Extratereştrii există, avem dovezi… dar n-avem voie!

 

                                                                                                                 de   Cornel Nicula

                                                                                      Traducerea și adaptarea Mihai Vlădăreanu

 

 

 

 

 

Societatea planetară trăieşte la ora actuală într-un vortex informaţional destul de complex, în care zilnic se introduc atât date adevărate şi concrete, cât şi date false  deliberat aruncate pe piaţa mass-media mondială, pentru a deruta opinia publică.

Cu toate acestea dacă vă aduceţi aminte, în urmă cu aproximativ 3 ani Vaticanul declara că recunoaşte posibilitatea ca în Univers să existe fiinţe extraterestre.

De atunci încoace, tăcere... Oare conducerea Vaticanului ascunde anumite lucruri pe care omenirea nu ar trebui să le cunoască, din punct de vedere al celor de la Vatican? Este evident că da, şi ne putem aminti doar de un singur lucru realizat de cei de la Vatican, şi care a fost „îngropat” pur şi simplu: înaltele feţe bisericeşti de acolo au vizionat cu ajutorul aparatului numit cronovizor întreaga existenţă a lui Iisus, confirmând doar către cercurile oculte dovada faptului că Iisus într-adevăr a existat şi că în mare parte viaţa sa a fost aşa cum o descriu Evangheliile.

 De atunci şi până acum, Vaticanul nu a mai comunicat absolut nimic referitor la acest subiect. Straniu, nu-i aşa?

 Dar iată că apar dovezi noi cu privire la existenţa altor lumi şi a altor fiinţe. Investigaţiile realizate de către jurnaliştii cotidianului „Corriere della Serra” au scos la iveală aspecte foarte surprinzătoare chiar din interiorul înalţilor prelaţi de la Vatican.

Unul dintre oamenii aflaţi în structurile ierarhice superioare de acolo, teologul astronom Gabriele Funes, este de părere că e posibil ca oamenii să creadă în Dumnezeu şi în existenţa extratereştrilor, în acelaşi timp. El afirmă următoarele:

“E posibil să crezi şi în Dumnezeu şi în extratereştri. Se poate admite existenţa unor alte forme de viaţă din alte lumi, mai evoluate decât a noastră, fără să punem la îndoială credinţa în Creaţie şi în reîncarnare”. Iată un punct de vedere şi original, dar şi aducător de speranţă în ideea că în cele din umră se transmite opiniei publice mondiale un emsaj legat de admiterea unei alte realităţi decât cea terestră. De altfel Gabriele Funes adaugă:  

“După cum există mai multe rase de oameni tot aşa cred că pot exista şi alte forme de viaţă, mai inteligente, create tot de Dumnezeu. Asta nu ne limitează credinţa pentru că noi nu putem contesta libertatea de creaţie a lui Dumnezeu.

Biblia în sine nu este o carte de ştiinţă. De aceea nu ne putem aştepta ca ea să ne ofere răspunsuri ştiinţifice la probleme noastre”.

De aceea teologul astronom menţionat din cetatea sfântă afirmă că extratereştrii sunt fraţii noştrii. Vaticanul crede în existenţa lor, fără ca asta să vină în contradicţie cu faptul că universul a fost creat de Dumnezeu. De asemenea el consideră chiar că e posibil să existe o altă planetă populată de oameni care nu au comis păcatul originar. „În aceste condiţii, a mai adăugat Funes, putem vorbi chiar de fraţii noştri extratereştri.”

Dovezile încep să arate că extratereştrii ne vizitează planeta de foarte mult timp. Se pare că internetul este într-adevăr un lucru extraordinar care aduce toată omenirea din ce în ce mai aproape de căutarea şi aflarea adevărului despre univers.

 Legat de secretele Vaticanului putem spune că a fost găsit un craniu de extraterestru, în timpul unei restaurări a Librăriei Vaticanului. Alături de acesta au fost găsite şi altele, toate fiind scoase din pivniţa Librăriei Vaticanului, pivniţă care conţinea locuri neatinse de peste 500 de ani.

După această descoperire, armata Vaticanului a închis orice intrare către librărie.

Deşi un purtător de cuvânt al Vaticanului s-a arătat foarte entuziasmat de această descoperire, mai târziu a negat că ar fi adus orice comentariu de acest fel.

Surse ale presei au confirmat că Papa Ioan Paul al II-lea, la vremea sa, a dat direct şi personal dispoziţia ca să nu se comenteze absolut nimic despre descoperirea făcută, orice discuţie pe marginea acestui subiect fiind interzisă cu desăvârşire.

Şi atunci ne putem întreba: oare cine sunt cei care cred că omenirea nu trebuie să ştie despre asemenea chestiuni sau că nu ar fi pregătită să le cunoască?

Căci după cum vedem chiar în interiorul Vaticanului există două tabere care probabil se luptă între ele pentru secretele aflate în Librăria secretă.

Oare câtă vreme Adevărul va mai fi ascuns?


preluare de pe sursa:
http://revista-cosmos.blogspot.com/2011/06/normal-0-false-false-false-en-us-x-none.html

NASA a descoperit dovezi ale existenţei apei lichide pe Marte

NASA a anunţat joi că a găsit dovezi ale existenţei apei lichide pe Marte, ceea ce ar putea înseamna că găzduieşte şi forme de viaţă primitivă, spun cercetătorii.

Descoperirea a fost făcută de sonda Mars Reconnaissance Orbiter (MRO), care a observat mai multe văi sculptate pe suprafaţa marţiană, ce par a fi create de scurgerea apelor sărate lichide, spune NASA.

Văile par a se schimba pe parcursul sezoanelor de pe Marte, sugerând că apa lichidă ar fi prezentă doar în timpul primăverii marţiene.

În ultimii ani, s-a descoperit că pe Marte există apă îngheţată la poli, însă noua observaţie a sondei NASA este cea mai puternică dovadă a existenţei apei lichide pe Planeta Roşie, precizează cercetătorii.

“Aceste văi sunt la latitudini mai mici, unde temperaturile sunt mai calde şi unde chiar este posibil ca apa lichidă să existe”, a spus geofizicianul Phillip Christensen de la Arizona State University, în conferinţa NASA de joi.

Apa lichidă este precum Sfântul Graal pentru cercetătorii care caută viaţă în afara Pământului.

Toată viaţă de pe planeta noastră se bazează pe apa lichidă, iar experţii cred că şi extratereştrii depind de ea.

Marte, următoarea planetă după Pământ, de la Soare, este unul dintre principalele locuri unde ar putea exista forme de viaţă extraterestră.

http://www.cotidianul.ro/nasa-a-descoperit-dovezi-ale-existentei-apei-lichide-pe-marte-153912/

preluare de pe sursa: MISTERELE LUMII

Dovada ticăloşiei lui Sarkozy: Franţa a atacat Libia în urma unui acord cu trădătorii din viitorul CNT de a obţine 35% din petrolul libian (Liberation)

Franţa a încheiat un acord cu rebelii prin care i se atribuie 35 la sută din petrolul libian.

Aşa susţine cotidianul „Liberation”.

Statul francez ar fi încheiat înaintea începerii conflictului un contract cu actualul Consiliu Naţional pentru Tranziţie (CNT) prin care 35% din petrolul libian îi revine, susţine cotidianul francez „Liberation”.

Deşi ministrul de Externe Alain Juppe susţine că nu ştie nimic despre un asemenea acord, publicaţia a obţinut o scrisoare datată 3 aprilie, adresată de CNT emirului Qatarului, în care CNT afirmă că a semnat un „acord care atribuie 35 la sută din totalul petrolului brut francezilor, în schimbul sprijinului total şi permanent pentru Consiliu”.

Ministrul francez a precizat totuşi că „CNT a spus foarte oficial că în cadrul reconstrucţiei se va adresa în mod preferenţial celor care l-au susţinut”, lucru care I se „destul de logic şi corect”.

Franţa este ţara care a făcut presiuni pentru lansarea ofensivei militare occidentale contra colonelului Gaddafi, prima care a atacat obiectivele forţelor loiale regimului şi tot prima care a recunoscut CNT.

La Paris are loc astăzi o Conferinţă internaţională pe problema libiană, în care, probabil, se va decide deblocarea averilor lui Gaddafi.

”Puterile vestice vor petrolul libian!”

Potrivit lui Mazin Qumsiyeh, profesor la Universitatea din Bethlehem, succesul din ultimul timp al rebelilor se explică prin implicarea NATO în conflict.

”În mod clar, rebelii au fost creaţi de către puterile vestice; iniţial au fost câteva demonstraţii, care au fost spontane.

Desigur, puterile vestice, NATO, s-au amestecat, şi nu e doar vorba de ameninţarea puterii militare pe care o impun.

Au livrat din ce în ce mai multe arme pentru rebeli, i-au ajutat, prin forţele speciale britanice, ale Statele Unite, Iordaniei şi Quatarului, care i-au antrenat şi cumva au de-legitimat totul, deoarece a fost vorba de imprimarea un caracter străin, asupra a ceea ce au fost în esenţă înainte rebeliuni ca cea din Egipt sau din Tunisia.

Puterile vestice au interese în Libia, printre ele cel mai important este desigur petrolul libian.

Iar Statele Unite aveau baze militare în Libia, şi sunt foarte interesate ca în Libia să se reinstaureze puterea armată”, a declarat, pentru RT, Qumsiyeh.

Profesorul de la Universitatea din Bethlehem vede o asemănare între regimul Gaddafi şi modul în care rebelii libieni preiau puterea.

”Muammar Gaddafi este un dictator excentric, care şi-a închipuit că poate salva ce-a avut, iar acum încearcă să facă ceva aranjamente pentru el însuşi. Din nefericire, nici rebelii, nici Gaddafi nu acţionează în mod democratic. Nu am nicio idee unde va duce acest lucru”, încheie Qumsiyeh.

Comentariul meu:

Iata asadar,de ce a fost nenorocita o tara in care sistemul sanitar si cel educational erau gratuite, unde tinerii casatoriti primeau 50000 de dolari pentru a-si incepe  noua viata iar somajul si saracia erau inexistente…

Poporiul libian va plange si va regreta inlaturarea si, cel mai probabil, uciderea lui Gaddafi, asa cum regreta acum poporul Irakian inlaturarea lui S.Hussein.

Libia era in 1951 cea mai saraca tara din Africa,iar inainte de razboi era cea mai bogata, avand PIB-ul mare mare ca Rusia sau Brazilia.

In 2010 ,cand lumea Occidentala se confrunta deja cu venirea crizei, Libia era neatinsa si tocmai demara un proiect de 80 de miliarde de dolari pentru constructia a 160000 de noi locuinte.

Acum? Haos si durere…Dar oare pana cand asa..?

preluare de pe sursa: Secretele Sistemului

Au apărut primele dovezi ce arată că schimbările climatice duc la conflicte

Schimbările climatice au fost considerate, de-a lungul timpului, drept un factor catalizator ce a provocat declanşarea anumitor conflicte, printre care se numără şi Revoluţia Franceză din 1789, atunci când foametea provocată de distrugerea recoltelor i-a făcut pe ţărani să se îndrepte spre Paris.

 

Până acum, dovezile în favoarea acestei ipoteze erau considerate superficiale şi anecdotice. Recent, pentru prima dată, un studiu ştiinţific a descoperit o legătură de necontestat între fluctuaţiile climatice şi manifestările violente.

 

Conform cercetării publicate săptămâna aceasta în jurnalul Nature, ţările tropicale afectate de fenomenul climatic El Niño (caracterizat prin temperaturi extrem de ridicate) sunt de două ori mai susceptibile la a avea parte de tulburări interne, în comparaţie cu perioada în care sunt afectate de La Niña (fenomenul opus El Niño, ce se manifestă prin temperaturi scăzute şi ploi).

 

Războiul civil şi foametea întâlnite acum în Cornul Africii sunt doar câteva exemple tipice a ceea ce se poate întâmpla atunci când au loc schimbări climatice într-o societate fragilă, susţin autorii studiului.

 

În mod obişnuit cunoscut sub numele de Oscilaţia Sudică-El Niño (ENSO), ciclul are loc din doi în şapte ani şi durează între nouă luni şi doi ani, provocând pierderi masive în domenii precum agricultura, silvicultura şi pescuitul.

 

Fenomenul începe atunci când apa caldă se ridică deasupra părţii de Vest a Pacificului tropical şi trece pe partea cealaltă a oceanului.

 

Această parte a ciclului provoacă schimbări dramatice în regimul precipitaţiilor şi al temperaturilor, ducând la perioade mari de arşiţă şi vânturi uscate în Africa de Sud, Asia de Sud-Est şi Australia.

 

Atunci când ciclul intră în fază inversă, La Niña, apa din estul Pacificului se răceşte, aducând adesea ploaie în aceste regiuni.

 

Studiul a analizat aceste fenomene în perioada 1950-2004 şi a comparat aceste date cu perioadele conflictelor civile care au avut loc în interiorul graniţelor.

 

Datele au inclus 175 de ţări şi 234 de conflicte, mai mult de jumătate din acestea provocând mai mult de 1.000 de decese.

 

În ţările a căror cicluri meteorologice sunt determinate de El Niño, riscul declanşării unui conflict civil care să apară în timpul La Niña este de aproximativ 3%.

 

În timpul Fenomenelor El Niño, riscul se dublează, ajungând la 6%. Ţările care nu sunt afectate de El Niño au un risc de 2%.

 

Conform studiului, El Niño a jucat un rol în 21% dintre războaiele civile înregistrate în întreaga lume şi aproximativ în 30% dintre conflictele înregistrate în ţările care sunt afectate direct de acest fenomen.

 

Autorul studiului, Solomon Hsiang de la Institutul Pământului din Columbia, a declarat că El Niño a reprezentat un factor invizibil care a condus conflictele civile.

 

Prin cauzarea pierderii culturilor, a daunelor provocate de uragane şi prin facilitarea răspândirii epidemiilor, El Niño a contribuit la amplificarea foametei, a şomajului şi a inegalităţii dintre persoane, factori care au ajutat la alimentarea conflictelor.

 

Cu cât o ţară este mai săracă, cu atât riscul ca El Niño să provoace un conflict intern este mai mare, arată studiul.

 

“Această cercetare arată, dincolo de orice dubiu, că variaţiile climatice au un impact asupra predilecţiei oamenilor de a intra în conflict, inclusiv în lumea modernă în care trăim”, a declarat Mark Cane, cercetător al climatului la Universitatea Columbia din New York.

 

“E greu de crezut că acest lucru nu se va accentua pe măsură ce planeta va fi afectată de încălzirea globală”, a adăugat acesta.

 

“Sperăm ca acest studiu va oferi comunităţii internaţionale, guvernelor şi organizaţiilor umanitare informaţii suplimentare care ar putea ajuta, în viitor, la prevenirea crizelor umanitare asociate conflictelor”, au declarat autorii studiului.

 
Sursa: AFP

preluare de pe sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Dovezi in sprijinul autenticitatii reincarnarii: incredibilul caz Karl

Trebuie sa recuperam amintiri specifice, cu cat mai multe detalii, si dovezi independente, cel putin pentru o parte din ele. (Nici amintirile noastre recente nu pot fi confirmate mereu si in totalitate, ci doar o parte din ele.)

Desigur, amintirile din vietile anterioare sunt mult mai greu de verificat decat cele din viata actuala. Ele nu contin totdeauna informatii concrete verificabile.

Dovezile sunt mai greu de gasit, deoarece evenimentele pe care incercam sa le confirmam sunt mult mai vechi si deseori implica alte tari si culturi.

Putine amintiri din vietile anterioare permit acelasi grad de verificare ca acelea spontane relatate de Stevenson, care sunt de obicei mai recente si mai bogate in detalii.

Totusi, in cazuri rare, imprejurarile permit verificarea amintirilor din vietile anterioare cu detalii remarcabile, asa cum arata cele doua cazuri prezentate in continuare, in aceste cazuri, cele mai neobisnuite aspecte ale acestor experiente au putut fi verificate prin cercetare istorica.



Cazul lui Karl

Experientele lui Karl de memorie karmica au inceput sa apara in timpul sedintelor de terapie cu metoda strigatului primordial.

Materialul a continuat sa iasa la suprafata si sa se definitiveze in sedintele de respiratie holotropica, in timpul unui seminar de o luna la Institutul Esalen.

Intr-o faza incipienta a terapiei, cand Karl retraia diverse aspecte ale traumei nasterii, a inceput sa vada fragmente din scene dramatice, situate parca in alta tara si intr-un alt secol.

Scenele erau insotite de emotii puternice si senzatii fizice si pareau sa se afle intr-o relatie profunda si intima cu viata lui, desi niciuna din ele nu avea legatura logica evidenta cu biografia lui actuala.

A avut viziuni cu tuneluri, depozite subterane, baraci militare, ziduri groase si fortificatii ce pareau a face parte dintr-o fortareata situata pe o stanca, cu priveliste la tarmul oceanului.

Aceste scene erau amestecate cu imagini de soldati in diferite imprejurari.

Karl a fost derutat, fiindca soldatii pareau sa fie spanioli, insa peisajul semana mai mult cu cel din Scotia sau Irlanda.

Cat timp procesul a continuat, scenele au devenit mai dramatice si mai complicate.

Multe dintre ele reprezentau lupte crancene si maceluri sangeroase.

Desi era inconjurat de soldati, Karl s-a identificat cu un preot si a avut la un moment dat o viziune profunda cu o Biblie si o cruce.

In acest moment, a vazut un inel cu sigiliu la mana lui si a recunoscut initialele de pe acesta.

Fiind un artist talentat, a decis sa ilustreze acest proces straniu, chiar daca la vremea respectiva nu l-a inteles.

A realizat o serie de desene si cateva picturi cu degetele, facute impulsiv, dar foarte elocvente.

Anumite imagini zugraveau diferite parti ale fortaretei, altele, scene sangeroase, iar cateva, experientele lui proprii, intre care si o scena in care a fost strapuns cu o sabie, aruncat peste meterezele fortaretei si a murit pe plaja.

A desenat de asemenea inelul cu sigiliu si initialele de pe el.

Pe masura ce a scos la lumina tot mai multe fragmente din poveste, a descoperit legaturi semnificative cu viata lui actuala.

Si-a dat seama ca multe trairi emotionale si psihosomatice, ca si problemele lui din relatiile interpersonale din acea perioada a vietii lui cotidiene aveau o legatura clara cu acest proces interior si cu misteriosul eveniment din trecut.

Un punct de cotitura a fost marcat de momentul in care Karl a decis, manat de un impuls, sa-si petreaca vacanta in vestul Irlandei.

La intoarcere, cand a vazut pentru prima oara imaginile fotografiate pe coasta vestica a Irlandei, si-a dat seama ca facuse unsprezece fotografii consecutive cu acelasi peisaj, care nu parea prea interesant.

A luat o harta si a identificat locul unde se afla in acel moment si directia in care a fotografiat.

Si-a dat seama ca locul care i-a atras atentia era ruina unei vechi fortarete, numite Dun An Oir sau Forte de Oro (Fortareata de Aur).

Banuind ca exista o legatura intre aceasta si experientele lui din autoexplorare, Karl a decis sa studieze istoria cetatii Dun An Oir.

A descoperit, spre imensa lui surpriza, ca in perioada lui Walter Raleigh, fortareata a fost ocupata de spanioli si apoi asediata de britanici.

Walter Raleigh a negociat cu spaniolii si le-a promis ca ii va lasa sa paraseasca teferi fortareata daca deschid portile si se predau in fata britanicilor.

Spaniolii au acceptat conditiile, dar britanicii nu si-au tinut promisiunea.

Dupa ce au patruns in fortareata, i-au macelarit fara mila pe spanioli si i-au aruncat peste metereze, lasandu-i sa moara pe tarmul oceanului.

In pofida acestei confirmari absolut uimitoare a povestii pe care o reconstituise cu mult efort in sedintele de terapie, Karl nu a fost multumit.

A continuat sa caute in arhive pana cand a descoperit un document special despre Batalia de la Dun An Oir, din care a aflat ca un preot insotise soldatii spanioli si murise impreuna cu ei.

Initialele acestui barbat erau identice cu cele pe care le-a vazut Karl in viziunea cu inelul cu sigiliu si pe care le-a infatisat intr-unul din desenele lui.

preluare de pe: http://www.almeea.com/

Criteriile de verificare a autenticitatii si veridicitatii amintirilor din vieti anterioare sunt aceleasi cu cele pentru verificarea amintirilor de saptamana trecuta, luna trecuta sau din urma cu zece ani.

Dovada că implanturile extraterestre din trupurile oamenilor există

Trebuie să recunosc, încă de la bun început, că sînt destul de sceptic privind existenţa extratereştrilor. Dar, vizionînd un videoclip, am început să intru la idei. E vorba de un chirurg din SUA, care susţine că a operat cîţiva pacienţi ce aveau în ei implanturi extraterestre. La o analiză cu microscopul electronic, s-a descoperit faptul că implantul era conectat cu terminaţiile nervoase ale pacientului operat. În plus, implantul era înconjurat de un material biologic neidentificabil, care prevenea respingerea de către sistemul imunitar al pacientului. Totodată, 3 laboratoare naţionale au confirmat faptul că implantul avea în el materiale de origine extraterestră. Pentru prima oară în istorie, un om a prezentat dovezi incontestabile conform cărora extratereştrii vizitează Pămîntul. Dr. Roger Leir este un chirurg din California de Sud, ce a efectuat operaţii timp de peste 30 de ani. „Pînă acum, am efectuat 8 operaţii, în care am îndepărtat 9 obiecte. Punctul comun îl constituie faptul că toţi pacienţii au fost subiectul unor răpiri extraterestre”. În 1996, el a efectuat una din primele intervenţii chirurgicale prin care a îndepărtat un implant din falca unui pacient. „Domnul căruia i-am extras implantul lucra într-o industrie privată şi avea în spate o întreagă istorie de răpiri extraterestre”. Pacientul n-a dorit a se arată publicului. „Celor răpiţi de extratereştri le e frică să spună cuiva ce li s-a întîmplat, căci astfel şi-ar putea pierde slujba, îşi pun în pericol cariera, ori chiar pot pierde bani… Deci o fac dintr-un simţ practic”. În videoclipul respectiv, mai întîi chirurgul face o injecţie cu anestezic, pentru a amorţi terminaţiile nervilor din jurul implantului. Apoi, se face o incizie în ţesut şi se pun nişte cleme chirurgicale, pentru ca incizia să rămînă deschisă. După aceasta, chirurgul pătrunde mai adînc în incizie şi, cu ajutorul unui aparat cu raze X, denumit fluoroscan, încearcă să localizeze implantul sub piele. O dată ce implantul este localizat, un cateter este inserat şi, în sfîrşit, corpul străin este îndepărtat. Dr. Leir descrie una dintre cele mai extraordinare descoperiri în timpul acestei operaţii uimitoare: „Nu exista nici o dovadă a prezenţei obiectului în interiorul corpului. Apoi, cînd ne-am uitat la ţesuturile moi care înconjurau implantul, acestea nu aveau nici o urmă inflamatorie, ceea ce e imposibil, căci, orice e introdus în trup, ar trebui să aibă o urmă inflamatorie. Şi, în al treilea rînd, obiectul era înconjurat de un număr mare de terminaţii nervoase, ce diferă din punct de vedere anatomic”. O dată ce acest implant a fost îndepărtat, el şi-a arătat forma triunghiulară. Proba a fost trimisă apoi către Laboratoarele Naţionale din Los Alamos, pentru a fi testată mai amănunţit. „Atunci cînd am primit înapoi raportul iniţial de la Los Alamos, ştiam că era ceva neobişnuit, pentru că acesta e un laborator de nivel mondial şi nu ar fi recomandat testări suplimentare, dacă nu şi-ar fi dat seama că este ceva straniu. Există o combinaţie de elemente în acest obiect, care i-a făcut pe cei de la Los Alamos să aprecieze că sînt necesare mai multe teste”. Implantul a fost apoi trimis la Laboratorul New Mexico Tech, unde au fost efectuate o serie de teste.„Ei au crezut că obiectul trimis la analiză reprezenta o porţiune dintr-un meteorit. Nu ştiau că provenea dintr-un corp uman”. Uimitor, Laboratorul New Mexico Tech a crezut că elementele chimice din implant proveneau din meteoriţi rari ce au căzut pe Pămînt. În acest stadiu, a fost realizată o scanare cu microscopul electronic asupra implantului. Rezultatul a fost acela că acesta a fost fabricat artificial şi nu provenea din meteoriţi căzuţi pe Pămînt. Şi mai uimitor, rezultatele au arătat că implantul era conectat la terminaţiile nervoase ale pacientului operat. „Următoarele teste au fost efectuate la Universitatea California din San Diego”. Testele efectuate la Laboratorul Universităţii California din San Diego au confirmat supoziţiile iniţiale. Astfel, s-a ajuns la concluzia că o porţiune din implantul analizat era de origine extraterestră şi nu provenea de pe Pămînt. „Unele din elementele găsite erau de origine extraterestră”. Dovezile sînt concludente; implicaţiile sînt uimitoare. În acest caz, dovezile au fost documentate, iar concluziile – şocante“. Aceasta s-ar putea să fie dovada pe care ştiinţa o căuta. Implicaţiile acestei descoperiri sînt de nivel planetar şi pot afecta fiecare fiinţă umană”. Dar implanturile extraterestre nu reprezintă singurele materiale pe care dr. Leir le investighează. Cea mai mare descoperire urmează să fie făcută...


preluare: http://www.ziarultricolorul.ro/fenomene-stranii/dovada-c-implanturile-extraterestre-din-trupurile-oamenilor-exist.html