Vom fi o sursa media neconventionala, din care sa aflati despre adevaruri deranjante, mistere si secrete ancestrale ale omenirii, ocultate de cei ce inca ne conduc. E timpul sa ne trezim din letargie si sa ne realizam cu adevarat menirea!Nu suntem oameni cu traire spirituala, ci Spirite cu existenta umana. Pentru dezvoltarea si promovarea acestui blog, rugam cititorii sa recomande lectura blogului cat mai multor cititori.
Marius Mina ne propune un cod al interceptarii telefoanelor, preluat dupa Business Intelligence, din care fiecare poate sa traga orice concluzie doreste.
Noi am tras-o pe aceea ca nu e bine sa-ti spui toate secretele la telefon, in special la cel mobil.
De multe ori, nu numai serviciile secrete te pot incercepta, ci oricine isi poate procura acum un scanner din magazine specializate, iar cu modificari minime poate fi adus sa "asculte" o anumita frecventa a telefonului mobil.
Cat despree asa-zisa criptare cu care se lauda furnizorii de servicii de celulare, s-o uitam:
1: Aproape toate convorbirile la telefon sau în apropierea telefonului pot fi ascultate, dar cu cât soluția de securitate este mai avansată, cu atât sunt mai mici șansele ca cei care o pot intercepta să fie interesați de convorbirile tale
2: mesajele text dau mai multe bătăi de cap celor care interceptează decât cele vocale.
Cum poți fi interceptat și cum să te ferești:
În primul rând, ține cont de posibila “ascultare ambientală”, adică cu microfoane direcționale sau ascunse în apropiere, caz în care nici măcar nu mai e nevoie de teleon. Dacă totuși e nevoie de telefon…
1. Metoda cea mai accesibilă “publicului larg” este interceptarea semnalului de aproape, cu echipament pe care și-l permite aproape orice agenție de detectivi sau divizie județeană de doișiunsfert. Însă se aplică doar pentru standardul GSM, care folosește o criptare ușoară. În cazul 3G sau CDMA, decodarea mesajului este aproape imposibilă. Concluzia: Dacă ai opțiunea asta, folosește telefonul exclusiv pe modul 3G.
2. Criptarea nu mai face două parale atunci când ești ascultat din centrală, operațiune care se face – de regulă – cu mandat de interceptare. Tot de regulă, beneficiarii sunt în acest caz agențiile guvernamentale.
Poți ocoli această metodă de interceptare cu ajutorul mai multor soluții proprii de criptare.
a) soluția ieftină și simplă: Apeluri VoIP (prin Skype, Gizmo5 etc.) de pe un smartphone. Însă metodele de decriptare pentru rețelele standard nu par a mai fi un secret, pentru serviciile guvernamentale cel puțin.
b) soluția ieftină și complicată: Programul zfone (www.zfoneproject.com) instalat tot pe un telefon deștept și folosit exclusiv pentru apeluri VoIP. În cazul acesta, protocolul de criptare este cunoscut doar de cei doi parteneri de discuție. Singura condiție este ca ambii să aibă programul instralat.
Și în acest caz, ambii interlocutori trebuie să aibă telefoane similare. Avantajul este că furnizorii rezolvă și alte găuri de securitate.
Ce, credeai că s-au terminat? Nici vorbă. Aproape oricare telefon, deștept sau nu, poate fi programat de la distanță (de operator sau chiar de rău-voitori) să transmită conținutul convorbirii pe un canal paralel. Criptarea nu mai contează, de vreme ce ea este valabilă pentru canalul principal. Și da, poți fi ascultat chiar și când nu vorbești la telefon.
]3. În cazul smartphone-ului este cel mai ușor, dacă cel care vrea să te asculte îți instalează un program special pe telefon (să-i zicem virus) fără știrea ta. Soluția este să ții închise infraroșiile, bluetooh sau wifi.
4. Chiar dacă telefonul este mai puțin deștept, metoda rămâne disponibilă pentru experți. Protocolul numit “roving bug” presupune că un semnal de la distanță ordonă deschiderea microfonului.
5. Dacă securistul are puțin noroc și echipamentul potrivit, nu-i trebuie atâtea complicații. Unele telefoane transformă vocea și în semnale reziduale pe care le aruncă pe distanțe scurte în jurul benzii de 2 MHz (față de 900 MHz, frecvența GSM). Metoda este similară dar mai eficientă decât cea de la punctul 1, pentru că semnalul este tot timpul analog.
Chiar și cu bateria scoasă, “inamicul ascultă”. Are nu o metodă, ci două:
6. Dacă are acces fizic la telefonul tău, îți poate plasa un microfon independent. Cel mai ușor este să îl integreze într-o altă baterie, de unde să aibă și sursă practic nelimitată de curent. Soluția evidentă este să nu lași niciodată telefonul la îndemâna altcuiva.
7. Însă chiar și dacă arunci bateria cu totul poți fi ascultat. Știu că deja nu-ți vine să crezi. Nici americanilor nu le-a venit să creadă că ambasadorul lor în Rusia a fost ascultat timp de șapte ani cu ajutorul unui dispozitiv atât de simplu încât nimeni nu credea că poate exista. “Chestia“, care nu avea nevoie de o sursă de curent, fusese inventată de savantul rus Lev Termen și stă la baza tehnologiei RFID de azi.
Pe scurt, dacă microfonul telefonului tău este bombardat cu microunde de o anumită frecvență el va rezona inclusiv modulațiile de voce pe care le percepe. Deci, cel mai sigur este să nu ai telefonul lângă tine când pui la cale vreo lovitură de stat.
Recent, administratorul Agenţiei Aerospaţiale Americane (NASA) le-a cerut angajaţilor să-şi pregătească familiile pentru un iminent dezastru natural. Intr-o perioadă în care ideea dispariţiei vieţii la 21.12.2012 „atîrnă“ în mentalul colectiv precum sabia lui Damocles, acest anunţ a şocat întreaga lume! Vine Apocalipsa?
Consecinţele… imaginaţia oamenilor şi valul de „studii-predicţii”, mai mult sau mai puţin ştiinţifice, n-au făcut altceva decît să adîncească misterul şi să susţină „teoria conspiraţiei” la nivel planetar: ce altceva mai ştie „galonata” NASA şi nu vrea să comunice şi restului lumii? Doar „aleşii” mai au şanse de supravieţuire?
Ulterior (în mod previzibil), cei de la NASA au explicat că mesajul a fost conceput în urma unui exerciţiu la scară naţională, care a demonstrat că agenţia nu este pregătită pentru dezastre majore.
Probabil, toată această poveste a fost, într-adevăr, un test, dar nu destinat evaluării capacităţii agenţiei şi populaţiei de a se mobiliza şi rezista în caz de dezastru natural, ci o altă etapă din programul perfid de manipulare a umanităţii. Practic, a fost creată o „cutie de rezonanţă”, ce vibrează pe o frecvenţă tematică extrem de sensibilă pentru fiinţa umană: supravieţuirea ca individ şi specie.
Este imposibil să nu observi că, în mod gradat, psihicul uman este bombardat, biciuit, schingiuit de o avalanşă de informaţii tot mai terifiante, ce converg spre o singură idee-concluzie: lumea noastră se duce! Oare? La început de an, artizanii manipulării, cei care deţin imensa şi reala putere a controlului informaţiei, au lansat prima „bombă”: revista online The Globe cita un articol publicat de USA Today, în care… „un colectiv de 41 de specialişti din mai multe domenii ale ştiinţei şi sociologiei, precum şi experţi cu capacităţi cognitive şi paranormale dezvoltate, au elaborat un set de predicţii ştiinţifice pentru anul 2011. Aceştia au dorit să specifice că nu este vorba despre predicţii de tip Nostradamus ori Vanga, ci calcule probabilistice complexe, bazate şi pe experienţa acestora, acumulată în ani de cercetare, dar şi cunoaştere şi studiu temeinic. O mare parte dintre aceştia sînt profesori universitari la institute cu renume în domeniul cercetării”.
Sunt convins că toţi aceia care au acces la internet au fost agresaţi psihic de acest material, ce poate fi considerat un model exemplar de manipulare şi programare! Incă din deschiderea „studiului”, am fost „preparaţi psihic” să îngurgităm informaţii din surse mai mult decît „credibile”: 41 de specialişti şi experţi „no-name”, dar profesori universitari, sociologi, paranormali, care bazîndu-se pe „experienţă”, nu fac predicţii, ci doar… previzionează. Cum zic românii, aceeaşi Mărie, cu altă pălărie.
Interesant este cu ce ne-au poluat creierele pleiada de „specialişti”, fiindcă – nu-i aşa? -, principiile manipulării nu urmăresc înţelegerea logică a unui fenomen sau situaţii, ci inducerea în eroare şi programarea mentală cu raţionamente credibile, care disimulează scopul real al mesajului. Mai întîi, au uzitat de informaţii deja cunoscute, intrate de mult timp în stresantul folclor dedicat anilor 2011-2012. Adică aceleaşi poveşti despre vulcani, topirea calotei glaciare, cutremure, fotoni, rezonanţa Schuman şi paranormali fabricaţi peste noapte.
Păi, măi băieţaşi, dacă tot „cîntaţi fals”, n-ar fi cazul să treceţi de la „manelele Apocalipsei” la ceva mai serios? Nu de altceva, dar la cîrciumioara de la capătul blocului s-ar putea să aflaţi chestii mai interesante! Ei, dar după sensibilizarea creierului prin argumente emoţionale, a urmat partea de „organizare”, în care datele arhicunoscute sînt amalgamate cu „softul” (program) urmărit:
„- Noua generaţie va fi ca hipnotizată, vor apărea noi droguri, noi modalităţi de înrobire pe bază de sex şi muzică, entertainment în general, iar din 2011 vom constata atît o <îndobitocire> a noii generaţii, cît şi o lipsă de reacţie. <Creierele> noii generaţii vor începe să fie înregimentate de marile concerne, vor lucra la aşa-zisul plan de salvare mondială, ce va fi impus de SUA şi Marea Britanie, cu spri-jinul ONU, al Băncii Mondiale şi al FMI.
- Nu va începe niciun război mondial în 2011, ci se vor concentra energiile statelor puternice pentru împărţirea zonelor de influenţă ale planetei, existînd numeroase ameninţări, dar neconcretizate. Obama îşi va pierde din popularitate, mulţi americani îşi vor da seama că el este doar <păpuşa> pusă acolo de bancherii care conduc lumea. Africa va fi ţinta reglărilor de forţe între China şi SUA, mai mult decît zona arabă, decît Coreea, sau aşa-numitul conflict Israel – Iran. Dacă va începe un război de forţă, acesta va fi mult mai probabil în 2012, în urma eşecului de a reîmparţi lumea şi de a atenua criza globală.
- Va fi anunţată descoperirea unei noi arme foarte puternice, de natură psihologică, ce va putea controla fiecare individ sau comunităţi de indivizi de la distanţă, prin intermediul unor forme de unde, care nu au mai fost folosite pînă acum în acest scop.
- Populaţia va ajunge la şapte miliarde de indivizi şi, pentru prima dată, se va spune public despre necesitatea opririi acestei rate de înmulţire şi de existenţa unui program de scădere treptată a populaţiei.
- Cei ce conduc lumea vor lucra din 2011 la vedere, către un guvern mondial, către o unitate bancară unică, electronică, înregistrabilă şi manipulabilă prin cipuri aflate la purtător.
- Din punct de vedere religios, Biserica Catolică va fi în continuare în dificultate, prin discreditarea ei continuă de către aceia ce doresc o singură religie New Age. Vor apărea scandaluri legate de preoţi corupţi, de legături cu grupări mafiote, de homosexualitate, de pedofilie. Forţele implicate vor conduce în aşa fel ostilităţile antireligioase, încît să pară că se va împlini profeţia lui Malachia şi că Benedict este ultimul Papă înainte de <marea unificare> religioasă. Vor apărea numeroase zvonuri ce-l vor plasa ba pe Obama, ba pe Putin ca fiind Anticristul, dar nu pe Ahmadinejad sau pe Mubarak. Omenirea va fi condusă de către forţe oculte, să creadă că se îndreaptă spre un inevitabil Armaghedon, dar fără Mesia, să poată apărea un <salvator universal>, cel care va pune în aplicare planul unic de salvare planetară, dar la care se vor opune musulmanii, hinduşii şi budiştii”.
Straşnice planuri! Dacă citim printre rînduri, remarcăm că se urmăreşte anularea libertăţilor şi a drepturilor individuale. De asemenea, sîntem avertizaţi că… trebuie să devenim o turmă docilă („Bă, vă ia dracu’, ciocu’ mic!”), altfel vom fi „neutralizaţi” de teribile arme psihotronice şi, fraţilor, sîntem prea prolifici, prea mulţi!
De aceea, poate că vor rezolva problema nişte SIDA, Ebola, E-coli şi nişte AHN-uri. Iar dacă nu vă cunoaşteţi inamicii, aflaţi că aceştia nu sînt Obama sau Putin, ci Ahmadinejad şi Mubarak, susţinuţi de fanaticii religioşi.
Oricum, trebuie să stăm liniştiţi. Planeta, întreaga omenire vor fi protejate de ONU, Banca Mondială şi FMI.
Vorba unui vecin: „…Decît să ne mai tortureze ca să ne salveze, mai bine folosesc nişte cianură; este o procedură mai ieftină şi mult mai umană!”. Intre timp, problema Mubarak a fost „rezolvată”, dar cine va fi noul şi aşteptatul Mesia? Poate (hai să speculăm niţel!) proiectul Blue Beam „100% made in USA,” va îndeplini predicţiile ocult elaborate.
Cît despre conflictul economic dintre „americanezi şi ceainizi”, am consultat şi un adevărat specialist, care are şi nume (nu precum cei 41), Miguel Pedrero. Dur şi tranşant, fără a omite detalii, în volumul Corupţia marilor puteri.
Strategii şi minciuni în politica mondială, Miguel Pedrero publică un extras dintr-un raport elaborat în anul 2000 de către George Tenet, pe atunci director al CIA, în timpul administraţiei lui George Bush: „Pe măsură ce se transformă în noua superputere a mileniului trei, China îşi va procura, probabil, armele chimice şi biologice, precum şi dispozitivele nucleare, necesare iniţierii unui război terorist împotriva Statelor Unite…
Aceste arme vor fi capabile să ajungă în Statele Unite, transportînd focoase nucleare, chimice şi biologice…
Este posibil ca, pînă în anul 2015, America să renunţe la rolul său de jandarm al lumii. Acest fapt se va produce într-un moment de acutizare a tensiunilor din Orientul Indepărtat; potrivit informaţiilor actuale, China va ordona Japoniei să îşi desfiinţeze programul nuclear şi să lase Statele Unite fără nicio alternativă în ceea ce priveşte relaţiile cu Asia, condiţii ce ar putea provoca un important conflict armat, înainte de anul 2015. Protagonistele vor fi probabil China şi America”.
Deci Apocalipsa are rădăcini vechi şi… etape minuţios planificate! Insă impactul studiului (cu siguranţă prognozat) a fost terbil! In condiţiile în care masele largi ale populaţiei planetei sînt, oricum, afectate mental şi biologic de realităţile crude ale „resuscitatei crize globale”, efectele secundare au fost mai greu de sesizat. Nu am de gînd să insist pe o „făcătură” mult prea evidentă, dar mă întreb ce ne mai pregătesc marii „scenarişti” ai lumii, cui foloseşte şi cine va profita de pe urma acestei manipulări?
Dacă luăm în calcul raportul lui George Tennet şi „planurile de salvare” ce vor fi impuse preanumeroasei populaţii a globului, constatăm că anumite ţări sînt deja „mîntuite” cu metode economice sau militare, deci perdelele de fum (previziunile) au avut efectul scontat! In Egiptul „salvat” de Mubarak se acutizează conflictele religioase, iar în Libia, ţară care a avut cel mai înalt nivel de trai din Africa, aripile morţii, bombardierele, reinstaurează democraţia.
De ce în Africa, de ce doar în Libia? In aceeaşi regiune există şi alte ţări în care cetăţenii dornici de schimbare au fost şi sînt împuşcaţi în stradă! Din punct de vedere strategic, „eliberarea” Libiei de Ghaddafi ar fi absolut necesară, în contextul prognozatei confruntări militare dintre China şi SUA, iar controlul petrolului libian (din care se obţine cea mai bună benzină de avion), ar avantaja maşina de război americană. Nu în ultimul rînd, cucerirea puţurilor libiene poate fi considerată o primă lovitură împotriva gigantului economic chinez, care, aflat în căutare de resurse naturale, s-a extins şi în Africa.
Criză globală, strategii de război, scenarii apocaliptice… oare ce ar trebui să înţelegem din toate acestea? Poate doar că nu trebuie să devenim nişte marionete, că este imperios necesar să ardem sau să anulăm din conştiinţa noastră asemenea mesaje otrăvite şi să rămînem… oameni!
Regatul magic al lui Walt Disney, celebrul producător de desene animate, a devenit o instituţie americană care influenţează oamenii din întreaga lume şi îşi pune amprenta asupra vieţilor lor, din leagăn până în mormânt. Dincolo de grandoarea aparentă a lui Disney şi a creaţiilor sale se ascund cele mai groteşti aspecte de ocultism negru pe care le-a văzut lumea până acum.
Cine a fost cu adevărat Walt Disney?
Admirat pe întreg globul, ipostaziat de biografia sa oficială într-un om de o moralitate ireproşabilă, „născut pentru a face lumea să viseze”, Walt Diseny este inventatorul şi cel mai mare producător de desene animate, creatorul Imperiului Disney, care a revoluţionat cea de-a şaptea artă şi industria turismului. Redutabil om de afaceri, „magnatul divertismentului”, a făcut din compania sa un gigant mondial, iar din numele Disney marca de elită a industriei divertismentului şi cea mai respectată marcă din SUA (conform unui sondaj de opinie recent).
În 43 de ani de carieră, a produs peste 600 de filme şi desene animate. A primit 950 de premii şi titluri onorifice şi este deţinătorul a 26 de premii Oscar.
Câţi cunosc oare şi faptul că Walt Disney era francmason în Ordinul DeMolay, iar semnătura sa conţinea ocultată cifra 666 ? Că a lucrat mulţi ani ca agent FBI sub acoperire? Sau că a fost acuzat că ar fi pedofil?
Vă prezentăm mai pe larg câteva date din bibliografia sa oficială. Walter Elias Disney (5 decembrie 1901 – 15 decembrie 1966) a fost regizor, producător, animator, scenarist şi antreprenor american. Cofondator (alături de fratele său, Roy O. Disney) al studioului Walt Disney Productions, Walt a devenit unul din cei mai cunoscuţi producători de film din lume.
Compania sa, cunoscută acum sub numele de Disney sau The Walt Disney Company, are venituri anuale de peste 30 de miliarde de dolari şi este cotată ca fiind a 48-a companie în topul celor mai mari 500 de companii din lume. Disney deţine la ora actuală cinci studiouri cinematografice, nouă canale de televiziune, inclusiv ABC, 21 posturi de radio, şapte cotidiene, câteva edituri, zeci de hoteluri, câteva aeroporturi şi un lanţ de parcuri de distracţii gigant.
Este una din cele mai mari companii de producţie de la Hollywood. Disney a achiziţionat şi studiourile Pixar, astfel luând naştere cel mai mare studio de animaţie din lume, Disney/Pixar.
Disney şi echipa sa au creat filme celebre precum: „Albă ca Zăpada”, „Cartea Junglei”, „Pisicile aristocrate”, „Frumoasa şi bestia”, „Pinochio”, „Fantasia”, „Dumbo”, „Bambi”, „Alice în Ţara Minunilor”, „Peter Pan”, „Cenuşăreasa”, „Doamna şi vagabondul”, „Frumoasa din pădurea adormită”, „101 dalmaţieni”, „Regele leu,” „Mary Poppins”, „Insula comorii”, „20.000 de leghe sub mări” etc, şi unele din cele mai cunoscute personaje: Mickey Mouse, Pluto, Goofy, Donald, Tom şi Jerry, Tweety etc. Producţii recente de succes ale studiourilor Disney sunt: „Toy Story”, „Compania monştrilor”, „În căutarea lui Nemo”, „Incredibilii”, „Bolt” şi „WALL-E”.
Haideţi să vedem mai de aproape cine a fost cu adevărat Walt Disney. Christopher Finch scrie în cartea sa „Art of Walt Disney: From Mickey Mouse to the Magic Kingdoms” – „Arta lui Walt Disney: de la Mikey Mouse la Regatul Magic”: „prin definiţie, figurile publice sunt cunoscute tuturor; totuşi chiar şi după discuţiile cu unii dintre cei mai apropiaţi asociaţi ai lui Disney este imposibil să sărim peste concluzia că de fapt nimeni nu l-a cunoscut cu adevărat. Mereu au existat aspecte ale personalităţii sale, care rămâneau ascunse.”
Mulţi dintre cei care l-au cunoscut îndeaproape s-au plâns că acesta era „arogant şi refractar“. Finch nu este singurul autor care a vrut să îi avertizeze pe cititori că imaginea oficială a lui Disney este falsă. De asemenea şi Leonard Mosley, unul dintre biografii lui Walt Disney scria în „Disney’s World” – „Lumea lui Disney”:
„Împărtăşesc şi eu admiraţia generală faţă de un om ale cărui creaţii cinematografice au fost mereu atât de inspirate şi spirituale, dar diferenţa dintre mine şi cei care îl idolatrizează, negăsindu-i nicio greşeală, este că eu îmi doresc să cunosc faptele, oricât de fantastice ar părea la prima vedere, deoarece ştiu că foarte mult din adevăratul Walt Disney a fost ascuns, în mod intenţionat. Caracterul acestui om avea mari lipsuri.”
Ce se ascunde în spatele imaginilor perfecte?
Cum a reuşit Walt Disney să-şi construiască imaginea de om cu o moralitate ireproşabilă? În timp ce Hollywood-ul era frământat de scandaluri, în compania fondată de Walt Disney erau aplicate standarde stricte. În anii ’30, Disney avea un cod al uniformei, care le cerea bărbaţilor să poarte cravată, iar femeilor fuste de culoare închisă.
Dacă vreun bărbat se uita provocator la o femeie la studiourile Walt Disney, risca să fie dat afară imediat. În anii ’50, dacă vreun angajat era auzit spunând nu contează ce fel de înjurătură era concediat instantaneu, indiferent cine era. Disney nu le permitea angajaţilor săi de sex masculin să aibă păr pe faţă, deşi el însuşi purta mustaţă.
Nu era admis să existe alcool în cadrul studiourilor, deşi el însuşi consuma o cantitate foarte mare în biroul său. La început, Walt nu le permitea artiştilor săi să deseneze personaje nud. Aceste reguli stricte nu izvorau dintr-o adevărată convingere morală, ci din necesitatea de a se asigura că reputaţia Disney rămâne nepătată.
Astfel de reguli morale stricte sunt paravanul pentru a ascunde multe, de la un puternic sentiment de vinovăţie, până la ritualuri satanice. De exemplu, Hitler se spăla obsesiv pe mâini de mai multe ori pe zi. Şi despre Disney se povesteşte că se spăla pe mâini de mai multe ori pe oră, în fiecare oră.
Walt Disney făcea eforturi mari pentru a menţine o imagine nealterată asupra afacerii sale. De exemplu, el a scris o reclamaţie foarte vehementă atunci când un personaj din desenele sale animate a apărut într-o reclamă la bere. La fel ca şi în cazul lui Billy Graham (cel mai renumit predicator baptist american din prima perioadă a secolului XX, mason de gradul 33), „iluminaţii” şi-au oferit toată susţinerea pentru promovarea lui Walt Disney.
Walt Disney era mason de grad 32. La casa sa de vacanţă din Palm Springs obişnuia să joace golf împreună cu Ed Sullivan şi Bob Hope, ambii masoni de grad înalt. Dacă Disney era atât de nepătat şi bine intenţionat, cum de avea astfel de prieteni apropiaţi?
Alt prieten apropiat al său era Ronald Reagan. Ambii erau masoni de grad înalt şi proveneau din medii socialiste, ambii erau informatori FBI şi ambii erau implicaţi în abuzuri făcute asupra „sclavilor” controlaţi mental.
Walt a susţinut mereu, plin de generozitate, campaniile politice ale lui Reagan, iar acesta din urmă i-a oferit favoruri politice lui Disney, în calitatea pe care o avea de guvernator al Californiei. Ronald Reagan şi prezentatorul TV, „iluminatul” Art Linkletter, l-au susţinut foarte mult în public pe Disney.
Printre ocultiştii faimoşi care au susţinut industria Disney pe parcursul timpului se numără: Bob Hope, Sammy Davis Junior, Frank Sinatra şi familia Clinton. Uriaşul parc de distracţii construit de Disney, Disneyland, a fost vizitat de-a lungul timpului de toţi preşedinţii americani, de la Dwight D. Eisenhower la George Bush Jr. , împăratul Akihito al Japoniei, toţi regii „iluminaţi” ai Danemarcei şi ai Belgiei, cel de-al treilea preşedinte al Egiptului – Anwar El Sadat, Robert Kennedy, fostul dictator al Indoneziei – Suharto, şahul Iranului – Mohamed Reza Pahlavi.
Disney a primit de la începutul carierei sale premii de recunoaştere de la multe organizaţii promotoare ale Noii Ordini Mondiale, cum ar fi loja masonică B’nai B’rith, de la care a primit titlul de „Omul anului”; Camera de Comerţ i-a dăruit în anul 1936 premiul anual „Tânăr remarcabil”; instituţiile Yale şi Harvard i-au dat medalii de onoare. „Cei care se ocupau de imaginea lui Disney exercitau o presiune imensă asupra oricui insinua măcar că Walt Disney nu ar fi arhetipul perfecţiunii binevoitoare şi al moralităţii ideale,” declară Leonard Mosley în cartea sa „Disney’s World”.
„În spatele faţadei plăcute a lui Disney se găsesc producţii de filme hard porno, snuff (filme care presupun filmarea unei crime), prostituţie, controlul minţii precum şi atragerea mai multor generaţii de oameni către practicile de vrăjitorie”, susţine Fritz Springmeier în cartea „Deeper Insights into the Illuminati Formula”. În America, nimeni nu a mai vândut ocultismul negru şi vrăjitoria aşa cum au făcut-o fraţii Disney.
Film după film, acestea au fost aduse în atenţia publicului sub masca aşa-zisei distracţii. De exemplu, „Întoarcerea de pe muntele vrăjitoarelor” a fost una dintre cele mai mari promovări făcute vreodată vrăjitoriei.
Vincent Price a fost unul dintre principalii ocultişti care a introdus în lume multă oroare ocultă prin cărţile şi scenariile pe care le-a scris. A lucrat câteva proiecte pentru Disney şi a fost vocea lui Ratigan din „Marele şoricel detectiv”.
În ce priveşte filmele pentru adulţi, la un moment dat Disney a rămas dator sindicatelor. Pentru a putea plăti datoria, a început în secret să producă o cantitate mare de filme porno. Fritz Springmeier afirmă că directorul Joe Roth al studiourilor Walt Disney se ocupa de asemenea cu conducerea studiourilor Touchstone, Miramax, Hollywood, „care sunt toate create pentru a ascunde producţia de filme pentru adulţi aparţinând lui Disney”.
Walt Disney şi guvernul SUA
Înaintea celui de-al doilea război mondial, FBI şi CIA l-au recrutat pe Walt Disney ca informator. Documentele obţinute recent din arhivele FBI arată clar că Walt Disney a fost agent informator plătit al FBI-ului. Aceleaşi documente secrete dezvăluie faptul că Walt Disney a fost mai târziu promovat într-o funcţie importantă şi alţii îi raportau lui.
Şi scriitorul Marc Eliot susţine că, în 1940, şeful FBI din acea vreme, John Edgar Hoover, i-a propus lui Walt Disney să devină informator al serviciilor americane de informaţii interne al SUA. Eliot povesteşte că Disney era un conservator notoriu şi avea slăbiciune pentru tot ceea ce era american. Cu toate acestea, despre Disney se vehiculau şi anumite zvonuri cum că acesta era informator dublu, servindu-i şi pe sovietici. Walt nu a avut nicio remuşcare să participe la „vânătoarea de vrăjitoare” declanşată în vremea aceea în citadela filmului împotriva acelora care simpatizau cu comunismul.
Aceasta a pus pe jar Comisia pentru Activităţi Antiamericane a Congresului, printr-o interminabilă perindare de martori „prietenoşi” care şi-au denunţat prietenii, acuzându-i de comunism şi antiamericanism şi ruinându-le cariera.
Colaborarea cu FBI i-a servit lui Disney pentru a-şi controla personalul de desenatori cu înclinaţie spre grevă, nemulţumiţi de locul de muncă şi având tendinţa de a se înscrie în sindicat pentru a protesta faţă de salariile mizere oferite de patron.
Unul dintre desenatori, care s-a confruntat cu represalii pentru că a participat la o grevă în 1941, a mărturisit că „Disney a refuzat să recunoască talentul desenatorilor săi care au lucrat ore în şir în laboratoarele sale la preţuri scăzute şi care au rămas nişte iluştri anonimi.”
În 1993, atunci când a apărut ştirea că Disney a lucrat ca agent secret pentru FBI, fostul şef al CIA, William Hedcock Webster, a contribuit alături de familia lui Disney la acoperirea acestui scandal. Webster a apărut la TV şi a spus că Walt nu a avut niciodată legătură cu FBI-ul.
Unul dintre multele cazuri scandaloase în care era implicat Walt era acela al unei fetiţe de şase ani, Rose Marie Riddle, care fusese abuzată sexual şi dispăruse în 1961. Conform documentelor din arhivele FBI, agentul FBI W. G. Simon fusese cel care se întâlnise cu Walt pentru a discuta despre acest caz.
Acelaşi Simon este una dintre persoanele care au declarat mincinos pentru public cum că Disney nu ar fi fost niciodată agent FBI. Ne întrebăm de ce este atât de important pentru FBI şi CIA să ascundă faptul că Walt Disney a fost agent FBI?
Un alt fapt divers interesant este că de-a lungul timpului Disney a folosit în mod repetat metode nu tocmai cinstite, dar sigure, de a obţine proprietăţi în teren. Acesta se înţelegea cu oficialii guvernamentali şi bancherii locali pentru ca familia sa, directorii Disney şi acţionarii Disney împreună cu familiile lor să reuşească să cumpere proprietăţile dorite pe care, după o anumită perioadă de timp, aceştia le vărsau în contul corporaţiei. Un exemplu ar fi Parcul de Istorie Americană din Virginia, din care Disney deţine 1800 de acri (peste 7284,42 hectare).
Mesaje subliminale sexuale în producţiile Disney
Pare greu de crezut că desenele animate cu care cresc copiii noştri abundă de mesaje sexuale subliminale? Vă oferim câteva astfel de exemple, pentru a vă convinge singuri. Internetul abundă de analize detaliate ale unor filme de desene animate produse de Disney, care ascund astfel de mesaje subliminale.
În „Mica Sirenă”, unul dintre turnurile castelului (a treia coloană de la dreapta la stânga) prezintă un organ sexual masculin în erecţie.
Chiar şi preotul care oficiază o nuntă în desenul animat intră la un moment dat în erecţie.
În spatele cuvintelor cântecului din Mica Sirenă „Kiss the girl…” se află un grup Jamaican care pronunţă cuvinte africane pentru a blestema fiecare persoană care priveşte.
În filmul Alladin, dacă rulaţi încet filmul el spune foarte repede ca să nu se înţeleagă „good teenagers, take off your clothes” – „dragi adolescenţi dezbrăcaţi-vă”.
Un alt desen animat faimos este “Pocahontas”. Faţă de povestea originală, Disney „a uitat” să precizeze că personajul principal se converteşte la creştinism.
Filmul animat ,,Lion King”– „Regele leu” conţine de foarte multe ori mesajul subliminal cu cuvântul „sex” şi „lie” (lie înseamnă a minţi). Dacă priviţi filmul Regele Leu cu încetinitorul, în multe imagini apare cuvântul sex. Una dintre cele mai evidente este în momentul când leul loveşte cu labele în pământ: În mijlocul particulelor de praf care se ridică, pe mijlocul ecranului, se formează cuvântul „sex”.
Mesaje subliminale cu cuvântul „sex” pot fi găsite şi în „Frumoasa şi bestia”.
“Gargoleys” este un serial de televiziune de desene animate, care este pură demonologie. Ideea principală a serialului este aceea că o rasă de demoni protejează New York City. Unul dintre personaje se numeşte Demona.
În interviul doctorului James Dobson, din cadrul emisiunii TV „Focalizare asupra familiei”, apare Mickey Mouse prezentând ultima producţie a lui Disney: cartea de benzi desenate „Crescând Homosexual”. d În prezentarea cărţii „Crescând Homosexual”, purtătorul de cuvânt al Disney îi invită pe toţi adolescenţii de sex masculin să exploreze „frumoasa lume a homosexualităţii”.
În ziua de azi, Disney promovează întâlnirile anuale „Gay and Lesbian Day at Walt Disney World.” Disney a permis organizatorilor homosexuali să îi portretizeze pe Mickey Mouse şi Donald Duck ca iubiţi homosexuali, iar pe Minnie Mouse şi Daisy Duck ca lesbiene.
Disney a extins serviciile de sănătate de care beneficiază angajaţii homosexuali ai companiei care „trăiesc” împreună. Această politică nu se aplică însă şi cuplurilor heterosexuale. Preşedintele Disney, Michael Eisner a declarat că circa 40% din cei 63.000 de angajaţi ai companiei sunt homosexuali. Michael Eisner, care deţine 60% din acţiunile Disney, şi-a părăsit soţia şi s-a căsătorit cu un bărbat homosexual la Disneyworld, în Orlando, Florida.
Filmele Disney şi parcurile de distracţii Disney – mari amăgiri ale „iluminaţilor”
Prietenul lui Walt Disney, masonul H. G. Wells afirmă în cartea sa „A Modern Utopia” – „Utopia modernă” că vor fi multe „show-uri şi distracţii” pentru oameni în Noua Ordine Mondială. Iată ce se scria despre Disney în „Anuarul Supravieţuirii
Viitorului” din 1993, publicat de Societatea „Viitorului Lumii”: “Controlul asupra industriei de entertainment şi accesul neîngrădit la aceasta duce foarte uşor la manipularea populaţiei. America postmodernistă este un mare «circ» de distracţii şi de reclame, fiecare dintre ele cerşind cel puţin un moment din atenţia oamenilor.
Lumea comerţului este hrana noastră, iar limbajul entertainment-ului este modalitatea obişnuită a discursurilor publice. Walt Disney World se întinde pe o distanţă de peste 11.000 de km pătraţi în mlaştina şi pădurile din centrul Floridei. Este cel mai important centru de distracţii din lume, fiind vizitat de peste 30 milioane de persoane anual. Putem vedea clar conceptul de «Ţara lui Oz» sau utopia ca afacere profitabilă.”
Disneyland şi Disneyworld sunt faimoase în lumea întreagă, ele fiind o adevărată „mândrie” a Americii. Primul parc de distracţii Disney, din seria care avea să revoluţioneze domeniul turismului, a fost înfiinţat în 1955, în California. Iată ce declara Disney atunci presei: „Disneyland reprezintă idealurile, visurile, eforturile care au stat la baza construirii Americii, dar asta nu înseamnă că nu poate fi şi un simbol universal.”
În cartea lor, „Deeper Insights into the Illuminati Formula”, Fritz Springmeier şi Cisco Wheeler afirmă: „Se ştie, de asemenea, că Disneyland şi Disneyworld sunt centre deosebit de importante unde «iluminaţii» creează sclavi controlaţi mental. Disneyland este un loc unde se desfăşoară numeroase ritualuri satanice şi activităţi pornografice.
În topul marilor amăgiri ale «iluminaţilor», filmele Disney şi parcurile de distracţii Disney ocupă primele locuri. Aveau nevoie de un loc unde să vină oameni de pe tot globul pământesc, fără a se naşte niciun fel de suspiciuni; acest loc se dorea a fi acoperirea perfectă pentru multe din activităţile lor criminale.”
Tuneluri subterane în Disneyland
Un subiect de conversaţie al personalului din studiourile Disney era comportamentul ciudat al lui Walt. Acesta nu era de găsit până după-amiaza târziu, când ieşea din labirintul de tuneluri subterane, ce erau amplasate sub clădirile studiourilor. Explicaţia pe care el o dădea întotdeauna era aceea că discuta în fiecare zi, timp îndelungat, cu inginerii de la întreţinere.
Potrivit surselor din cadrul CIA, venite de la cei care se opun Noii Ordinii Mondiale, CIA a angajat în 1977 muncitori pentru a construi tuneluri subterane sub Disneyworld. Aceşti muncitori au fost condiţionaţi să ţină secretul şi nu au primit decât informaţii minime cu privire la motivul pentru care CIA se implică în construirea unui parc de distracţii.
Sub Lacul Holden a fost construit un mare centru de programare mentală. Acesta se află la numai câţiva kilometri distanţă de Disneyworld. Deşi au fost luate măsuri foarte riguroase pentru a-l ascunde, în decursul timpului au fost intentate numeroase procese (federale şi statale) de către victimele care doreau să dezvăluie existenţa acestor tuneluri şi a centrului de programare.
Din această cauză, până la urmă, tunelurile împreună cu centrul de programare mentală au fost închise, iar publicului i-au fost prezentate două tuneluri „noi”, unul pentru control tehnic şi celălalt pentru actori.
Parcurile Disney au angajat armate de spioni îmbrăcaţi ca şi turiştii, pentru a-şi spiona angajaţii. Mulţi angajaţi au vrut să facă publice măsurile de securitate mult prea exagerate, dar Disney a reuşit întotdeauna să oprească orice publicitate negativă.
O excepţie ar fi articolele publicate în numărul din 4 noiembrie ’96 în Registrul Nappa Valley sub titlul „Plângeri făcute împotriva Disneyland denunţă măsurile de securitate abuzive care domnesc în Regatul Magic”.
Profesorul de drept din cadrul UCLA, David Sklansky, a spus cu privire la regulile Disney: „Una dintre problemele majore pe care le avem este că nu ştim ce fac ei cu adevărat – dacă se opresc vreodată din supravegherea şi interogarea personalului. Conducerea bineînţeles că nu se supune aceloraşi norme de control.”
Întregul sistem mondial s-a unit pentru a sprijini imaginea şi publicitatea lui Disney, cea dorită de francmasoni. Atunci când ceva ce toată lumea consideră a fi perfect legal si moral nu este atacat de sistemul mondial, aceasta ar trebui să îi facă pe oameni să îşi pună întrebări.
Învăţământul la domiciliu şi alte activităţi cu scop benefic pentru copii au fost într-un mod malefic atacate şi ridiculizate de mass-media. De ce Disney a rămas totuşi neatins? Programul social America’s Most Wanted are un număr mare de documente despre copiii care au fost răpiţi în timp ce vizitau Parcurile de Distracţii Disney.
Programe de control mental
În 1955, Walt Disney a creat emisiunea Clubul Mickey Mouse, ce putea fi urmărită cinci zile pe săptămână, de obicei la ora la care copiii se întorceau de la şcoală. În această emisiune, 24 de copii îl însoţeau pe Mickey Mouse dansând, cântând şi jucându-se.
Clubul lui Mickey Mouse adora acele pălăriuţe cu urechi de şoarece.
Începând din anii ’50, aproape toţi copii care urmăreau emisiunea îşi doreau propriile lor „Urechi de şoarece” şi îşi doreau să devină un „Mouseketeer” adică un „muşchetar şoarece”.
Fritz Springmeier şi Cisco Wheeler susţin în lucrarea lor „Deeper Insights into the Illuminati Formula” că, de fapt, Clubul Mickey Mouse este, pe lângă o emisiune la televizor, un program în care se aplică tehnici de control mental asupra copiilor.
„Printre celebrităţile care au fost programate mental în cadrul acestor grupuri de «mousketeers» se numără: Britney Spears, Lindsay Lohan, Justin Timberlake, Christina Aguilera.
Aceştia, deşi prezentaţi de către mass-media drept staruri şi luaţi drept modele de comportament de către tineri, nu sunt decât nişte biete fiinţe umane care au devenit marionete fără voia lor şi care suferă cumplit căci nu au absolut deloc o viaţă a lor sau posibilitatea de a alege ce e bun sau rău. Un exemplu în această privinţă îl constituie încercarea lui Britney Spears de acum câţiva ani de a se revolta împotriva acestui control abuziv.
Se spune că pe la 30 de ani, aceste victime pot avea tentative de a scăpa de sub programul impus până atunci. Toate ziarele de pe mapamond au prezentat ştirea cum că Britney «a luat-o razna», s-a tuns cheală în timp ce striga că vrea ca nimeni să nu o mai atingă.
Apoi ea a fost internată într-o clinică de dezintoxicare, unde şi-a scris pe frunte numărul 666, afirmând că este Antichristul spunând că nu mai vrea să nască monştri. La acea dată, ea avea deja doi copii, iar aceştia intraseră în acelaşi program de control mental ca şi ea.
De îndată ce înţelegem modul de programare mentală, este suficient să ne uităm, de exemplu, la producţia TV «Aventuri în Ţara Minunilor», care este transmisă în fiecare dimineaţă, pentru a ne putea convinge de acţiunea criminală de «mind-control» a lui Disney.
În doar câteva minute, într-o dimineaţă, am putut vedea un iepure alb «creând o lume în capul tău» cu un inel – citatul este exact cum era în show! – am privit-o pe Alice trecând prin oglinzi (simbolismul oglinzii este des folosit în tehnicile de mind-control), l-am privit pe Iepurele Alb (care nu este altcineva decât programatorul) citind dintr-o carte unei fetiţe, iar apoi am ascultat mesajul emisiunii: «Iepurele Alb este singura ta şansă!».
Multiplele alter-ego-uri ale sclavilor «iluminaţi», care sunt menite pentru spionaj, şantaj, seducţie, asasinare, sunt programate să trăiască într-o lume de fantezie, de miraj. Ei niciodată nu au priză pe realitatea înconjurătoare. O mare parte din acest tip de programare mentală se realizează la Disneyland,” susţine Fritz Springmeier.
Brice Taylor, una dintre victimele controlate mental, supravieţuitoare a programului MKULTRA, care a avut norocul să îşi recapete amintirile datorită unui accident de maşină şi a multor ani de şedinţe de psihoterapie povesteşte în cartea sa,
„Thanks For the Memories” – „Mulţumesc pentru amintiri”, cum de multe ori a fost dusă la Disneyland. Tot ea afirmă că programatorii ei erau Bob Hope şi Henry Kissinger şi că pe parcursul a zeci de ani ea a fost folosită drept sclavă sexuală prezidenţială şi „computer personal”.
Bob Hope împreună cu alţi masoni importanţi au participat la „Marea deschidere a Lumii Disney”, pe 29 octombrie 1971.
Warren Beatty a jucat împreună cu Madonna în filmul „Dick Tracy”, produs de studiourile Disney. Filmul Dick Tracy foloseşte culoarea într-un anumit mod specific tehnicilor de programare mentală prin culori.
Anumiţi sclavi mentali complet „programaţi” au anumite programe, setate după acest film, pentru a găsi şi elimina ţinte (adică oameni).
Sora lui Beatty este faimoasa Shirley MacLaine, care a fost folosită de către CIA drept sclav sexual. Numele său adoptiv MacLaine, presupus a fi numele de fată al mamei ei, nu este altceva decât un semn al oraşului McLain, acolo unde agenţii CIA au programat-o.
Este o cunoştinţă apropiată a satanistului Stephen Nance.
Shirley Temple Black (Shirley „Templul Negru”) este faimoasa fetiţă care a jucat în producţiile cinemato-grafice Disney. Ea a făcut parte din comitetul de directori al corporaţiei Disney între anii 1974-1975.
Filmele ei au fost printre primele folosite ca tehnici de programare, la începutul anilor ‘40 şi ‘50.
S-a căsătorit cu un personaj ce făcea parte din elita din San Francisco, pe nume Charles A. Black. Shirley a reprezentat SUA la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite din 1969 şi a fost decorată cu Crucea de Malta.
Shirley a arătat semne că ar putea fi unul dintre copiii „iluminaţi” controlaţi mental, care sunt „protejaţi şi susţinuţi” de elita mondială.
Interesul lui Walt Disney pentru copii nu era atât de altruist pe cât părea la prima vedere. Walt i-a instruit pe copii să îl numească „Unchiul Walt”. Cei care cunosc metodele de control a minţii ştiu că programatorii sunt numiţi în mod obişnuit cu apelativul „Unchiul” de către victimele lor.
În cartea sa „Hollywood Babylon 2”, Kenneth Anger, „naşul” cinematografiei experimentale de la Hollywod, scriitor şi magician negru, susţine că Disney era pedofil: „Angajaţii au spus că şeful lor, Walt Disney, se pare că s-a îndrăgostit de băiat.
Această afirmaţie este totuşi demnă de luat în seamă…”. Faimosul actor copil Bobby Driscoll, care are propria sa „stea a faimei” pe celebrul bulevard din Hollywood este copilul de care era atras Walt. Acesta era un băieţel foarte talentat, frumuşel şi inteligent, care a jucat în cel puţin două filme faimoase a lui Disney
„Cântecul Sudului” şi „Insula Comorilor”.
De asemenea, vocea lui Bobby fusese folosită pentru Peter Pan, care era un alter-ego al său (tehnicile de mind-control sunt bazate pe fragmentarea personalităţii victimei). Oare Disney l-a ajutat sau a abuzat de acest copil? Dacă într-adevăr Disney era atât de „curat” şi atmosfera de la studiouri atât de minunată şi inocentă, iar acest mic actor avea toate şansele să reuşească în viaţă cu mult succes, de ce Bobby a devenit dependent de metamfetamină la numai 17 ani şi a murit apoi câţiva ani mai târziu?
De ce talentul său recunoscut de toată lumea şi cariera sa începută de mic nu l-au condus la ceva pozitiv, la o viaţă plină de realizări şi împliniri?
Compania a avut în mod repetat probleme cu autorităţile, deoarece a angajat mai mulţi indivizi, cunoscând faptul că aceştia fuseseră condamnaţi pentru pedofilie. Numeroase cazuri de angajaţi ai parcurilor tematice Disney au fost subiectul unor arestări, chiar repetate, al căror motiv au fost atacurile de natură sexuală si pornografia infantilă.
Chiar şi unul din vicepreşedinţii companiei, Patrick Naughton, a fost arestat în anul1999 de către FBI pentru tentativa de corupere a unei fetiţe de 13 ani. Toate aceste cazuri au fost bine ,,îngropate” de către reţeaua de ştiri ABC News, companie TV deţinută de Disney.
Disney este unul dintre principalii responsabili de pervertirea Americii
Fritz Springmeier este unul dintre cei mai bine informaţi oameni la ora actuală cu privire la liniile genealogice ale „iluminaţilor” şi tehnicile pe care „iluminaţii” le folosesc pentru a crea sclavi controlaţi mental.
El a scris cărţi pe acest subiect, împreună cu fostul programator iluminat Cisco Wheeler, ce conţin detalii foarte riguroase şi sunt foarte exacte. El a ţinut o conferinţă despre „iluminaţi” în anul 1998 la Granada Forum, care a fost considerată cea mai bună şi exactă prezentare pe această temă.
Iată concluzia sa zguduitoare cu privire la Disney: „După îndelungi cercetări pe care le-am desfăşurat, nu mai există acum niciun dubiu pentru mine că Disney (atât personalitatea care a fost, împreună cu filmele şi parcurile de distracţii) a contribuit foarte mult la prăbuşirea Americii, dincolo de faţada bogat ornamentată şi colorată pe care o avea şi o are chiar şi în prezent.
După ce am început să primesc rapoarte de la victimele asupra cărora «iluminaţii» şi-au aplicat tehnicile de control mental, cu privire la faptul că Walt Disney ar fi avut un rol important în programarea lor, am fost deschis către aceste relatări, dar în acelaşi timp mi-am propus să găsesc dovezi tangibile.
Din punctul meu de vedere, Disney este unul dintre principalii responsabili de pervertirea Americii. Această expunere asupra lui Disney este fără îndoială una dintre cele mai obiective care au fost făcute până acum.
Sunt sătul să aud cum îl prezintă creştinii din America pe Disney, ca fiind un model de sfinţenie.
Deşi creştinii ar fi trebuit să îşi dea seama de adevăr, totuşi ei au fost înşelaţi de imensa mascaradă a lui Disney. Şi le servesc aproape zilnic copiilor lor o porţie considerabilă de ocultism şi vrăjitorie, deoarece au fost programaţi mental să îl considere pe Disney drept unul dintre cele mai bune produse ale Americii, drept împlinirea visului american.
Mulţi dintre cei care au dorit să facă publice faptele lui Disney au fost opriţi înainte să poată publica vreo carte. Aceştia au trebuit să se confrunte cu serioase atacuri personale şi au trebuit să facă faţă şi să lupte împotriva campaniilor publice plătite de Disney.
Puterea pe care o deţine Disney, mai bine spus puterea celor care se află în spatele acestei industrii Disney, i-a speriat pe majoritatea celor care au vrut să facă dezvăluiri. Dar este necesar să vorbească cineva şi pentru victimele acestor maşinaţii oculte.”
Dorintele, sperantele, teama, sugestiile pozitive si negative, convingerile, optimismul sau blazarea etc. pot crea in subconstientul nostru programe a caror finalitate ultima este reusita sau esecul.
Am putea spune ca omul a facut dintotdeauna uz de psihologie fara sa stie.
Rugandu-se la zei, lasandu-se convins de oracole, fixandu-si idealuri, nu a facut decat sa-si orienteze programele subconstientului pe drumul reusitei, sa-si orienteze conduita in maniera care conducea spre succes.
Pentru a fi mai sugestivi, am putea compara subconstientul cu un automobil care merge in directia imprimata de conducator.
Noi suntem conducatorii propriei noastre masini.
Dincolo de evenimentele neprevazute si independente de noi, suntem singurii responsabili de toate accidentele survenite pe drum.
Orice traire negativa de care nu ne putem debarasa in timp poate avea ca rezultat programarea creierului in detrimentul nostru.
Femeia care isi pierde imediat dupa casatorie interesul pentru propria sa infatisare si adopta un alt mod de comportament estetic se programeaza pe un alt nivel fiziologic, se indreapta spre o prematura imbatranire.
Daca imaginea de sine este satisfacatoare comportamentul nostru va fi adecvat, iar daca este minata de complexe intreaga noastra conduita va fi programata spre esec.
La randul sau, esecul intretine trairile nevrotice in care anxietatea, autoanaliza obsedanta si trairea dureroasa a sentimentului de ratare sunt pe primul plan.
Un esec nu este atat de dezastruos in sine, cat prin efectul pe care il are asupra noastra.
Viata este o suita de rezolvari de probleme, ni se spune.
Tot ceea ce invatam devine o deprinderi abia dupa ce este preluat de subconstient.
Dupa cum manevrele de conducere a unui vehicul devin automate prin trecerea lor in subconstient, la fel vor fi asimilate de subconstientul nostru si imaginile si reprezentarile referitoare la noi, sugestiile, mijloacele de implinire a unor dorinte, siguranta pe scena etc., daca toate acestea sunt mentinute in mintea noastra un timp suficient de lung.
Importanta ni se pare calea si nu timpul, care este la fel de diferit ca durata pe cat de diferiti sunt si oamenii. Si aceasta cale exista!
Nu numai pentru obtinerea unei linisti de care avem cu totii nevoie intr-o viata prea putin linistita, dar si pentru relevarea unor potente creatoare ale creierului nostru.
Daca exista o realitate in posibilitatea de a determina creierul sa lucreze in favoarea sau impotriva noastra prin ideile, sugestiile etc. ajunse in subconstientul nostru, atunci apare usor de inteles ce consecinte practice poate avea pentru noi. K.K. Platonov si V. Levi vorbesc despre exemple care sugereaza chiar o programare inconstienta a destinului.
Aruncarea unei vorbe la intamplare, “prevestirea” sfarsitului cuiva pot avea pentru unii oameni mai sugestionabili consecinte fatale tocmai prin efectul exercitat asupra subconstientului lor.
Alfred Stelter povesteste cazul unui european care-si crease obiceiul de a-i vana pe membrii unui trib ori de cate ori acestia intrau in bataia pustii sale.
Din disperare, seful tribului a hotarat sa uzeze de faima lui in exercitarea magiei negre.
El a intreprins un ritual in care o imitatie a dusmanului lor a fost simbolic ucisa.
A avut insa dupa aceea grija ca inamicul lor sa fie informat despre toate acestea. In doua saptamani acesta a murit.
Dincolo de orice alte influente trebuie sa admitem ca si credinta ca asa ceva este posibil a condus la programarea inconstientului spre final.
Si iata un revers fericit al medaliei.
Daca prin subconstientul nostru se pot savarsi “minuni” invatand doar sa-l programam, de ce nu ne-am folosi de aceasta posibilitate in scopul optimizarii functionalitatii noastre, inclusiv a relevarii unor potente creatoare?
Oamenii au ramas impresionati de modul in care au fost “revelate” unele idei stiintifice creatorilor lor. Niels Bohr povesteste el insusi cum a avut in vis imaginea atomului.
Tot in vis au vazut si Kekule structura benzenului, Mendeleev celebrul sistem periodic al elementelor, Voltaire o alta varianta a Henriadei, si exemplele s-ar putea inca mult continua.
H. Selye, creatorul conceptului de stres, cunoscut astazi poate chiar mai mult decat acela de informatie, ne sfatuieste ca atunci cand avem o problema dificila de rezolvat sa ne gandim seara la ea inainte de a adormi, lasand-o ca o sarcina in seama subconstientului nostru.
Daca noaptea este un bun sfetnic, adeseori putem avea a doua zi dimineata solutia problemei.
Fenomenul era cunoscut inca din antichitate, de vreme ce Homer credea ca “zeii folosesc visul pentru a face cunoscuta oamenilor vointa lor”, iar stapanii celebrelor cetati elene se duceau sa doarma in templu cand aveau de rezolvat probleme de stat importante.
“Visul profetic”, “intuitia”, “inspiratia” ne vor aparea in aceasta viziune si ca prelucrari inconstiente ale propriei noastre sugestii, dorinte, informatii, convingeri, pe langa implicarea de ordin arhetipal.
A invata sa dai sarcini inconstientului, iata una din caile spre creatie, una din caile de a deveni eficienti in toate actiunile noastre.
Concluzionand asupra celor de mai sus, se poate spune ca fiecare dintre noi purtam in minte propria noastra imagine, in functie de care adoptam un model comportamental.
Acesta poate fi adecvat sau neadecvat dorintelor noastre.
Trairea negativa sau pozitiva a propriei noastre imagini opereaza modificari in subconstient si probabil inclusiv in campul nostru “astral”, cum sustin unele surse, constituind una din cauzele care ne propulseaza pe linia sansei sau esecului.
Este un gând sumbru, dar se pare că unii dintre noi sunt născuţi cu predilecţia spre pesimism. Cei care sunt predispuşi să producă în cantităţi mai mici o substanţă chimică de la nivelul creierului, sunt supuşi unui risc mai mare pentru depresia cronică, spun cercetătorii citati de realitatea.net.
Substanţa însărcinată cu predilecţia spre pesimism este neuropeptida Y (NPY), care reglează apetitul şi stresul. Lacunele observate la nivelul acestei structuri dau răspunsuri neurologice puternice, măsurabile la stimuli negativi, şi răspunsuri psihologice la durerea fizică, şi sunt de asemenea foarte bine reprezentate într-o populaţie care prezintă frecvent afecţiuni diagnosticate de depresie cronică.
Descoperirea ar putea duce la intervenţia eficace în tratarea depresiei şi a altor afecţiuni psihiatrice, precum şi la diagnosticarea timpurie, susţin cercetătorii de la Universitatea din Michigan, citaţi de dailymail.co.uk. Ele ar putea, de asemenea, să conducă la dezvoltarea unor terapii care pot fi adaptate fiecărui individ în parte, pe baza profilului lui genetic.
Dr. Jon-Kar Zubieta, unul dintre autorii studiului spune: ”Am identificat un biomarker – în acest caz variaţia genetică – care este legat de riscul către depresie cronică. Acesta pare a fi un nou mecanism, independent de descoperirile anterioare folosite în tratamentul depresiei, ca serotonina, dopamina şi norepinefrina.”
În mijlocul subtilei înşelăciuni cerebrale practicate asupra populaţiei credule, printr-o multitudine de mediumi manipulaţi, stă una dintre cele mai diabolice atrocităţi ce se realizează asupra unui segment al rasei umane; o formă de control sistematic al minţii ce a impregnat fiecare aspect al societăţii de aproape 50 de ani. Pentru a evalua obiectiv cele ce urmează, unii ar trebui să-şi revizuiască ideologiile preconcepute în legătură cu natura dualistă a lumii.
Rezolvând întrebarea filozofică dacă suntem buni din naştere sau răi din naştere reuşim să ne conturăm propria percepţie a realităţii şi, astfel, variabila spirituală din ecuaţia vieţii.
Cele ce urmează sunt susţinute de documente guvernamentale americane declasificate, de persoane oficiale aflate în legătură cu comunitatea de informaţii americană, de publicaţii ale celor orientaţi spre sănătatea mintală şi de interviuri luate de la supravieţuitori supuşi împotriva voinţei lor unei foarte complexe forme de control al minţii bazată pe traumă, cunoscută ca programarea „MONARCH”.
Un cuvânt de atenţionare pentru supravieţuitorii unui control al minţii intens şi sistematic şi/sau unele forme de abuz ritualic: există numeroşi „declanşatori” în acest articol. De aceea, este recomandat a nu se citi decât dacă există sisteme de sprijin sau dacă aveţi o personalitate în totalitate reintegrată.
O scurtă istorie a controlului
Religiile misterioase ale Egiptului, Greciei, Indiei şi Babylonului antic ajutat la punerea bazelor ocultismului, aceasta însemnând „cunoaşterea secretă”. Una dintre primele scrieri ce a fost de referinţă pentru ocultism este „Cartea egipteană a morţilor”, o compilaţie ce descrie explicit metode de tortură şi intimidare (pentru a crea o traumă), utilizarea licorilor (drogurilor) şi de spunere a formulelor magice (hipnotism), în final, ducând la sclavizarea totală a iniţiatului. (1) Acestea au fost ingredientele principale pentru o parte a ocultismului cunoscută ca satanism de-a lungul timpului. În timpul secolului al XIII-lea, biserica romano-catolică a crescut şi a solidificat dominionul său în Europa cu infama Inchiziţie. Satanismul a supravieţuit acestei perioade de persecuţii, ascunzându-se bine după vălul diferitelor grupuri ezoterice.
În 1776, un iezuit bavarez, pe numele său Adam Weishaupt, a fost desemnat de Casa Rotschild să centralizeze componenta de putere a Religiilor Misterului în ceea ce este cunoscut ca „Iluminati”, însemnând „iluminaţii”. Aceasta a fost un amalgam de puternice linii de sânge oculte, societăţi secrete de elită şi fraternităţi masonice influente, cu dorinţa de a crea cadrul pentru o „nouă ordine mondială”. Scopul oficial al acestora era de a aduce fericirea universală rasei umane. Intenţia ascunsă era de a creşte gradat controlul asupra maselor, devenind astfel stăpânii planetei.
Alianţa engleză
În secolul XIX, Marea Britanie şi Germania erau recunoscute ca zonele geografice principale aflate sub controlul Iluminaţilor. Astfel, nu ne va surprinde că primul pas în cercetarea în Ştiinţa Comportamentului a avut loc în 1882, în timp ce primele tehnici psihiatrice şi medicale utilizate în controlul minţii au fost dezvoltate la Institutul „Împăratul Wilhelm” (Kaiser Wilhelm Institute) din Germania. Institutul Tavistock de Relaţii Umane (Tavistock Institute of Human Relations) a fost înfiinţat în Londra în 1921 pentru a studia limita de rezistenţă umană. Kurt Lewin, un psiholog german, a devenit directorul Institutului Tevistock în 1932, iar, aproape în acelaşi timp, Germania nazistă îşi intensifica cercetările în neuropsihologie, parapsihologie şi ocultism.
Interesant este faptul că un schimb progresiv de idei ştiinţifice a avut loc între Anglia şi Germania, cel mai notabil în domeniul eugenie: mişcarea devotată „îmbunătăţirii” speciei umane prin controlul factorilor ereditari la procreare. Infama unire enigmatică a celor două ţări a fost realizată parţial prin Ordinul Zorilor Aurii, o societate secretă ce aduna mulţi oficiali de rang înalt din partidul nazist şi din aristocraţia britanică. Înaltul ofiţer SS Heinrich Himmler conducea un proiect ştiinţific denumit Lebersborn, ce includea procreare selectivă şi adoptarea copiilor, un număr ciudat de mare de gemeni printre ele.(2) Scopul programului era de a crea o superrasă (arienii), care ar trebui să fie în totalitate loiali cauzei celui de-al Treilea Reich (Noua Ordine Mondială).
Multe dintre experimentele primare în inginerie genetică şi modificarea comportamentului au fost conduse de dr. Joseph Mengele la Auschwitz, unde a analizat cu sânge rece efectele traumei, colorarea ochilor şi procrearea gemenilor. Pe lângă experimentele chirurgicale secrete realizate în lagărele de concentrare, unii dintre copii au fost supuşi şi unui număr mare de electroşocuri. Mulţi dintre ei însă, nu au supravieţuit brutalităţii.
În acelaşi timp, „spălarea creierului” era făcută pe cei internaţi la Dachau, ce erau hipnotizaţi şi apoi li se administra mescalină, un drog halucinogen. În timpul războiului, cercetări paralele asupra comportamentului au fost conduse de dr. George Estabrooks la Colgate University. Legăturile sale cu armata de uscat americană (Army), CID, FBI şi alte agenţii au rămas învăluite în secret. Estabrooks mai „aluneca” ocazional şi mai discuta despre munca sa la crearea curierilor hipnoprogramaţi şi a personalităţilor disociate induse hipnotic.(3)
După al doilea război mondial, Departamentul Apărării al Statelor Unite a „importat” mulţi oameni de ştiinţă de vârf nazişti germani şi fascişti italieni, precum şi spioni via America de Sud şi Vatican. Numele de cod al acestei operaţiuni a fost „Proiectul Agrafa” (Project Paperclip).(4) Unul dintre cei mai însemnaţi oameni pe care i-a luat America a fost generalul german Reinhard Gehlen, şeful informaţiilor pentru Rusia al lui Hitler.
După sosirea în Washington D.C. în 1945, Gehlen s-a întâlnit de mai multe ori cu Preşedintele Truman, generalul William „Wild Bill” Donovan – directorul Office of Strategic Services (OSS) şi cu Allen Dulles, care avea să devină mai târziu şeful CIA. Obiectivul sesiunilor lor de brain-storming era să reorganizeze serviciul de informaţii american, transformând-o într-o extrem de eficientă organizaţie acoperită. Punctul culminant al eforturilor lor a produs Grupul Central de Informaţii ( Central Intelligence Group) în 1946, redenumit Agenţia Centrală de Informaţii (CIA) în 1947.
Reinhard Gehlen a avut o profundă influenţă în crearea Consiliului Naţional de Securitate (National Security Council), de la care a derivat Actul Naţional de Securitate din 1947. Această parte legislativă a fost creată pentru a proteja un număr excesiv de activităţi guvernamentale ilegale, inclusiv programe clandestine de control al minţii.
Evoluţia proiectului „MKULTRA”
Cu CIA şi Consiliul Naţional de Securitate clar stabilite, primul dintr-o serie de programe acoperite de spălare a creierului a fost iniţiat de Forţele Navale (Navy), în toamna anului 1947. Proiectul „Chatter” (Proiectul „Murmur”) a fost dezvoltat ca răspuns la „succesele sovietice” în utilizarea „drogurilor adevărului”.
Această raţiune era, în orice caz, o poveste de acoperire în cazul în care programul avea să iasă la lumină. Cercetarea s-a concentrat pe identificarea drogurilor ce ar putea fi utilizate în interogări şi recrutarea agenţilor. (5) Proiectul a luat sfârşit oficial în 1953.
CIA a decis să extindă eforturile în domeniul modificării comportamentului prin naşterea Proiectului „PASĂREA ALBASTRĂ” (Project „BLUEBIRD”), aprobat de Allen Dulles în 1950. Obiectivele sale erau:
- descoperirea unor mijloace de condiţionare a personalului pentru prevenirea extragerii neautorizate a informaţiilor de la acesta prin mijloacele cunoscute;
- investigarea posibilităţii de control a unui individ, prin aplicarea unor tehnici speciale de interogare;
cercetarea posibilităţii lărgirii memoriei;
- stabilirea unor mijloace defensive pentru prevenirea controlului de către forţele ostile a personalului agenţiei.
În august 1951, Proiectul „PASĂREA ALBASTRĂ” a fost redenumit Proiectul „ANGHINAREA” (Project ARTICHOKE”), ce a evaluat utilizarea ofensivă a tehnicilor de interogare, inclusiv hipnoza şi drogurile.
Programul a încetat în 1956. trei ani înainte de oprirea Proiectului „ANGHINAREA”, apare Proiectul „MKULTRA”, la 13 aprilie 1953, după indicaţiile date de Richard Helms, director delegat al informaţiilor centrale (Deputy Director of Central Intelligence – DDCI), cu scopul de a stabili un „mecanism special de finanţare de o sensibilitate extremă”. (6) Presupusa etimologie a lui „MK” este „Mind Kontrolle”. Traducerea evidentă a cuvântului german „kontrolle” în engleză este „control”. (7) o armată de doctori germani procuraţi după război din sferele naziste, a fost de o inestimabilă valoare în dezvoltarea lui „MKULTRA”. Corelaţia dintre experimentele desfăşurate în lagărele de concentrare şi numeroasele sub-proiecte ale „MKULTRA” sunt foarte clar evidenţiate. Variatele căi de control al omului utilizate în „MKULTRA” au inclus iradierea, electroşocurile, psihologia, psihiatria, sociologia, antropologia, grafologia, substanţele de hărţuire şi materialele şi aparatura militară, „LSD” fiind cel mai des utilizat „material”. O procedură specială, numită „MKDELTA”, a fost stabilită pentru a conduce „MKULTRA” în străinătate. Materialele
„MKULTRA/DELTA” au fost utilizate cu scopul de a hărţui, discredita sau incapacita. ( Dintre cele 149 de sub-proiecte identificate ce se desfăşurau sub umbrela „MKULTRA”, Proiectul „MONARH” (Project „MONARCH”) a fost început oficial de către Armata de Uscat a Statelor Unite (U.S. Army), la începutul anilor ’60 (deşi, neoficial, fusese implementat mult mai devreme) şi pare să fie cel mai important, fiind, încă, clasificat STRICT SECRET din motive de „securitate naţională”. (9) „MONARCH” poate să fi reieşit din proiectele „MKSEARCH”, cum ar fi Operaţiunea „SPELLBINDER” („LEGĂTURA VRAJEI”), care trebuia să creeze asasinii „adormiţi” (ex. „candidaţii manciurieni” – „Manchurian Candidates”), ce puteau fi activaţi după primirea unei fraze sau a unui cuvânt cheie în timpul unei transe post-hipnotice. Operaţiunea „OFTEN”, un studiu ce a încercat să controleze puterea forţelor oculte a fost unul dintre cele câteva programe de acoperire ce trebuia să ascundă realitatea perfidă a Proiectului „MONARCH”.
Definiţie şi descriere
Numele „Monarch” nu este neapărat definit în contextul nobilimii regale, ci se referă mai degrabă la fluturele-monarch (Monarch butterfly). Când o persoană suferă traume prin electroşocuri, o senzaţie de pierdere a greutăţii capului este resimţită de parcă ai pluti sau ai bate din aripi ca un fluture. Există, de asemenea, o reprezentare simbolică legată de transformarea sau metamorfoza acestei frumoase insecte: de la o omidă, la un cocon (adormire, inactivitate), până la fluture (o nouă creaţie), ce se va întoarce la punctul său de origine.
Aceasta este schema care face unice aceste specii.
Simbolismul ocult dă un înţeles adiţional cuvântului „psihic”: acesta înseamnă „suflet” , dar şi „fluture” ce vine de la credinţa că sufletele umane devin fluturi în timp ce caută să se reîncarneze din nou. (10)
Unele grupuri mistice antice, cum ar fi gnosticii, au văzut fluturele ca un simbol al cărnii pângărite. „Îngerul morţii” (vi-l amintiţi pe Mengele?) a fost portretizat în lucrările de artă gnostice strivind fluturele. (11) o marionetă este o păpuşă căreia îi sunt ataşate fire, fiind controlată de păpuşar, tot astfel „programarea Monarch” se referă la „sindromul marionetă”. „Condiţionarea Imperială” este un alt termen utilizat, în timp ce unii terapeuţi în boli mintale o cunosc ca „secvenţe de răspuns condiţionat la stimuli”. Proiectul „Monarh” poate fi cel mai bine descris ca o formă de disociere structurată şi integrare ocultă, cu scopul de a compartimenta mintea în personalităţi multiple în interiorul unui cadru sistematic. În timpul acestui proces, un ritual satanic ce include, de obicei, mistica Cabalei, este realizat, cu scopul de a ataşa un anume demon sau grup de demoni schimbării corespunzătoare. Desigur, cei mai sceptici vor vedea asta ca un mijloc de a creşte efectele traumei în interiorul victimei, negând orice credinţă iraţională că posedarea de către demoni, de fapt, are loc.
Modificări şi declanşatori
O altă modalitate de a examina această victimizare întortocheată a corpului şi a sufletului este de a o privi ca pe un complex program de calculator: un fişier (modificare) este creat prin traumă, repetiţie şi consolidare. Pentru a activa (declanşa) fişierul, o parolă sau un cod de acces specific (sugestie sau comandă) este necesar. Victima/supravieţuitorul este numit „sclav” de către programator/manipulator, care, în schimb, este perceput ca „stăpân” sau „zeu”. Aproape 75% sunt femei, fiindcă ele au o mai mare toleranţă la durere şi tind să se disocieze mai rapid decât bărbaţii. Subiecţii sunt folosiţi, în principal, în operaţiuni acoperite, prostituţie şi pornografie; implicarea în industria divertismentului este notabilă. Un ofiţer militar cu legături în DIA a spus autorului că „în tabloul cel mare’, aceşti oameni (victimele „Monarh”) sunt în toate sferele sociale, de la cerşetorul de pe stradă, până la tipul cu gulerul scrobit”. Mai mult, un agent CIA în rezervă a discutat pe departe utilizarea acestui tip de personal ca „plante” sau „cameleoni”, în scopul infiltrării unor grupuri desemnate, culegerii de informaţii şi”sau injectării unei agende ulterioare. Există un mare număr de schimbări în interiorul victimei /supravieţuitorului cu numeroase programe de revenire, oglinzi şi umbre. O secţiune a modificărilor părţii luminoase (bune) şi a părţii întunecate (rele) sunt conectate şi rotite în jurul unei axe. Una dintre structurile interne principale (şi sunt multe) din interiorul sistemului este modelată în forma unei spirale duble, ce constă în şapte nivele. Fiecare sistem are un programator intern ce supraveghează „paznicul porţii” (demonii?), ce permit sau blochează intrarea în diferite camere. Câteva dintre imaginile predominant văzute de către victime/supravieţuitori sunt copaci, „copacul vieţii” din Cabală, cu sistemele de rădăcini aferente, bucle infinite, litere şi simboluri antice, pânze de păianjen, cioburi de sticle sau oglinzi, măşti, castele, labirinturi, demoni/monştri/extratereştrii, scoici, fluturi, şerpi, panglici, arce, ceasuri, roboţi, diagrame ale lanţului de comandă şi/sau scheme de circuite de computer.
Liniile de sânge şi crearea gemenilor
Majoritatea victimelor/supravieţuitorilor se trag din familii (linii de sânge) satanice cu multe generaţii în spate şi sunt programate, la suprafaţă, „să-şi îndeplinească destinul de aleşi sau de generaţii alese” (un termen inventat de Mengele la Auschwitz). Unii sunt adoptaţi de familii cu aceleaşi origini, alţii sunt utilizaţi în aceste coşmaruri neurochirurgicale ca „cei ataşaţi” (cei ce nu aparţin liniilor de sânge), de obicei, proveniţi de la orfelinate, case de adopţii sau familii incestuoase cu o lungă istorie pedofilă. Se pare, de asemenea, că, există un model al membrilor de familie afiliaţi agenţiilor de informaţii militare sau guvernamentale.
Mulţi dintre cei abuzaţi vin din familii care folosesc catolicismul, mormonismul sau creştinismul carismatic ca o „faţadă” pentru activităţile lor abominabile (membrii altor grupări religioase fiind şi ele implicate).
Victimele/supravieţuitorii răspund, în general, mult mai bine la o structură ierarhică religioasă (dogmatică, bazată pe legi) rigidă, fiindcă se merge în paralel cu programarea lor de bază. Autoritatea nu este provocată, pentru că voinţa lor este subjugată prin condiţionări subiective şi bazate pe ordine.
Caracteristicile fizice de identificare ale victimelor/supravieţuitorilor includ adesea multiple cicatrice datorate electrozilor şi/sau aluniţe rezultate pe piele. Câţiva ar putea avea diverse părţi ale corpului mutilate de cuţit, ştampile incandescente sau ace, fluturi sau tatuaje oculte fiind, de asemenea, comune. În general, cei ce se trag din liniile de sânge alese este puţin probabil să aibă astfel de semne, pentru că pielea lor trebuie „să rămână pură şi imaculată”.
Scopul final al acestei manipulări sofisticate a acestor indivizi poate suna nerealist şi depinde de gradul nostru de înţelegere al tărâmurilor fizic şi spiritual. Cele mai adânci şi mai întunecate modificări din interiorul liniilor de sânge alese sunt făcute să fie inactive până când „Anticristul” va fi revelat. Aceste modificări pentru „Noua Ordine Mondială” conţin, se pare, ordine şi instrucţiuni pentru antrenarea şi/sau iniţierea unui larg segment al populaţiei (posibil clone sau „oameni fără suflet”), stimulând astfel, programul de control social pentru noul mileniu. „Crearea de gemeni” pe cale nebiologică este încă o trăsătură bizară observată în cadrul programării „Monarh”. De exemplu, doi copii ce nu se cunosc vor fi iniţiaţi ceremonial într-un ritual magic de „legare a sufletelor”, putând fi astfel, „împerecheaţi inseparabil pentru eternitate” (să fie o altă conexiune cu Mengele?). Ei împart, în mod esenţial, două jumătăţi ale aceleiaşi informaţii programate făcându-i interdependenţi.
Fenomenele paranormale ca proiecţia astrală, telepatia, percepţia extrasenzorială etc. par să fie mai pronunţate între cei ce au trecut prin acest proces.
Nivelele programării „Monarch” (12)
ALFA – este programarea obişnuită sau „generală” în cadrul personalităţii de control de bază; se caracterizează printr-o extrem de mare capacitate de memorare, împreună cu o creştere substanţială a forţei fizice şi a acuităţii vizuale. Programarea în alfa este realizată prin divizarea deliberată a personalităţii victimei, care, în esenţă, cauzează o separare a creierului drept de cel stâng, permiţând o unire programată a acestora printr-o stimulare a legăturii neuronale.
BETA – se referă la programarea „sexuală”. Această programare elimină toate convingerile morale învăţate şi stimulează instinctul sexual primitiv, liber de inhibiţii. Modificările „felină” pot apărea la acest nivel.
DELTA – acesta este cunoscut ca „programarea-ucigaş”, dezvoltat iniţial pentru antrenarea agenţilor speciali sau a soldaţilor de elită (de exemplu Delta Force, Primul Batalion al Pământului, Mossad etc.) pentru operaţiuni acoperite. Debitul optim de adrenalină şi agresiunea controlată sunt evidente, subiectele sunt lipsite de frică, subiecţii sunt foarte sistematici în îndeplinirea însărcinărilor lor. Instrucţiuni de sinucidere sau autodistrugere sunt incluse la acest nivel.
TETA – luat în considerare la programarea „psihică”. Liniile de sânge (acelea care vin din familii ce sunt satanice de multe generaţii) au arătat o mai mare înclinare spre posedarea abilităţilor telepatice, în comparaţie cu celelalte linii de sânge. Datorită limitărilor sale evidente, diverse forme de sisteme de control electronic al minţii au fost dezvoltate şi introduse, cum ar fi dispozitive telemetrice umane biomedicale (implanturi în creier), lasere cu energie direcţionată ce utilizează microunde şi/sau electromagnetismul. Se spune că aceştia sunt utilizaţi în cooperare cu computere foarte avansate şi sofisticate sisteme de urmărire prin satelit.
OMEGA – o formă de programare pentru „autodistrugere”, cunoscută şi ca „Codul Verde”. Comportamentele corespunzătoare includ tendinţele suicidale şi/sau automutilarea. Acest program este, în general, activat când victima/supravieţuitorul începe terapia sau interogarea şi pre multe amintiri au fost recuperate.
GAMA – o altă formă de protecţie a sistemului este „programarea prin inducerea în eroare”, care permite dezinformarea şi direcţionarea greşită. Acest nivel se întrepătrunde cu demonologia şi tinde să se regenereze mai târziu dacă este dezactivată inadecvat.
Metodă şi componente
Procesul iniţial începe cu crearea disocierii în interiorul subiectului, aceasta având loc de la naştere, până la vârsta de şase ani. Aceasta se realizează, la început, prin utilizarea electroşocurilor ce se realizează chiar şi când copilul mai este în pântecele mamei. Datorită traumelor severe induse prin electroşocuri, abuzuri sexuale şi prin alte metode, mintea se divide în personalităţi alternative. Cunoscută oficial ca Dereglări de
Personalitate Multiplă (Multiple Personality Disorder), este acum recunoscută ca Dereglare de Identitate Disociativă şi este baza programărilor „Monarh”. Condiţionarea viitoare a minţii victimei este amplificată prin hipnotism, pedeapsă dublu-relaţionată, alternanţa plăcere-durere, privarea de apă, mâncare, somn şi senzorială, împreună cu diferite droguri care modifică anumite funcţii cerebrale.
Următoarea etapă este implementarea şi imprimarea comenzilor şi mesajelor detaliate în interiorul modificărilor realizate. Acest lucru se realizează prin utilizarea căştilor hi-tech, împreună cu generatoare controlate de computer ce emit unde sonore imperceptibile sau unde armonice ce afectează învelişul de acid ribonucleic al căilor neuronale ce duc la mintea subconştientă şi inconştientă. Dispozitivele optice pentru „Realitatea virtuală” sunt uneori utilizate simultan cu generatoarele de unde armonice, proiectându-se lumini colorate pulsatorii, imagini subliminale şi de disociere a ecranului. Electroşocuri de mare voltaj sunt utilizate apoi, pentru disocierea memoriei.
Programarea este înnoită periodic şi întărită prin agenţi vizuali, auditivi şi scrişi. Câteva dintre temele de programare de început au inclus Vrăjitorul din Oz şi Alice în Ţara Minunilor, ambele saturate cu simboluri oculte. Multe dintre recentele desene animate şi filme Disney sunt realizate în dublu scop: desensibilizarea majorităţii populaţiei utilizând imagini subliminale şi programarea neurolingvistică şi crearea deliberată a declanşatorilor specifici şi a cheilor pentru programarea de bază a copiilor „Monarh” uşor impresionabili. Un prim exemplu al modului în care programarea subliminală lucrează este să priviţi la recenta producţie cinematografică de senzaţie de la Disney „Pochahontas”, curios catalogată ca un film animat de „gradul 33” (cel mai înalt grad al Francmasoneriei de Rit Scoţian). În film, bunica Willow (salcie) este un copac mistic de 400 de ani care o învaţă pe Pochahontas (fără mamă) să-şi asculte inima şi o ajută să realizeze că toate răspunsurile sunt în interior. Bunica Willow vorbeşte constant în „dublu sens” şi utilizează „inversarea” (de exemplu: „Uneori calea cea bună nu este şi cea mai uşoară.” Starea de fapt ezoterică derivată: calea din stânga (calea ce duce la distrugere) este cea mai uşoară.
În sistemele structurate ale Iluminaţilor de dereglări multiple de personalitate, salcia reprezintă puterile oculte ale druizilor. Imaginile intrinseci ale crengilor, frunzelor şi rădăcinilor copacului sunt foarte semnificative, de vreme ce legături spirituale întunecate sunt asociate cu „programarea sălciei” şi acestea sunt:
1.crengile sunt folosite pentru biciuirea victimelor în cadrul ritualurilor în scopul „curăţirii”;
2.o salcie poate îndura tulburări majore ale vremii (ex.: furtuni) şi este recunoscută pentru flexibilitatea sa. Victimele/supravieţuitorii programării descriu crengile sălciei învăluindu-i, fără vreo speranţă de scăpare;
3.sistemul adânc de rădăcini al sălciei o face pe victimă/supravieţuitor să se simtă de parcă ar cădea adânc, tot mai adânc într-un abis, atunci când sunt în transă hipnotică.
Muzica joacă un rol instrumental în programare, prin combinaţii ale tonurilor variabile, ritmurilor şi cuvintelor.
Numeroasele romane ale lui maestrului fricii Stephen King şi filmele ulterioare sunt utilizate, susţin surse credibile, în astfel de scopuri ticăloase. Una dintre ultimele sale cărţi, „Insomnia”, prezintă o fotografie a lui King împreună cu o frază de declanşare „NOI NU DORMIM NICIODATĂ” (”WE NEVER SLEEP”) – grăitor pentru cineva cu tulburări de personalitate multiplă/tulburări de identitate disociativă, scrisă sub un ochi atoatevăzător.
O listă parţială a altor medii utilizate pentru întărirea programării de bază, sunt: Pinochio,
Frumoasa din pădurea adormită, Albă-ca-zăpada, Frumoasa şi Bestia, Aladin, Mica sirenă (Little Mermaid), Regele Leu (Lion King), E.T., Războiul Stelelor, Ucigaşii de fantome (Ghost Busters), Trancers II, Batman, Bewitched, Fantasy Island, Reboot, Tiny Toons (probabil, desenele animate de scurt metraj), Duck Tails (probabil, desenele animate cu Donald), Manuscrisele de la Marea Moartă (The Dead Sea Scrolls), Înalta carte a credinţei (The Tall Book of Make Believe). Câteva filme care zugrăvesc şi portretizează unele aspecte ale programării „Monarh” sunt: Hell Raiser 3, Raising Cain, Labyrinth, Telefon, Johnny Mnemonic, Point of No Return, The Lawnmower Man şi Closet Land.
Programatori şi locuri
Este dificil să înţelegem cine a fost programatorul original al acestui proiect satanic, datorită substanţialei dezinformări perpetuate de „puterile care sunt”. Cei doi care au avut numele de cod Doctor Green sunt un doctor evreu numit Doctor Gruenbaum, care se presupune că a colaborat cu naziştii în timpul celui de-al doilea război mondial, şi Doctor Josef Mengele, a cărui faimă pentru sângele său rece şi brutalitate calculată a speriat nu numai sufletele supravieţuitorilor de la Auschwitz, dar şi nenumăratele victime din toată lumea. Implicarea directă a lui Mengele în infamul lagăr de concentrare de la Auschwitz a fost suspicios minimalizat în timpul Proceselor de la Nurenberg şi, în consecinţă, nu au existat eforturi intense din partea statelor Unite şi a aliaţilor pentru capturarea lui. (13) Pentru a semăna confuzia în rândul investigatorilor serioşi în legătură cu locaţia sa, oficialii americani au declarat că acesta s-a retras în Paraguay sau Brazilia, fiind inofensiv sau că este mort („Îngerul Morţii” trebuie să fi revenit în mod miraculos la viaţă de cel puţin cinci ori).
Cercetările sale fără precedent ce au costat mii de vieţi omeneşti au fost, fără îndoială, un bonus semnificativ pentru interesele Statelor Unite. Pe lângă folosirea pseudonimului Dr. Green, supravieţuitorii l-au cunoscut ca Vaterchen (Tăticul), Schoner Josef (Josef cel Frumos), David şi Fairchild. Bărbat frumos şi plin de graţie, mic de statură, Mengele îşi dezarma oamenii cu conduita sa de gentleman, în timp ce alteori, exploda devenind violent. (14) alte trăsături de care-şi amintesc supravieţuitorii sunt cadenţa bocancilor săi negri lustruiţi atunci când păşea înainte şi-napoi, precum şi jocul său cu margaretele „Te iubesc – Nu te iubesc”.
După ce smulgea ultima petală a unei margarete, începea să tortureze cu răutate şi să ucidă un copilaş în faţa altuia care era subiectul programării. Supravieţuitorii înnebuniţi îşi amintesc, de asemenea, că erau aruncaţi dezbrăcaţi în cuşti cu maimuţe, care erau dresate să abuzeze vicios de ei. În mod evident, lui Mengele îi plăcea să reducă oamenii la statutul de animale. De asemenea, îşi obliga victimele să nu plângă, ţipe sau să arate vreo emoţie excesivă.
Doctorul D. Ewen Cameron, cunoscut şi ca Dr. White, a fost preşedintele Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie, precum şi a celor americane şi canadiene. Datorită vastei experienţe şi a credibilităţii lui Cameron, şeful CIA, Allen Dulles, i-a livrat milioane de dolari prin organizaţii ca Societatea pentru Investigarea Ecologiei Umane (The Society for The Investigation of Human Ecology), pe care Cameron o conducea cu cruzime.
Experimentele au fost realizate în câteva locaţii din Montreal, cele mai multe la McGill University, Spitalul Sf. Maria (St. Mary’s Hospital) şi la Institutul Memorial Allan (Allan Memorial Institute).
Pe lângă metodele convenţionale ale tiraniei psihiatrice, cum ar fi electroşocurile, injecţiile cu droguri şi lobotomizare, Cameron a conceput tehnica „conducerii psihice”, în care pacienţii neştiutori erau ţinuţi într-o comă indusă prin droguri timp de câteva săptămâni, administrându-li-se electroşocuri, în timp ce căşti electronice le erau puse pe şi mesaje auditive repetitive erau transmise la viteze variabile. (15)
Mulţi dintre cei exploataţi erau copii abuzaţi ce fuseseră aduşi prin sistemul de orfelinate romano-catolic. Deloc surprinzător, Dr. Cameron a fost exclus din aproape toate revistele psihiatrice. Asta se datorează, de fapt, expunerii în presă a proiectului „MKULTRA” în 1970, prin intermediul proceselor intentate de supravieţuitorii canadieni şi familiile acestora. CIA şi guvernul canadian au reuşit să stingă acţiunile în justiţie prin împăcarea părţilor, astfel că s-a evitat să se ceară oficial recunoaşterea vreunei fărădelegi.
Un locotenent-colonel al armatei de uscat a SUA, din Divizia de Război Psihologic a DIA, Michael Aquino, este ultimul dintr-o serie de sadici sponsorizaţi de guvern. Aquino, un geniu excentric, a fondat Templul lui Set, o ramură a Bisericii lui Satan a lui Anton LaVey. Obsesia sa pentru ritualurile naziste de idolatrizare şi manipularea hipnotică a oamenilor pe care acesta o practica l-a făcut pe acesta un candidat ideal pentru poziţia de „maestru programator”. Aquino a fost implicat în scandalul îngrijitorilor de la Baza Presidio a armatei de uscat, în care acesta era acuzat de molestarea copiilor. Spre disperarea părinţilor tinerelor victime, toate acuzaţiile au fost ridicate. Având numele de cod „Malcolm”, Aquino a produs casete de antrenament despre cum trebuie creat un sclav „Monarh” şi a lucrat ca om de legătură între guvern şi Informaţiile Militare şi diverse organizaţii criminale şi grupuri oculte pentru livrarea de sclavi „Monarh”. (16)
Heinrich Mueller a fost un alt programator important care avea numele de cod „Doctor Blue” sau „Gog”. A avut, se pare, doi fii ce şi-au desfăşurat activitatea în comerţ. Originalul „Doctor Black” a fost, se pare, Leo Wheeler, nepotul răposatului general Earle G. Wheeler, care fusese comandantul şefilor de state majore întrunite (commander of the Joint Chiefs of Staffs) în timpul războiului din Vietnam. Protejatul lui Wheeler, E. Hummel, este activ în Nord-Vest, împreună cu W. Bowers (din linia de sânge Rotschild).
Alţi presupuşi maeştri manipulatori ai minţii, trecuţi şi prezenţi, sunt: Dr. Sydney Gottleib, Lt.col. John Alexander, Richard Dabney Anderson (US Navy), Dr. James Monroe, Dr. John Lilly, Locotenent comandor Thomas Narut, Dr. William Jennings Bryan, Dr. Bernard L. Diamond, Dr. Martin T. Orne, Dr. Louis J. West, Dr. Robert J. Lifton, Dr. Harris Isbel şi Col. Wilson Green. Pentru a evita detectarea lui „MKULTRA”, CIA a segmentat subproiectele în arii specializate de cercetare şi dezvoltare la universităţi, penitenciare, laboratoare şi spitale private. Bineînţeles că aceştia au fost răsplătite generos cu subvenţii guvernamentale şi diverse finanţări.
Numele şi locaţiile câtorva dintre instituţiile majore implicate în experimentele de programare „Monarh” au fost sau sunt: Cornell, Duke, Princeton, UCLA, University of Rochester, MIT, Georgetown University Hospital, Maimonides Medical Center, St. Elizabeth’s Hospital (Washington D.C.), Bell Laboratories, Stanford Research Institute, Westinghouse Friendship Laboratories, General Electric, ARCO şi Manking Research Unlimited.
„Produsul final” a fost şi este creat, de obicei, în bazele şi instalaţiile militare, unde se cere maximă securitate. Făcându-se referire la ele ca centre de programare/reprogramare sau centre pentru traume din vecinătatea morţii, cele mai greu identificate sunt: Centrul de Armament Naval China Lake, (China Lake Naval Weapons Center), Presidio, Ft. Dietrick, Ft. Campbell, Ft. Lewis, Ft. Hood, Redstone Arsenal, Bazele aeriene Offutt, Patrick, McClellan, MacGill, Kirkland, Nellis, Homestead, Grissom, Maxwell şi Tinker. Alte locuri recunoscute ca importante locaţii pentru programare sunt Centrul de Cercetare Langley (Langley Research Center), Laboratoarele Naţionale Los Alamos (Los Alamos National Laboratories), Institutul Tavistock şi zone din sau de lângă Muntele Shasta, CA, Lampe, MO şi Las Vegas, NV.
Nume notabile
Unul dintre primele cazuri documentate despre un agent secret „Monarh” a fost acela al voluptosului model din anii ’40, Candy Jones. Cartea „Controlul lui Candy Jones” (The Control of Candy Jones), publicată de Playboy Press, portretizează cei 12 ani de intrigă şi suspans ca spion pentru CIA. Jones, al cărei nume de naştere era Jessica Wilcox, se potriveşte ca profil psihologic pentru a fi unul din experimentele iniţiale sau cobai umani din proiectul „ştiinţific” guvernamental „MKULTRA”.
Cel mai mediatizat caz al obsesiei „Monarh” a ieşit la iveală o dată cu cartea „Tranceformation of America: The True Life Story of a CIA Slave” de Cathy O’Brien (n.tr.: joc de cuvinte omofone, „transformation”= transformare şi „tranceformation”= formarea prin transă; deci, titlul cărţii dacă este auzit înseamnă „Transformarea Americii”, iar dacă este citit înseamnă „Formarea prin transă a Americii”. Titlul complet al cărţii este „Formarea prin transă a Americii: Adevărata poveste a vieţii unei sclave a CIA”). Pe coperta a patra, se afirmă emfatic următoarele: „Cathy O’Brien este singura voce şi supravieţuitor recuperat din operaţiunea de control al minţii „Proiectul Monarh” din „MKULTRA” a CIA-ului”. Autobiografia documentată conţine aspecte incitante ale anilor de neobosit incest şi posibilă introducere în proiectul „Monarh” a lui O’Brien, de către perversul său tată. Împreună cu co-autorul Mark Phillips, salvatorul şi deprogramatorul său, Cathy acoperă o aproape incredibilă arie a crimei conspirative: prostituţie forţată (sclavie albă) cu cei din eşaloanele superioare ale politicii mondiale, însărcinări acoperite ca transportator de droguri sau curier şi relaţia dintre industria de muzică country şi activităţile ilegale ale CIA.
Paul Bonaci, un supravieţuitor curajos ce a îndurat aproape douăzeci de ani degradarea în cadrul proiectului „Monarh”, a dezvăluit probe puternice ale crimei şi corupţiei ce se desfăşoară la scară largă de la nivel municipal şi statal, până la Casa Albă. (17) El a mărturisit despre bărbaţii abuzaţi sexual din Oraşul Băiatului (Boy’s Town) din Nebraska şi aduşi până în apropiere de Baza Aeriană Offut, unde, spune el, au supuşi unei intense programări „Monarh”, conduse, în principal, de comandantul Bill Plemmons şi lt.col. Michael Aquino. (18) După ce au fost torturaţi până au uitat cu totul de ei, aceşti băieţi tineri au fost folosiţi (împreună cu fete) în pornografie şi prostituţie cu câţiva dintre cei mai puternici comisionari economici şi politici ai naţiunii. Bonnaci şi-a amintit cum au fost transportaţi de la baza aeriană cu un avion-cargou la Baza Aeriană McClelland din California. Împreună cu alţi adolescenţi ghinionişti, a fost dus la o proprietate a elitei, Bohemian Grove (Dumbrava Boemă). Autorii au profitat total de aceste victime tinere comiţând perversiuni inimaginabile pentru a-şi satisface plăcerile deviante. Unele victime, se pare, au fost ucise, traumatizând în continuare deja terifiaţii şi distruşii copii. O actriţă nepotrivită de un talent marginal (acum decedată), un evanghelist TV corupt moral, un ofiţer din Beretele Verzi şi un popular cântăreţ de muzică country sunt câţiva dintre cei care au sucombat nebuniei „Monarh”. Lee Harvey Oswald, Sirhan-Sirhan, Charlie Manson, John Hinckley Jr., Mark Chapman, David Koresh, Tim McVeigh şi John Salvi sunt nume notabile ale infamiei, puternic suspectaţi ca fiind pioni produşi de „MKULTRA”.
Deprogramatori şi oameni care au vorbit
Dr. Corydon Hammond, un psiholog de la Universitatea din Utah, a făcut o prezentare năucitoare intitulată „Hipnoza în tulburările de personalitate multiplă: abuzul ritualic” la Cea de-a Patra Conferinţă Anuală Regională Estică asupra Abuzului şi Personalităţii Multiple, 25 iunie 1992, Alexandria, Virginia. El a confirmat, în mod esenţial, unei audienţe participante formate din profesionişti în boli mintale, că un anumit procent din clienţii lor fuseseră supuşi unei programări pentru controlul minţii desfăşurată într-o manieră intensiv-sistematică. Hammond a făcut aluzie la conexiunea nazistă, cercetările de control al minţii ale CIA şi ale armatei, programarea prin culori şi litere greceşti şi a menţionat, într-un mod special, proiectul „Monarh” în legătură cu o formă de condiţionare operativă. La puţin timp după discursul său cutremurător, a primit ameninţări cu moartea. Nedorind să-şi pună în pericol familia, Dr. Hammond a încetat să mai răspândească informaţiile ce le deţinea, până recent.
Mark Phillips, un subcontractor în electronică al Departamentului Apărării, a fost implicat în câteva dintre activităţile strict secrete de control al minţii realizate de guvernul Statelor Unite. Firea sa iscoditoare, conştiinţa şi compasiunea sa pentru Cathy O’Brien, un „model prezidenţial” din proiectul „Monarh”, l-au făcut să dezvăluie dedesubturile acestei mari conspiraţii, începând cu 1991. În continuare, a ajutat-o pe Cathy O’Brien să scape de cei ce o capturaseră şi a reuşit să o deprogrameze pe parcursul unui an, în Alaska. Controversatul Phillips are şi el criticii săi care sunt sceptici în ceea ce priveşte veridicitatea declaraţiilor sale.
Terapeutul din New Orleans, Valerie Wolf, a prezentat două dintre pacientele sale Comitetului Prezidenţial pentru Experimentele de Iradiere Umană (President’s Committee on Human Radiation Experiments), pe data de 15 martie 1995, în Washington D.C. Mărturisirile uimitoare făcute de aceste două femei curajoase au inclus prezentări ale unor doctori germani, tortură, droguri, electroşocuri, hipnoză şi viol, pe lângă expunerea lor la o cantitate nemăsurată de radiaţii. Wolf şi pacientele sale au declarat că şi-au recăpătat amintirile despre acest program al CIA fără a utiliza tehnicile de regresie sau hipnoză. (19) Wolf îşi devotează, în prezent, cea mai mare parte a timpului consilierii unor astfel de supravieţuitori.
Un avocat pe probleme de muncă de la Compania Atlantic Richfield, David Rosenbaum, a condus o investigaţie pe durata a nouă ani (1983-1992), în legătură cu o tortură fizică şi o condiţionare coercitivă exercitată asupra mai multor angajaţi de la uzina ARCO din Monaca, PA. (20) Clienţii săi, Jerry L. Dotey şi Ann White fuseseră aparent victimele unei iradieri; dar, pe măsură ce avansa în cadrul interviului, o „cutie a Pandorei” s-a deschis. Uimitoarea sa concluzie a fost că Jerry Dottey şi Ann White erau, cel mai probabil, copiii lui Adolf Hitler, bazat, în parte, pe asemănarea stranie din fotografii (trăsăturile feţei; structura şi mărimea oaselor a fost luată şi ea în considerare). Rosenbaum a afirmat: „Ambii prezintă sentimente şi experienţe ce indică faptul că sunt gemeni.” Dotey şi White au fost, se pare, supuşi mai multor tipuri de tortură pe când se aflau în hipnoză indusă cu droguri, fiecare trecând prin cel puţin trei tehnici de antrenament realizate de medicii uzinei. Fiecare victimă era antrenată să intre în stare de hipnoză după primirea unui anumit stimul, de obicei o frază sau un cuvânt sub formă de „instrucţiune” şi antrenaţi să „uite” ceea ce ar fi putut transpira în starea hipnotică. Au fost supuşi, în mod repetat, unor secvenţe identice stimuli-răspuns, pentru a produce o reacţie aproape automată la o anumită situaţie. Veteranii „MKULTRA”, Dr. Bernard Diamond, Dr. Martin Orne şi Dr. Josef Mengele au vizitat cu regularitate uzina ARCO, după cum spune Rosenbaum.
Condiţionarea specială a lui Dotey şi White a avut ca scop crearea unor personalităţi germane duale. Rosenbaum, care este evreu, a menţinut o prietenie strânsă cu cei doi, în ciuda unor circumstanţe aparent nefavorabile.
Alţi terapeuţi implicaţi în deprogramare sunt Cynthia Byrtus, Pamela Monday, Steve Ogilvie, Bennett Braun, Jerry Mungadze şi Collin Ross. Câţiva consilieri creştini au fost în măsură să elimine părţi ale programării cu un succes limitat.
Jurnaliştii care au expus recent subiectul într-o manieră exemplară sunt:
- Walter Bowart – „Operaţiunea controlul minţii” („Operation Mind Control”);
- Jan Rappoport – „Experimentele de control al minţii făcute de guvernul american pe copii” („US Government Mind-Control Experiment on Children”);
- Alex Constantine – „Dictatura psihică în SUA” („Psychic Dictatorship in USA).
Concluzie
Cea mai incriminantă afirmaţie pe care un oficial guvernamental a făcut-o referitor la existenţa Proiectului „Monarh” a fost extrasă de Anton Chaitkin, un scriitor pentru publicaţia „ Noul Federalist” („The new Federalist”).
Când directorul oficial al CIA a fost întrebat direct „Ce puteţi să ne spuneţi despre ’Monarh’?”, acesta a răspuns nervos şi ambiguu „Am oprit asta între anii ’60 şi începutul anilor ’70”. Suficient pentru a spune că societatea, în aparenta sa stare de disonanţă cognitivă, este, în general, într-o stare de negare a dovezilor copleşitoare despre această conspiraţie diversă. Numeroase victime/supravieţuitori ai proiectului „Monarh”au nevoie disperată de ajutor. Oricum, marea majoritate a oamenilor sunt prea preocupaţi de ei înşişi pentru a arăta vreo compasiune acestor câţiva indivizi răniţi. Apatia a pus stăpânire pe minţile maselor, care aleg să existe în confortul acestei lumi. Realitatea a devenit obscură datorită relativismului şi a egoismului.
