Vom fi o sursa media neconventionala, din care sa aflati despre adevaruri deranjante, mistere si secrete ancestrale ale omenirii, ocultate de cei ce inca ne conduc. E timpul sa ne trezim din letargie si sa ne realizam cu adevarat menirea!Nu suntem oameni cu traire spirituala, ci Spirite cu existenta umana. Pentru dezvoltarea si promovarea acestui blog, rugam cititorii sa recomande lectura blogului cat mai multor cititori.
25 ianuarie– Inceputul celui de-al 12 Val al Inaltarii
20 mai – Eclipsa de soare – Macro-integrare a omenirii – Echilibrarea Divinului Masculin.
4 iunie – Eclipsa de luna – Micro-integrare a omenirii – Echilibrarea Divinului Feminin
6 iunie – Tranzitul lui Venus – Integrarea cu Alianta Siriana si cu cea Pleiadiana, intoarcerea completa a energiilor Delfinului Auriu, integrarea initiala a Divinului Feminin si Masculin.
28 noiembrie – Eclipsa de luna – Penumbra– Incheierea completa a retelei si integrarea Divinului Feminin.
12 decembrie – (12-12-12) Portal de data tripla. Punctul culminant final si incheierea Retelei Cristal. Activarea ultimelor Cristale ale Templului Atlant, in noul cod si unificarea cu structurile Piramidale si Discurile Solare. Combinatia intre echilibrul energiilor masculine si feminine, intr-o Unime Divina. Codificarea finala MAX in Vortexul Cristal.
21decembrie- Solstitiul de iarna – Repornirea sistemului Retelei Inaltarii si conectarea la retea, a Campului Cristalin Cuantic.
Extinderea catre un acces mai bun la cele 12 dimensiuni. Formatiunea „Degetul lui Dumnezeu”, alcatuit din Saturn, Jupiter si Pluto.
Re- pornirea din 12-12-12
Pe 12.12.12, toate sistemele vor fi complet codificate. Activarea Cristalului Focului din Bimini, corelata cu Vortexul Cristal si cu Discul Solar Crysto, din Arkansas.
Urmeaza o re-pornire scurta a sistemului , iar pe 21.12. 12 se vor reactiva in stare de functionare completa, toate Sistemele Campului Cristalin
O coaliţie internaţională îngenunchează actuala aşa-zisă
“nouă ordine mondială ”
David Wilcock revine cu o continuare după inteviul cu Benjamin Fulford: noutăţi despre bazele subterane secrete de pe tot cuprinsul planetei, şi noi mărturii în legătură cu ceea ce se petrece cu adevărat: Multe baze subterane secrete au fost deja dezafectate complet… e vorba de materiale, echipament şi personalul de operare a lor… de către forţe deocamdată necunoscute.
O Coaliţie internaţională care are scopul de a înlătura de la putere actuala aşa-zisă “ordine” şi de a elibera umanitatea de sclavie, îşi asumă această responsabilitate. Ei se pare că beneficiaza de asistenţă extraterestră în misiunea lor.Am onoarea să vă prezint o poveste adevărată despre trezirea umanităţii. Această trezire are loc atât la nivel individual (personal), cât şi la nivel colectiv.
O coaliţie internaţională îngenunchează actuala aşa-zisă “ordine”
La nivel colectiv, multe guverne din întreaga lume încep să-şi dea seama că au fost manipulate şi minţite.
Una dintre cele mai mari minciuni care a fost mereu spusă de către Foştii Puternici este aceea că “toţi sunt la mîna noastră”, toţi guvernanţii aleşi, conducătorii, oficialii, personalul, etc.
Asta pur şi simplu nu este deloc adevărat.
Adevăraţii puternici care conduc lumea nu ar apare niciodată întrun proces electoral. Niciodată nu vei vedea pe nimeni, care se află întro pozitie deasupra administraţiei medii, întro cursă electorală.
Mulţi, dacă nu chiar toţi dintre oficialii aleşi sunt îngroziţi de aceste puteri ascunse. Ei au fost permanent ameninţaţi cu o soartă mult mai îngrozitoare decât moartea dacă ar îndrăzni vreodată să se opună acestor puternici.
Brazilia, Rusia, India şi China conduc curajos alianţa BRIC, care a devenit BRICS atunci când Africa de Sud s-a alăturat lor. De la acest nucleu îndrăzneţ, acum avem o coaliţie internaţională masivă care implică peste 80 de naţiuni, şi alianţa continuă să crească zi după zi.
Două perspective diferite asupra aceleiaşi poveşti
Împreună, aceste naţiuni au format o alianţă pentru dreptate. Scopul lor cel mai important este acela de a împiedica posibilitatea de a creea bani din nimic. Toate valutele vor fi curând bazate pe bunuri tangibile, cum ar fi metale preţioase şi alte mărfuri.
Întregul sistem va fi transparent pentru oricine are acces la internet, aşa încât oricine va putea să verifice totul împotriva vreunei suspiciuni de fraudă. Monezile vor fi cu mult mai mici decât suntem acum obişnuiţi, dar vor fi din aur şi din argint.
Acest plan a fost pus la punct de oameni care au lucrat în vechiul (actualul) sistem monetar la un nivel foarte înalt, şi care acum l-au părăsit [alegând dreptatea - nota AIM] (nu pot intra în amănunte acum). Ei ştiu exact care sunt problemele cele mai mari şi ce trebuie să facem pentru a le depăşi.
Am auzit de un plan similar de la sursele mele cele mai înalte care lucrau în branşă, încă de acum 2 ani. Ăncă de pe atunci îmi doream să reuşească, dar abia anul trecut am început să discutam mai mult despre asta.
Pînă de curând, nu ştiam că această coaliţie de peste 80 de ţări de care vorbeşte Benjamin Fulford se organizează după acelaşi plan, lucrând după aceleaşi idei pe care eu le-am auzit de mult timp.
Nu mi-am dat seama că acestea două erau conectate pînă când i-am prezentat uneia dintre sursele mele un sumar detaliat a ceea ce am scris în primul articol.
“Ai descris exact ceea ce se petrece, David. Eu nu am avut voie să îţi spun despre toate aceste detalii altfel, şi toate astea sunt foarte importante, dar acum că deja le ştii, îţi pot confirma că toate astea sunt adevărate”.
Singura diferenţă a fost că acest contact avea cunoştinţă doar de 50 de ţări care au fost de acord cu planul, dar asta pentru că atunci eram cu câteva săptămâni în urmă. Asta s-a potrivit foarte bine cu evoluţia internaţională pe care Fulford a descris-o.
De fapt, ce fac ei?
Acesta este primul articol pe care îl scriu după ce am aflat că alianţa naţiunilor pe care Fulford o descrie foloseşte acelaşi plan de reformă financiară pe care eu l-am discutat cu sursele mele deja de mult timp.
Acum ca ştiu cum se potrivesc toate astea, sunt şi mai bucuros decât eram înainte. Sursele lui Fulford au fost validate de ale mele… şi sunt sigur că asta nu e deloc întâmplător.
Aceasta va fi cea mai substanţială reformă a sistemului financiar mondial de la vremea Babilonului încoace, acolo de unde au izvorât toate problemele, cel puţin pe această planetă, în aşa-numita “epocă modernă”.
În noul sistem, dacă ai 20 de dolari – în bancnote de hârtie sau în contul din bancă – poţi face o vizită la oricare dintre depozitele de materiale şi mărfuri, şi să obţii diverse obiecte în valoare de 20 de dolari.
Poţi obţine porumb de 20 de dolari. Sau făină. Sau cartofi. Sau argint. Sau aur. Sau orez. Etc. Monezile vor fi deja fabricate din metale preţioase. (Putin deja a dispus în secret ca toată armata rusă să lucreze în mine căutând metale preţioase, asta deja de ani buni).
Un coş de bunuri
Asta ar părea ca nu este cu nimic diferit de a merge la un supermarket, dar totuşi există o diferenţă importantă. Nicio valută din lume nu va putea să fie tiparită decât dacă este susţinută corect şi concret de bunuri de valoare – depozitate undeva ca şi garanţie a valorii banilor.
Nu este complet diferit de aşa-numitul Standard de Aur – şi, de fapt, aurul va fi folosit în fabricarea monezilor – dar pur şi simplu nu există suficient aur pentru a face să funcţioneze actualmente întregul sistem financiar mondial în condiţiile de astăzi.
Este foarte important ca toţi banii să fie garantaţi de bunuri concrete: bunuri care există, care au valoare reală, aflate undeva întrun depozit, sau care se află chiar în acei bani [cum este cazul monezilor de aur, nota AIM], aşa încât oricine foloseşte acei bani să aibe certitudinea că sunt de valoare.
Tehnic, ceea ce am auzit este că fiecare sistem financiar din lume va fi “legat de un coş de bunuri”.
Această simplă mutare îi va strivi pe aşa-zişii “Illuminati” şi celelalte facţiuni din umbră. Câmpul de luptă va fi în sfârşit curăţat.
Avuţia legitimă, cum ar fi conturile din bancă ale oamenilor obişnuiţi, sau chiar ale afaceriştilor cinstiţi, nu vor fi afectate de această schimbare.
Dacă aveţi bani în bancă, aceste valori vor fi în continuare ale voastre atunci când se va face schimbarea, cu singura diferenţă că veţi dispune de o valoare adevărată, solidă, nu ca în vechiul (actualul) sistem financiar corupt.
Toate astea nu vor fi decât o scurtă fază de tranziţie spre ceea ce va fi un sistem fără bani… aşa cum voi explica ceva mai târziu.
Oamenii sunt supăraţi… şi au ieşit în stradă cerând schimbarea
Din păcate, majoritatea oamenilor nu înţeleg natura actualului sistem financiar încât să înţeleagă de ce această schimbare va fi una extrem de importantă.
Propaganda va fi foarte activă, fără îndoială, urmărind să-i sperie pe oameni în a crede că această schimbare este temuta “Nouă Ordine Mondială” care le va lua tot ce au, care îi va încarcera în lagăre de concentrare şi care va instaura legea marţială, şi aşa mai departe…
Deja există câteva exemple foarte provocatoare ale propagandei încă de pe acum. Ei ştiu ceea ce urmează şi fac tot ce pot ca să împiedice asta.
Cu toate acestea, toată lumea ştie că atunci când se creează tot mai mulţi bani “din nimic”, preţurile urmează să crească, şi cu toţii vor fi mai săraci.
Asta este deja foarte evident acum, odată cu această ajutorare a băncilor private care nu a făcut altceva decât să bombardeze pînă la supunere omul obişnuit prin repetarea scenariului de colaps economic de către marea majoritate a mass-mediei aservită cabalei criminale a “Illuminati”.
A fost creată frica. Ajutorarea băncilor private a fost realizată fără a se întreba popoarele sau fără a li se cere aprobarea. Bogaţii au devenit mai bogaţi. Săracii au devenit mai săraci. Singura soluţie pe care ei au oferit-o a fost aceea care generează în continuare şi mai multe insolvenţe bancare, ducând la înrăutăţirea situaţiei şi la adâncirea problemei. Frica generează frică.
Ca rezultat, mişcarea “Ocupaţi Wall Street” creşte acum în ritm exponenţial. Cineva din interior mi-a spus că estimează că creste cu 50 % în fiecare săptămână, şi se poate accelera pe măsură ce avansează.
Chiar şi mass-media oficială raportează că mişcarea s-a răspândit în 900 de oraşe din întreaga lume.
Cu adevărat înfricoşător
Trezirea oamenilor este cu adevărat înfricoşătoare pentru Foştii Puternici, chiar dacă propaganda şi dezinformarea pe care ei o orchestreaza încearcă să spună altceva.
Ei nu şi-au dat seama cum va evolua toata povestea odată ce a început, dar au plănuit asta încă din 1980 când au făcut totul pentru a pregăti o revoltă în masă atunci când omul obişnuit va afla că a fost minţit.
Aceasta a fost una din temele de discuţie la o recentă reuniune cu uşile închise a Congresului American pe 28 septembrie 2011. “Ce ştim acum?”
“Super Congresul” se reuneşte în “Reuniuni Super Secrete”: Huffington Post informează că “Pe parcursul zilei de joi, o mulţime de reporteri sprijineau zidurile din subsolul Centrului de vizitatori al Capitoliului. În camera HVC200, super-comitetul cu 12 membri, care a fost însărcinat cu modificarea codului fiscal, a asigurărilor sociale şi a politicii de război, s-a întâlnit în secret”.
“Nu vreau să discut ceea ce s-a discutat”, răspunde senatorul John Kerry reporterilor, aminteşte Politico.
“Cred că ştiţi regulile”, a adăugat senatorul Jon Kyl. “Dacă vreţi să vorbiţi cu cineva, vorbiţi cu cei 2 co-preşedinţi”.
“Au fost o serie de întâlniri cu membrii comisiei şi vor continua în acest fel, dar şi cu întâlniri publice”, a specificat purtătorul de cuvânt al senatorului Patty Murray, când a fost întrebat despre această întâlnire secretă care a durat aproape toată ziua.
Este prea târziu pentru a opri acum
Cel mai bun lucru pe care Foştii Puternici îl pot face este să pară că sunt de acord cu mişcarea “Ocupaţi Wall Street”, pentru că deja stiu că toată “economia neagră” este pe cale să fie oricum desfiinţată. Este deja prea târziu, şi ei ştiu foarte bine asta. Au pierdut bătălia.
Ei nu credeau că ar fi posibil vreodată aşa ceva, dar acum îşi dau seama de propriul colaps… mulţumită acestei vaste coaliţii internaţionale.
Este o adevărată teroare la ei. Au împins lucrurile prea departe. Au furat prea mult. Au minţit prea mult. Au fost prea lacomi. Şi acum vremea lor s-a dus.
Planul lor final este să încerce să fugă şi să se ascundă de justiţie pe măsură ce totul se prăbuşeşte în jurul lor.
Ei vor să fugă în America de Sud unde şi-au anexat întinse terenuri şi dispun de masive complexe.
De asemenea ei plănuiesc să creeze cât mai multe distrugeri pe măsură ce dispar.
* Un interviu exploziv al senatorului IOAN TALPEŞ, preşedintele UPSC, fost şef al Serviciului de Informaţii Externe
Summitul NATO de la Bucureşti, eveniment de rezonanţă mondială, încredinţat spre organizare ţării noastre, constituie, fără îndoială, cea mai importantă reuniune internaţională găzduită vreodată de România. Cu alte cuvinte, ne aflăm în faţa unui veritabil moment istoric, care ne onorează în cel mai înalt grad, recunoscându-ne şi prin această probă de încredere meritele de membru efectiv al Alianţei Nord-Atlantice. Tocmai de aceea, la un asemenea moment, ni s-a părut oportun să revedem parcursul lung şi anevoios al integrării României în NATO. Interlocutorul nostru, senatorul Ioan Talpeş, actualmente preşedintele UPSC, este unul dintre foarte puţinii demnitari post-decembrişti care au contribuit concret şi decisiv la reuşita integrării euro-atlantice a României, fiind implicit la curent cu tot ceea ce s-a petrecut şi în spatele scenei, cu culisele negocierilor, cu obstacolele care au existat în calea admiterii noastre, dar şi cu oamenii şi argumentele care ne-au deschis pînă la urmă calea integrării. Aşadar, momente confidenţiale, dar istorice, evocate împreună cu senatorul Ioan Talpeş, care este, să nu uităm, doctor în istorie militară!...
- Domnule senator, Summitul NATO bate la uşă şi v-aş ruga să evocăm etapele care au precedat integrarea noastră în Alianţa Nord-Atlantică, pentru că, practic, eram abandonaţi în ceea ce se numeşte zona gri.
- Ce se întâmplă, a porni numai de la situaţia noastră cred că ne-ar limita înţelegerea evoluţiei reale de după 1989. Cert este că oamenii care cunosc această evoluţie sunt la curent şi cu nişte aranjamente care urmau să aibă loc după unificarea Germaniei! Adică, pe fondul negocierilor anterioare, care au dus la reunificarea Germaniei, garanţia pentru acest act reparator era văzută - mai ales din partea Moscovei - ca o formulă care trebuia să genereze un mare spaţiu de neutralitate între cele două blocuri. În acelaşi timp - pentru că s-a spus că, dacă se ajunge la acest spaţiu de neutralitate şi se generează o asemenea zonă, nu mai e nevoie nici de cele două blocuri ! - s-a ajuns la o înţelegere, după multe-multe discuţii. Potrivit acestei înţelegeri, Germania federală trebuia să iasă din NATO, partea din Est să iasă şi ea din Tratatul de la Varşovia, ele se reunificau, iar ca o consecinţă firească, ambele blocuri urmau să dispară concomitent! Pe acest fond, se discuta şi despre retragerea trupelor americane din Europa, unde erau staţionate ca forţe ale NATO. Ca atare, o mare parte a trupelor americane s-au retras şi din Germania, şi din alte zone europene. De altfel, dacă am face o reanalizare a realităţii geostrategice, în contextul de după 1989, vom constata că există infinit mai puţine baze americane pe bătrânul continent. Dar, revenind la tema pe care aţi abordat-o, nu s-a întâmplat tocmai ceea ce era fundamental ca înţelegere. Adică, Germania reunificată nu s-a declarat neutră, Tratatul de la Varşovia a dispărut, dar NATO a rămas pe rol! Mai mult chiar, NATO este considerat la ora actuală - pe bună dreptate, zic eu! - un factor esenţial pentru generarea echilibrului mondial şi a stării de pace, iar pe fond, asigură un control geostrategic, mai ales în materie de arme nucleare! Spre deosebire însă de perioada războiului rece, când consideram că ne îndreptăm spre o ineluctabilă confruntare atomică, situaţia actuală este categoric mult mai bună, pacea fiind evidentă pentru geografia europeană, şi ca opţiune, şi ca formulă asiguratorie. Excepţie poate Balcanii, unde mai există elemente de acomodare, cum spun unii, în timp ce alţii spun de confruntare...
- Foarte interesant ce-mi spuneţi şi aş adăuga că NATO chiar s-a extins, proces care continuă...
- NATO s-a dovedit ceva, spre deosebire de Tratatul de la Varşovia, când mereu s-a invocat de la Moscova renunţarea la proiect sau nerespectarea de fapt a proiectului iniţial. Eu văd în perspectiva NATO esenţa diferită a celor două alianţe. Tratatul de la Varşovia a fost, de la apariţia lui în 1949, impunerea unei formule de alianţă de către o superputere care era la data aceea Uniunea Sovietică, iar statele care au aderat nu au avut alt statut decât de ţări aflate sub regim de ocupaţie al trupelor sovietice! Or, pe fondul acesta, categoric că popoarele respective au simţit că Tratatul de la Varşovia - şi datorită desfăşurărilor ulterioare, în timp, şi a modului discreţionar în care Uniunea Sovietică a impus anumite opţiuni şi acte - a apărut ca o consecinţă de fond a supremaţiei absolute a URSS, fiind privit ca o formulă de asigurare cumva diplomatică a ...satutului de ocupaţie! În aceste condiţii, Tratatul a fost văzut în ţările din estul Europei ca o formă oprimatorie, care le bloca de la opţiunea lor firească pentru o dezvoltare pe formule democratice. Aşa se şi explică de ce Tratatul a intrat în disoluţie, atunci când în Uniunea Sovietică a început procesul de destructurare. În pofida încercărilor care au existat şi în Ţările Baltice, şi în Polonia şi chiar în Germania, opţiunea şi voinţa popoarelor din aceste state a impus desfiinţarea Tratatului de la Varşovia! Or, pe acest fond, NATO a devenit implicit altceva. S-a văzut că Alianţa Nord-Atlantică nu îşi propunea obiective acaparatoare, deci nu urmăreşte o extindere în afara voinţei altora. Aici s-a produs de fapt cel mai fantastic fenomen : NATO nu s-a mai dizolvat tocmai pentru că ţările din estul Europei au dorit să intre în Alianţă! Este absolut extraordinar ce s-a petrecut şi în Polonia, Cehia, Ungaria, România şi Bulgaria în paralel...Dintr-o dată, au apărut susţinători fervenţi ai racordării ţărilor respective la Alianţa Nord-Atlantică, cred eu şi pe fondul unor amintiri, al unor îngrijorări şi spaime pe care încă le mai trăiau din vremurile de după al doilea război mondial şi ale existenţei Uniunii Sovietice! Deci, fiecare dintre aceste ţări a văzut în NATO un sistem de garanţii, care să le permită o dezvoltare conformă cu ceea ce credeau că merită şi trebuie să facă. Şi pot să vă spun că am mai exprimat lucrul acesta la Garmisch, cu mulţi ani înainte. Afirmam atunci că perpetuarea existenţei NATO a fost asigurată şi garantată tocmai de dorinţa statelor din estul Europei de a face parte din această alianţă. De aceea s-a şi renunţat la proiectul iniţial de desfiinţare a NATO, mai ales că totul se petrecea pe fondul creşterii pericolului terorist, al primului război din Golf şi al consecinţelor lui, ca şi a altor ameninţări care planau. Mai mult chiar, toate aceste realităţi au condus la nevoia consolidării acestei structuri militare. Şi de unde se pornise de la retragerea unor forţe militare americane din Europa, cu declaraţii care vorbeau despre lansarea proiectului european de înlocuire a NATO, lucrurile au intrat pe făgaşul de astăzi. Când nimeni nu mai vorbeşte nici despre fostul proiect european, nici despre autodizolvarea Alianţei Nord-Atlantice! Ba chiar iată că până şi aliatul cel mai sensibil al NATO - deşi e discutabilă chiar noţiunea de aliat! - mă refer la Franţa, a început să fie una dintre susţinătoarele şi promotoarele noului proiect NATO.
- Să ne întoarcem la traseul României. Grupul de la Vişegrad ne respinsese...
- Aici e vorba de altceva. În ceea ce priveşte România, probabil că sunt şi eu captivul studiilor iniţiale de istorie, n-am putut să nu sesizez că au existat prea multe coincidenţe! Chiar în abordarea discuţiilor de către cei care erau responsabili la NATO sau de către jucătorii mari - SUA, Anglia, Franţa, Germania - n-am putut să nu observ preocuparea şi dorinţa lor de a-şi apropia ţările, cum să zic?, catolice, unii zic reformate. Eu spun însă altceva, şi anume că era vorba despre ţările asupra cărora au insistat şi în al doilea război mondial, ca şi la realizarea Tratatului de pace de la Paris! Pentru că atât Polonia, cât şi Ungaria, şi Cehia, şi Slovacia, şi Bulgaria chiar au avut procentele de conexie cu Occidentul, acceptate încă din 1947, în Tratatul de la Paris. Toate aveau între 30% şi 50% influenţă occidentală, în vreme ce despre România se ştie foarte clar că avea cam 10% influenţă occidentală şi 90% influenţă sovietică! Deci, noi a trebuit să recuperăm enorm...
- Am început prin a fi prima ţară estică intrată în Parteneriatul pentru pace cu NATO. Era un semnal clar al României...
- Eu aş spune mai mult de atât, şi anume că noi, românii, am ajuns practic să fim cei mai mari susţinători ai extinderii NATO, mai mult chiar decât polonezii, cehii, ceilalţi, pentru care intrarea în Occident era o stare de normalitate. Ei criticau chiar Occidentul că permisese ocuparea lor de către Uniunea Sovietică şi voiau să-şi negocieze condiţia, pentru că se raportau la statutul lor anterior. Or, noi n-aveam la ce statut anterior să ne racordăm! Nu puteam face altceva decât să căutăm să-i convingem că în această mare, incredibilă ruptură strategică şi schimbare a raportului de forţe, şi noi facem parte din aceeaşi spaţialitate! Şi să nu credeţi că ne-a fost uşor! Pe lângă reţinerea şi interesul total opus al Moscovei ca şi România să intre în acest trend, după ce “pierduse” şi ţările baltice, am moştenit, pe fondul realităţilor de la începutul anilor ‘90, nişte adversităţi anterioare, care se consumaseră chiar în sânul sistemului socialist şi al Tratatului de la Varşovia. Bunăoară, la Budapesta se considera că, cu cât va fi România ţinută în afară, cu atât sunt mai mari şansele Ungariei de a-şi negocia condiţii pentru evoluţia ulterioară, inclusiv sub raport teritorial! De asemenea, şi în Bulgaria erau grupuri care gîndeau că o Românie ţinută în afara negocierilor ar putea să avantajeze propria lor situaţie, curent care a existat şi în Polonia. Paradoxal poate, influenţa venea de la cei cu care s-au aflat la masă înainte de 1989, în cadrul Tratatului de la Varşovia. Or, România nu s-a aflat la acea masă, fiind etichetată drept eternul sabotor al Tratatului! Ce este extraordinar se vede abia astăzi, că ţara cea mai pregătită pentru opţiunea NATO era tocmai România, nu neapărat tehnologic, dar ca mentalitate! Asta în vreme ce ceilalţi beneficiaseră de prevederile Tratatului de după al doilea război mondial, ba chiar şi de susţinerea sovietică în translatarea lor spre o astfel de alianţă! La ora actuală sunt extrem de interesante noile dezvăluiri asupra personalităţilor care s-au perindat la conducerea statelor respective. Să vedeţi conexiunile unor asemenea personalităţi cu Moscova şi dependenţa lor totală, deşi erau decretate drept pro-occidentale! În astfel de situaţii, aşa se joacă, pentru că aici nu este problema de a condamna pe unii sau alţii, ci aşa se petrece de când lumea, între marii jucători, care încercau să se calce reciproc pe picioare sau să obţină mai mult!
- Când s-a schimbat practic percepţia despre România? La Summitul de la Madrid, din 1997?
- Nu, nu, nu! Dar vă pot spune altceva. Cele mai mari dificultăţi pe care le-a întâlnit România în reconexarea relaţiei cu Statele Unite au venit din partea reprezentanţilor de origină maghiară, care ajunseseră în funcţii înalte în cadrul Departamentului de Stat american sau chiar în cadrul CIA! Şi aş putea spune că foarte mult din blocajul iniţial, care s-a perpetuat o perioadă mai lungă, a venit din partea poziţiei acestora, ei considerând - în pofida faptului că erau cetăţeni americani sau tocmai de aceea ! - că este de datoria lor să sprijine Ungaria pentru integrarea în NATO şi nu numai, făcând ca unii decidenţi în politica americană să-şi asume puncte de vedere care defavorizau România! Şi nici nu era dificil, pentru că atârna greu memoria lui Ceauşescu şi toate imaginile acelea care au fost difuzate privind starea României. Când voi avea mai mult timp, voi reveni în detaliu asupra acestei chestiuni, dar atunci am început să sesizăm şi noi ce se petrece, căutând oameni care să înţelegă despre ce e vorba şi dispuşi să cunoască determinările reale ale României.
- Mai concret puteţi explica?
- Începând cu aprilie 1992, am fost şeful Serviciului de Informaţii Externe - şi sunt mândru de această poziţie pe care am ocupat-o într-un moment de o sensibilitate incredibilă pentru România! Bucurându-mă de sprijinul şi de încrederea preşedintelui Iliescu, am avut şansa de a acţiona întru cunoaşterea şi deschiderea unor lacăte care până nu se deschid, nici diplomaţiile nu discută! Şi, în principal, aceste lacăte şi zonele deosebit de întunecoase ale serviciilor sunt cele care pot genera fie încredere, fie neîncredere, deschidere sau blocaj! Am avut o şansă formidabilă că am cunoscut oameni deosebiţi , iar la un moment dat voi rosti numele lor şi voi prezenta corespondenţa pe care am purtat-o cu ei. N-o fac acum doar pentru a nu se spune că folosesc scrisorile respective pentru că m-am angajat politic. Le păstrez însă şi le voi prezenta măcar pentru toţi cei care au vorbit despre Talpeş în termeni de genul “ucigaşul”, „corupătorul”, „jefuitorul” şi alte asemenea etichetări, pe care le-am colecţionat şi le voi publica la momentul oportun. Nu de alta, dar trebuie să înveţe şi ei ce este ruşinea, atunci când încalcă normalitatea şi bunul simţ, devenind instrumentele altora! Nici aceia nu pot fi condamnaţi, pentru că ei au obiective şi servesc unele cauze, dar când tu te vinzi pe mai nimic ălora şi declari că te interesează prezentul şi viitorul României, cu tine lucrurile stau diferit!
- ÎInţeleg, deci, că la momentul în care preşedintele Iliescu vă încredinţase sarcina de a ...deschide lacătele americane, forţe politice interne vă atacau la baionetă, fiind, de fapt, în slujba altora...Care erau, de fapt, împotriva drumului nostru către NATO.
- Categoric! Toţi aceştia mă acuzau că sunt anti-american, pro-comunist, unul dintre ultimii criptocomunişti etc.
- Şi, deci, jucau de pe poziţii chipurile pro-occidentale, când, de fapt...
- Da, sigur!Da ' cine era domnul Băcanu?! Hai să fim oameni serioşi!...Încă nu voi aborda această chestiune, pentru că au fost şi nişte înţelegeri la nivel general, de şi-au transferat unii altora personaje din acestea cu identităţi false sau diferite! Am înţeles această chestiune mai târziu, iar de atunci am început să gândesc lumea altcumva!Dar, ca să revenim, au fost situaţii în care ofiţeri SIE au defectat …
- Cam în ce an?
- În 1993, ‘94, dar atunci nu înţelesesem. Acum însă sunt în situaţia de a înţelege că au defectat chiar la ordin! Pentru că se dorea continuarea acelei stări de neînţelegere, iar eu eram vizat direct, ca şef al SIE! Cei din jurul meu pricepuseră că mă bucur de o anumită încredere şi că partenerii occidentali îşi dăduseră seama că nu voiam să-i induc în eroare, ci să deschid cu adevărat căile de comunicare. Mai mult chiar, s-a căutat mereu să nu existe o privire corectă şi logică asupra şanselor şi viitorului României!...Se poate scrie nu o carte, ci mii şi mii de pagini despre aceste chestiuni, care fac parte din nişte încrengături incredibile. Cu alte cuvinte, ne-am aflat într-o confruntare deosebit de dură!...
- Şi cum aţi reuşit?
- Pe o filieră în care am găsit nişte prieteni! Prieteni care nu aveam nimic de câştigat din conexia respectivă, dar care aveau memoria istorică. Fie că tatăl unuia fusese în al doilea război mondial în România, fie că altul avusese o rudă prizonier aici, cunoscând România care îi iubea pe americani...
- Nu daţi nume? Erau demnitari?
- Fără nume, dar erau înalţi demnitari din Occident, care înţeleseseră că lucrurile nu stăteau chiar aşa cum ne zugrăviseră adversarii noştri şi că România poate însemna şi altceva, inclusiv ca poziţie geostrategică!
- Acesta pare să fi fost marele nostru avantaj !
- Dar şi marele dezavantaj, pentru că, dacă unii vedeau acest lucru acum, alţii o vedeau de multă vreme! Şi erau foarte interesaţi să nu se mişte nimic în ceea ce privea Romînia. Am reuşit, deci, o soluţie de compromis, care a fost parteneriatul strategic, mergând spre deschiderea porţilor NATO. Dar, se spunea da extinderii, însă...fără România!
- De ce?!
- Vedeţi, sunt mulţi care nu înţeleg nici astăzi! Ba mai mult, unele lucruri constituie pentru unii inclusiv acum elemente de acuze. E vorba despre discuţiile pentru semnarea unui tratat cu Rusia! Niciunul dintre statele care au intrat în NATO nu a putut face acest pas fără a fi semnat înainte un tratat cu Rusia! Or, în 1996, eu am făcut un demers aproape sinucigaş. M-am dus la Moscova, pentru a-l convinge pe ministrul de externe al Rusiei de la data aceea, domnul Primakov, să semneze cu România. Ca dovadă a reuşitei este că şeful diplomaţiei ruse avea să descindă la Bucureşti pentru semnarea tratatului venind direct din timpul unei vizite oficiale, a lui Boris Elţîn, care se desfăşura în China. Luase un avion special pentru această călătorie, dar...
...Tratatul nu s-a mai semnat !
- De ce, ce se întâmplase?
- Din păcate, nu eram la Bucureşti, ci la Kiev, unde încercam să perfectez şi tratatul cu Ucraina... În cursul dimineţii, însă, vorbisem cu domnul Meleşcanu, care era şeful diplomaţiei noastre şi care mă asigurase că totul e în ordine şi că nu e nici un fel de problemă. În stilul glumeţ al domniei sale, care e simpatic pe fond. Cert este că noi reuşiserăm atunci să-i determinăm pe ruşi să scoată din tratat una dintre prevederile lor imuabile.
- Pactul Ribbentrop, Tezaurul, ce anume?!
- Nici vorbă, ci acel punct care prevedea că ambele state se obligă să nu accepte trupe străine pe teritoriul lor! Reuşisem să-l conving pe domnul Primakov, care este un personaj extrem de inteligent, că această chestiune nu mai are valoare,d e vreme ce era conştient că România se îndreaptă oricum spre NATO, iar întreţinerea oricărei suspiciuni faţă de ruşi era inoportună...
- Şi a plecat cum a venit?
- Nu, m-a invitat în ziua următoare, la Lido, unde locuia, să luăm micul dejun împreună. Acolo a făcut o declaraţie …El e un personaj care a trăit 40 de ani în munca de informaţii, a fost şef de servicii, deci ştia precis că la masa la care a fost condus să ia micul dejun cu mine era totul înregistrat şi cred că înregistrarea aceea există! A făcut o chestie care m-a surprins, spunând : “Uite, am înţeles că nu dumneata ai vrut să-mi întinzi o capcană, dar vreau să-ţi spun ceva. Cei care au jucat aşa s-au înşelat grav! Asta înseamnă că nu veţi avea nici o şansă! Dumneata eşti singurul care ai înţeles despre ce e vorba, şi anume că fără noi nu se poate! Şi, ca să se vadă că e aşa, nu vom semna tratatul decât când dumneatale vei fi iar !”
- Extraordinar!
- Şi, culmea, chiar aşa s-a şi întâmplat! …Atunci, însă, am considerat că această declaraţie, făcută chiar cu încrâncenare, era aşa, spusă la supărare. Trebuie de multe ori să înţelegem că politica înseamnă şi oameni, iar relaţionarea oamenilor dă relaţionarea statelor. Că pînă la urmă statele vor impune şi nevoia de relaţie o impune, dar de multe ori se întârzie prin existenţa unor oameni care nu sunt potriviţi la locul potrivit! …
- Ce a urmat, din punctul dumneavoastră de vedere?
- Pot să vă spun că şi în ‘97 am reuşit să conving majoritatea europenilor să ne susţină, şi există documentele care să confirme aceste demersuri ale mele! Polonezii s-au lăsat mai greu convinşi, fiind influenţaţi de unii, bulgarii forţau şi ei admiterea, dar i-am făcut să înţeleagă că dacă noi vom fi primiţi, care suntem pe ultimul loc, implicit intră şi ei...
- Bun, dar care a fost până la urmă elementul decisiv?
- S-a întâmplat că am fost primit la şeful unei ţări foarte importante în raportul de forţe european şi internaţional, care mi-a spus :” Domnule, fără Statele Unite, nu putem, pentru că tot aranjamentul acesta este pe SUA. Singurii care pot să genereze o schimbare în Statele Unite sunt francezii! Dacă-i determinaţi pe francezi să vă susţină, veţi avea o şansă! Şi aşa se pot explica acum o serie de scandaluri apărute în 1997 în presa franceză şi în cea română, luate ca la noi, cu acuze făcute în mod special, dar care au arătat francezilor că românii sunt nişte aliaţi reali şi corecţi în relaţiile bilaterale! Mai mult, o anumită relaţie absolut specială, pe care am avut-o la data aceea cu şefii celor două servicii franceze, cred că a făcut foarte mult în direcţia angajării domnului Chirac într-o susţinere aproape furibundă a României pentru intrarea în primul val al extinderii NATO. Se cunosc pledoariile în favoarea noastră la Summitul de la Madrid, discuţii chiar dure pentru apărarea cauzei României. După care a urmat vizita preşedintelui Clinton la Bucureşti...
-...cu promisiunea că uşa NATO ne rămâne deschisă!
-...Ca după aceea să fie nevoie de recuperare, după prestaţia lamentabilă a celor care s-au aflat la guvernare până în anul 2000,inclusiv! Şi nu numai prestaţia în sine, dar pot să vă spun că mulţi dintre ei nu făceau parte din grupul celor care vroiau să intrăm în NATO!
- Tare!
-...Ba chiar aveau diferite dependenţe! Lucrurile s-au văzut pe parcurs şi cred că ne apropiem de ora adevărului, în care vor ieşi la iveală foarte multe! Cert e că datele aveau să se modifice între timp, cu legături care s-au îmbunătăţit pe parcurs, s-a ajuns la încredere, ba chiar ca şi Polonia, Ungaria şi Cehia să nu mai fie atât de adversatili faţă de România, după ce au realizat că jucaseră practic pe fosta linie a Moscovei,din ‘71-‘78, când membrele Tratatului de la Varşovia mergeau pe contracararea României! Din 2000 şi mai ales 2001 în România lucrurile au funcţionat diferit, mai ales că exista o majoritate determinată care viza această accedere în NATO.
- Ştiam, totuşi, că ruşii se opun în continuare?
- Sigur şi chiar pot să vă spun că înalte oficialităţi de la Moscova mi-au spus acest lucru, ceea ce consider că a fost corect. Mă întrebau de ce vrem în NATO şi ce-i aia NATO dar, până la urmă, am reuşit să trecem prin furcile caudine...
-Când, cum, unde?!
- La Sofia, în 2001, a avut loc o întrunire la nivel înalt, din cadrul NATO, la care Statele Unite au fost reprezentate de domnul Brzezinski, care a pledat puternic cauza României. Atunci am realizat că avem, cu adevărat, o şansă reală! Dar această şansă a depins în final tot de relaţionarea Washington-Moscova. Poate voi povesti altădată când am putut fi convins că vom fi invitaţi la Praga, pentru că nici în august 2002 nu aveam această siguranţă! Abia atunci am reuşit să obţinem prima informaţie că vom primi lumina verde, iar această informaţie privea vizita pe care preşedintele Bush avea s-o facă la Bucureşti.
- Deci, preşedintele Bush a avut până la urmă cuvântul decisiv!
- Categoric, şi aş putea spune că îi datorăm preşedintelui George Bush şansa de a ne afla în NATO, iar asta o afirm cu mâna pe inimă, deschis, pentru că până la urmă decizia a fost a domniei sale. Şi cred că a fost dovada potrivnică celor care încă scriu că Bush nu prea înţelege marea strategie! Dacă se spune asta pentru că gândeşte şi cu inima, mă rog, dar cert este că pentru România a făcut un gest vital, rupând de fapt o tradiţie istorică! Geografia românească a fost şi împărţită, dar niciodată asumată total de o parte! De altfel, şi în’ 90 a existat un astfel de proiect, de împărţire a României, pe formula anterioră, care a durat sute de ani, până la primul război mondial! Deci, aş putea spune că faptul că am fost trecuţi cu Carpaţi cu tot, cu Moldovă şi cu tot ce e pământ românesc i se datorează în principal preşedintelui George Bush...
- Cum i se datorează şi acest summit istoric, găzduit de la Bucureşti.
- În mare măsură, dar Romînia e acum în altă situaţie! Tocmai de aceea putem afirma că generaţia noastră, în întregul ei, deci nu mă refer doar la politicieni, nu a fost pregătită pentru marele show al lui 1989 şi conseinţele sale! De aceea se şi petrec atâtea lucruri contradictorii şi în afara logicii, atâtea complicităţi fabuloase care generează situaţii inimaginabile. Şi totuşi, această generaţie a noastră a reuşit un lucru mare, plasarea Romîniei în acest spaţiu NATO şi în Uniunea Europeană!I În UE poate că am fi intrat mai devreme sau mai târziu, dar în NATO ar fi fost mult mai greu, dacă n-am fi marcat nişte momente...
- Pe care le-aţi dezvăluit acum în premieră.
- Cred că era şi timpul. Mai ales că am văzut recent o carte, despre Summitul de la Praga. Ei bine, singura persoană care lipseşte din suita de fotografii şi texte sunt eu! Iar ca o încheiere, pentru a transmite altcuiva, o întâmplare din 2003. Aveam vizita de la Washington, din toamnă, iar când am intrat în Biroul Oval, preşedintele american a ţinut să spună un lucru pe care pot să-l confirme toţi ceilalţi, dar eu mă adresez domnului Geoană. Preşedintele Bush a spus:”Vă aflaţi aici datorită prestaţiei serviciilor de informaţii şi a armatei române!” ... Spun abia acum acest lucru pentru că nimeni n-a vrut să-l facă public, nici chiar aceia care aveau această obligaţie! Pentru că, în mod evident, şeful statului american n-a afirmat-o de complezenţă! O spun pentru că fac o reparaţie istorică. Ceilalţi au tăcut, dar domnul Geoană, care era atunci în fruntea Ministerului de Externe, n-a putut să se abţină - şi poate să infirme dacă vrea! - a spus atunci :“Ia uite domnule, pe noi nu ne bagă nimeni în seamă!”
- Domnule senator, vă mulţumesc pentru interviu şi pentru aceste adevăruri care trebuiau să iasă la lumină!
În mijlocul subtilei înşelăciuni cerebrale practicate asupra populaţiei credule, printr-o multitudine de mediumi manipulaţi, stă una dintre cele mai diabolice atrocităţi ce se realizează asupra unui segment al rasei umane; o formă de control sistematic al minţii ce a impregnat fiecare aspect al societăţii de aproape 50 de ani. Pentru a evalua obiectiv cele ce urmează, unii ar trebui să-şi revizuiască ideologiile preconcepute în legătură cu natura dualistă a lumii.
Rezolvând întrebarea filozofică dacă suntem buni din naştere sau răi din naştere reuşim să ne conturăm propria percepţie a realităţii şi, astfel, variabila spirituală din ecuaţia vieţii.
Cele ce urmează sunt susţinute de documente guvernamentale americane declasificate, de persoane oficiale aflate în legătură cu comunitatea de informaţii americană, de publicaţii ale celor orientaţi spre sănătatea mintală şi de interviuri luate de la supravieţuitori supuşi împotriva voinţei lor unei foarte complexe forme de control al minţii bazată pe traumă, cunoscută ca programarea „MONARCH”.
Un cuvânt de atenţionare pentru supravieţuitorii unui control al minţii intens şi sistematic şi/sau unele forme de abuz ritualic: există numeroşi „declanşatori” în acest articol. De aceea, este recomandat a nu se citi decât dacă există sisteme de sprijin sau dacă aveţi o personalitate în totalitate reintegrată.
O scurtă istorie a controlului
Religiile misterioase ale Egiptului, Greciei, Indiei şi Babylonului antic ajutat la punerea bazelor ocultismului, aceasta însemnând „cunoaşterea secretă”. Una dintre primele scrieri ce a fost de referinţă pentru ocultism este „Cartea egipteană a morţilor”, o compilaţie ce descrie explicit metode de tortură şi intimidare (pentru a crea o traumă), utilizarea licorilor (drogurilor) şi de spunere a formulelor magice (hipnotism), în final, ducând la sclavizarea totală a iniţiatului. (1) Acestea au fost ingredientele principale pentru o parte a ocultismului cunoscută ca satanism de-a lungul timpului. În timpul secolului al XIII-lea, biserica romano-catolică a crescut şi a solidificat dominionul său în Europa cu infama Inchiziţie. Satanismul a supravieţuit acestei perioade de persecuţii, ascunzându-se bine după vălul diferitelor grupuri ezoterice.
În 1776, un iezuit bavarez, pe numele său Adam Weishaupt, a fost desemnat de Casa Rotschild să centralizeze componenta de putere a Religiilor Misterului în ceea ce este cunoscut ca „Iluminati”, însemnând „iluminaţii”. Aceasta a fost un amalgam de puternice linii de sânge oculte, societăţi secrete de elită şi fraternităţi masonice influente, cu dorinţa de a crea cadrul pentru o „nouă ordine mondială”. Scopul oficial al acestora era de a aduce fericirea universală rasei umane. Intenţia ascunsă era de a creşte gradat controlul asupra maselor, devenind astfel stăpânii planetei.
Alianţa engleză
În secolul XIX, Marea Britanie şi Germania erau recunoscute ca zonele geografice principale aflate sub controlul Iluminaţilor. Astfel, nu ne va surprinde că primul pas în cercetarea în Ştiinţa Comportamentului a avut loc în 1882, în timp ce primele tehnici psihiatrice şi medicale utilizate în controlul minţii au fost dezvoltate la Institutul „Împăratul Wilhelm” (Kaiser Wilhelm Institute) din Germania. Institutul Tavistock de Relaţii Umane (Tavistock Institute of Human Relations) a fost înfiinţat în Londra în 1921 pentru a studia limita de rezistenţă umană. Kurt Lewin, un psiholog german, a devenit directorul Institutului Tevistock în 1932, iar, aproape în acelaşi timp, Germania nazistă îşi intensifica cercetările în neuropsihologie, parapsihologie şi ocultism.
Interesant este faptul că un schimb progresiv de idei ştiinţifice a avut loc între Anglia şi Germania, cel mai notabil în domeniul eugenie: mişcarea devotată „îmbunătăţirii” speciei umane prin controlul factorilor ereditari la procreare. Infama unire enigmatică a celor două ţări a fost realizată parţial prin Ordinul Zorilor Aurii, o societate secretă ce aduna mulţi oficiali de rang înalt din partidul nazist şi din aristocraţia britanică. Înaltul ofiţer SS Heinrich Himmler conducea un proiect ştiinţific denumit Lebersborn, ce includea procreare selectivă şi adoptarea copiilor, un număr ciudat de mare de gemeni printre ele.(2) Scopul programului era de a crea o superrasă (arienii), care ar trebui să fie în totalitate loiali cauzei celui de-al Treilea Reich (Noua Ordine Mondială).
Multe dintre experimentele primare în inginerie genetică şi modificarea comportamentului au fost conduse de dr. Joseph Mengele la Auschwitz, unde a analizat cu sânge rece efectele traumei, colorarea ochilor şi procrearea gemenilor. Pe lângă experimentele chirurgicale secrete realizate în lagărele de concentrare, unii dintre copii au fost supuşi şi unui număr mare de electroşocuri. Mulţi dintre ei însă, nu au supravieţuit brutalităţii.
În acelaşi timp, „spălarea creierului” era făcută pe cei internaţi la Dachau, ce erau hipnotizaţi şi apoi li se administra mescalină, un drog halucinogen. În timpul războiului, cercetări paralele asupra comportamentului au fost conduse de dr. George Estabrooks la Colgate University. Legăturile sale cu armata de uscat americană (Army), CID, FBI şi alte agenţii au rămas învăluite în secret. Estabrooks mai „aluneca” ocazional şi mai discuta despre munca sa la crearea curierilor hipnoprogramaţi şi a personalităţilor disociate induse hipnotic.(3)
După al doilea război mondial, Departamentul Apărării al Statelor Unite a „importat” mulţi oameni de ştiinţă de vârf nazişti germani şi fascişti italieni, precum şi spioni via America de Sud şi Vatican. Numele de cod al acestei operaţiuni a fost „Proiectul Agrafa” (Project Paperclip).(4) Unul dintre cei mai însemnaţi oameni pe care i-a luat America a fost generalul german Reinhard Gehlen, şeful informaţiilor pentru Rusia al lui Hitler.
După sosirea în Washington D.C. în 1945, Gehlen s-a întâlnit de mai multe ori cu Preşedintele Truman, generalul William „Wild Bill” Donovan – directorul Office of Strategic Services (OSS) şi cu Allen Dulles, care avea să devină mai târziu şeful CIA. Obiectivul sesiunilor lor de brain-storming era să reorganizeze serviciul de informaţii american, transformând-o într-o extrem de eficientă organizaţie acoperită. Punctul culminant al eforturilor lor a produs Grupul Central de Informaţii ( Central Intelligence Group) în 1946, redenumit Agenţia Centrală de Informaţii (CIA) în 1947.
Reinhard Gehlen a avut o profundă influenţă în crearea Consiliului Naţional de Securitate (National Security Council), de la care a derivat Actul Naţional de Securitate din 1947. Această parte legislativă a fost creată pentru a proteja un număr excesiv de activităţi guvernamentale ilegale, inclusiv programe clandestine de control al minţii.
Evoluţia proiectului „MKULTRA”
Cu CIA şi Consiliul Naţional de Securitate clar stabilite, primul dintr-o serie de programe acoperite de spălare a creierului a fost iniţiat de Forţele Navale (Navy), în toamna anului 1947. Proiectul „Chatter” (Proiectul „Murmur”) a fost dezvoltat ca răspuns la „succesele sovietice” în utilizarea „drogurilor adevărului”.
Această raţiune era, în orice caz, o poveste de acoperire în cazul în care programul avea să iasă la lumină. Cercetarea s-a concentrat pe identificarea drogurilor ce ar putea fi utilizate în interogări şi recrutarea agenţilor. (5) Proiectul a luat sfârşit oficial în 1953.
CIA a decis să extindă eforturile în domeniul modificării comportamentului prin naşterea Proiectului „PASĂREA ALBASTRĂ” (Project „BLUEBIRD”), aprobat de Allen Dulles în 1950. Obiectivele sale erau:
- descoperirea unor mijloace de condiţionare a personalului pentru prevenirea extragerii neautorizate a informaţiilor de la acesta prin mijloacele cunoscute;
- investigarea posibilităţii de control a unui individ, prin aplicarea unor tehnici speciale de interogare;
cercetarea posibilităţii lărgirii memoriei;
- stabilirea unor mijloace defensive pentru prevenirea controlului de către forţele ostile a personalului agenţiei.
În august 1951, Proiectul „PASĂREA ALBASTRĂ” a fost redenumit Proiectul „ANGHINAREA” (Project ARTICHOKE”), ce a evaluat utilizarea ofensivă a tehnicilor de interogare, inclusiv hipnoza şi drogurile.
Programul a încetat în 1956. trei ani înainte de oprirea Proiectului „ANGHINAREA”, apare Proiectul „MKULTRA”, la 13 aprilie 1953, după indicaţiile date de Richard Helms, director delegat al informaţiilor centrale (Deputy Director of Central Intelligence – DDCI), cu scopul de a stabili un „mecanism special de finanţare de o sensibilitate extremă”. (6) Presupusa etimologie a lui „MK” este „Mind Kontrolle”. Traducerea evidentă a cuvântului german „kontrolle” în engleză este „control”. (7) o armată de doctori germani procuraţi după război din sferele naziste, a fost de o inestimabilă valoare în dezvoltarea lui „MKULTRA”. Corelaţia dintre experimentele desfăşurate în lagărele de concentrare şi numeroasele sub-proiecte ale „MKULTRA” sunt foarte clar evidenţiate. Variatele căi de control al omului utilizate în „MKULTRA” au inclus iradierea, electroşocurile, psihologia, psihiatria, sociologia, antropologia, grafologia, substanţele de hărţuire şi materialele şi aparatura militară, „LSD” fiind cel mai des utilizat „material”. O procedură specială, numită „MKDELTA”, a fost stabilită pentru a conduce „MKULTRA” în străinătate. Materialele
„MKULTRA/DELTA” au fost utilizate cu scopul de a hărţui, discredita sau incapacita. ( Dintre cele 149 de sub-proiecte identificate ce se desfăşurau sub umbrela „MKULTRA”, Proiectul „MONARH” (Project „MONARCH”) a fost început oficial de către Armata de Uscat a Statelor Unite (U.S. Army), la începutul anilor ’60 (deşi, neoficial, fusese implementat mult mai devreme) şi pare să fie cel mai important, fiind, încă, clasificat STRICT SECRET din motive de „securitate naţională”. (9) „MONARCH” poate să fi reieşit din proiectele „MKSEARCH”, cum ar fi Operaţiunea „SPELLBINDER” („LEGĂTURA VRAJEI”), care trebuia să creeze asasinii „adormiţi” (ex. „candidaţii manciurieni” – „Manchurian Candidates”), ce puteau fi activaţi după primirea unei fraze sau a unui cuvânt cheie în timpul unei transe post-hipnotice. Operaţiunea „OFTEN”, un studiu ce a încercat să controleze puterea forţelor oculte a fost unul dintre cele câteva programe de acoperire ce trebuia să ascundă realitatea perfidă a Proiectului „MONARCH”.
Definiţie şi descriere
Numele „Monarch” nu este neapărat definit în contextul nobilimii regale, ci se referă mai degrabă la fluturele-monarch (Monarch butterfly). Când o persoană suferă traume prin electroşocuri, o senzaţie de pierdere a greutăţii capului este resimţită de parcă ai pluti sau ai bate din aripi ca un fluture. Există, de asemenea, o reprezentare simbolică legată de transformarea sau metamorfoza acestei frumoase insecte: de la o omidă, la un cocon (adormire, inactivitate), până la fluture (o nouă creaţie), ce se va întoarce la punctul său de origine.
Aceasta este schema care face unice aceste specii.
Simbolismul ocult dă un înţeles adiţional cuvântului „psihic”: acesta înseamnă „suflet” , dar şi „fluture” ce vine de la credinţa că sufletele umane devin fluturi în timp ce caută să se reîncarneze din nou. (10)
Unele grupuri mistice antice, cum ar fi gnosticii, au văzut fluturele ca un simbol al cărnii pângărite. „Îngerul morţii” (vi-l amintiţi pe Mengele?) a fost portretizat în lucrările de artă gnostice strivind fluturele. (11) o marionetă este o păpuşă căreia îi sunt ataşate fire, fiind controlată de păpuşar, tot astfel „programarea Monarch” se referă la „sindromul marionetă”. „Condiţionarea Imperială” este un alt termen utilizat, în timp ce unii terapeuţi în boli mintale o cunosc ca „secvenţe de răspuns condiţionat la stimuli”. Proiectul „Monarh” poate fi cel mai bine descris ca o formă de disociere structurată şi integrare ocultă, cu scopul de a compartimenta mintea în personalităţi multiple în interiorul unui cadru sistematic. În timpul acestui proces, un ritual satanic ce include, de obicei, mistica Cabalei, este realizat, cu scopul de a ataşa un anume demon sau grup de demoni schimbării corespunzătoare. Desigur, cei mai sceptici vor vedea asta ca un mijloc de a creşte efectele traumei în interiorul victimei, negând orice credinţă iraţională că posedarea de către demoni, de fapt, are loc.
Modificări şi declanşatori
O altă modalitate de a examina această victimizare întortocheată a corpului şi a sufletului este de a o privi ca pe un complex program de calculator: un fişier (modificare) este creat prin traumă, repetiţie şi consolidare. Pentru a activa (declanşa) fişierul, o parolă sau un cod de acces specific (sugestie sau comandă) este necesar. Victima/supravieţuitorul este numit „sclav” de către programator/manipulator, care, în schimb, este perceput ca „stăpân” sau „zeu”. Aproape 75% sunt femei, fiindcă ele au o mai mare toleranţă la durere şi tind să se disocieze mai rapid decât bărbaţii. Subiecţii sunt folosiţi, în principal, în operaţiuni acoperite, prostituţie şi pornografie; implicarea în industria divertismentului este notabilă. Un ofiţer militar cu legături în DIA a spus autorului că „în tabloul cel mare’, aceşti oameni (victimele „Monarh”) sunt în toate sferele sociale, de la cerşetorul de pe stradă, până la tipul cu gulerul scrobit”. Mai mult, un agent CIA în rezervă a discutat pe departe utilizarea acestui tip de personal ca „plante” sau „cameleoni”, în scopul infiltrării unor grupuri desemnate, culegerii de informaţii şi”sau injectării unei agende ulterioare. Există un mare număr de schimbări în interiorul victimei /supravieţuitorului cu numeroase programe de revenire, oglinzi şi umbre. O secţiune a modificărilor părţii luminoase (bune) şi a părţii întunecate (rele) sunt conectate şi rotite în jurul unei axe. Una dintre structurile interne principale (şi sunt multe) din interiorul sistemului este modelată în forma unei spirale duble, ce constă în şapte nivele. Fiecare sistem are un programator intern ce supraveghează „paznicul porţii” (demonii?), ce permit sau blochează intrarea în diferite camere. Câteva dintre imaginile predominant văzute de către victime/supravieţuitori sunt copaci, „copacul vieţii” din Cabală, cu sistemele de rădăcini aferente, bucle infinite, litere şi simboluri antice, pânze de păianjen, cioburi de sticle sau oglinzi, măşti, castele, labirinturi, demoni/monştri/extratereştrii, scoici, fluturi, şerpi, panglici, arce, ceasuri, roboţi, diagrame ale lanţului de comandă şi/sau scheme de circuite de computer.
Liniile de sânge şi crearea gemenilor
Majoritatea victimelor/supravieţuitorilor se trag din familii (linii de sânge) satanice cu multe generaţii în spate şi sunt programate, la suprafaţă, „să-şi îndeplinească destinul de aleşi sau de generaţii alese” (un termen inventat de Mengele la Auschwitz). Unii sunt adoptaţi de familii cu aceleaşi origini, alţii sunt utilizaţi în aceste coşmaruri neurochirurgicale ca „cei ataşaţi” (cei ce nu aparţin liniilor de sânge), de obicei, proveniţi de la orfelinate, case de adopţii sau familii incestuoase cu o lungă istorie pedofilă. Se pare, de asemenea, că, există un model al membrilor de familie afiliaţi agenţiilor de informaţii militare sau guvernamentale.
Mulţi dintre cei abuzaţi vin din familii care folosesc catolicismul, mormonismul sau creştinismul carismatic ca o „faţadă” pentru activităţile lor abominabile (membrii altor grupări religioase fiind şi ele implicate).
Victimele/supravieţuitorii răspund, în general, mult mai bine la o structură ierarhică religioasă (dogmatică, bazată pe legi) rigidă, fiindcă se merge în paralel cu programarea lor de bază. Autoritatea nu este provocată, pentru că voinţa lor este subjugată prin condiţionări subiective şi bazate pe ordine.
Caracteristicile fizice de identificare ale victimelor/supravieţuitorilor includ adesea multiple cicatrice datorate electrozilor şi/sau aluniţe rezultate pe piele. Câţiva ar putea avea diverse părţi ale corpului mutilate de cuţit, ştampile incandescente sau ace, fluturi sau tatuaje oculte fiind, de asemenea, comune. În general, cei ce se trag din liniile de sânge alese este puţin probabil să aibă astfel de semne, pentru că pielea lor trebuie „să rămână pură şi imaculată”.
Scopul final al acestei manipulări sofisticate a acestor indivizi poate suna nerealist şi depinde de gradul nostru de înţelegere al tărâmurilor fizic şi spiritual. Cele mai adânci şi mai întunecate modificări din interiorul liniilor de sânge alese sunt făcute să fie inactive până când „Anticristul” va fi revelat. Aceste modificări pentru „Noua Ordine Mondială” conţin, se pare, ordine şi instrucţiuni pentru antrenarea şi/sau iniţierea unui larg segment al populaţiei (posibil clone sau „oameni fără suflet”), stimulând astfel, programul de control social pentru noul mileniu. „Crearea de gemeni” pe cale nebiologică este încă o trăsătură bizară observată în cadrul programării „Monarh”. De exemplu, doi copii ce nu se cunosc vor fi iniţiaţi ceremonial într-un ritual magic de „legare a sufletelor”, putând fi astfel, „împerecheaţi inseparabil pentru eternitate” (să fie o altă conexiune cu Mengele?). Ei împart, în mod esenţial, două jumătăţi ale aceleiaşi informaţii programate făcându-i interdependenţi.
Fenomenele paranormale ca proiecţia astrală, telepatia, percepţia extrasenzorială etc. par să fie mai pronunţate între cei ce au trecut prin acest proces.
Nivelele programării „Monarch” (12)
ALFA – este programarea obişnuită sau „generală” în cadrul personalităţii de control de bază; se caracterizează printr-o extrem de mare capacitate de memorare, împreună cu o creştere substanţială a forţei fizice şi a acuităţii vizuale. Programarea în alfa este realizată prin divizarea deliberată a personalităţii victimei, care, în esenţă, cauzează o separare a creierului drept de cel stâng, permiţând o unire programată a acestora printr-o stimulare a legăturii neuronale.
BETA – se referă la programarea „sexuală”. Această programare elimină toate convingerile morale învăţate şi stimulează instinctul sexual primitiv, liber de inhibiţii. Modificările „felină” pot apărea la acest nivel.
DELTA – acesta este cunoscut ca „programarea-ucigaş”, dezvoltat iniţial pentru antrenarea agenţilor speciali sau a soldaţilor de elită (de exemplu Delta Force, Primul Batalion al Pământului, Mossad etc.) pentru operaţiuni acoperite. Debitul optim de adrenalină şi agresiunea controlată sunt evidente, subiectele sunt lipsite de frică, subiecţii sunt foarte sistematici în îndeplinirea însărcinărilor lor. Instrucţiuni de sinucidere sau autodistrugere sunt incluse la acest nivel.
TETA – luat în considerare la programarea „psihică”. Liniile de sânge (acelea care vin din familii ce sunt satanice de multe generaţii) au arătat o mai mare înclinare spre posedarea abilităţilor telepatice, în comparaţie cu celelalte linii de sânge. Datorită limitărilor sale evidente, diverse forme de sisteme de control electronic al minţii au fost dezvoltate şi introduse, cum ar fi dispozitive telemetrice umane biomedicale (implanturi în creier), lasere cu energie direcţionată ce utilizează microunde şi/sau electromagnetismul. Se spune că aceştia sunt utilizaţi în cooperare cu computere foarte avansate şi sofisticate sisteme de urmărire prin satelit.
OMEGA – o formă de programare pentru „autodistrugere”, cunoscută şi ca „Codul Verde”. Comportamentele corespunzătoare includ tendinţele suicidale şi/sau automutilarea. Acest program este, în general, activat când victima/supravieţuitorul începe terapia sau interogarea şi pre multe amintiri au fost recuperate.
GAMA – o altă formă de protecţie a sistemului este „programarea prin inducerea în eroare”, care permite dezinformarea şi direcţionarea greşită. Acest nivel se întrepătrunde cu demonologia şi tinde să se regenereze mai târziu dacă este dezactivată inadecvat.
Metodă şi componente
Procesul iniţial începe cu crearea disocierii în interiorul subiectului, aceasta având loc de la naştere, până la vârsta de şase ani. Aceasta se realizează, la început, prin utilizarea electroşocurilor ce se realizează chiar şi când copilul mai este în pântecele mamei. Datorită traumelor severe induse prin electroşocuri, abuzuri sexuale şi prin alte metode, mintea se divide în personalităţi alternative. Cunoscută oficial ca Dereglări de
Personalitate Multiplă (Multiple Personality Disorder), este acum recunoscută ca Dereglare de Identitate Disociativă şi este baza programărilor „Monarh”. Condiţionarea viitoare a minţii victimei este amplificată prin hipnotism, pedeapsă dublu-relaţionată, alternanţa plăcere-durere, privarea de apă, mâncare, somn şi senzorială, împreună cu diferite droguri care modifică anumite funcţii cerebrale.
Următoarea etapă este implementarea şi imprimarea comenzilor şi mesajelor detaliate în interiorul modificărilor realizate. Acest lucru se realizează prin utilizarea căştilor hi-tech, împreună cu generatoare controlate de computer ce emit unde sonore imperceptibile sau unde armonice ce afectează învelişul de acid ribonucleic al căilor neuronale ce duc la mintea subconştientă şi inconştientă. Dispozitivele optice pentru „Realitatea virtuală” sunt uneori utilizate simultan cu generatoarele de unde armonice, proiectându-se lumini colorate pulsatorii, imagini subliminale şi de disociere a ecranului. Electroşocuri de mare voltaj sunt utilizate apoi, pentru disocierea memoriei.
Programarea este înnoită periodic şi întărită prin agenţi vizuali, auditivi şi scrişi. Câteva dintre temele de programare de început au inclus Vrăjitorul din Oz şi Alice în Ţara Minunilor, ambele saturate cu simboluri oculte. Multe dintre recentele desene animate şi filme Disney sunt realizate în dublu scop: desensibilizarea majorităţii populaţiei utilizând imagini subliminale şi programarea neurolingvistică şi crearea deliberată a declanşatorilor specifici şi a cheilor pentru programarea de bază a copiilor „Monarh” uşor impresionabili. Un prim exemplu al modului în care programarea subliminală lucrează este să priviţi la recenta producţie cinematografică de senzaţie de la Disney „Pochahontas”, curios catalogată ca un film animat de „gradul 33” (cel mai înalt grad al Francmasoneriei de Rit Scoţian). În film, bunica Willow (salcie) este un copac mistic de 400 de ani care o învaţă pe Pochahontas (fără mamă) să-şi asculte inima şi o ajută să realizeze că toate răspunsurile sunt în interior. Bunica Willow vorbeşte constant în „dublu sens” şi utilizează „inversarea” (de exemplu: „Uneori calea cea bună nu este şi cea mai uşoară.” Starea de fapt ezoterică derivată: calea din stânga (calea ce duce la distrugere) este cea mai uşoară.
În sistemele structurate ale Iluminaţilor de dereglări multiple de personalitate, salcia reprezintă puterile oculte ale druizilor. Imaginile intrinseci ale crengilor, frunzelor şi rădăcinilor copacului sunt foarte semnificative, de vreme ce legături spirituale întunecate sunt asociate cu „programarea sălciei” şi acestea sunt:
1.crengile sunt folosite pentru biciuirea victimelor în cadrul ritualurilor în scopul „curăţirii”;
2.o salcie poate îndura tulburări majore ale vremii (ex.: furtuni) şi este recunoscută pentru flexibilitatea sa. Victimele/supravieţuitorii programării descriu crengile sălciei învăluindu-i, fără vreo speranţă de scăpare;
3.sistemul adânc de rădăcini al sălciei o face pe victimă/supravieţuitor să se simtă de parcă ar cădea adânc, tot mai adânc într-un abis, atunci când sunt în transă hipnotică.
Muzica joacă un rol instrumental în programare, prin combinaţii ale tonurilor variabile, ritmurilor şi cuvintelor.
Numeroasele romane ale lui maestrului fricii Stephen King şi filmele ulterioare sunt utilizate, susţin surse credibile, în astfel de scopuri ticăloase. Una dintre ultimele sale cărţi, „Insomnia”, prezintă o fotografie a lui King împreună cu o frază de declanşare „NOI NU DORMIM NICIODATĂ” (”WE NEVER SLEEP”) – grăitor pentru cineva cu tulburări de personalitate multiplă/tulburări de identitate disociativă, scrisă sub un ochi atoatevăzător.
O listă parţială a altor medii utilizate pentru întărirea programării de bază, sunt: Pinochio,
Frumoasa din pădurea adormită, Albă-ca-zăpada, Frumoasa şi Bestia, Aladin, Mica sirenă (Little Mermaid), Regele Leu (Lion King), E.T., Războiul Stelelor, Ucigaşii de fantome (Ghost Busters), Trancers II, Batman, Bewitched, Fantasy Island, Reboot, Tiny Toons (probabil, desenele animate de scurt metraj), Duck Tails (probabil, desenele animate cu Donald), Manuscrisele de la Marea Moartă (The Dead Sea Scrolls), Înalta carte a credinţei (The Tall Book of Make Believe). Câteva filme care zugrăvesc şi portretizează unele aspecte ale programării „Monarh” sunt: Hell Raiser 3, Raising Cain, Labyrinth, Telefon, Johnny Mnemonic, Point of No Return, The Lawnmower Man şi Closet Land.
Programatori şi locuri
Este dificil să înţelegem cine a fost programatorul original al acestui proiect satanic, datorită substanţialei dezinformări perpetuate de „puterile care sunt”. Cei doi care au avut numele de cod Doctor Green sunt un doctor evreu numit Doctor Gruenbaum, care se presupune că a colaborat cu naziştii în timpul celui de-al doilea război mondial, şi Doctor Josef Mengele, a cărui faimă pentru sângele său rece şi brutalitate calculată a speriat nu numai sufletele supravieţuitorilor de la Auschwitz, dar şi nenumăratele victime din toată lumea. Implicarea directă a lui Mengele în infamul lagăr de concentrare de la Auschwitz a fost suspicios minimalizat în timpul Proceselor de la Nurenberg şi, în consecinţă, nu au existat eforturi intense din partea statelor Unite şi a aliaţilor pentru capturarea lui. (13) Pentru a semăna confuzia în rândul investigatorilor serioşi în legătură cu locaţia sa, oficialii americani au declarat că acesta s-a retras în Paraguay sau Brazilia, fiind inofensiv sau că este mort („Îngerul Morţii” trebuie să fi revenit în mod miraculos la viaţă de cel puţin cinci ori).
Cercetările sale fără precedent ce au costat mii de vieţi omeneşti au fost, fără îndoială, un bonus semnificativ pentru interesele Statelor Unite. Pe lângă folosirea pseudonimului Dr. Green, supravieţuitorii l-au cunoscut ca Vaterchen (Tăticul), Schoner Josef (Josef cel Frumos), David şi Fairchild. Bărbat frumos şi plin de graţie, mic de statură, Mengele îşi dezarma oamenii cu conduita sa de gentleman, în timp ce alteori, exploda devenind violent. (14) alte trăsături de care-şi amintesc supravieţuitorii sunt cadenţa bocancilor săi negri lustruiţi atunci când păşea înainte şi-napoi, precum şi jocul său cu margaretele „Te iubesc – Nu te iubesc”.
După ce smulgea ultima petală a unei margarete, începea să tortureze cu răutate şi să ucidă un copilaş în faţa altuia care era subiectul programării. Supravieţuitorii înnebuniţi îşi amintesc, de asemenea, că erau aruncaţi dezbrăcaţi în cuşti cu maimuţe, care erau dresate să abuzeze vicios de ei. În mod evident, lui Mengele îi plăcea să reducă oamenii la statutul de animale. De asemenea, îşi obliga victimele să nu plângă, ţipe sau să arate vreo emoţie excesivă.
Doctorul D. Ewen Cameron, cunoscut şi ca Dr. White, a fost preşedintele Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie, precum şi a celor americane şi canadiene. Datorită vastei experienţe şi a credibilităţii lui Cameron, şeful CIA, Allen Dulles, i-a livrat milioane de dolari prin organizaţii ca Societatea pentru Investigarea Ecologiei Umane (The Society for The Investigation of Human Ecology), pe care Cameron o conducea cu cruzime.
Experimentele au fost realizate în câteva locaţii din Montreal, cele mai multe la McGill University, Spitalul Sf. Maria (St. Mary’s Hospital) şi la Institutul Memorial Allan (Allan Memorial Institute).
Pe lângă metodele convenţionale ale tiraniei psihiatrice, cum ar fi electroşocurile, injecţiile cu droguri şi lobotomizare, Cameron a conceput tehnica „conducerii psihice”, în care pacienţii neştiutori erau ţinuţi într-o comă indusă prin droguri timp de câteva săptămâni, administrându-li-se electroşocuri, în timp ce căşti electronice le erau puse pe şi mesaje auditive repetitive erau transmise la viteze variabile. (15)
Mulţi dintre cei exploataţi erau copii abuzaţi ce fuseseră aduşi prin sistemul de orfelinate romano-catolic. Deloc surprinzător, Dr. Cameron a fost exclus din aproape toate revistele psihiatrice. Asta se datorează, de fapt, expunerii în presă a proiectului „MKULTRA” în 1970, prin intermediul proceselor intentate de supravieţuitorii canadieni şi familiile acestora. CIA şi guvernul canadian au reuşit să stingă acţiunile în justiţie prin împăcarea părţilor, astfel că s-a evitat să se ceară oficial recunoaşterea vreunei fărădelegi.
Un locotenent-colonel al armatei de uscat a SUA, din Divizia de Război Psihologic a DIA, Michael Aquino, este ultimul dintr-o serie de sadici sponsorizaţi de guvern. Aquino, un geniu excentric, a fondat Templul lui Set, o ramură a Bisericii lui Satan a lui Anton LaVey. Obsesia sa pentru ritualurile naziste de idolatrizare şi manipularea hipnotică a oamenilor pe care acesta o practica l-a făcut pe acesta un candidat ideal pentru poziţia de „maestru programator”. Aquino a fost implicat în scandalul îngrijitorilor de la Baza Presidio a armatei de uscat, în care acesta era acuzat de molestarea copiilor. Spre disperarea părinţilor tinerelor victime, toate acuzaţiile au fost ridicate. Având numele de cod „Malcolm”, Aquino a produs casete de antrenament despre cum trebuie creat un sclav „Monarh” şi a lucrat ca om de legătură între guvern şi Informaţiile Militare şi diverse organizaţii criminale şi grupuri oculte pentru livrarea de sclavi „Monarh”. (16)
Heinrich Mueller a fost un alt programator important care avea numele de cod „Doctor Blue” sau „Gog”. A avut, se pare, doi fii ce şi-au desfăşurat activitatea în comerţ. Originalul „Doctor Black” a fost, se pare, Leo Wheeler, nepotul răposatului general Earle G. Wheeler, care fusese comandantul şefilor de state majore întrunite (commander of the Joint Chiefs of Staffs) în timpul războiului din Vietnam. Protejatul lui Wheeler, E. Hummel, este activ în Nord-Vest, împreună cu W. Bowers (din linia de sânge Rotschild).
Alţi presupuşi maeştri manipulatori ai minţii, trecuţi şi prezenţi, sunt: Dr. Sydney Gottleib, Lt.col. John Alexander, Richard Dabney Anderson (US Navy), Dr. James Monroe, Dr. John Lilly, Locotenent comandor Thomas Narut, Dr. William Jennings Bryan, Dr. Bernard L. Diamond, Dr. Martin T. Orne, Dr. Louis J. West, Dr. Robert J. Lifton, Dr. Harris Isbel şi Col. Wilson Green. Pentru a evita detectarea lui „MKULTRA”, CIA a segmentat subproiectele în arii specializate de cercetare şi dezvoltare la universităţi, penitenciare, laboratoare şi spitale private. Bineînţeles că aceştia au fost răsplătite generos cu subvenţii guvernamentale şi diverse finanţări.
Numele şi locaţiile câtorva dintre instituţiile majore implicate în experimentele de programare „Monarh” au fost sau sunt: Cornell, Duke, Princeton, UCLA, University of Rochester, MIT, Georgetown University Hospital, Maimonides Medical Center, St. Elizabeth’s Hospital (Washington D.C.), Bell Laboratories, Stanford Research Institute, Westinghouse Friendship Laboratories, General Electric, ARCO şi Manking Research Unlimited.
„Produsul final” a fost şi este creat, de obicei, în bazele şi instalaţiile militare, unde se cere maximă securitate. Făcându-se referire la ele ca centre de programare/reprogramare sau centre pentru traume din vecinătatea morţii, cele mai greu identificate sunt: Centrul de Armament Naval China Lake, (China Lake Naval Weapons Center), Presidio, Ft. Dietrick, Ft. Campbell, Ft. Lewis, Ft. Hood, Redstone Arsenal, Bazele aeriene Offutt, Patrick, McClellan, MacGill, Kirkland, Nellis, Homestead, Grissom, Maxwell şi Tinker. Alte locuri recunoscute ca importante locaţii pentru programare sunt Centrul de Cercetare Langley (Langley Research Center), Laboratoarele Naţionale Los Alamos (Los Alamos National Laboratories), Institutul Tavistock şi zone din sau de lângă Muntele Shasta, CA, Lampe, MO şi Las Vegas, NV.
Nume notabile
Unul dintre primele cazuri documentate despre un agent secret „Monarh” a fost acela al voluptosului model din anii ’40, Candy Jones. Cartea „Controlul lui Candy Jones” (The Control of Candy Jones), publicată de Playboy Press, portretizează cei 12 ani de intrigă şi suspans ca spion pentru CIA. Jones, al cărei nume de naştere era Jessica Wilcox, se potriveşte ca profil psihologic pentru a fi unul din experimentele iniţiale sau cobai umani din proiectul „ştiinţific” guvernamental „MKULTRA”.
Cel mai mediatizat caz al obsesiei „Monarh” a ieşit la iveală o dată cu cartea „Tranceformation of America: The True Life Story of a CIA Slave” de Cathy O’Brien (n.tr.: joc de cuvinte omofone, „transformation”= transformare şi „tranceformation”= formarea prin transă; deci, titlul cărţii dacă este auzit înseamnă „Transformarea Americii”, iar dacă este citit înseamnă „Formarea prin transă a Americii”. Titlul complet al cărţii este „Formarea prin transă a Americii: Adevărata poveste a vieţii unei sclave a CIA”). Pe coperta a patra, se afirmă emfatic următoarele: „Cathy O’Brien este singura voce şi supravieţuitor recuperat din operaţiunea de control al minţii „Proiectul Monarh” din „MKULTRA” a CIA-ului”. Autobiografia documentată conţine aspecte incitante ale anilor de neobosit incest şi posibilă introducere în proiectul „Monarh” a lui O’Brien, de către perversul său tată. Împreună cu co-autorul Mark Phillips, salvatorul şi deprogramatorul său, Cathy acoperă o aproape incredibilă arie a crimei conspirative: prostituţie forţată (sclavie albă) cu cei din eşaloanele superioare ale politicii mondiale, însărcinări acoperite ca transportator de droguri sau curier şi relaţia dintre industria de muzică country şi activităţile ilegale ale CIA.
Paul Bonaci, un supravieţuitor curajos ce a îndurat aproape douăzeci de ani degradarea în cadrul proiectului „Monarh”, a dezvăluit probe puternice ale crimei şi corupţiei ce se desfăşoară la scară largă de la nivel municipal şi statal, până la Casa Albă. (17) El a mărturisit despre bărbaţii abuzaţi sexual din Oraşul Băiatului (Boy’s Town) din Nebraska şi aduşi până în apropiere de Baza Aeriană Offut, unde, spune el, au supuşi unei intense programări „Monarh”, conduse, în principal, de comandantul Bill Plemmons şi lt.col. Michael Aquino. (18) După ce au fost torturaţi până au uitat cu totul de ei, aceşti băieţi tineri au fost folosiţi (împreună cu fete) în pornografie şi prostituţie cu câţiva dintre cei mai puternici comisionari economici şi politici ai naţiunii. Bonnaci şi-a amintit cum au fost transportaţi de la baza aeriană cu un avion-cargou la Baza Aeriană McClelland din California. Împreună cu alţi adolescenţi ghinionişti, a fost dus la o proprietate a elitei, Bohemian Grove (Dumbrava Boemă). Autorii au profitat total de aceste victime tinere comiţând perversiuni inimaginabile pentru a-şi satisface plăcerile deviante. Unele victime, se pare, au fost ucise, traumatizând în continuare deja terifiaţii şi distruşii copii. O actriţă nepotrivită de un talent marginal (acum decedată), un evanghelist TV corupt moral, un ofiţer din Beretele Verzi şi un popular cântăreţ de muzică country sunt câţiva dintre cei care au sucombat nebuniei „Monarh”. Lee Harvey Oswald, Sirhan-Sirhan, Charlie Manson, John Hinckley Jr., Mark Chapman, David Koresh, Tim McVeigh şi John Salvi sunt nume notabile ale infamiei, puternic suspectaţi ca fiind pioni produşi de „MKULTRA”.
Deprogramatori şi oameni care au vorbit
Dr. Corydon Hammond, un psiholog de la Universitatea din Utah, a făcut o prezentare năucitoare intitulată „Hipnoza în tulburările de personalitate multiplă: abuzul ritualic” la Cea de-a Patra Conferinţă Anuală Regională Estică asupra Abuzului şi Personalităţii Multiple, 25 iunie 1992, Alexandria, Virginia. El a confirmat, în mod esenţial, unei audienţe participante formate din profesionişti în boli mintale, că un anumit procent din clienţii lor fuseseră supuşi unei programări pentru controlul minţii desfăşurată într-o manieră intensiv-sistematică. Hammond a făcut aluzie la conexiunea nazistă, cercetările de control al minţii ale CIA şi ale armatei, programarea prin culori şi litere greceşti şi a menţionat, într-un mod special, proiectul „Monarh” în legătură cu o formă de condiţionare operativă. La puţin timp după discursul său cutremurător, a primit ameninţări cu moartea. Nedorind să-şi pună în pericol familia, Dr. Hammond a încetat să mai răspândească informaţiile ce le deţinea, până recent.
Mark Phillips, un subcontractor în electronică al Departamentului Apărării, a fost implicat în câteva dintre activităţile strict secrete de control al minţii realizate de guvernul Statelor Unite. Firea sa iscoditoare, conştiinţa şi compasiunea sa pentru Cathy O’Brien, un „model prezidenţial” din proiectul „Monarh”, l-au făcut să dezvăluie dedesubturile acestei mari conspiraţii, începând cu 1991. În continuare, a ajutat-o pe Cathy O’Brien să scape de cei ce o capturaseră şi a reuşit să o deprogrameze pe parcursul unui an, în Alaska. Controversatul Phillips are şi el criticii săi care sunt sceptici în ceea ce priveşte veridicitatea declaraţiilor sale.
Terapeutul din New Orleans, Valerie Wolf, a prezentat două dintre pacientele sale Comitetului Prezidenţial pentru Experimentele de Iradiere Umană (President’s Committee on Human Radiation Experiments), pe data de 15 martie 1995, în Washington D.C. Mărturisirile uimitoare făcute de aceste două femei curajoase au inclus prezentări ale unor doctori germani, tortură, droguri, electroşocuri, hipnoză şi viol, pe lângă expunerea lor la o cantitate nemăsurată de radiaţii. Wolf şi pacientele sale au declarat că şi-au recăpătat amintirile despre acest program al CIA fără a utiliza tehnicile de regresie sau hipnoză. (19) Wolf îşi devotează, în prezent, cea mai mare parte a timpului consilierii unor astfel de supravieţuitori.
Un avocat pe probleme de muncă de la Compania Atlantic Richfield, David Rosenbaum, a condus o investigaţie pe durata a nouă ani (1983-1992), în legătură cu o tortură fizică şi o condiţionare coercitivă exercitată asupra mai multor angajaţi de la uzina ARCO din Monaca, PA. (20) Clienţii săi, Jerry L. Dotey şi Ann White fuseseră aparent victimele unei iradieri; dar, pe măsură ce avansa în cadrul interviului, o „cutie a Pandorei” s-a deschis. Uimitoarea sa concluzie a fost că Jerry Dottey şi Ann White erau, cel mai probabil, copiii lui Adolf Hitler, bazat, în parte, pe asemănarea stranie din fotografii (trăsăturile feţei; structura şi mărimea oaselor a fost luată şi ea în considerare). Rosenbaum a afirmat: „Ambii prezintă sentimente şi experienţe ce indică faptul că sunt gemeni.” Dotey şi White au fost, se pare, supuşi mai multor tipuri de tortură pe când se aflau în hipnoză indusă cu droguri, fiecare trecând prin cel puţin trei tehnici de antrenament realizate de medicii uzinei. Fiecare victimă era antrenată să intre în stare de hipnoză după primirea unui anumit stimul, de obicei o frază sau un cuvânt sub formă de „instrucţiune” şi antrenaţi să „uite” ceea ce ar fi putut transpira în starea hipnotică. Au fost supuşi, în mod repetat, unor secvenţe identice stimuli-răspuns, pentru a produce o reacţie aproape automată la o anumită situaţie. Veteranii „MKULTRA”, Dr. Bernard Diamond, Dr. Martin Orne şi Dr. Josef Mengele au vizitat cu regularitate uzina ARCO, după cum spune Rosenbaum.
Condiţionarea specială a lui Dotey şi White a avut ca scop crearea unor personalităţi germane duale. Rosenbaum, care este evreu, a menţinut o prietenie strânsă cu cei doi, în ciuda unor circumstanţe aparent nefavorabile.
Alţi terapeuţi implicaţi în deprogramare sunt Cynthia Byrtus, Pamela Monday, Steve Ogilvie, Bennett Braun, Jerry Mungadze şi Collin Ross. Câţiva consilieri creştini au fost în măsură să elimine părţi ale programării cu un succes limitat.
Jurnaliştii care au expus recent subiectul într-o manieră exemplară sunt:
- Walter Bowart – „Operaţiunea controlul minţii” („Operation Mind Control”);
- Jan Rappoport – „Experimentele de control al minţii făcute de guvernul american pe copii” („US Government Mind-Control Experiment on Children”);
- Alex Constantine – „Dictatura psihică în SUA” („Psychic Dictatorship in USA).
Concluzie
Cea mai incriminantă afirmaţie pe care un oficial guvernamental a făcut-o referitor la existenţa Proiectului „Monarh” a fost extrasă de Anton Chaitkin, un scriitor pentru publicaţia „ Noul Federalist” („The new Federalist”).
Când directorul oficial al CIA a fost întrebat direct „Ce puteţi să ne spuneţi despre ’Monarh’?”, acesta a răspuns nervos şi ambiguu „Am oprit asta între anii ’60 şi începutul anilor ’70”. Suficient pentru a spune că societatea, în aparenta sa stare de disonanţă cognitivă, este, în general, într-o stare de negare a dovezilor copleşitoare despre această conspiraţie diversă. Numeroase victime/supravieţuitori ai proiectului „Monarh”au nevoie disperată de ajutor. Oricum, marea majoritate a oamenilor sunt prea preocupaţi de ei înşişi pentru a arăta vreo compasiune acestor câţiva indivizi răniţi. Apatia a pus stăpânire pe minţile maselor, care aleg să existe în confortul acestei lumi. Realitatea a devenit obscură datorită relativismului şi a egoismului.
