaş în realizarea celei mai mari lovituri de spionaj din istoria N.A.T.O., furnizând 60 de dosare, dintre care 16 ultrasecrete (cosmice) printre care informaţii privind logistica N.A.T.O. pentru pace şi război, bugetele militare ale Aliaţilor, sau sistemul de alarmă N.A.T.O.

Importanţa acestuia este dovedită de către propunerile lui Caraman care îi oferă un sejur pe litoralul românesc sau posibilitatea de a deveni angajat oficial al Securităţii, beneficiind de un salariu lunar de 10 000 de franci.

Aceste propuneri sunt refuzate, iar Van de Wielhe îşi va da demisia în 1961, fie pentru a scăpa de presiunile lui Caraman, fie la sfatul acestuia pentru a nu atrage atenţia şi a recruta alţi agenţi pe baza cunoştinţelor sale, variantă mult mai viabilă se pare, ajutându-l pe Caraman să îşi lărgească reţeaua, prin racolarea lui Francis Roussilhe, Sylvie X, Pierre X şi a turcului Emre.

O poveste interesantă, dar şi un eşec în acelaşi timp este dată de încercarea de racolare a Doamnei B., aceasta fiind-ui propusă lui Caraman, tot de către Van de Wielhe. Ştiind că femeia doreşte să vândă un tablou, Caraman îi va face câteva vizite scurte, o va studia, se va apropia de ea, cumpărând în final obiectul de artă, moment în care o va şi seduce. La un timp relativ scurt, în care Caraman nu mai dă nici un semn de viaţă, Van de Wielhe o contactează pe Doamnă B. transmiţându-i acesteia că ar putea câştiga foarte mulţi bani dacă ar a ”ajuta” România.

Se pare că de data aceasta Caraman s-a înşelat în conturarea profilului psihologic al acestei femei, întrucât imediat v-a contacta D.S.T.-ul, fapt ce a dus la filarea lui Van de Wielhe între decembrie 1962 şi ianuarie 1963 şi arestarea acestuia pentru trei zile, fiind eliberat în final pentru lipsă de probe. Un lucru este interesant totuşi: Caraman a ştiut încă de la bun început de întrevederea D.S.T.-ului cu Doamna B (căci a urmarit-o tot timpul) a ştiut mai mult ca sigur că şi el se află în vizorul autorităţilor franceze, şi totuşi acceptă să se întâlnească cu Van de Wielhe la doar 16 zile dupa ce acesta iese din arest.

Aflaţi într-o cafenea publică, Van de Wielhe începe a-i povesti lui Caraman cele întâmplate, însă aici românul ştiind că sunt ascultaţi îşi joacă rolul excepţional: se face că nu înţelege absolute nimic şi se ridică de la masă. Van de Wielhe este arestat la ieşirea din cafenea, acuzat de încălcarea articolelor 75 şi 78 din Codul Penal ce făceau referire la divulgarea de informaţii. Va fi închis o lună, apoi judecat primind o condamnare de 1 an cu suspendare.

Atenţia presei şi mai ales a serviciilor va fi iară distrasă de la aceste evenimente, concentrându-se asupra unui atentat ce tocmai avusese loc împotrivă lui de Gaulle. După 6 luni de filaj, Caraman şi Van de Wielhe vor ieşi se pare din vizorul D.S.T.-ului.

Francis Roussilhe, coleg cu Van de Wielhe la N.A.T.O. a ocupat mai multe funcţii în cadrul acestei instituţii, fiind chiar avansat pentru ajutorul oferit în deconspirarea unui jurnalist italian ce spiona pentru cehi. Intrat în contact cu Caraman, acesta este manipulat de către român, chiar şi sub pretextul conform căruia România ar fi foarte intersata dacă ar putea avea acces la documente secrete, pentru a cunoaşte interesul Vestului în situaţia în care ţara noastră s-ar desprinde total de sovietici.

Aici trebuie să facem o paranteză şi să stabilim faptul că toţi agenţii manipulaţi de Caraman s-au pretat de fapt banilor şi avantajelor materiale obtiunute, mai puţin datorită unor ideologii sau viziuni politice, sau într-un singur caz, au cedat datorită pasiunii şi a iubirii. În 1962 când Francis Roussilhe ocupă deja funcţia de documentarist livrează primul dosar privind modalităţi de conservare a alimentelor. Aparent fără importanţă, documentul era mai mult un gest faţă de prietenul sau român, ce de fapt îl testa şi analiza. Va continua să ofere de-a lungul timpului informaţii din ce în ce mai importante, în schimbul a frumoase sume de bani chiar şi după anul 1967, moment în care sediul N.A.T.O. se mută de la Paris la Bruxelles. Printre documente se aflau buletine interne, informaţii privind şedinţele secrete, bilanţuri financiare sau informaţii privind logistica militară a Alianţei.

Spionajul lui Roussilhe va continuă şi la Bruxelles, chiar sub aceeaşi formă, aducând microfilme ale documentelor ce ar fi trebuit arse. Postura sa, îi dădea posibilitatea de a le păstra şi pasa mai departe. Însă totdeaua acţiunea avea loc pe teritoriul francez. Roussilhe trecea microfilmele în cadrul controalelor vamale ascunse într-o batistă din buzunar, fapt ce nu îi era deloc greu, ţinând cont mai ales de funcţia deţinută.

O altă sursă importantă era funcţionarul turc Imre, ce a sustras fotografiind numeroase dosare importante din cadrul N.A.T.O., cooperând odată cu mutarea sa în Belgia prin intermediul lui Mihail Tincu, care bineînţeles lucra la Ambasada României din Bruxelles. Pierre X, un alt pion important pe această tablă de şah, funcţionar al Ministerului de Externe francez, expus dorinţei de avansare socială, este abordat în 1964 de către Constantin Mirea şi exploatat din 1965. Întâlnirea sa cu Mirea avea loc în restaurante, cei doi aşezându-se lângă mese apropiate. Pierre aşeza valiza lângă mese, Mirea o ridica, se ducea la baie, fotografia documentele, apoi aşeza servieta la loc.

Sylvie X, funcţionar al Ministerului de Finanţe francez, intră în joc în 1964, atunci când Mihail Simula o abordează în timpul unui cocktail organizat de U.N.E.S.C.O. Îndrăgostită de acesta, va începe din 1965 să ofere informaţii privind analize economice sau activităţi petroliere ale companiilor şi statului francez, până în 1967 când nu va mai reprezenta o sursă interesantă, moment în care Simula dispare.

Nedorind să înţeleagă că a fost trădată, începe să facă presiuni asupra Ambasadei române pentru a afla ce s-a întâmplat cu “iubitul” ei. În acel moment Sylvie reprezenta o reală ameninţare, însă alegerea lui Caraman nu este de a o elimina (aşa cum probabil alţii ar fi procedat) ci de a o controla, prin intermediul lui Mihail Georgescu.

Povestea lui Pierre Rocherou este o adevărată telenovelă. Intrat în vizorul lui Caraman încă de când era elev la Ėcole Nationale d’Administration, pe care o va absolvi în 1963, acesta va reprezenta o adevărată mînă de aur. Detaşat de către Ministerul de Externe francez la Washington, Rocherou va primi nume de cod Jean, în dosarul deschis de Caraman.

Înainte cu o săptămâna ca francezul să ajungă în capitala Statelor Unite, Securitatea îl trimite pe Victor Dorobanţu ca ataşat al Ambasadei române, tocmai cu scopul de a-l avea în vedere pe Rocherou. În această privinţă, agentul român scria: “Jean subiect foarte receptiv dar plin de sine. Îşi închipuie că poate juca un rol politic important în apropierea dintre ţările noastre ”. Într-o altă notă remarca: “Jean are probleme financiare, pare foarte sensibil la cadouri mărunte”

Cu alte cuvinte, Rocherou reprezenta profilul ideal. Studierea sa a durat până în 1965, perioadă în care românul i-a împrumutat numeroase sume de bani. Adevărata dramă începe când francezul se îndrăgosteşte de o mulatră, deoarece un posibil mariaj i-ar fi încheiat cariera diplomatică. Dumitru se dovedeşte a fi un adevărat prieten atunci când oferă o importantă sumă de bani pentru ca femeia să poată face un avort în Bucureşti. Nu a durat mult până a început exploatarea de informaţii privind misiunile Franţei la Washington şi N.A.T.O.

Se pare însă că Rocherou nu se simţea foarte confortabil, decizând ca în 1967 să păstreze cel de al doilea copil, şi şã demareze mariajul cu cea pe care o iubea. Surprinzător pentru el, diplomatul român se bucură în momentul când acesta a fost rechemat în Franţa. Hărţuirea sa va continua, mai alesdatoritã faptului că i-a fost repartizat un post onorabil în cadrul Băncii Mondiale, însă se pare că Rocherou nu s-a simţit deloc confortabil, refuzând apoi posturi mult mai importante, precum cel de membru al Cabinetului Secretariatului General al O.N.U.

O.C.D.E. a fost penetrat prin intermediul lui Klaus Edelman, membru al delegaţiei austriece. Această acţiune de care s-a ocupat în special Iacobescu, s-a realizat prin intermediul unui şantaj realizat ca urmare a unor fotografii compromiţătoare, făcute se pare într-o seară în care victima era beată. Exploatarea lui Edelman a durat 56 de luni, perioadă în care acesta a livrat peste 155 de dosare, în schimbul unei sume relative modice, aproximativ 15. 000 de franci.

Poliţia Franceză nu a scăpat nici ea atenţiei reţelei.

Întrucât reprezenta un interes ridicat, mai ales asupra rolului social pe care îl joacă, această instituţie a fost penetrată prin coruperea lui Gėrard Gautheriu, ce a furnizat mai multe informaţii, între 1967-1969, privind organizarea poliţiei pariziene, fapt ce a sporit totodată eficacitatea reţelei.

Cele mai puţine detalii privind manipualarea şi exploatarea informaţiilor le avem în cazul colonelului Charles de la Salle, care s-a sinucis după ce a fost deconspirat. Ştim totuşi că acesta a oferit informaţii privind aviaţia N.A.T.O şi cea franceză, dar şi detalii importante în legătură cu nava spaţială franceză.

Căderea reţelei Caraman se datorează trădării Căpitanului Iacobescu, care cere în 1969 azil politic Ambasadei Marii Britanii de la Paris, în schimbul confesiunii sale. Oficial se pare că Iacobescu se temea că deconspirarea va avea loc oricum, ca urmare a arestării deja în acel moment a lui Imre, a trădării unui important agent K.G.B. şi mai ales ca urmare a filajului intens al D.S.T.-ului asupra ambasadei române.

Totuşi, chiar dacă ar fi fost deconspiraţi, Iacobescu ca şi ceilalţi ar fi beneficiat de imunitate diplomatică, neputând fi arestaţi, ci doar trimişi în România, lucru care s-a şi întâmplat cu restul reţelei.

În ceea ce priveşte agentul K.G.B., este vorba despre Evgheni Evghenevici Runge, locotenent-colonel a cărei funcţie era de organizare a unei divizii K.G.B în Europa.

Şi el ca şi Caraman, trebuia să creeze o structură care să penetreze sistemul informaţional al Occidentului. Runge primeşte azil politic împreună cu soţia sa Valentine şi fiul Andreiev în vârstă de numai 8 ani, iar printre informaţiile oferite în timpul interogatoriului, rusul a mărturisit că există o cârtiţa în interiorul N.A.T.O., controlată din Franţa, ce are drept scop oferirea de informaţii financiare privind Alianţa.

În urma unui filaj, Imre este reţinut în timp ce oferea microfilme unui diplomata român, Mihai Tincu. Aceste fapte, şi mărturisirile lui Iacobescu au făcut ca reţeaua să cadă apoi ca un joc de domino.

Van de Wielhe va fi condamnat la 8 ani de închisoare, Roussilhe va primi o condamnare de 20 de ani, iar Rocherou va fi condamnat la 3 ani cu suspendare. Imre şi Edelman vor cere să fie judecăţi în ţările natale, în timp ce Pierre X, paradoxal, nu va primi nici o pedeapsă.

În ceea ce îl priveşte pe Mihai Caraman acesta a fost avansat în diferite posturi în Securitate, în perioada 1973-1979, fiind trecut apoi în rezervă, mai ales ca urmare a trădării lui Pacepa şi a creşterii sentimentelor antimoscovite ale lui Ceauşescu.

Pentru meritele sale, Caraman a fost decorat cu grad de Căpitan de către K.G.B. , fiind mai apoi numit în 1990 adjunct al Ministerului Apărării naţionale, iar mai apoi, tot în 1990, pe 9 aprilie, primul director al S.I.E.

Şi-a dat demisia, la scurt timp tocmai ca urmare a dezaprobului N.A.T.O., România manifestându-şi interesul de a deveni membru al Alianţei.


Reflexii

Succesul acestei acţiuni de spionaj a durat până în 1969, moment în care francezii îşi alegeau al 19-lea preşedinte, punându-l în fruntea statului pe Georges Pompidou.

Nu putem face această analiză dacă nu luăm în calcul situaţia politică din Franţa acelor vremuri.

Înaintea lui Pompidou, statul era condus de către Charles de Gaulle, important om politic în a cărui viziune Franţa trebuia să îşi reconstruiască locul în cadrul relaţiilor internaţionale, fiind necesară astfel ieşirea acesteia de sub tutele Statelor Unite şi implicit a Alianţei Nord Atlantice.

Pentru de Gaulle, U.R.S.S. nu mai reprezenta o ameninţare, iar o alianţă politico-economică, între Franţa şi Germania, acceptată şi de către ruşi ar fi dus ţara acolo unde crede el, ar trebui să fie.

Ba mai mult, în 1967 Lėon Uris, publică în Statele Unite o carte ce face referire la “Afacerea Topaz”, bazată se pare pe relatările unui ofiţer dezertor din serviciile secrete franceze, Philippe Thyraud de Vosjoli.

Conform acestuia, U.R.S.S.-ul deţinea în Franţa lui de Gaulle, ca şi în alte state, un număr mare de de agenţi de influenţă situaţi la nivel înalt. Chiar în cercul restrâns al lui de Gaulle, se pare ce se află un astfel de personaj.

Un lucru este cert însă, relaţia Franţei cu Alianţa Nord Atlantică se înrăutăţeşte, Franţa se desprinzându-se de organizaţia militară a N.A.T.O. căpătând un statut aparte. Aceste relaţii tensionate vor duce la mutarea sediului general la Bruxelles.

În condiţiile date este foarte posibil ca reţeaua română să fi fost, dacă nu sprijinită, măcar nu încurcată de către D.S.T.-ul francez.

Se pot ridica semne de întrebare cum după arestarea lui Van de Wielhe din 1963, Caraman şi subalternii săi s-ar fi putut mişca aşa de lejer?

Dacă această situaţie plauzibilă este una reală, este foarte posibil ca reţeaua să fi fost supusă aşa numitei acţiuni ”deception”, chiar de către liderii N.A.T.O. sau S.U.A., care ar fi putut demasca din timp reţeaua, dar lăsând astfel să curgă informaţii pentru a intoxica adversarul, sau pentru a-i demonstra rolul defensiv al Alianţei.


preluare de pe sursa: Articole.org

Rapirea fecioarelor (1968) -film artistic

Anunturi

 

La inceputul secolului al XIX-lea, printr-o tacita intelegere cu doamna Haricleea, care doreste sa-si indeparteze sotul de la tron, bandele lui Pazvanoglu, pasa de Vidin, ataca fara mila satele, rapind fete. Haricleea isi trimite fiul la adapost, la o manastire, dar haiducii lui Amza il rapesc, pentru a-l da in schimbul incetarii jafurilor.

 

In timp ce haiducii urmaresc un boier, care vrea sa fuga din tara cu averea, Pazvanoglu ataca din nou. La randul lor, haiducii, ajutati de Anita, patrund in palatul pasei si elibereaza fetele. In haosul creat, fiul Haricleei este ucis.

Regie: Dinu Cocea
Distributie: Toma Caragiu, George Constantin, Alexandru Giugaru

 

preluare de pe sursa: http://cinemaromanesc.blogspot.com/search/label/Actiune

Un echipaj pentru Singapore (1981)

Anunturi

Un echipaj pentru Singapore (1981)
Regia-Nicu Stan
Cu Ion Besoiu, George Constantin
Gen film: Acţiune; Aventuri; Dramă

Durata:98 minute
Premiera in Romania:1981

Un comandant de vapor îşi pierde nava şi aproape tot echipajul într-un naufragiu în insulele Caraibe. Reîntors în ţară, are mustrări de conştiinţă şi coşmaruri pentru ce s-a întâmplat, ceea ce îl îndepărtează de soţie. Obţine comanda unui nou vas comercial cu destinaţia Singapore datorită accidentării comandantului acestuia cu puţin timp înaintea plecării.

Pe noul vas este tratat cu neîncredere şi ostilitate de căpitan, care speră să fie promovat comandant, precum şi de echipajul obişnuit cu o disciplină laxă. Este nevoit să împună respectarea regulamentului, ceea ce îl îndepărtează şi mai mult de oameni. În urma recepţionării unui apel SOS de la o navă avariată în furtună intră în conflict deschis cu căpitanul, care refuză să ofere ajutor învocând furtuna şi timpul pierdut. În timp ce comandantul dirijează nava prin furtună, îşi dă seama că, prin neglijenţa căpitanului, încărcătura nu a fost imobilizată şi, prin impact repetat în cală, riscă sa distrugă vasul.

Este nevoit să securizeze încărcătura ajutat doar de doi oameni, operaţie terminată cu succes însă în cursul căreia este accidentat. A doua zi salvează supravieţuitorii care lansaseră semnalul SOS după care ajunge la destinaţie. Aici comandantul îl informează pe căpitan că acesta va fi numit comandant, iar el va părăsi nava pentru o intervenţie chirurgicală. În final, comandantul se deplasează cu maşina către aeroprt şi admiră oraşul amintindu-şi întâmplările din zilele ce au precedat sosirea la Singapore.

preluare de pe sursa: http://cinemaromanesc.blogspot.com/search/label/Actiune

ÎN PLINĂ CRIZĂ, MAI MULT CA ORICÎND, INFORMAŢIILE DETERMINĂ ACŢIUNEA DIRECTĂ

În Franţa, Grecia şi Spania, tinerii îşi exprimă nemulţumirea faţă de situaţia lor, la Londra ei dau foc la cartiere.

Orientul Mijlociu e în fierbere, Polul Nord devine obiect de dispută, iar bursele din întreaga lume se află pe tobogan.

Toate ţările europene au trăit cu mult peste nivelul lor şi vor trebui fără excepţie să-şi strîngă cureaua.

Ceea ce va însemna sfîrşitul uneia dintre iluziile prăfuite ale Uniunii: ideea că, într-o Europă prosperă, totul se aranjează întotdeauna fără prea mult efort.

Pacea din ultimii 66 de ani a avut un cost: creşterea generozităţii statului social.

Astăzi, s-a terminat!

În Italia şi Spania, rata şomajului a atins recorduri: orizontul tinerilor este din ce în e mai mărginit, viitorul e ceva mic, negru şi urît, iar politicienii nu se mai bucură de nici un dram de încredere!

Pe negîndite, Noua Criză şi Noua Recesiune globală au afectat grav chiar măduva spinării societăţii globale, mult prea ocupate de binele imediat.

Dar, oare, chiar pe negîndite?

Înclin să cred că nu!

Numeroase agenţii, companii şi laboratoare de intelligence din întreaga lume au analizat situaţia economică globală care prevestea haosul ce pare că îl trăim în aceste zile.

Unele au emis avertismente, însă, acelaşi DECIDENT POLITIC preocupat doar de binele unui ciclu electoral, de 4 sau 5 ani, nu le–a luat în seamă.

Potrivit unui raport realizat de Oxford Research Group, criza financiară globală şi recesiunile economice, provocate de aceasta, reprezintă cea mai mare ameninţare la adresa securităţii mondiale.

Autorul raportului, Paul Rogers, profesor la Universitatea Bradford, detaliind consecinţele acestor crize, susţine că deciziile viitoare luate la nivel mondial vor fi decisive în ceea ce priveşte securitatea internaţională.

El mai precizează că alegerea pe care o vom face acum, în cîteva luni, va determina dacă lumea devine mai

paşnică sau mai beligerantă în următorii zece ani.

Pe de altă parte, la 12 februarie 2009, în faţa Comisiei Senatului pentru Informaţii a Congresului Statelor Unite, Directorul Informaţiilor Internaţionale, Dennis C. Blair, a prezentat, pentru prima oară, un document provenind din analiza tuturor celor 16 servicii de informaţii şi securitate ale SUA, precum şi din informaţiile furnizate de companii private de intelligence care lucrează pentru Guvernul Statelor Unite.

Potrivit unui raport din 2008, 70% din informaţiile prezentate în sinteza din fiecare dimineaţă preşedintelui SUA provin de la Companiile Private de Intelligence!

Blair s-a referit la cele mai importante ameninţări de securitate cu care se confruntă, în prezent, societatea americană, menţionînd, în principal: -criza economică globală şi impactul său destabilizator asupra aliaţilor şi adversarilor, inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea scăderii capacităţilor aliaţilor de a-şi asigura apărarea şi obligaţiile de asistenţă umanitară; -impactul intern şi internaţional al schimbărilor climatice globale; -accesul la resurse energetice în deplină securitate şi asigurarea managementului aprovizionării cu alimente şi apă, mai ales în condiţiile unei previziuni de creştere a populaţiei globului cu 1 miliard de locuitori pînă în anul 2025; -securitatea informatică şi ameninţările la structura informatică a SUA, atît din partea unor actori statali cît şi nestatali.

Dacă privim atent cele patru tipuri de ameninţări expuse, ele sînt valabile la nivelul întregului Bloc NATO, deci, şi România!

Referindu-se la criza economică globală, începută în SUA şi răspîndită rapid în alte ţări, Blair a spus: “Timpul este probabil cea mai mare amenintare pentru noi.

Cu cît trece mai mult timp pînă la începerea redresării, cu atît devin mai periculoase eventualele efecte negative asupra intereselor strategice ale SUA.

Analizele noastre arată că această criză economică duce la creşterea riscului de instabilitate a regimurilor politice, dacă ea continuă pentru o perioadă de înca 1-2 ani… instabilitatea poate duce la pierderea echilibrului fragil pe care multe state în curs de dezvoltare îl au în domeniile justiţiei şi ordinii interne de drept… fără a imprima o notă alarmistă, apreciez că, mult timp de acum înainte, abordările cu privire la securitate – naţională şi mondială – trebuie făcute numai în contextul crezei financiare globale şi a recesiunilor economice generate de aceasta”. Era 2009, dar, la Bucureşti “nu sosise criza”, iar România se pregătea de alegeri!

Într-un context firesc, neviciat de bruiaje electorale, o analiză de detaliu a situaţiei actuale, şi a evoluţiei ei probabile, pe palierele economic, financiar, politic şi social al României, dar şi al oricărei ţări europene, aflată în criză, scoate în evidenţă o serie de vulnerabilităţi, riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale şi internaţionale, asociate crizei financiare globale şi recesiunii economice.

O asemenea construcţie poate fi realizată de pe poziţia analistului de securitate, conform căreia, aprecierea gradului de periculozitate al unei ameninţări începe de la valoarea maximă şi se diminuează apoi, pe măsura obţinerii de noi informaţii!

Sînt ferm convins că intelligence-ul românesc are o astfel de analiză, cum la fel de convins sînt că DECIDENTUL POLITIC a luat la cunoştinţă concluziile acesteia, dar veşnica politică gregară românească împiedică actuala putere să ia măsurile ce se impun.

Ce ar trebui luat în calcul?

- accentuarea sărăciei, ca urmare a desfiinţării unui număr mare de locuri de muncă, ce duce, inevitabil, la creşterea numărului de persoane care nu se pot hrăni în mod adecvat, în consecinţă – sporirea numărului de îmbolnăviri.

Amploarea unui asemenea fenomen va influenţa negativ sistemul de securitate socială, care şi aşa nu mai face faţă; -fragmentarea politică internă, apariţia de “partide miracol”, sau “adevăratele partide”, ce determină migraţia politică, urmare a inabilităţii şi eşecului unor politici guvernamentale de estompare sau ieşire din criză.

Aceasta ar putea duce la radicalizarea unor forţe politice, ce ar putea afecta sistemul democratic şi ar deschide drumul spre autoritarism şi dictatură.

Ca orice organism, primul pas spre vindecare este recunoaşterea faptului că eşti bolnav, iar punerea în discuţie, tot mai vocal, a sistemului democratic, în special în ţări europene, mă face să cred că politicienii, de pe Dîmboviţa, Sena sau Rhin, nu-şi recunosc boala; -extinderea sărăciei care, după estimări “optimiste” loveşte zeci de milioane de oameni!, ar putea determina apariţia unor mişcări sociale extrem de radicale şi violente, în faţa cărora o parte a puterii politice ar putea fi tentată să recurgă la forţă;

-reînvierea şi extinderea naţionalismului extremist, xenofobiei şi rasismului pe fondul instabilităţii sociale şi politice interne şi externe, reprezintă realitatea contemporană în Uniunea Europeană;

-diminuarea drastică sau, în cel mai fericit caz, limitarea bugetelor destinate securităţii naţionale, alocate dintr-un buget de stat foarte mic, ca urmare a falimentării unui număr mare de firme, a disponibilizărilor masive de angajaţi, sau acolectării submediocre a taxelor şi impozitelor de la contribuabili, sufocţindu-i cu creşteri aberante de cote pe puţinii plătitori care vor sfîrşi, la rîndul lor, în incapacitate de plată!

Este, din nou, imaginea României, în plin proces de diminuare a aparatului securităţii interne, prin disponibilizări masive de pompieri, jandarmi şi poliţişti, la care se mai adaugă discreditarea publică concertată a structurilor specializate în domeniul securităţii naţionale de către o parte a media şi a formatorilor de opinie, sau, mai rău, chiar de propriul ministru!

Acest comportament duce la scăderea accentuată a încrederii populaţiei în aceste structuri şi diminuarea severă a atracţiei tineretului valoros pentru aceste profesii.

La toate aceste riscuri şi vulnerabilităţi, desprinse din realitatea românească, aş mai aminti şi posibilitatea extinderii restricţiilor în domeniul cheltuielilor militare şi angajamentelor din cadrul alianţelor politico – militare internaţionale, soldate cu diminuarea prezenţei sau cu retragerea completă a forţelor multinaţionale din zone de conflict, posibila re-amorsare a unor conflicte latente şi chiar creşterea riscurilor de acţiuni teroriste.

După cum am mai scris pe acest blog, insecuritatea socială şi alienarea culturală crează premise favorabile pentru producerea de atentate teroriste de mare amploare.

Să nu uităm de creşterea riscului apariţiei războaielor civile ca urmare a posibilelor falimente statale, pe plan mondial!

Aceste vulnerabilităţi, riscuri şi ameninţări sînt, mai mult ipotetice şi oarecum alarmante.

Dar ele sunt posibile!

În primul rînd, pentru că sînt specifice şi asociate unei crize globale.

În al doilea rînd, pentru că sîntem contemporani cu ele, s-au declanşat deja în cele mai dezvoltate ţări economice şi în forme extrem de violente.

Această criză este aproape unanim apreciată ca fiind fără precedent care va crea o transformare atît de complexă în întreaga lume, cum nu a mai fost cunoscută de la al Doilea Război Mondial şi pînă acum.

Evoluţia ei este imprevizibilă şi obligă serviciile de intelligence să identifice permanent noi riscuri şi ameninţări.

De aceea, eu cred, că mai mult ca oricînd, zilele acestea sînt ale informaţiilor, mai mult decît ale acţiunii directe.

Determinată de acestea!

Sigur, asta doar dacă nu eşti preocupat EXCLUSIV de un nou mandat în 2012. La Bucureşti, Paris, Berlin, Washington sau, aiurea!

preluare de pe sursa: MERKAVA