Incălzirea globală a devenit, în ultimii doi ani, un subiect din ce în ce mai dezbătut, deşi o mică parte dintre locuitorii planetei realizează acest fenomen şi pericolele iminente ce pot fi declanşate de acesta.
Pe de altă parte, va trebui să ne obişnuim cu ideea, care de altfel este şi aceasta străină majorităţii pămîntenilor (MP), că planeta Pămînt a fost şi este populată de mai multe civilizaţii cu diverse grade de dezvoltare.
Tocmai acest aspect face ca aceste grupuri să comunice limitat.
Un exemplu în acest sens îl reprezintă fenomenul de separare a unor astfel de grupuri prin declararea autonomiei faţă de grupurile mai mari în care erau administrate iniţial.
Kosovo este exemplul tipic, mult mediatizat în ultima vreme.
Pe lîngă aceste grupuri cunoscute de MP, există şi grupuri venite din alte părţi ale Universului despre care ştiu o parte încă nesemnificativă a MP, deşi acestea caută necontenit să comunice cu restul pămîntenilor.
Observăm că ceea ce am numit MP, care numără în acest moment 6,85 miliarde de indivizi, au în comun următoarele caracteristici:
(1) sînt localizaţi pe suprafaţa planetei;
(2) folosesc aceleaşi forme de energie poluante;
(3) comunică prin limbaj formal verbal şi scris;
(4) au o alimentaţie esenţial omnivoră, bazată pe vegetale şi carne;
(5) se înmulţesc fără un control raţional.
Revenind la încălzirea globală, ceea ce se consideră în acest moment ca fiind cauza fenomenului sînt aşa-zisele gaze cu efect de seră, emise în principal de activităţile MP (bioxid de carbon, hidrocarburi, fluorocarburi etc.).
Acestea se ridică în atmosferă, distrugînd, pe de o parte, stratul de ozon care creează un scut natural împotriva razelor ultraviolete (UV), şi, pe de altă parte, formează un înveliş termoizolant, producînd efectul de seră, prin care Pămîntul se încălzeşte progresiv.
Aceste două procese au consecinţe evidente asupra biosferei şi a climei, şi anume creşterea nivelului de radiaţie UV la nivelul suprafeţei planetei, ducînd la modificări structurale la nivel celular (de exemplu: creşterea incidenţei de cancer şi dispariţia unor specii din floră şi faună), iar încălzirea progresivă şi neuniformă a planetei duce la topirea calotelor glaciare de la poli, creşterea nivelului apei oceanului planetar, dispariţia zonelor de coastă, crearea unor mişcări de mase mari de aer, cu efecte devastatoare etc.
Repet, deşi aceste semne sînt evidente pentru MP, o mică parte dintre noi realizează pericolul-limită spre care ne îndreptăm cu viteză din ce în ce mai mare, la care biosfera va suferi transformări dramatice, iar o mare parte dintre MP va pieri.
Ceea ce se neglijează în aceste estimări este faptul că toate activităţile MP au ca efect şi/sau se bazează pe producerea de căldură. Aceştia suferă din ce în ce mai acut de criza de energie şi alimente, iar cu cît trece timpul, devenim mai mulţi şi producem din ce în ce mai multă căldură şi gaze cu efect de seră, care, în combinaţie, vor duce la încălzirea accelerată a planetei.
Consider că este imperios necesar să ne concentrăm pe acest aspect al activităţilor noastre (MP) ce au ca efect producerea de căldură.
In primul rînd, vom observa că organismul uman emite continuu căldură.
In momentul în care temperatura mediului se apropie de temperatura corpului (aproximativ +37 de grade C), metabolismul uman nu mai funcţionează normal, iar menţinut mult timp la temperaturi de peste +45 de grade C, acesta încetează ireversibil.
Apare clar unul dintre pericolele-limită spre care ne îndreptăm.
Pe ce se bazează, de fapt, toate activităţile MP? Acestea se bazează pe următoarele forme de energie: mecanică, termică (combustie), chimică, electromagnetică şi nucleară.
Dacă o vom analiza pe fiecare în parte, vom observa că orice activitate bazată pe una sau mai multe dintre aceste forme de energie va avea ca rezultat şi o cantitate de căldură, fie că este energie utilă, care se doreşte în principal, fie că este un efect (produs) secundar nedorit.
De exemplu, dacă batem cu ciocanul, îndoim o bară din orice material, amestecînd un lichid etc. se produce un efect termic, ceea ce se cunoaşte ca echivalentul caloric al lucrului mecanic.
De asemenea, căldura (energia termică) este forma de energie cea mai vehiculată în activităţile MP, cu un randament maxim de 40-50%, atît în procesul de conversie, cît şi în cel de transfer, însă din ciclurile de producţie aproape 100% din formele de energie enumerate mai sus sînt disipate în mediu sub formă de căldură.
La acestea se adaugă şi deşeurile rezultate sub formă solidă, lichidă şi gazoasă, care poluează mediul natural în mod continuu şi, în mare parte, în mod ireversibil.
Se pune problema dacă există o ieşire din această situaţie.
Aceasta îmi aduce aminte de cazul unei biserici din lemn dintr-un sat din judeţul Argeş, supraaglomerată la o slujbă de Inviere între cele două războaie mondiale.
S-a produs un incendiu de la o lumînare, lumea s-a îmbulzit spre ieşire, însă uşile se deschideau spre interior, aşa că nu s-au putut deschide şi toată lumea a pierit în flăcări.
Panica şi frica sînt stări mentale distructive.
Spre aceste stări ne îndreptăm, deoarece nu conştientizăm cu calm şi raţiune, cînd încă nu este prea tîrziu, ce trebuie şi putem face.
Se caută aşa-zise forme regenerabile sau forme „verzi” de energie.
Aceste căutări vor să rezolve (deşi parţial) numai aspectul emisiilor poluante, însă problema emisiei de căldură rămîne, astfel încît, cu cît vom consuma mai multă energie din formele menţionate mai sus, cu atît vom încălzi planeta mai mult şi vom atinge mai repede pericolul-limită amintit.
Intrebarea-cheie devine: există forme de energie care NU au ca efect secundar energia termică?
In mod sigur DA şi, deşi este greu de crezut la prima vedere, acestea se află chiar în noi, ca potenţial uman.
Vă voi da un exemplu clar în acest sens.
Luaţi o bară de metal şi, dacă o veţi îndoi folosind energia mecanică, ea se va încălzi în regiunea de îndoire.
Există fiinţe umane (de exemplu, Uri Geller) care pot face acest lucru doar concentrîndu-se mental şi fără a produce un efect termic.
Mintea umană poate declanşa şi controla derularea unei game practic infinite de procese fără degajare de căldură.
Totuşi, există la ora actuală un număr infim de oameni din MP care pot efectua astfel de fenomene, şi aceasta în condiţii cu totul speciale, aceştia fiind, pînă la urmă, beneficiarii aceleiaşi activităţi poluante.
Rezolvarea acestei situaţii se rezumă la a potenţa capacităţile mentale ale unui număr din ce în ce mai mare de oameni, într-un timp cît mai scurt, astfel ca activităţile bazate pe energia mentală să devină majoritare şi permanente.
O primă etapă în atingerea acestei condiţii este impunerea imediată a alimentaţiei MP bazată exclusiv pe vegetale şi fructe naturale şi renunţarea la consumul de carne.
Omul va trebui să redescopere speciile naturale de fructe şi legume, să renunţe la speciile modificate genetic şi să adopte consumul acestora fără tratament termic.
Creşterea animalelor, în principal pentru carne şi produse lactate, este o sursă puternică de poluare, în special cu metan, care este un gaz cu efect de seră mult mai puternic decît bioxidul de carbon.
Procesul de fotosinteză consumă energie (UV, căldură), bioxid de carbon, emite oxigen şi nu produce căldură, iar reziduurile vegetale pot fi reciclate în materii fertile pentru noi producţii vegetale, fără emisii de gaze cu efect de seră.
Acest mod de alimentaţie va pregăti corpul şi mintea umană pentru descoperirea şi dezvoltarea energiilor nepoluante, necesare pentru deplasare (în spaţiu şi timp) şi o comunicare mult mai eficientă între indivizii MP, cît şi cu alte civilizaţii mult mai evoluate.
Sursa de informaţii: dr. fizician Gheorghe Drăgan,
Bucureşti, 17 octombrie 2008
