Conspiratii din toate timpurile

10. Marile companii petroliere impiedica de peste 100 de ani dezvoltarea masinii electrice

Cel mai concis, aceasta teorie a conspiratiei este expusa in excelentul film documentar Who Killed the Electric Car? din 2006, in care se lanseaza ipoteza ca diversele tehnologii care ar fi permis dezvoltarea ieftina, rapida si eficienta a masinilor electrice au fost suprimate (unele, aruncate in aer la propriu) de catre un consortiu obscur format din marile companii petroliere dimpreuna cu diversi indivizi aflati in pozitii cheie in chiar industriile producatoare de masini.

Primul lovitura de Knock-Out data masinii electrice s-ar fi petrecut in 1899, an in care un prototip foarte competitiv atingea recordul mondial de viteza de la acea data: 110 km/h! o performanta uluitoare pentru sfarsitul secolului XIX. In ciuda acestui fapt, nimeni nu a mai auzit nimic de prototipul cu pricina, iar masinile de serie produse in primii ani ai secolului XX atingeau cu greu 30-40 km/h.

A doua mare lovitura ar fi avut loc candva intre 1913-1914, cand eforturile comune a celor mai prolifici inventatori din acei ani, Henry Ford si Thomas Edison, de a produce un vehicul electric, ieftin si performant au fost impiedicate cu fervoare de tot soiul de indivizi cu larga putere financiara si influenta.

In sfarsit, ultima mare batalie s-ar fi dat recent, in pragul anilor 2000, cand General Motors si-a ingropat ”de buna voie” EV1, primul prototip de masina electrica a unui mare jucator din industria auto, care a intrat pentru o scurta vreme (1996-1999) in productia de serie.


9. Tsunami-ul din 2004 a fost provocat de o bomba

Cu cele 229.866 de morti pe care le-a provocat, Tsunami-ul care a lovit Oceanul Indian pe 26 decembrie 2004, din perspectiva numarului urias de victime pe care le-a produs, se afla pe locul 7 in topul celor mai mari dezastre naturale din toate timpurile si pe locul 2 in topul celor mai sangeroase cutremure.

Insa, daca nu este vorba despre un dezastru “natural”, ci de un genocid care a fost initiat intentionat, cu ajutorul unei asa-numite bombe-tsunami, o arma nucleara care a fost detonata intr-o pozitie strategica din adancul oceanului? Conspirationistii afirma ca tehnologia capabila sa provoace o tragedie de asemenea proportii este cel putin fezabila, din moment ce o seama de cercetari in acest domeniu au fost conduse inca din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, experimente cu bombe-tsunami realizandu-se in 1944 si 1945 in Noua Zeelanda.

De asemenea, inca din 1997, cu 7 ani inaintea devastatorului tsunami, Secretarul Apararii de atunci, din Statele Unite, William S. Cohen, afirma ca: “Exista grupari care au capacitatea de a se angaja in eco-terorism, prin tehnologii militare capabile sa schimbe clima, sa provoace cutremure sau eruptii vulcanice.” Cu toate acestea, in afara ipotezei ca totul a fost un sangeros test la scara mare, cu greu se pot descifra motivele celor care ar fi lovit atat de crunt Sud-Estul Asiei prin tsunami-ul din Oceanul Indian.


8. Atacurile teroriste de la World Trade Center

Reprezinta, poate, cel mai fierbinte subiect care a cazut prada teoriilor conspiratiei in istoria contemporana.

Pe de-o parte, conspirationistii sustin ca o seama de indivizi din Guvernul Statelor Unite si din serviciile secrete americane au avut date certe despre iminentul atac, insa au ocultat voit aceasta pretioasa informatie – precum s-a intamplat pe 7 decembrie 1941, in cazul atacului aviatic japonez de la Peal Harbor, din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial –, refuzand sa intreprinda si cea mica actiune care ar fi impiedicat producerea atentatelor.

Pe de alta parte, se speculeaza ca explozia celor doua avioane care au lovit Turnurile Gemene din New-York nu ar fi fost suficient de puternica pentru a conduce la prabusirea zgaraie-norilor WTC, aceasta producandu-se in urma unor explozii controlate (exista martori care sustin ca ar fi auzit aceste explozii), iar Pentagonul nu ar fi fost, de fapt, lovit de niciun avion. Care sa fi fost scopul oficialilor americani care au orchestrat sau au permis sangeroasele atacuri?

Foarte simplu: declansarea Razboiului impotriva terorismului, cresterea justificata a cheltuielilor militare si ingradirea, de asemenea, legala, a libertatilor si drepturilor cetatenesti.


7. Nu exista incalzire globala! Totul este o afacere mondiala

Conspirationistii sustin ca asa-zisa schimbare climatica este o frauda perpetuata pentru scopuri financiare
si ideologice. Intreaga isterie in masa provocata de iminenta incalzire globala ar fi de fapt o facatura inventata de catre obscurul grup de interese Bilderberg (130 de potenti financiari si persoane cu larga influenta, de la bancheri la politicieni) care se foloseste de incalzirea globala pentru a impune, in secret, o guvernare mondiala.

Unul dintre cei mai inversunati sustinatori ai acestei teorii este chiar un climatolog, William M. Gray. Acesta afirma ca alaturi de terorism, incalzirea globala este inamicul public numarul 1 de care avea nevoie sistemul
international de putere dupa sfarsitul Razboiului Rece, pentru a facilita marilor lideri impunerea unei cauze politice cu un larg succes la public, prin care sa se ia abuziv masuri politice, economice si sociale ce ar fi “absolut necesare” pentru a impiedica schimbarea climatica – adica pentru ca jucatorii din umbra sa-si realizeze interesele.

In urma obsesiei mondiale vizavi de incalzirea globala, ar avea de castigat politicienii, oamenii de stiinta, oamenii de afaceri, diverse structuri din ONU, miscarile ecologice, plus
numeroase organizatii secrete, precum Grupul Bilderberg si Clubul de la Roma.


6. SIDA, Ebola si SARS au fost inventate in laborator

In ultimii 20 de ani, una dintre temele predilecte ale romanelor si filmelor de groaza este virusul scapat de sub control, experimentul bacteriologic si virusologic secret care ar penetra masurile de securitate, s-ar raspandi instant in intreaga lume si ar provoca apocalipsa.

Putini stiu insa ca asemenea subiecte de fictiune au aparut tocmai in urma ipotezelor unor (pseudo)oameni de stiinta care sunt convinsi de veridicitatea lor, publicand, spre sfarsitul anilor ’80 din secolul XX, o larga serie de lucrari mai mult sau mai putin documentate in care afirmau ca virusurile HIV, Ebola si SARS sunt de fapt niste superarme bacteriologice care au fost create in secret de catre Guvernul american.

Mai mult de atat, raspandirea SIDA in Africa, in randul homosexualilor si al prostituatelor nu ar fi decat etape ale unui monstruos genocid in masa orchestrat de catre elemente puritane si xenofobe din administratia SUA, iar gripa aviara de acum 2 ani – un test la scara mondiala si un avertisment la adresa Chinei.

Conspirationistii care promoveaza aceasta teorie, mai sustin ca inca de la bun inceput exista antivirus pentru toate cele trei calamitati bacteriologice, insa acesta este tinut secret, in vreme ce diversele cercetari independente care urmaresc (re)descoperirea remediilor sunt infranate, impiedicate sau, in cele din urma, eradicate de catre cei care au lansat virusurile in lume.


5. Cine l-a asasinat pe Kennedy?

Poate fi considerat exemplul clasic de teorie a conspiratiei. De altfel, foarte multi sociologi afirma ca acesta este punctul de cotitura in istoria conspirationista, momentul in care teoriile conspiratiile s-au transformat din joaca intelectuala a unui cerc restrans grup de entuziasti intr-un adevarat si exploziv fenomen de masa.

Explicatia este foarte simpla, arata psihologii: defunctul presedinte american John F. Kennedy (29 mai 1917 – 22 noiembrie 1963), s-a bucurat de o imensa simpatie in randul americanilor, iar asasinarea sa a fost perceputa precum socul traumatic pe care-l resimtim in momentul in care ne moare un prieten sau o ruda draga. Toate aceste ratiuni afective si psihologice, combinate cu numeroasele omisii, controverse si balbaieli din Raportul Comisiei Warren, care l-a decretat drept asasin unic pe Lee Harvey Oswald, au nascut o monumentala respingere publica a variantei oficiale, un oprobriu fara precedent in istorie.

Asadar, cine l-a asasinat pe Kennedy? Probabil, nu vom afla niciodata, pentru ca indiferent ce (nou) raspuns oficial ar mai da acum, la 46 de ani de la producerea controversatei crime, diversi oficiali americani, teoriile conspiratiei s-au impamantenit atat de bine, incat – probabil – pentru totdeauna vor exista numeroase (si poate argumentate) dubii in acceptarea unui raspuns final.

Cei mai vizati adevarati killeri ai lui Kennedy (chiar daca Oswald a apasat sau nu pe tragaci) ar fi de fapt, Rezervele Federale (sistemul bancar central din SUA), CIA, KGB, FBI, vicepresedintele Lyndon B. Johnson, Fidel Castro sau/si Mafia.


4. Guvernele ascund adevarul: extraterestrii exista!

Totul a inceput in noaptea zilei de 24 februarie 1942, cand numerosi martori oculari afirma ca au vazut mai multe obiecte zburatoare neidentificate pe cerul Los Angeles-ului, OZN-uri asupra carora artileria anti-aeriana americana ar fi deschis focul.

Precum in cazul asasinarii lui Kennedy, oficialii americani nu au dat o explicatie satisfacatoare opiniei publice – trebuie avut in vedere ca numarul californienilor care pretind ca au vazut OZN-urile se ridica la cateva mii, dar si faptul ca trecusera nici 3 luni de cand America intrase in cel de-al doilea Razboi Mondial, dupa atacul de la Pearl Harbor, iar americanii intrasera in fibrilatia psihologica a razboiului. 5 ani mai tarziu, pe 7 iulie 1947 avea loc celebrul incident Roswell – atunci, armata americana ar fi recuperat epava unui OZN care s-ar fi prabusit langa oraselul Roswell din New Mexico. Si in acest caz, un numar impresionant de persoane – peste 100 – afirma ca ar fi vazut fie OZN-ul, fie epava acestuia.

Mai mult de atat, conspirationistii speculeaza ca americanii ar fi recuperat cadavrul unui extraterestru (sau chiar un extraterestru in viata). Explicatia oficiala – cum ca s-ar fi prabusit un balon meteorologic – nu a multumit, din nou, pe nimeni.

De atunci, numarul celor care afirma ca au vazut OZN-uri a explodat, iuresul dezvaluirilor, controverselor si cercetarilor stiintifice si pseudo-stiintifice devenind un fenomen in masa, la scara planetara. Psihologi afirma chiar ca in cazul ufologiei avem de-a face cu o prima si adevarata mitologie moderna, inventata in secolul XX.


3. Lumea este condusa de conjuratii secrete: masoni, illuminati, skull & bones

O organizatie secreta cu origini obscure, care se pierd in negura istoriei (studiindu-i o parte a simbolisticii, unii cercetatori sugereaza ca ar fi o recrudescenta a medievalului Ordinul al Cavalerilor Templieri; altii merg mai departe si afirma ca Motorul Prim al organizatiei s-ar situa undeva in Egiptul Antic), Masoneria a rasarit spre sfarsitul secolului XVI, inceputul secolului XVII. De atunci, organizatia s-a mentinut intr-un discutabil (semi-)anonimat si s-a implicat din ce in ce mai activ in viata publica.

Se pare ca, inca din secolul XVIII, in ceea ce priveste ordinea mondiala, scopul secret al Masoneriei este crearea unei societati bazata pe idealurile libertatii, egalitatii, fraternitatii, separarii Bisericii de Stat si al tolerantei religioase. In acest sens, masonii au luat parte activ la numeroasele revolutii din secolele XVIII si XIX, care au zguduit lumea din radacini si au facut trecerea ireversibila de la societatile organizate medievale la cele moderne.

Numarul lor a crescut constant – conform ultimelor estimari, in prezent, in lume sunt in jur de 5 milioane de masoni – iar Masoneria a strans in interiorul ei elite politice, religioase si artistice, astfel incat, daca o privim din perspectiva sociologiei politice si o identificam cu un enorm si planetar grup de interese, supozitia conspirationistilor cum ca masonii ar conduce lumea (sau, mai degraba, o parte a ei) capata iz de adevar.

Illuminati ar fi (in unele dintre ipoteze) crema elitei masonice, iar scopul acestora este mult mai obscur; in vreme ce Skull&Bones este o societate secreta, o fratie din cadrul prestigioasei universitati americane Yale, pepiniera studenteasca a Marilor Loje americane.

Interesant este ca, pe parcursul secolului XX, in Statele Unite, intr-o proportie covarsitoare, aproape toate elitele din politica, administratie si finante – de la presedinti, la secretari de stat si directori de servicii secrete sau banci – au studiat la Yale si, evident, au facut parte din Skull&Bones.


2. New World Order – guvernul mondial

Este varianta “hardcore” a teoriei precedente. Conspirationistii afirma ca un extrem de puternic si secret grup format din cei mai influenti membri ai diverselor societati secrete (un soi de elita a elitelor) comploteaza pentru a conduce lumea prin intermediul unui guvern mondial care ar inlocui treptat suveranitatea statelor.

Grupul ar fi responsabil de formarea climatului financiar modern din secolul XX – eruptia marilor companii transnationale si, strans legate de acestea, de fenomenul globalizarii. Interesant (si poate comic) la aceasta teorie a conspiratiei este faptul ca le reuneste intr-un enorm amalgam sincretic pe toate celelalte – New World Order face legatura dintre evrei si masoni, lansand controversata sintagma «miscare iudeo-masonica», ii pune in aceeasi barca pe Illuminati si pe extraterestri, reuneste nenumarate teorii apocaliptice si grupuri milenariste crestine (aici intra, de exemplu, toate speculatiile legate de pasapoartele biometrice si cipurile subcutanate), pe Hitler, URSS, pe Templieri, teroristi si cercetatorii care experimenteaza arme bacteriologice.

Sustinatorii New World Order afirma ca intreaga istorie se desfasoara in parametrii unui enorm Plan de inrobire mondiala a omenirii, fiecare epoca nefiind altceva decat o noua etapa in schema de desfasurare a maleficelor masinatiuni.



1. Sionismul – lumea este controlata de evrei

Ocupa prima pozitie a acestui top pentru ca este cea mai veche si mai ampla teorie a conspiratiei, strans legata de numeroasele ideologii xenofobe si politici rasiste care au bantuit istoria si fiind reinventata, practic, din antichitate si pana in epoca moderna, in fiecare secol in care au aparut miscari antisemite.

In secolul XX, teoria a fost propulsata de un controversat document, Protocoalele Inteleptilor Sionului, din care rezulta ca evreii dimpreuna cu masonii conspira pentru a acapara puterea mondiala si a controla lumea.

Textul are forma unor instructiuni de manual prin care noii membri acceptati in randul Inteleptilor sunt initiati in politica de cucerire a lumii prin controlul mass-media si a finantelor si prin inlocuirea ordinii sociale traditioanle cu una bazata pe manipularea in masa.

Intr-o proportie covarsitoare, majoritatea istoricilor si cercetatorilor care au studiat lucrarea in profunzime au dovedit ca aceasta este pe alocuri un plagiat dupa cartea satirica Dialoguri in Iad intre Machiavelli si Montesquieu (scrisa, in 1864, de francezul Maurice Joly) si un fals fabricat candva intre 1895 si 1902 de catre ziaristul rus Matvei Golovinski, la ordinul lui Piotr Rachkovski, seful diviziei de la Paris a politiei secrete rusesti, Okhrana.

In ciuda acestor evidente, Protocoalele… au fost des folosite in mod propagandistic pentru a alimenta miscarile antisemite – multi analisti considerand ironic ca tocmai propagarea lor este o conspiratie in sine.


preluare de pe sursa: http://piatza.net/conspiratii-din-toate-timpurile/

Geoingineria, soluţia salvatoare pentru Terra?

Foto (10)

În ultimii ani, evenimentele asociate schimbărilor climatice au început să-şi facă simţită prezenţa peste tot în lume. De la recordurile de temperatură înregistrate în ultimii ani în numeroase părţi ale planetei (vara anului 2010 a fost cea mai caldă din istoria emisferei nordice) şi fenomenele meteorologice extreme (precum inundaţiile fără precedent din Pakistan şi seceta din China), efectele par de netăgăduit.

Dezbaterile aprinse din ultimii ani pe tema încălzirii globale au fost, în mare măsură, sterile. Chiar dacă reprezentanţii celor mai mari ţări au recunoscut că schimbările climatice provocate de om reprezintă o realitate care va afecta întreaga planetă, discuţiile la nivel global pe această temă nu au produs soluţii.

Principala cale de rezolvare a încălzirii globale provocate de om este reducerea emisiilor de gaze poluante ce duc la încălzirea atmosferei. Acest lucru implică renunţarea la utilizarea combustibililor fosili în favoarea energiei regenerabile şi non-poluante, sau cel puţin diminuarea gradului de utilizare a acestora. Deşi s-au făcut paşi în această direcţie, cele mai multe ţări nu par dispuse să reducă nivelul de emisii poluante într-un ritm care să încetinească efectul de încălzire globală.

Tot mai mulţi oameni de ştiinţă din întreaga lume propun o soluţie alternativă (sau cel puţin complementară) pentru a rezolva problemele provocate de schimbările climatice: geoingineria. Ce este geoingineria? Nici mai mult, nici mai puţin decât modificarea directă, la scară largă, a mediului planetar, în scopul contracarării efectelor schimbărilor climatice provocate de om.

Iniţial, această idee părea mai mult o propunere ştiinţifico-fantastică a oamenilor de ştiinţă, iar cei care abordau acest subiect nu erau văzuţi cu ochi buni de către vasta majoritate a cercetătorilor. În ultimii ani, însă, ca urmare a ritmului redus cu care au fost adoptate măsurile de reducere a emisiilor, aceste variante au devenit din ce în ce mai plauzibile.

Organizaţii prestigioase precum The Royal Society, cea mai veche societate ştiinţifică din lume, pledează acum în favoarea geoingineriei, solicitând factorilor de decizie să ia în calcul această variantă drept un plan de rezervă pentru problema încălzirii globale. În 2006, Paul Crutzen, câştigător al Premiului Nobel în Chimie pentru cercetările efectuate asupra găurii din stratul de ozon, a publicat în jurnalul Climatic Change un articol în care anunţa că omenirea ar putea fi nevoită să recurgă la geoinginerie în cazul în care încălzirea globală scapă de sub control.

Mulţi activişti de mediu protestează vehement împotriva geoingineriei, considerând că existenţa acestui plan de rezervă distrage atenţia de la adevărata problemă, reducerea emisiilor de carbon, şi permite părţilor implicate să amâne luarea unor decizii necesare în acest domeniu. Un alt motiv pentru care aceştia se opun geoingineriei este riscul ca aceasta să aibă consecinţe neprevăzute, care să înrăutăţească situaţia.

Cum a apărut, însă, ideea geoingineriei, şi cât de fezabilă este această soluţie?

Istoria geoingineriei

Ideea manipulării pe scară largă a climei unei planete a fost popularizată pentru prima dată de scrierile de tip science-fiction. Acestea au introdus conceptul de terraformare, prin care planete precum Marte erau transformate pentru a deveni locuibile de către oameni.

Cu toate acestea, scriitorii romanelor ştiinţifico-fantastice nu au fost primii care s-au gândit la modificări climatice la nivel planetar. Suedezul Svante Arrhenius, care a trăit între 1859 şi 1927, a fost primul om de ştiinţă care a recunoscut legătura dintre dioxidul de carbon şi efectul de seră, acesta realizând în 1896 că folosirea cărbunelui pe scară largă drept sursă de energie va conduce la încălzire globală. Arrhenius a luat în calcul ipoteza arderii a unei cantităţi mai mari de cărbune, pentru a crea un efect de seră care să facă iernile suedeze mai puţin neplăcute.

Sovieticii au fost primii care s-au gândit să pună în practică geoingineria, cercetătorii din URSS propunând în anii 1960 mai multe metode prin care tundra îngheţată să fie încălzită, pentru a fi transformată în teren fertil care să poate fi folosit în agricultură.

Astăzi, oamenii de ştiinţă dedicaţi studiului climei afirmă că o creştere a temperaturii la nivel global cu mai mult de 2 grade Celsius ar putea avea consecinţe devastatoare, fiind imperios necesar ca acest eveniment să fie evitat. Ultimele estimări ale specialiştilor arată că o reducere cu 50% a emisiilor de dioxid de carbon până în 2050 ar fi insuficientă pentru a menţine încălzirea globală sub pragul celor 2 grade.

Deşi majoritatea ţărilor lumii a luat parte la Summitul de la Copenhaga din 2009 dedicat schimbărilor climatice, acordul atins la această întâlnire de rang înalt nu obligă ţările să reducă masiv emisiile poluante.

Cum reducerea emisiilor de dioxid de carbon nu are loc într-un ritm suficient de rapid pentru a evita un deznodământ nedorit, oamenii de ştiinţă au elaborat mai multe variante prin care geoingineria ar putea ajuta la atingerea acestui ţel important.

Profesorul John Shepherd, conducătorul unui studiu exhaustiv efectuat de Royal Society asupra geoingineriei, a afirmat: “Niciuna dintre tehnologiile geoinginereşti nu constituie o soluţie magică, toate prezintă riscuri asociate. Este esenţial să reducem emisiile de carbon, dar trebuie să luăm în calcul şi posibilitatea deloc nerealistă că vom eşua să facem acest lucru. De aceea, dacă va fi nevoie de un «Plan B», este nevoie să efectuăm acum cercetările necesare pentru a vedea ce impact ar avea geoingineria şi cum ar putea fi ea aplicată în cazul în care vom avea nevoie”.

Cele două metode

Ideile geoinginereşti sunt numeroase şi variază de la idei practice, aplicabile astăzi, la propuneri fanteziste, aparent desprinse din paginile unui roman science-fiction. Toate, însă, par să se încadreze în una din cele două direcţii abordate: reducerea nivelului dioxidului de carbon din aer, diminuând astfel efectul de seră, sau scăderea cantităţii de energie solară absorbite de planetă, care ar avea un efect de răcire asupra acesteia.

Prima variantă abordează direct sursa problemei – dioxidul de carbon prezent în atmosferă în exces, pe când cea de-a doua tratează simptomele, nu cauza. Oamenii de ştiinţă consideră că soluţiile ce scad temperatura planetei prin reducerea nivelului de energie solară absorbit de către Terra trebuie folosite doar ca un răspuns rapid la o creştere semnificativă a temperaturii, pentru că acestea nu rezolvă o altă problemă provocată de dioxidul de carbon, acidificarea oceanelor, care are ca efect distrugerea ecosistemelor marine.

Reducerea nivelului dioxidului de carbon poate fi obţinută prin mai multe metode, iar cea mai simplă pare a fi plantarea de păduri. Această soluţie pare, însă, ineficientă şi costisitoare, necesitând întinderi mari de pământ pentru a produce un efect notabil.

O altă propunere ia în calcul folosirea oceanului ca mediu de stocare a carbonului. Acum, oceanul absoarbe 25% din emisiile de dioxid de carbon ce au ca sursă acţiunile umane. Unii cercetători propun introducerea de fier în apa oceanului, fapt ce ar conduce la dezvoltarea fitoplanctonului.

Metodele mai puţin fanteziste implică extragerea dioxidului de carbon din aer prin metode chimice (folosirea de hidroxid de sodiu pentru a obţine carbonat de sodiu) sau fizice (prin folosirea de filtre care elimină dioxidul de carbon din aer), ca apoi acesta să fie stocat în pământ. Aceasta variantă are avantajul de a ţinti direct cauza încălzirii globale, însă este costisitoare. David Keith, expert în geoinginerie la Universitatea din Calgary, a fondat compania Carbon Engineering. Inginerii companiei au proiectat turnuri gigant care au rolul de a purifica aerul, eliminând dioxidul de carbon cu ajutorul hidroxidului de sodiu. Printre cei convinşi de propunerea lui Keith se numără Bill Gates, care a investit 5 milioane de dolari în companie.

Cercetătorii în domeniul energiei şi mediului de la Institution of Mechanical Engineers din Marea Britanie au conceput, de asemenea, o “pădure” de copaci artificiali ce absorb dioxidul de carbon din aer şi îl stochează în pământ. Tim Fox, şeful departamentului de Mediu al organizaţiei, a explicat: “tehnologia necesară producerii acestor «copaci» capabili să absoarbă dioxid de carbon există deja – ce-i drept, într-o fază incipientă. De aceea, este esenţial ca guvernul şi companiile private să prioritizeze finanţarea acestor tehnologii, pentru ca ele să poată folosite în timp util şi pe o scară suficient de largă încât efectul lor să fie vizibil”.

Blocarea razelor Soarelui, soluţia de avarie

Cea de-a doua variantă, considerată o soluţie ce trebuie aplicată doar în cazul unei crize climatice, este “managementul radiaţiilor solare”, denumire dată metodelor propuse pentru a obţine reducerea cantităţii de raze solare absorbite de către planeta noastră.co

Temperatura medie înregistrată pe Terra este produsul echilibrului dintre radiaţiile solare absorbite de către Pământ şi radiaţiile infraroşii pierdute în spaţiu. Astfel, intervenind asupra unui element ce formează această ecuaţie, oamenii pot răci planeta fie contribuind la mărirea cantităţii de radiaţii solare pierdute în spaţiu, fie prin reducerea cantităţii de radiaţii solare absorbite de către planetă.

Printre tehnicile propuse se numără blocarea parţială a razelor soarelui şi modificarea albedoului, adică a coeficientului de reflectare al solului, clădirilor şi chiar al norilor.

Pentru a creşte proporţia de energie luminoasă radiată înapoi în spaţiu, cercetătorii au prezentat mai multe propuneri: folosirea predominantă a culorii alb pe acoperişurile aşezărilor umane, utilizarea în agricultură a speciilor de plante a căror frunze reflectă mai multă lumină în spaţiu şi chiar acoperirea unor suprafeţe mari ale deşerturilor planetei cu fragmente largi de materiale ce prezintă un albedo ridicat.

Fiecare dintre aceste metode are dezavantajele sale: aşezările umane constituie doar 2% din suprafaţa planetei, astfel că chiar şi un pas radical precum vopsirea în alb a tuturor acoperişurilor clădirilor de pe Terra nu ar fi suficient pentru a reduce temperatura globală. Totuşi, această metodă ar putea produce rezultate locale, ajutând la reducerea temperaturilor ridicate din aglomeraţiile urbane.

În ceea ce priveşte agricultura, folosirea plantelor cu un grad de reflexie mare ar influenţa semnificativ temperatura globală, însă această soluţie ar implica reducerea productivităţii, lucru greu de acceptat atunci când populaţia globală atinge 7 miliarde şi este în continuă creştere.

Transformarea deşerturilor în “oglinzi” gigant ar reduce temperatura planetei, însă riscă să producă efecte secundare nedorite, prin modificarea circulaţiei atmosferice, lucru ce ar putea provoca evenimente climatice nedorite, precum musonii.

Există şi metode inedite propuse de unii oameni de ştiinţă: lansarea pe orbită a unui paravan solar gigant. Acesta ar reflecta înapoi în spaţiu doar 2% din lumina soarelui, astfel că oamenii nu ar observa o scădere semnificativă a luminozităţii, însă această reducere ar fi suficientă pentru a compensa creşterea de temperatură provocată de dioxidul de carbon din atmosferă.

Creşterea capacităţii de reflexie a norilor, soluţia salvatoare?

O idee propusă pentru prima dată în 1999 de către un om de ştiinţă american, Jonathan Latham, are ca ţintă norii ce plutesc deasupra oceanelor. Pornind de la faptul că aceştia reflectă în spaţiu o bună parte din radiaţia emisă de soare, el propune folosirea unor nave pentru a lansa spre nori jeturi fine de apă de mare.

Astfel, norii ar conţine mai multe particule, reuşind să reflecte mai multe raze solare înapoi în spaţiu şi compensând astfel efectul de încălzire globală provocat de emisiile de dioxid de carbon.

Un inginer scoţian, Stephen Salter, a conceput un plan pe baza ideii lui Latham. Conform acestuia, este nevoie de maxim 1.500 de vase care să patruleze oceanele planetei. Acestea ar trage după ele propulsoare capabile să ridice particulele de apă de mare la o altitudine suficient de mare ca să permită vântului să le poarte spre nori.

Salter estimează că pentru construcţia a 300 de nave, numărul minim de ambarcaţiuni care ar asigura un efect notabil asupra climatului planetar, este necesară o sumă de 600 de milioane de dolari, la aceasta adăugându-se anual încă 100 de milioane de dolari pentru costurile operaţionale.

Cercetătorii estimează că folosirea acestei metode ar conduce la o reducere semnificativă a temperaturii globale, însă există riscul de a produce schimbări neaşteptate asupra curenţilor oceanici şi sistemelor climatice.

O altă variantă luată în calcul de oamenii de ştiinţă este aceea de a imita efectul produs de erupţiile vulcanice. Cercetătorii au descoperit că erupţia vulcanului Pinatubo în 1991 a dus la o reducere a temperaturii globale cu 0,5 grade Celsius. Acest lucru s-a datorat sulfului aruncat de erupţia vulcanică în stratosferă, partea superioară a atmosferei.

Primul care a propus folosirea sulfului ca metodă de răcire a planetei a fost fizicianul rus Mihail Budyko, în anii ‘70, însă această variantă a început să fie cu adevărat luată în serios în 2006, când a fost propusă de Paul Crutzen, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie. Un mare avantaj al acestei propuneri este costul relativ scăzut, fiind necesare doar câteva aeronave capabile de a zbura la altitudini mari, unde ar urma să pulverizeze aerosoli de sulf.

Şi această variantă prezintă riscuri, susţin contestatarii proiectului, care afirmă că injectarea de sulf în atmosferă ar putea duce la reducerea stratului de ozon şi la ploaie acidă, care ar decima flora şi fauna. De asemenea, experţii avertizează că un astfel de proiect ar putea produce efecte pozitive asupra unei bune părţi a suprafeţei Pământului, dar cu costul înrăutăţirii climei în Africa (unde temperaturile ar fi mai ridicate, iar climatul mai uscat) şi în India, unde nivelul precipitaţiilor ar scădea masiv.

Este geoingineria o soluţie realistă pentru problemele
climatice?

Efectuarea de experimente geoinginereşti pe plan global pare să rămână pentru următorii ani doar o variantă teoretică, recunosc cercetătorii implicaţi în acest domeniu. Aceştia însă insistă ca acest plan de rezervă să fie luat în serios, mai ales în cazul în care emisiile de dioxid de carbon nu vor fi reduse la timp, iar schimbările climatice vor avea efecte devastatoare, precum topirea gheţarilor din Groenlanda.

David Keith, profesor la Universitatea din Calgary şi expert în geoinginerie de peste 20 de ani, afirmă că “treptat, omenirea dezvoltă uneltele tehnologice ce ne permit să avem un control tot mai mare asupra mediului şi climei. Vom ajunge să putem controla clima la nivel global – poate nu în 20 de ani, dar într-un secol, cu siguranţă. De aceea este esenţial să începem de acum să analizăm ce înseamnă să deţinem această putere, ce implicaţii morale şi politice are acest lucru. Este important pentru a putea construi instituţiile care ne vor permite să folosim eficient această tehnologie. Exemple precum e-mailul sau telefoanele mobile ne arată că tehnologia evoluează cu o viteză mai mare decât cea cu care se schimbă sistemele noastre sociale. Aşadar, trebuie să anticipăm felul în care vom aplica această tehnologie”.

Mulţi ar putea considera periculoasă ideea de bază a geoingineriei – omul să încerce să modifice întreaga planetă – însă aceasta nu reprezintă nimic nou. Acest lucru se întâmplă deja, iar în ultimii ani tot mai mulţi oameni de ştiinţă denumesc perioada în care Terra a fost dominată de om drept Antropocen, pentru a reflecta faptul că nicio altă specie nu a schimbat faţa acestei planete într-atât.

Vasta majoritate a ecosistemelor planetei poartă urmele prezenţei omului, iar geoingineria implică doar direcţionarea acestei imense influenţe umane pe o cale ce va permite perpetuarea speciei noastre, prin menţinerea parametrilor climatici planetari la un nivel de echilibru.

Nici cei mai mari susţinători ai geoingineriei, precum David Keith, nu afirmă că aceasta ar fi soluţia pentru încălzirea globală. “Reducerea emisiilor de carbon constituie prioritatea numărul unu, fără dubiu. A te gândi la geoinginerie ca fiind singura soluţie este absurd”, afirmă acesta.

Vor reuşi marile puteri să accepte reducerea emisiilor de carbon?

Protocolul de la Kyoto, singurul tratat cu impact global care limitează emisiile de carbon, urmează să expire la finalul anului 2012. SUA şi China, ţările cu cele mai mari emisii, nu se numără printre cele care au căzut de acord să reducă emisiile de gaze poluante.

La finalul acestui an, între 28 noiembrie şi 9 decembrie, urmează să aibă loc la Durban, în Africa de Sud, summitul ONU asupra schimbărilor climatice. Mai multe ţări, printre care Brazilia, Africa de Sud, India şi China, au anunţat că extinderea protocolului Kyoto constituie prioritatea numărul unu a acestei întâlniri de nivel înalt. Cu toate acestea, şansele ca acest summit să ducă la o nouă rundă de reducere a emisiilor poluante este zero, această variantă fiind exclusă din start de SUA, Japonia, Canada şi Rusia.

Uniunea Europeană a anunţat că va accepta o nouă rundă de reducere a emisiilor doar dacă acest lucru va fi acceptat şi de către alte ţări, inclusiv India şi China, ce nu sunt obligate în acest moment să limiteze emisiile de gaze poluante.

În acest context, în care societatea nu pare dispusă să accepte reduceri masive ale emisiilor poluante, este de aşteptat ca schimbările climatice să devină, pe zi ce trece, mai devastatoare. De aceea, planul de rezervă, geoingineria, ar putea constitui ultima speranţă a omenirii.

preluare de pe sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Încălzirea globală, o farsă

Profesorul Phil Jones, aflat în centrul unui scandal privind acurateţea datelor privind încălzirea globală, admite că după anul 1995 nu s-au înregistrat creşteri “semnificative” ale temperaturii, recunoscând că vremea ar fi putut fi mai caldă în Evul Mediu.

Profesorul implicat în scandalul supranumit “Climategate”, ale cărui date sunt considerate esenţiale pentru a dovedi teoria încălzirii globale, recunoaşte că are probleme cu actualizarea informaţiilor.

Colegii lui cred că profesorul Phil Jones a refuzat să dea curs cererilor formulate în baza Legii privind accesul la informaţii pentru că nu are studii relevante.

Într-un interviu acordat BBC, Jones a recunoscut că este adevărat ce spun colegii lui, în sensul că nu are aptitudini organizatorice, precizând că pe biroul său sunt mii de studii pe care nu le poate analiza corespunzător.

Datele deţinute de profesor sunt considerate cruciale pentru susţinerea teoriei încălzirii globale.

În plus, profesorul Phil Jones admite că este posibil ca temperatura Terrei să fi fost mult mai ridicată în Evul Mediu decât acum , sugerând că fenomenul încălzirii globale ar putea să nu fie rezultatul acţiunilor umane.

Potrivit profesorului, în ultimii 15 ani nu există “statistici semnificative” care să ateste o încălzire la scară planetară.

Nu toţi oamenii de ştiinţă sunt de acord că civilizaţia umană este responsabilă pentru încălzirea globală, iar unii nu cred nici măcar că există un asemenea fenomen.

În acest material vom dezvolta câteva dintre teoriile contrare, susţinute de importanţi oameni de ştiinţă.


1. Încălzirea globală există în acest moment sau a încetat?

Mai mulţi profesori, printre care şi Timothy F. Ball, de la Universitatea Winnipeg, sunt de părere că dovezile privind încălzirea climei sunt eronate pentru că pornesc de la date false.

“Temperaturile au scăzut din 1940 până în 1980, iar consensul era că suntem într-o perioadă de răcire.

Din 1990 temperaturile par a creşte din nou şi acum încălzirea globală pare a fi din nou la modă.

Ciclul începe de la capăt şi temperaturile globale indică acum o răcire”, a declarat profesorul.

Şi Vincent R. Gray, chimist şi fondatorul New Zealand Climate Science Coalition, susţine că afirmaţia ştiinţifică ale IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change), cum că globul pământesc se încălzeşte din cauza creşterii nivelului de dioxid de carbon, generată de emisiile artificiale ale oamenilor, este eronată pentru că se bazează pe dovezi false.


2. Modelele climatice furnizate de Intergovernmental Panel on Climate Change sunt îndoielnice.

Hendrik Tennekes, fost director de cercetare la Institutul Regal de Metorologie din Olanda şi Antonino Zichichi, profesor emerit de fizică nucleară de la Universitatea Bologna şi preşedinte al Federaţiei Mondiale a Oamenilor de Ştiinţă, sunt de părere că modelele climatologice folosite de IPCC sunt incoerente şi invalide din punct de vedere ştiinţific.


3. Încălzirea globală este cauzată de procese naturale.

Această teorie are şi cei mai mulţi adepţi printre oamenii de ştiinţă sceptici.

Printre cei mai importanţi se află Khabibullo Abdusamatov, matematician şi astronom la Pulkovo Observatory de la Academia Rusă de Ştiinţă:

“Încălzirea globală nu rezultă din emisiile de gaze de seră în atmosferă, ci din pricina nivelului crescut al radiaţiilor solare din ultimul secol. Modificările aduse de gazele de seră atmosferei nu au o bază ştiinţifică”.

William M. Gray, profesor emerit şi şeful Proiectului de Meteorologie Tropicală de la Universitatea de Stat din Colorado, consideră că această mică “încălzire” datorează unor modificărilor naturale ale curenţilor oceanici.

Aceste variaţii sunt foarte puţin înţelese, iar rasa umană nu are nicio legătură cu modificările de temperatură. Eu cred că este una dintre cele mai mari farse făcute vreodată.

Foarte mulţi oameni au un interes direct în încălzirea globală, cu toate laboratoarele şi cercetările.

Ideea este să sperii publicul pentru a obţine mai multe fonduri”.

Tad Murphy, oceanograf, profesor la Departamentul de Inginerie Civilă şi Ştiinţele Pământului, de la Universitatea din Ottawa:

“Încălzirea globală este cea mai mare păcăleală făcută oamenilor. Nu există niciun fel de încălzire din cauza omului. Atmosfera nu s-a schimbat în ultimii 280 de milioane de ani şi întotdeauna au fost cicluri de încălzire şi răcire. Perioada cretacicului a fost cea mai caldă. Ai fi putut creşte roşii la Polul Nord.”

Fred Singer, profesor emerit de Ştiinţe ale Mediului de la Universitatea din Virginia:

“Efectul gazelor de seră este cât se poate de real. Efectul este însă insignifiant şi foarte greu de detectat. Nu înseamnă să este şi negativ; eu şi alţi mulţi alţi economişti suntem de părere că încălzirea este ceva bun”.

Sugestia unei conspiraţii care să promoveze teoria încălzirii globale a fost prezentată pentru prima oară într-un documentar, The Greenhouse Conspiracy, difuzat pe Channel Four în Anglia, în 1990.

Filmul arăta că oamenilor de ştiinţă, care erau împotriva acestei teorii, le-au fost refuzate fonduri.

Patrick Michaels, doctor în climatologie şi unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de ştiinţă care se opune teoriei încălzirii globale a încercat totuşi să sublinieze că nu este vorba de o conspiraţie, ci mai degrabă o coaliţie de interese.

Această coaliţie conţine nume mari (presupuşi membri): Al Gore (fost vice-preşedinte al Statelor Unite), James Wolfensohn (fostul preşedinte al Băncii Mondiale), James Gustave Speth (directorul Programului de Dezvoltate a Naţiunilor Unite), Shridath Ramphal (fost secretar general al Commonwealth), Ingvar Carlsson (fost prim-ministru al Suediei), Mikhail Gorbachev şi George Bush Senior.

Un raport realizat de o comisie a Senatului Statelor Unite, actualizat în 2009, citează aproape 700 de oameni de ştiinţă, din întreaga lume, care nu sunt de acord cu faptul că la baza încălzirii globale stă rasa umană.



preluare de pe: http://piatza.net/incalzirea-globala-o-farsa/

Copiii, pericol planetar!

                                                                                                                      Autor: Ionel Grama

 

 

 

In numerele 11/2009 şi 1/2010 ale revistei noastre, în articolul „Trebuie să fim mai puţini pe Terra“, am scris despre acţiunea declanşată de o ziaristă din Austria, care a pus sub acuzare Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Organizaţia Naţiunilor Unite, pentru că derulează politici şi acţiuni de decimare a populaţiei planetei.

Cum era de aşteptat, subiectul a declanşat o serie de întrebări, ameninţări şi înjurături anonime, dar şi suspiciuni cum că exagerăm, pentru a obţine cu orice preţ senzaţionalul.

Exemplele care urmează constituie un argument în plus că afirmaţiile făcute de noi nu sînt speculaţii şi că realitatea este mult mai crudă decît ceea ce am scris.

La summitul Uniunii Europene din octombrie 2008, care s-a ţinut la Bruxelles, Stavors Dimas, responsabilul pe probleme de mediu, a atras atenţia că, dacă factorii responsabili nu vor adopta o politică mondială corespunzătoare, efectele încălzirii globale se vor accentua şi vor afecta grav, în scurt timp, transporturile, agricultura, sănătatea şi, implicit, locurile de muncă a peste 60 de milioane de oameni din Europa.

Era, dacă vreţi, un fel de avertisment cu privire la criza pe care o traversăm în prezent şi care, iată, are o altă cauză decît ce s-a bănuit pînă acum, cum că o persoană a „şterpelit” cu bună ştiinţă miliardele lumii, pentru a crea un haos generalizat, deoarece, acolo unde e derută, lucrurile pot fi dirijate din umbră în ce direcţie se vrea.

După Stavros, cauza crizei este… încălzirea globală.
De fapt, acest semnal de alarmă nu era o noutate, Global Footprint Network, o organizaţie care îşi are sediul în Oakland,

California, creată în 2003, avertizînd forurile internaţionale, cu mai mult timp în urmă, că planeta are nevoie de un an şi jumătate pentru a-şi regenera resursele pe care le consumă omenirea (aflată în continuă creştere numerică) într-un singur an.

Aşa cum a prezentat ziarul La Stampa, pentru 2010, de pildă, de la 21 august şi pînă la sfîrşitul anului, „populaţia Terrei va trăi pe credit faţă de resursele efective ale planetei”.

Cu alte cuvinte, în perioada respectivă, Pămîntul nu a reuşit să refacă ceea ce noi am consumat pînă la acea dată.

Aşadar, pe de o parte, încălzirea tot mai accentuată a planetei, iar, pe de altă parte, scăderea resurselor naturale ne împing obligatoriu să adoptăm măsuri urgente.

La începutul lui 2009, The Daily Telegraph a publicat declaraţia lui Jonathon Porrit, preşedintele Comisiei pentru Dezvoltare Durabilă din Marea Britanie, care a afirmat: „Familiile care au mai mult de doi copii sînt iresponsabile faţă de mediu”.

Degeaba au încercat ziariştii să-i explice insularului că nu copiii sînt cauza răului care a lovit planeta şi că, fără ei, lumea va îmbătrîni şi va muri, că acesta nu a vrut sub nicio formă să renunţe la ideea sa. Şi nu este singurul.

O politică severă de reducere a numărului de copii, iniţiată încă din 1950, se aplică şi în China, ţară în care rata demografică a scăzut de la 2,2% pe an, în perioada 1950-1980, la 1,4%, în anii ’80-’90.

In urmă cu 30 de ani, politica „un singur copil”, cu preferinţă pentru băieţi, a dus la un dezechilibru major, deoarece, în anul 2020, peste 24 de milioane de bărbaţi chinezi nu vor avea cu cine să se căsătorească, din cauza lipsei de femei.

Fenomenul nu duce numai la îmbătrînirea popu­laţiei, ci şi la instabilitate socială şi violenţe, motiv pentru care în această ţară se aplică încă sterilizarea bărbaţilor, deşi oficial s-a permis cuplurilor să aibă doi copii.

Dacă în China fecunditatea unei femei este de 1,7 copii, în India cifra este aproape dublă, adică 3,1, situînd această ţară pe locul al doilea în lume ca populaţie, cu 1,1 miliarde de locuitori.

Acest număr creşte cu circa 19 milioane pe an, motiv pentru care se aplică sterilizarea obligatorie a bărbaţilor care au mai mult de patru copii.

Iată, aşadar, cum copiii, cel mai frumos dar al lui Dumnezeu, devin pe nedrept o povară pentru cei care, pentru a-şi salva bogăţiile, au ajuns la soluţia lui Irod, de la naşterea lui Hristos: uciderea pruncilor.

preluare de pe: http://www.lumeamisterelor.com/rubrici/dosare-secrete/copiii-pericol-planetar/

Secretele "Încălzirii globale"

("Mind is the Builder”, Edgar Cayce)

                                                                                                                              Autor: Cristian Pompei

 

 

Incălzirea globală a devenit, în ultimii doi ani, un subiect din ce în ce mai dezbătut, deşi o mică parte dintre locuitorii planetei realizează acest fenomen şi pericolele iminente ce pot fi declanşate de acesta.

Pe de altă parte, va trebui să ne obiş­nuim cu ideea, care de altfel este şi aceasta străină majorităţii pămîntenilor (MP), că planeta Pămînt a fost şi este populată de mai multe civilizaţii cu diverse grade de dezvoltare.

Tocmai acest aspect face ca aceste grupuri să comunice limitat.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă fenomenul de separare a unor astfel de grupuri prin declararea autonomiei faţă de grupurile mai mari în care erau administrate iniţial.

 Kosovo este exemplul tipic, mult mediatizat în ultima vreme.

Pe lîngă aceste grupuri cunoscute de MP, există şi grupuri venite din alte părţi ale Universului despre care ştiu o parte încă nesemnificativă a MP, deşi acestea caută necontenit să comunice cu restul pămîntenilor.

Observăm că ceea ce am numit MP, care numără în acest moment 6,85 miliarde de indivizi, au în comun următoarele caracteristici:

(1) sînt localizaţi pe suprafaţa planetei;

(2) folosesc aceleaşi forme de energie poluante;

(3) comunică prin limbaj formal verbal şi scris;

(4) au o alimentaţie esenţial omnivoră, bazată pe vegetale şi carne;

(5) se înmulţesc fără un control raţional.

Revenind la încălzirea globală, ceea ce se consideră în acest moment ca fiind cauza fenomenului sînt aşa-zisele gaze cu efect de seră, emise în principal de activităţile MP (bioxid de carbon, hidrocarburi, fluorocarburi etc.).

Acestea se ridică în atmosferă, distrugînd, pe de o parte, stratul de ozon care creează un scut natural împotriva razelor ultraviolete (UV), şi, pe de altă parte, formează un înveliş termoizolant, producînd efectul de seră, prin care Pămîntul se încălzeşte progresiv.

Aceste două procese au consecinţe evidente asupra biosferei şi a climei, şi anume creşterea nivelului de radiaţie UV la nivelul suprafeţei planetei, ducînd la modificări structurale la nivel celular (de exemplu: creşterea incidenţei de cancer şi dispariţia unor specii din floră şi faună), iar încălzirea progresivă şi neuniformă a planetei duce la topirea calotelor glaciare de la poli, creşterea nivelului apei oceanului planetar, dispariţia zonelor de coastă, crearea unor mişcări de mase mari de aer, cu efecte devastatoare etc.

Repet, deşi aceste semne sînt evidente pentru MP, o mică parte dintre noi realizează pericolul-limită spre care ne îndrep­tăm cu viteză din ce în ce mai mare, la care biosfera va suferi transformări dramatice, iar o mare parte dintre MP va pieri.

Ceea ce se neglijează în aceste estimări este faptul că toate activităţile MP au ca efect şi/sau se bazează pe producerea de căldură. Aceştia suferă din ce în ce mai acut de criza de energie şi alimente, iar cu cît trece timpul, devenim mai mulţi şi producem din ce în ce mai multă căldură şi gaze cu efect de seră, care, în combinaţie, vor duce la încălzirea accelerată a planetei.

Consider că este imperios necesar să ne concentrăm pe acest aspect al activităţilor noastre (MP) ce au ca efect producerea de căldură.

In primul rînd, vom observa că organismul uman emite continuu căldură.

In momentul în care temperatura mediului se apropie de temperatura corpului (aproximativ +37 de grade C), metabolismul uman nu mai funcţionează normal, iar menţinut mult timp la temperaturi de peste +45 de grade C, acesta încetează ireversibil.

 Apare clar unul dintre pericolele-limită spre care ne îndreptăm.

Pe ce se bazează, de fapt, toate activităţile MP? Acestea se bazează pe urmă­toarele forme de energie: mecanică, termică (combustie), chimică, electromagnetică şi nucleară.

Dacă o vom analiza pe fiecare în parte, vom observa că orice activitate bazată pe una sau mai multe dintre aceste forme de energie va avea ca rezultat şi o cantitate de căldură, fie că este energie utilă, care se doreşte în principal, fie că este un efect (produs) secundar nedorit.

De exemplu, dacă batem cu ciocanul, îndoim o bară din orice material, amestecînd un lichid etc. se produce un efect termic, ceea ce se cunoaşte ca echivalentul caloric al lucrului mecanic.

De asemenea, căldura (energia termică) este forma de energie cea mai vehiculată în activităţile MP, cu un randament maxim de 40-50%, atît în procesul de conversie, cît şi în cel de transfer, însă din ciclurile de producţie aproape 100% din formele de energie enumerate mai sus sînt disipate în mediu sub formă de căldură.

La acestea se adaugă şi deşeurile rezultate sub formă solidă, lichidă şi gazoasă, care poluează mediul natural în mod continuu şi, în mare parte, în mod ireversibil.

Se pune problema dacă există o ieşire din această situaţie.

Aceasta îmi aduce aminte de cazul unei biserici din lemn dintr-un sat din judeţul Argeş, supraaglomerată la o slujbă de Inviere între cele două războaie mondiale.

S-a produs un incendiu de la o lumînare, lumea s-a îmbulzit spre ieşire, însă uşile se deschideau spre interior, aşa că nu s-au putut deschide şi toată lumea a pierit în flăcări.

Panica şi frica sînt stări mentale distructive.

Spre aceste stări ne îndreptăm, deoarece nu conştientizăm cu calm şi raţiune, cînd încă nu este prea tîrziu, ce trebuie şi putem face.

Se caută aşa-zise forme regenerabile sau forme „verzi” de energie.

Aceste căutări vor să rezolve (deşi parţial) numai aspectul emisiilor poluante, însă problema emisiei de căldură rămîne, astfel încît, cu cît vom consuma mai multă energie din formele menţionate mai sus, cu atît vom încălzi planeta mai mult şi vom atinge mai repede pericolul-limită amintit.

Intrebarea-cheie devine: există forme de energie care NU au ca efect secundar energia termică?

In mod sigur DA şi, deşi este greu de crezut la prima vedere, acestea se află chiar în noi, ca potenţial uman.

Vă voi da un exemplu clar în acest sens.

Luaţi o bară de metal şi, dacă o veţi îndoi folosind energia mecanică, ea se va încălzi în regiunea de îndoire.

Există fiinţe umane (de exemplu, Uri Geller) care pot face acest lucru doar concentrîndu-se mental şi fără a produce un efect termic.

Mintea umană poate declanşa şi controla derularea unei game practic infinite de procese fără degajare de căldură.

Totuşi, există la ora actuală un număr infim de oameni din MP care pot efectua astfel de fenomene, şi aceasta în condiţii cu totul speciale, aceştia fiind, pînă la urmă, beneficiarii aceleiaşi activităţi poluante.

Rezolvarea acestei situaţii se rezumă la a potenţa capacităţile mentale ale unui număr din ce în ce mai mare de oameni, într-un timp cît mai scurt, astfel ca activităţile bazate pe energia mentală să devină majoritare şi permanente.

O primă etapă în atingerea acestei condiţii este impunerea imediată a alimentaţiei MP bazată exclusiv pe vegetale şi fructe naturale şi renunţarea la consumul de carne.

Omul va trebui să redescopere speciile naturale de fructe şi legume, să renunţe la speciile modificate genetic şi să adopte consumul acestora fără tratament termic.

Creşterea animalelor, în principal pentru carne şi produse lactate, este o sursă puternică de poluare, în special cu metan, care este un gaz cu efect de seră mult mai puternic decît bioxidul de carbon.

Procesul de fotosinteză consumă energie (UV, căldură), bioxid de carbon, emite oxigen şi nu produce căldură, iar reziduurile vegetale pot fi reciclate în materii fertile pentru noi producţii vegetale, fără emisii de gaze cu efect de seră.

Acest mod de alimentaţie va pregăti corpul şi mintea umană pentru descoperirea şi dezvoltarea energiilor nepoluante, necesare pentru deplasare (în spaţiu şi timp) şi o comunicare mult mai eficientă între indivizii MP, cît şi cu alte civilizaţii mult mai evoluate.

Sursa de informaţii: dr. fizician Gheorghe Drăgan,
Bucureşti, 17 octombrie 2008

preluare de pe: http://www.lumeamisterelor.com/rubrici/dosare-secrete/secretele-incalzirii-globale/

Ora Pământului: o păcăleală josnică

Nimic nu întruchipează mai bine mișcarea de mediu deturnată de corporații decât josnica farsă „Ora Pământului”.
O dată pe an suntem bombardaţi în toată lumea de campania „bunului simț”, campanie susținută prin publicitate, TV, radio, panouri publicitare, pliante, ziare şi în toate modurile posibile pentru un eveniment care implică oprirea luminilor timp de o oră pe an și care te invită astfel „să iei atitudine împotriva schimbărilor climatice.”

Ceea ce Al Gore nu spune este faptul că în perioada Cretacicului nivelul de CO2 a fost 1000 de ori mai mare ca acum şi că nivelurile mării au fost atât de mari încât America de Nord cuprindea o mare interioară/continentală. Antarctica a fost acoperită de păduri temperate şi dinozauri.
Știința nu doar a eșuat în a demonstra că schimbarea climei antropice are loc – în măsura în care acest domeniu este tratat de susținătorii Casei Albe, precum John Holdren care a redenumit „încălzirea globală” în „schimbarea climei globale” și mai nou în cea mai ambiguă versiune „alterarea climei globale”, dovezile arătând astfel că „oamenii de știință” ce tratează trivial această teorie au fraudat publicul de nenumărate ori. Demn de remarcat este faptul că John Holdren în persoană este o creatură a centrului Harvard Belfer, care este denumit de fapt după magnatul petrolier corupt Robert Belfer. O mare parte din politica ce provine din centrul Belfer sfârșește în fața delegaților ce iau parte la cele mai frauduloase și ineficace summit-uri privind schimbările climatice ce au fost ținute recent în Copenhaga și Cancun.

Dacă ne oprim puțin să analizăm corporațiile ce sponsorizează „Ora Pământului” sau WWF (World Wide Fund – Fondul Mondial pentru Natură), sau mulțimea bancherilor și a industriilor petroliere care-și dirijează politica climatică în centre precum Belfer Center de la Harvard, ar trebui să ne dăm seama că aceștia, împreună cu multe alte societăți, au contribuit la profanarea planetei, au deturnat ecologia și o mulțime de activiști bine intenționați întrucât interesele acestor corporații sunt îndreptate numai spre a profana planeta și civilizațiile următoare, numai că acum au perceput și o justificare morală.
La ce altceva să te aștepți de la o organizaţie atât de mare cu numeroase corporații și afiliați?
Pentru a rezolva aceste probleme, soluţiile propuse implică, desigur, consolidarea puterii aflate în mâinile guvernului, o primă soluţie fiind taxele pe carbon care să fie plătite direct la bancherii privaţi, regulamente, reguli și legi pe care numai corporațiile megalitice și le-ar putea permite ca să corespundă acestor competiții de eliminare care au cauzat mediului prejudicii considerabile, reale și verificabile.

„Ceasul de carbon” a lui Deutsche Bank. Ideea că bancherilor, recunoscuți în mod universal pentru lăcomia și mizeria umană, le-ar păsa vreun pic de mediu este absolut ridicolă. Dar dacă se ia în considerare faptul că Deutsche este unul dintre „participanţii de vârf” în piaţa creditelor de carbon, atunci are sens.
Cum rămâne cu realele pericole de mediu? Cum rămâne cu industria nucleară dezlănțuită, cu uraniul sărăcit și depozitat în teatrele de conflict aflate în expansiune continuă antrenate de către Occident, cum rămâne cu plantele modificate genetic, cu deplasarea animalelor și coruperea speciilor naturale care locuiesc pe această planetă? Sau cum rămâne cu ineficientele mega industrii agricole, de logistică și petrol, cu erbicidele și pesticidele otrăvitoare aruncate pe produsele noastre alimentare de companii precum Monsanto sau cu comerțul liber care arde tone de combustibil diesel pentru a aduce brelocuri din plastic de la fabricile din China pe meleagurile Americii, iar lista poate continua la infinit.
Soluţiile reale, în general, nu implică guverne și corporaţii, de fapt, ca o necesitate, ele trebuie să le excludă. „Mariajul” dintre interesele corporatiste şi reglementările guvernamentale ar trebui să fie ceva asupra căruia să putem cădea cu toții de acord, indiferent unde ne-am situa în spectrul politic.
Soluţiile reale implică o educaţie reală în ştiinţă, tehnologie, design, şi fabricație. Acest lucru le oferă oamenilor din toate nivelurile societăţii posibilitatea de a evalua corect problemele şi de a aplica soluţii locale.
Agricultura ecologică la nivel local cuplată pieței locale de fermieri ar putea elimina complet necesitatea otrăvii Monsanto, îngrăşămintele şi culturile modificate genetic și de aici s-ar continua cu înlocuirea reţelelor logistice petroliere intensive care distribuie mari cantități de produse agroalimentare.
De fapt, dacă stai bine să te gândești, aproape toate aceste soluţii reale implică o comunitate adevărată şi o acţiune locală. Acestea nu sunt soluții care implică politici, taxe, şi regulamente, ci mai degrabă tehnologia, educaţia constructivă, soluţii tehnice pragmatice, care nu numai că ar face mediul nostru mai locuibil, dar ar face ca economiile noastre locale şi comunităţile să devină viabile şi autonome. Motivul pentru care acest lucru nu se face? Veţi observa că nici una dintre aceste activităţi nu necesită sponsori precum Walmart, Nike, IBM, Toyota, Bank of America, Coca-Cola, HSBC, CitiBank, IKEA, Nokia etc.
Așadar, are vreun sens faptul că problemele reale şi soluţiile lor au devenit ţinta unor prădători precum conglomeratul corporativ care este WWF? Are vreun sens ideea lor de a ne oferi soluții „alternative”, centralizate și corporative care înlocuiesc activismul local?

Spre a înțelege mai bine cum stau lucrurile, fiecare ar trebui să cerceteze pentru sine lista sponsorilor corporației World Wide Fund pentru a afla ce fel de nume se învârt aici și ce expun interesele reale ale corporatiștilor care ne țin într-un război perpetuu aflat pe marginea unei ruine financiare.
Sincer, chiar putem crede că acestor corporaţii le pasă de manipularea responsabilă a planetei? Că le pasă de oameni și de mediul înconjurător? Nu sunt ei în centrul celor mai oribile scandaluri, atrocităţi și războaie ale epocii noastre? Dacă suntem interesați de mediu ar trebui să cercetăm modul în care să ne putem ajuta pe noi și comunitatea în care trăim şi să devenim independenți de foamea petrolieră, de lumea devastatoare a corporaţiilor care își promovează propria versiune de „ecologism” prin intermediul unor organizaţii deturnătoare ca WWF. Ei au creat, prin propria viziune, o religie malthusiană ce are la bază ura umană și supunerea servilă pentru un guvern mondial ce „promite” să repare problemele pe care chiar el le-a creat.
Hai să fim mai deștepți de-atât și să privim un pic peste inițiativa aberantă care este „Ora Pământului” și să căutăm în ansamblu și la nivel local niște soluții reale. Să gândim și să acționăm local. Deja este știut de fiecare care sunt problemele la nivel local, în orașele natale sau cele în care locuim și în mod aproape sigur deja se știe ce este de făcut pentru a repara problema. Este ideal ca fiecare să facă tot ce este cu putință și în interesul personal spre a rezolva aceste lucruri pentru că nu necesită ca șarlatani precum Al Gore să te țină de mână în timpul acesta spre a-i plăti taxa pe carbon.

preluare: http://bloguri.piatza.net/ora-pamantului-o-pacaleala-josnica/

NASA: Un razboi nuclear scapa omenirea de incalzirea globala

Cercetatorii de la NASA si reprezentantii mai multor institutii au analizat efectele unui razboi ce implica arsenal nuclear. Iar rezulatele sunt cel putin ciudate: un razboi nuclear ne-ar "scapa" de 5 milioane de tone de dioxid de carbon.
Mai mult, un razboi nuclear chiar ar duce la racirea atmosferei, cu alte cuvinte am scapa de incalzirea globala. Astfel desi trendul temperaturilor este ascendent, un razboi nuclear de mici dimensiuni ar duce la scaderea temperaturilor cu 2,25 grade F, pe perioada a cativa ani post-bellum.
Insa, aceasta scadere de temperaturi ar avea un efect negativ asupra recoltelor, ducand la scaderea precipitatiilor cu 10%, mai mult, nici stratul de ozon nu ar ramane neafectat de impactul razboiului nuclear, permitand ca razele UV sa patrunda mai usor.

preluare de pe: http://www.agentia.org/teoria-conspiratiei/nasa-un-razboi-nuclear-scapa-omenirea-de-incalzirea-globala-8410.html