Se afișează postările cu eticheta implanturi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta implanturi. Afișați toate postările

25 octombrie 2011

Implanturi dentare si implantologie

Implanturi dentare si implantologie
Ce este un implant dentar?

Implantul dentar este o piesa de metal, cel mai adesea un surub, care este plasat in osul maxilarului sau al mandibulei (in locul unei foste radacini dentare), pentru a ajuta la inlocuirea unuia sau mai multor dinti lipsa.

Plasarea se face dupa ce locul extractiei s-a vindecat sau, cateodata, imediat dupa extractie si consta intr-o mica interventie chirurgicala, nu foarte complicata. Am putea sa o comparam, ca „agresivitate”, cu o extractie. Dupa un timp, implantului i se ataseaza o alta piesa de metal, care se numeste bont protetic, deasupra careia medicul poate plasa coroana, puntea sau proteza dentara care va inlocui dintele, respectiv dintii lipsa. Metalul din care sunt facute atat implantele, cat si bonturile, este cel mai adesea titan de inalta puritate.


Cine poate fi candidat pentru implanturi dentare?

In general, orice pacient dar mai ales pacientii tineri care are unul sau mai multi dinti lipsa. Fiecare situatie clinica este evaluata in parte, pentru a informa pacientul de cate implante are nevoie, daca sunt si alte variante de tratament, care este costul estimat al tratamentului etc. Totusi, sunt cazuri in care pacientul nu poate fi candidat pentru implant dentar. Contraindicatiile pot fi locale, cand au legatura cu cavitatea bucala (cantitatea sau calitatea osului receptor, pozitia sinusului maxilar sau a unor vase si nervi, igiena deficitara etc.), sau generale, cand au legatura cu starea generala a organismului (pacientul este inca in crestere sau sufera de boli ca diabetul, anumite afectiuni ale sangelui, ale tesutului osos etc.). De aceea, inainte de plasarea implantelor dentare, se fac radiografii speciale si un set de analize de sange.


Care sunt etapele de tratament si cat timp dureaza?

Dupa testele de care vorbeam, se incepe cu interventia de plasare a implantului. Dupa ce acesta este inserat in os, se acopera cu gingie, iar pacientul nu simte sau observa, in afara de firele de sutura, nimic in plus.

Aceasta interventie dureaza aproximativ o ora, poate putin mai mult daca trebuie plasat un numar mare de implante. Pacientul poate merge la serviciu chiar in dupa amiaza respectiva. Urmeaza o perioada de asteptare in care implantul face legatura cu osul, asa numita perioada de osteoacceptare, care este de 3 luni pentru mandibula si 4-6 luni pentru maxilar. Apoi, implantul este descoperit si i se ataseaza bontul protetic, prin insurubare. De acum, protezarea prin coroane, punti sau proteze mobilizabile necesita cateva sedinte, deci cateva zile, similar cu tratamentele pe dinti naturali.


O intrebare scurta, dar foarte importanta: doare?

Nu. Pentru interventiile chirurgicale se utilizeaza anestezic local (injectabil), astfel ca nu veti simti nimic in timpul operatiei. Disconfortul moderat ce poate aparea dupa aproximativ 3 ore, atunci cand trece anestezia, este foarte usor de controlat cu medicamente analgezice si antiinflamatoare.


Cat costa tratamentul prin implant dentar?

Depinde, bineinteles, de cate implante este nevoie. Din pacate, implantul dentar se situeaza inca, din punct de vedere al pretului, in zona tratamentelor de lux. Aceasta se intampla deoarece atat implantul in sine, toate accesoriile sale, cat si instrumentarul si aparatura sunt foarte scumpe, fiind executate cu precizie microscopica, din materiale speciale, de inalta puritate, pentru a asigura acceptarea de catre organism intr-un procent cat mai mare, care poate atinge 99%. In tarile mai bogate, pretul unui implant este de 1.000 – 3.000 USD. In conditiile in care se utilizeaza exact aceleasi produse, in Romania pretul variaza intre 200 si 1.500 USD.

Ce inseamna, practic, pentru pacient, aceasta inserare chirurgicala a implantului dentar? Trebuie sa se interneze? Trebuie sa lipseasca de la serviciu? Cat de tare doare?

Nu trebuie sa va sperie acest termen – „chirurgical”. Plasarea unui implant se poate compara, ca impact asupra pacientului, cu o extractie obisnuita. De aceea, raspunsurile mele sunt simple: nu se interneaza, nu lipseste de la serviciu, nu doare. Ca sa detailez, va pot spune ca interventia are loc pe scaunul stomatologic si pacientul pleaca imediat acasa. Interventia se desfasoara sub anestezie locala (prin injectie) si nu doare de loc. Cat despre disconfortul moderat ce poate aparea dupa aproximativ 3 ore, atunci cand trece anestezia, acesta este foarte usor de controlat cu medicamente analgezice si antiinflamatoare.


Cine poate beneficia de implanturi dentare?

Orice pacient cu o stare rezonabil buna de sanatate, caruia medicul stomatolog ii indica implantul dentar si care are indeajuns tesut osos pentru a se putea insera respectivul implant. Asta inseamna ca fiecare pacient face analizele normale de sange si o radiografie speciala, numita ortopantomografie, care stabileste in linii mari zestrea de os. Candidatul ideal pentru un implant dentar este pacientul tinar 25-35 ani in stare de plina sanatate, cu lipsuri dentare multe in special lipsa stilpilor posteriori de sustinere.

Ce ii raspundeti unui pacient care se ingrijoreaza despre cantitatea mare de metal pe care o va avea in gura in cazul tratamentului cu implant? Ca nu trebuie sa se ingrijoreze, deoarece mai mult ca sigur si dumnealui are deja in gura lucrari protetice care contin o infrastructura din metal sau obturatii (plombe) din amalgam, care este, la randul sau, un aliaj metalic.


Multe din intrebari au ca subiect respingerea de catre organism a implantului

Acesta este unul din cele mai des intalnite zvonuri legate de implante. Exista numerosi candidati la implant dentar care nu accepta tratamentul din cauza asa-zisei respingeri a implantului de catre organism. Ei isi inchipuie ceva la fel de dramatic precum respingerea imuna a unui transplant hepatic. Nu este nici pe departe asa. Un organ transplantat contine multa informatie antigenica ce poate determina respingerea imuna. De asemenea, pus in organismul receptor, el trebuie sa si functioneze la parametrii normali pentru a evita esecul.

Implantul dentar este doar un surub din titan de inalta puritate. Acest metal este ales special pentru ca are o capacitate foarte mare de a fi acceptat de organism. In ceea ce priveste functionarea sa, implantul, spre deosebire de un rinichi sau un ficat, trebuie doar sa ramana la locul sau si sa sustina o lucrare protetica.

Daca este sa argumentam statistic, rata de succes inregistrata pentru implant dentar, pe plan mondial (dar si in Romania pentru implante care se supun tuturor normativelor – ISO si altele) este de peste 95-97% dupa 5 ani, similara cu cea pentru orice alta manopera stomatologica (obturatie, obturatie de canal, lucrare protetica etc.). Eventualul esec este cauzat, in primul rand, nu de respingerea organismului, ci de alti factori cum ar fi: igiena bucala deficitara, neprezentarea la controale periodice, incarcarea protetica gresita etc.


Exista pacienti care sustin ca au lucrari protetice pe implante, dar nu au fost supusi unei operatii

Este vorba de o confuzie. Exista niste dispozitive, tot din metal, confectionate de tehnicianul dentar, care se cimenteaza pe canalul unui rest radicular (unei radacini dentare). Acestea se numesc reconstituiri corono-radiculare si sunt tot implante dar de alta natura. De asemenea, mai exista si suruburi prefabricate care se insera in sau langa canalul radicular, pentru a arma o obturatie. Si acestea sunt tot implante pentru ca un implant inseamna conform dictionarului, introducerea intr-un organ sau tesut (aici: dinte sau os) a unui corp strain sau medicament in scop terapeutic.



preluare de pe sursa: Articole.org

8 august 2011

În premieră: spermatozoizi “fabricaţi” în laborator!

accesariBookmark and Share
În premieră: spermatozoizi “fabricaţi” în laborator!
Oamenii de ştiinţă au folosit spermatozoizi creaţi artificial pentru a restabili fertilitatea, o realizare care, în viitor, ar putea permite multor bărbaţi să-şi îndeplinească visul de a fi tată.
 
Cercetătorii de la Universitatea Kyoto au reuşit să creeze spermatozoizi pe care i-au implantat în testiculele unor şoareci infertili care, după tratament, au putut avea moştenitori.
 
Uimitor a fost faptul că şoarecii născuţi prin acest experiment au putut avea, la rândul lor, urmaşi.
 
Cercetarea va deschide calea pentru crearea unor noi tratamente împotriva inferilităţii, o problemă care, la nivel modial, afectează 1 din 6 cupluri.
 
De asemenea, specialiştii cred că tratamentul poate funcţiona şi în cazul persoanelor care au rămas sterile în urma tratamentului pentru cancer.
 
In experimentele anterioare, şoarecii rezultaţi muriseră la scurt timp după naştere.
 
Acum, cercetătorii japonezi au descoperit o metodă care pare să dea roade.
 
Prelevând celule stem de la embrionii de şoarece şi folosind un “cocktail” de substanţe chimice şi vitamine, cercetătorii au creat spermatozoizi aflaţi în primele stadii de dezvoltare.
 
Transferaţi în testiculele şoarecilor, aceste celule au devenit spermatozoizi pe deplin funcţionali.
 
Specialiştii de la Universitatea Kyoto speră acum ca succesul lor să se repete, într-un experiment asemănător în care vor folosi celule din piele ca materie primă atât pentru spermatozoizi, cât şi pentru ovule.

Desigur, cercetarea ridică multe probleme legate de etică.

Criticii spun că nu este normal să dai naştere unor copii prin metode aproape în totalitate artificiale.

“Cine mai are nevoie de bărbaţi?

Cine mai are nevoie de femei?

Tot ce ne mai trebuie este să creăm un uter artificial şi vom schimba în totalitate reproducerea umană,” a spus Josephine Quintavalle de la Comment on Reproductive Ethics, o organizaţie creştină din Marea Britanie.

Sursa: Mail Online

6 iulie 2011

Dovada că implanturile extraterestre din trupurile oamenilor există

Trebuie să recunosc, încă de la bun început, că sînt destul de sceptic privind existenţa extratereştrilor. Dar, vizionînd un videoclip, am început să intru la idei. E vorba de un chirurg din SUA, care susţine că a operat cîţiva pacienţi ce aveau în ei implanturi extraterestre. La o analiză cu microscopul electronic, s-a descoperit faptul că implantul era conectat cu terminaţiile nervoase ale pacientului operat. În plus, implantul era înconjurat de un material biologic neidentificabil, care prevenea respingerea de către sistemul imunitar al pacientului. Totodată, 3 laboratoare naţionale au confirmat faptul că implantul avea în el materiale de origine extraterestră. Pentru prima oară în istorie, un om a prezentat dovezi incontestabile conform cărora extratereştrii vizitează Pămîntul. Dr. Roger Leir este un chirurg din California de Sud, ce a efectuat operaţii timp de peste 30 de ani. „Pînă acum, am efectuat 8 operaţii, în care am îndepărtat 9 obiecte. Punctul comun îl constituie faptul că toţi pacienţii au fost subiectul unor răpiri extraterestre”. În 1996, el a efectuat una din primele intervenţii chirurgicale prin care a îndepărtat un implant din falca unui pacient. „Domnul căruia i-am extras implantul lucra într-o industrie privată şi avea în spate o întreagă istorie de răpiri extraterestre”. Pacientul n-a dorit a se arată publicului. „Celor răpiţi de extratereştri le e frică să spună cuiva ce li s-a întîmplat, căci astfel şi-ar putea pierde slujba, îşi pun în pericol cariera, ori chiar pot pierde bani… Deci o fac dintr-un simţ practic”. În videoclipul respectiv, mai întîi chirurgul face o injecţie cu anestezic, pentru a amorţi terminaţiile nervilor din jurul implantului. Apoi, se face o incizie în ţesut şi se pun nişte cleme chirurgicale, pentru ca incizia să rămînă deschisă. După aceasta, chirurgul pătrunde mai adînc în incizie şi, cu ajutorul unui aparat cu raze X, denumit fluoroscan, încearcă să localizeze implantul sub piele. O dată ce implantul este localizat, un cateter este inserat şi, în sfîrşit, corpul străin este îndepărtat. Dr. Leir descrie una dintre cele mai extraordinare descoperiri în timpul acestei operaţii uimitoare: „Nu exista nici o dovadă a prezenţei obiectului în interiorul corpului. Apoi, cînd ne-am uitat la ţesuturile moi care înconjurau implantul, acestea nu aveau nici o urmă inflamatorie, ceea ce e imposibil, căci, orice e introdus în trup, ar trebui să aibă o urmă inflamatorie. Şi, în al treilea rînd, obiectul era înconjurat de un număr mare de terminaţii nervoase, ce diferă din punct de vedere anatomic”. O dată ce acest implant a fost îndepărtat, el şi-a arătat forma triunghiulară. Proba a fost trimisă apoi către Laboratoarele Naţionale din Los Alamos, pentru a fi testată mai amănunţit. „Atunci cînd am primit înapoi raportul iniţial de la Los Alamos, ştiam că era ceva neobişnuit, pentru că acesta e un laborator de nivel mondial şi nu ar fi recomandat testări suplimentare, dacă nu şi-ar fi dat seama că este ceva straniu. Există o combinaţie de elemente în acest obiect, care i-a făcut pe cei de la Los Alamos să aprecieze că sînt necesare mai multe teste”. Implantul a fost apoi trimis la Laboratorul New Mexico Tech, unde au fost efectuate o serie de teste.„Ei au crezut că obiectul trimis la analiză reprezenta o porţiune dintr-un meteorit. Nu ştiau că provenea dintr-un corp uman”. Uimitor, Laboratorul New Mexico Tech a crezut că elementele chimice din implant proveneau din meteoriţi rari ce au căzut pe Pămînt. În acest stadiu, a fost realizată o scanare cu microscopul electronic asupra implantului. Rezultatul a fost acela că acesta a fost fabricat artificial şi nu provenea din meteoriţi căzuţi pe Pămînt. Şi mai uimitor, rezultatele au arătat că implantul era conectat la terminaţiile nervoase ale pacientului operat. „Următoarele teste au fost efectuate la Universitatea California din San Diego”. Testele efectuate la Laboratorul Universităţii California din San Diego au confirmat supoziţiile iniţiale. Astfel, s-a ajuns la concluzia că o porţiune din implantul analizat era de origine extraterestră şi nu provenea de pe Pămînt. „Unele din elementele găsite erau de origine extraterestră”. Dovezile sînt concludente; implicaţiile sînt uimitoare. În acest caz, dovezile au fost documentate, iar concluziile – şocante“. Aceasta s-ar putea să fie dovada pe care ştiinţa o căuta. Implicaţiile acestei descoperiri sînt de nivel planetar şi pot afecta fiecare fiinţă umană”. Dar implanturile extraterestre nu reprezintă singurele materiale pe care dr. Leir le investighează. Cea mai mare descoperire urmează să fie făcută...


preluare: http://www.ziarultricolorul.ro/fenomene-stranii/dovada-c-implanturile-extraterestre-din-trupurile-oamenilor-exist.html

7 aprilie 2011

INTEL vrea să lanseze pe piaţă implanturile cerebrale până în anul 2020

Ideea de a-i transforma pe consumatori în roboţi vi se pare ciudată? Acesta este obiectivul pe care l-au stabilit cercetătorii corporaţiei INTEL, pentru următoarea decadă! Fondată în anul 1968 sub numele de Integrated Electronics Corporation, compania globalistă INTEL are sediul central în oraşul Santa Clara, California (SUA) şi este actualmente cel mai mare producător, la nivel mondial, de cipuri semiconductoare.  INTEL produce de asemenea plăci de bază, interfeţe de reţea, circuite, memorii flash, cipuri grafice, procesoare incorporate şi alte dispozitive pentru reţele de comunicaţii şi calculatoare.
Laboratorul de cercetare din Pittsburg al corporaţiei INTEL lucrează la dezvoltarea unor implanturi craniene care pot controla diferite dispozitive, direct prin intermediul undelor cerebrale sau, altfel spus, prin intermediul gândurilor şi al intenţiilor utilizatorului. Altfel spus, atunci când vom cumpăra unele produse INTEL, ne vom face şi o operaţie de implant cranian. Pentru a putea folosi acele produse, ni se vor introduce în creier anumite circuite electronice.   „Telecomenzi” cerebrale pentru leneşi
Motivaţia acestor inovaţii este hilară: cercetătorii par să creadă că oamenii vor obosi la un moment dat să folosească aparatura electronică la modul clasic, apăsând pe butoane sau folosind o telecomandă. Ei sunt foarte încrezători că clienţii lor se vor adapta rapid, dorindu-şi foarte mult să nu mai aibă nevoie de tastatură, mouse, sau telecomandă. Cercetătorii INTEL merg pe ideea că majoritatea persoanelor se vor sătura de dispozitivele cu nenumărate butoane cum ar fi Iphone-urile, Android Smart Phone-urile şi chiar de excentrica „masă” Microsoft (Microsoft surface table).
Până în anul 2020 se estimează că se va reuşi introducerea pe scară largă a acestor cipuri care vor fi implantate în creierul clienţilor corporaţiei Intel. Dezvoltarea acestor dispozitive necesită însă multe investigaţii asupra modului în care funcţionează creierul. Transformarea undelor cerebrale în semnale de comandă pentru circuitele electronice implantate nu este totuşi ceva banal. Echipa INTEL foloseşte scanări MRI (rezonanţă magnetică în imagini) ale creierului pentru a găsi pattern-urile cerebrale asociate anumitor gânduri.
Mulţi alţi cercetători au început să tatoneze acest domeniu. Recent, compania Toyota a făcut o demonstraţie cu un nou produs, un scaun pe rotile controlat cu ajutorul undelor cerebrale, estimând procentul de reuşită al comenzilor prin intermediul gândurilor la 95%. Oamenii de ştiinţă ai Universităţii Utah din SUA au creat un transmiţător cerebral wireless (fără fir) care le permite maimuţelor să controleze braţe de robot.

Ce se ascunde în spatele implanturilor cerebrale
Realizarea unei interfeţe computerizate a creierului presupune mult mai mult decât roboţi care să ne înconjoare din toate părţile. Dacă oamenii de ştiinţă pot transforma undele cerebrale în acţiuni specifice, atunci ne putem aştepta în viitor, la crearea unor adevărate lumi virtuale, cu un spectru larg de activităţi, toate generate de undele noastre cerebrale. Altfel spus, un fel de Matrix…
Articolele de popularizare a acestor idei uită însă să menţioneze faptul că acele cipuri implantate în creier vor include cu siguranţă şi antene pentru transmisia datelor şi comenzilor, ceea ce implică un pericol major pentru sănătate, datorită iradierilor. Problema este însă mult mai serioasă decât atât: dacă modul în care putem comanda noi unele dispozitive exterioare cu ajutorul creierului este încă în studiu, fenomenul invers, de controlare a creierului cu ajutorul unor dispozitive externe, este deja bine pus la punct. Odată ce acceptăm implantarea unor dispozitive electronice de emisie-recepţie în creierul nostru, evident că ele pot funcţiona bidirecţional într-un mod care nu depinde nicidecum de voinţa noastră.
Altfel spus, cei care vor face greşeala să accepte aceste implanturi vor primi în fiinţa lor un sui-generis cal troian prin intermediul căruia vor putea fi controlate cu uşurinţă mult mai mare de sistemele de tip HAARP, iar acest control nu se referă doar la gânduri, ci implică şi inducerea unor stări şi chiar imboldul de a realiza anumite acţiuni. În plus, aceste cipuri vor permite localizarea şi identificarea persoanelor, precum şi supravegherea lor. Este înspăimântător să vedem în ce mod se corelează toate aceste informaţii, conducând toate către dezideratul statului planetar de tip fascist, în care toţi oamenii vor fi permanent supravegheaţi, monitorizaţi şi controlaţi, fiind reduşi la statutul de sclavi ai guvernului unic mondial de tip globalist al Noii Ordini Mondiale. Sursa : Yogaesoteric.net